UNIVERSITATEA "DUNĂREA DE JOS"GALAȚI

FACULTATEA DE ȘTIINȚĂ ȘI INGINERIA ALIMENTELOR

SPECIALIZAREA: MASTER NUTRIŢIE
DISCIPLINA: PSIHOLOGIA ALIMENTAȚIEI UMANE ȘI LEGISLAȚIE NUTRIȚIONALĂ

INFLUIENȚA STRESULUI, DEPRESIEI ȘI ANXIETĂȚII

ASUPRA DIABETULUI

Coordonator științific Masterand AN I

Conf.
 Întreaga lume se confruntă cu o pandemie de diabet zaharat tip 2,
datorată occidentalizării modului de viaţă, îmbătrânirii populaţiei,
urbanizării, care au drept consecinţe modificări ale alimentaţiei,
adoptarea unui stil de viaţă sedentar şi dezvoltarea obezităţii.
Prevalența DZ diferă semnificativ în funcţie de vârstă, sex,
statusul socio-economic şi stilul de viaţă. Predicţiile pentru anul
2025 sunt îngrijorătoare şi conform aprecierilor IDF/OMS,
prevalenţa DZ va atinge 9%.
 Există studii care arată că la momentul diagnosticului, mai mult
de jumătate din pacienţi aveau una sau mai multe complicaţii
cronice ale diabetului zaharat.
 
 Diabetul este o boală cronică progresivă, caracterizată prin tulburări ale întregului metabolism
energetic al organismului și are ca principală caracteristică hiperglicemia. Prin hiperglicemie
se întelege creșterea nivelului glucozei (adică al zahărului) în sânge peste limitele considerate
normale.
 Boala este cunoscută de peste 3 milenii iar denumirea ei vine de la cuvântul gercesc care
înseamnă ,,sifon” făcând analogie cu poliuria care sugerează scurgerea dintr-un sifon.
 Primele referințe asupra bolii se găsesc înscrise în papirusul ,,Erbes” din Delta Nilului în urmă
cu 3500 de ani. Golen, indianul Ayur Veda de Susruta și chinezul Tchong King au observat că
bolnavii au urina lipicioasă și dulce ca mierea, atrăgând furnicile.
 În 1869, Langerhans descrie în pancreas existența unor celule cu aspect particular față de
restul țesutului pancreatic, denumite ulterior insulele lui Langerhans. În 1885, Von Mehring și
Minkovsky descriu apariția diabetului după extirparea totală a pancreasului la animale.
Ulterior Minkovsky demonstrează prin ligatura canalelor excretoare ale pancreasului, că deși
acesta-i distrus, diabetul nu apare atât timp cât insulele lui Langerhans rămân intacte. În 1921,
savantul român N.Paulescu, extrage din pancreas o substanță numită de el ,,pancreină” care
scade glicemia în sângele câinilor fără pancreas. Însă nu l-a folosit la om din cauza iritației
locale care apărea la câinele pe care se făcea experiență. Anul următor,1922, canadienii
Banting și Best extrag și ei din pancreasul animalelor o substanță tot hipoglicemiantă, numită
insulină. Ei fiind primii care folosesc această substanță la om, injectarea făcânsu-se unui copil
în comă diabetică, și astfel salvându-l de la moarte. Lui Banting și lui Mac Leod li se
decernează premiul Nobel, făcându-li-se o mare nedreptate lui Paulescu și Best.
 STRESUL

