Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Sarginata si Botricefal
Trichinella spiralis
Trichinella spiralis este un nematod localizat intracelular, atât
în stadiul larvar cât și ca adult. Parazitul este introdus în tractul
digestiv uman sub formă de larvă închistată în mușchii unor animale.
Sub acțiunea enzimelor digestive ale stomacului larvele sunt eliberate
din chistul muscular, ajung în intestinul subțire, patrund în
citoplasma enterocitelor și în decurs de 30 de ore se dezvoltă
paraziții adulți. Dupa 6 zile de la acuplare, femela începe să depună
larve mobile timp de 4-6 săptămâni. Larvele juvenile patrund in
vasele limfatice sau sanguine, ajungând în circulația generală, care le
transportă în tot organismul, părăsesc apoi circulația și intră în
miocitele mature unde se închistează producând boala numită
trichineloză.
Tenia Sarginata
Prezintă două forme de viaţă: cestodul (viermele adult) şi oul.
Cestodul are o lungime de până la 10 metri şi un corp (strobilă) cu 1000-2000 segmente (proglote).
Scolexul are circa 2mm şi nu are rostru cu cârlige, ci doar patru ventuze. Are formă piriformă.
Proglotele bătrâne au 15-30 ramificaţii laterale, prin ele făcându-se diferenţa de T. solium, ouăle
celor două fiind identice. Oul are 30-40 μm lungime şi o culoare galben-brună. Este identic cu oul de Taenia
solium. Fiecare proglot conţine circa 100000 de ouă. Zilnic se elimină între 5 şi 10 proglote, unele chiar şi
între scaune
Gazda definitivă este omul, iar gazda intermediară este vaca. Ouăle înghiţite de bovine ajung în
intestinul subţire. Urmează ca embrionul hexacant sa părăsească oul şi să migreze în circulaţia sangvină.
Prin sânge, va fi vehiculat în ţesutul muscular. Ajuns aici, larva (cisticercul) se va închista. Consumul cărnii
de vită infectată, insuficient preparată termic, va determina elibarea cisticercului din vezicula în care se află.
Se va ataşa de peretele intestinal şi devine adult.
Boala se numeşte tenioză şi are simptome similare cu tenioza determinată de Taenia solium. Are loc
eliminarea proglotelor chiar şi între scaune, spontan, nu doar odată cu fecalele. Apar tulburările nervoase,
durerile abdominale, greţurile şi inapetenţa.
Nu este suficientă depistarea ouălor în scaun pentru că sunt identice cu cele ale Taenia solium. Mai
eficientă este examinarea proglotelor, care se deosebesc de cele ale T. solium prin numărul ramificaţiilor
(15-30).
Albendazolul este eficient chiar şi în cazul Taenia
saginata. Pe sondă duodenală se foloseşte şi Niclosamida
sau Mepacrina.