 Stresul este una din principalele trăsături ale omului modern și totodată
un factor de risc în apariția multor probleme de sănătate. Potrivit
specialiștilor, stresul este o reacție fizică și psihică la un posibil pericol
sau amenințare. Când cineva este stresat organismul răspunde acestui
„stres” acționând echilibrat, luptând ca să iasă totul bine. Sunt eliberați
hormoni care accelerează bătăile inimii, respirația devine mai rapidă și
nivelul de energie crește. În urma acestor modificări, organismul este
pregătit fie să fugă fie să lupte cu ceea ce îl amenință, situație numită și
răspuns la luptă sau renunțare(fugă). Uneori stresul este normal și chiar
util. Stresul poate fi de ajutor în cazul în care o persoană are nevoie de
un impuls să muncească din greu și să reacționeze rapid.
 Și cum fiecare om este diferit, ca urmare, organismul
reacționează diferit. Însă această luptă se poate solda frecvent cu
consecințe asupra stării de sănătate, mai ales dacă stresul este o
componentă care se manifestă pe termen lung.
 În etapa “luptă sau fugi”, scade producția de insulină și crește
nivelul hormonilor de stres, epinefrina și cortizolul, care genează
mai multă energie (glucoză și grăsimi) către celule.
 Reacția este una normală pentru că doar un nivel ridicat de
glicemie poate ajuta corpul să se mobilizeze. În cazul în care
situațiile de stres se repetă și persistă o perioadă mai îndelungată,
încep să apară disfuncții în mecanismul de reglare a glicemiei din
sânge (hiperglicemie) și o suprasolicitare a funcțiilor
pancreasului, acestea ducând la diabetul zaharat.
 Cercetările sugerează că persoanele cu depresie
și anxietate au un risc mai mare de a dezvolta diabet de
tip 2.
 Oamenii de știință au descoperit că diferiți factori de
stres pot crește riscul unei persoane de a dezvolta diabet:
evenimente de viață stresante sau experiențe
traumatice;
stres emoțional general;
furie și ostilitate;
stres de lucru;
somn stresat.
 În cazul persoanelor cu diabet – o boală care necesită atenție
permanentă și de lungă durată – stresul excesiv poate duce la
oscilații ale glicemiei, ca atare pot apărea complicații și sănătatea
are de suferit.
Impactul negativ asupra controlului diabetului se manifestă prin:
 cresterea bruscă a nivelului de zahăr din sânge;

 tendința de a mânca compulsiv sau, din contră, de a sări peste

mesele principale;
 exacerbarea emoțiilor negativiste;

 afectarea gândirii și a capacitații de luare a deciziilor.

 Unii oameni se confruntă cu problema „mâncatului pe baza de
stres” consumând alimente dulci, alimente bogate în carbohidrați,
acest lucru poate duce la creșterea în greutate, pe când alţii sar
peste exerciţiile fizice pe care le practicau zi de zi, deoarece
acestea devin greu de realizat şi nu mai pot ţine pasul, ceea ce
poate crea un cerc vicios, deoarece exerciţiile fizice sunt un
excelent mod de a reduce nivelul de zahăr din sânge.
 Stresul ar putea fi judecat de oameni în moduri diferite, pe baza
unor factori precum experiența anterioară, factorii psihologici și
influențele sociale. Un eveniment care este văzut de un individ ca
fiind deosebit de amenințător ar putea fi văzut ca total inofensiv
de către un alt individ. 
 Sistemul nervos autonom se compune din două ramuri distincte:
sistemul nervos parasimpatic și cel simpatic, acesta din urmă fiind cel
mai dominant în perioadele de stres. Sistemul simpatic este implicat în
pregătirea corpului pentru acțiune prin cresterea aportului de oxigen și
nutrienți ai mușchilor, prin creșterea fluxului de sânge către mușchii
scheletici și eliberarea glucozei și a lipidelor din depozitele sale. De
asemenea, pregătește sistemul imunitar pentru a face față posibilelor
leziuni.
 În ceea ce privește efectele stresului asupra sistemului neuroendocrin,
axa HPA ( hipotalamo-hipofizo-suprarenaliană) are o importanță
considerabilă. La întâlnirea unei amenințări sau a unui factor de stres,
hipotalamusul secretă factorul de eliberare a corticotropinei, care
determină eliberarea adrenocorticotropinei. La rândul său, aceasta se
deplasează către cortexul suprarenal, unde duce la secreția hormonilor
glucocorticoizi, în special a cortizolului.
 Cortizolul exercită o influență considerabilă asupra funcțiilor corporale,
atât atunci când corpul este în repaus, cât și în timpul stresului. 
 Pe lângă impactul fiziologic pe care stresul îl are asupra glicemiei,
cercetările au arătat că stresul interferează cu capacitatea de auto-gestionare
a diabetului. Efectuarea sarcinilor zilnice de auto-îngrijire, cum ar fi
monitorizarea frecventă a glucozei, urmarea unui plan de masă și pregătirea
corectă sau amintirea de a lua insulină sau medicamente orale la momentul
potrivit, este dificilă în perioadele de stres. Mai mult, sarcinile de auto-
gestionare a diabetului în sine pot deveni o sursă de stres.
 Tehnicile de reducere a stresului pot funcționa pentru unii oameni, dar nu
pentru alții. Stresul poate avea, de asemenea, efecte diferite asupra fiecărei
persoane.
 Asociația Americana a Diabetului recomandă persoanelor cu diabet să-și
îngrijească mintea la fel de mult ca și corpul lor.
 Un studiu din 2018, care a avut loc într-o clinică din Iran, a constatat că
participarea la instruirea de gestionare a stresului legată de socializare ar
putea îmbunătăți controlul glicemiei la persoanele cu diabet
zaharat. Gestionarea stresului pot ajuta oamenii să-și regleze nivelul de
hemoglobină glicată. Îmbunătățirea hemoglobinei glicate va reduce riscul
apariției complicațiilor legate de diabet.
Strategii de reducere a stresului:
 scurte pauze de la factorul de stres, care ar putea fi un proiect mare sau o factură,
plata unui credit, aglomeratia din trafic;
 mișcare cât mai des posibil, cum ar fi mersul la o plimbare de câteva minute,
mersul cu bicicleta, alergatul sau înotul;
 eliberarea stresului prin zâmbet și râs, detensionând mușchii feței (doar o simplă
privire în jurul nostru poate aduce un zîmbet, atunci când privirea noatră se
oprește asupra unui copil care zâmbeste, sau un copac înflorit) ;
 căutarea sprijinului social de la un prieten sau un membru al familiei
(descărcarea sufletește în fața unui prieten este ca și mersul la psiholog);
 meditația sau atenția;

 inspirația și expirația adâncă de mai multe ori, doar câteva minute de respirație
profundă poate detensiona și atenua răspunsul la stresul fiziologic. Oricine ar
putea să își aleaga un loc și un moment al zilei în care să exerseze acest tip de
respirație.
 DEPRESIA
 Depresia este o stare mentală de tristețe persistentă
care poate afecta gândurile, comportamentul,
emoțiile și starea de bine a individului.
 Persoanele depresive trăiesc emoții de:
 tristețe;
 anxietate;
 Adesea, persoanele depresive au
 pesimism;
probleme cu somnul (insomnie sau dormit
excesiv), se simt  obosite, lipsite de
 îngrijorare;
energie sau foarte agitate.
 neajutorare;
 Tinerii cu depresie pot să prezinte:
 lipsă de valoare;
 iritabilitate,
 vinovăție;
 nervozitate și irascibilitate în locul
 iritabilitate sau agitație.
unei dispoziții triste sau abătute,
manifestări care induc în eroare
 Aceste persoane își pierd interesul pentru familia și anturajul.
activități care înainte erau plăcute, le scade  Când întensitatea simtomelor trece de o
pofta de mâncare sau mănâncă excesiv, anumită limită, aceste persoane se pot
întâmpină probleme de concentrare a atenției gândi la sinucidere.
sau de luare a deciziilor.
 Dacă simptomele durează mai mult de două săptămâni și împiedică
persoana să își desfășoare normal activităților zilnice înseamnă că
depresia are o intensitate clinică.
 Depresia clinică este o afecțiune gravă, declanșată probabil de un
dezechilibru chimic cerebral și nu are nimic de-a face cu deznadejdea
care survine de obicei în urma unei decepții. Apare spontan și, în cazurile
fericite, dispare de la sine, prin autoreglarea funcționării creierului. Din
păcate, marea majoritate a depresivilor necesită intervenție specializată și
prescrierea unui tratament adecvat, de lungă durată.
 Maladia Parkinson, artrita, problemele tiroidiene, cancerul sau sechelele
unui accident vascular cerebral pot declanșa depresia clinică, alături de
medicamente precum:
 betablocantele și digoxina folosite în tratamentul bolilor cardiovasculare;
 indometacinul și alte analgezice;
 corticosteroizii (prednison) și antihistaminicele;
 medicamentele hormonale și contraceptivele;
 Antiparkinsonienele;
 Tratamentul depresiei este atât medicamentos cât și psihoterapeutic.
Cele două modalități de intervenție nu numai că nu se exclud ci se
completează reciproc.
 Familia și prietenii pacientului joacă un rol important în vindecarea
acestuia. Acest ajutor trebuie să aibă în vedere următoarele aspecte :
 depresia nu este o slăbiciune de caracter, nici nu se datorează lipsei
de voință - depresia este o maladie;
 trebuie să arate îngrijorare dar nu una excesivă care poate incapacita
și mai mult subiectul sau îl poate face să se închidă în sine;
 subiectul cu depresie dorește afecțiune dar nu milă;
 micile schimbări pozitive pe care le observă familia să fie
comunicate pacientului cu depresie pentru a-l încuraja accelerând
astfel schimbarea;
 pacientul cu depresie trebuie încurajat în permanență că starea lui
este reversibilă și boala se poate vindeca.
 ANXIETATEA

 La baza oricarei stări de anxietate generalizată, stă sentimentul

incapacității de autocontrol.
 Anxietatea este o mobilizare exagerată a energiei psihice și face
parte din reacțiile emoționale fundamentale ale omului, la fel ca și
depresia, respectiv suferința.
 Anxietatea are ca fundament sentimentul de teamă. Teama este o
reacție naturală față de un pericol real, însă anxietatea este o teamă
față de un pericol imaginar. Anxietatea este definită de specialiști
ca o teamă difuză, fără un obiect bine precizat.
 Dacă teama te învață să fii prudent, anxietatea te învață să fii
evitant.
 În momentul în care un individ se află în fața unei situații
periculoase, prima dată apare frica, apoi are disponibilitate
pentru trei tipuri de comportamente: fuga, lupta sau
"împietrire".
 Și la fel ca în cazul stresului, scade producția de insulină și
crește nivelul hormonilor de stres, epinefrina și cortizolul,
care genează mai multă energie (glucoză și grăsimi) către
celule. În cazul în care anxietatea persistă o perioadă mai
îndelungată de timp, vor apărea disfuncții în mecanismul
de reglare a glicemiei din sânge și o suprasolicitare a
funcțiilor pancreasului, acestea ducând la diabetul zaharat.
 Stările de anxietate pot fi multiple: poate fi anxietate legată de starea
de boală, anxietate legată de frica de moarte etc., însă cele mai
răspândite sunt legate de teama de a nu face față dificultăților vieții,
teama ce derivă din caracteristicile societății actuale în care
predomină starea de nesiguranță și incertitudine cu privire la viitor.
De fapt, această teamă de a nu face față dificultăților vieții, deși
generată de contextul social, ascunde o neîncredere în propriile
forțe, o proastă imagine de sine.
 O psihoterapie scurtă a stărilor de anxietate, pe lângă intervențiile
inițiale de prim ajutor -1. Exerciții de control al respirației și 2.
Relaxarea musculară progresivă - se axează pe intervenția asupra
cauzelor mai profunde ale anxietății și anume imaginea de sine.
Deci, după intervenția inițială în criză, psihoterapia are ca obiectiv
reabilitarea imaginii de sine.
Concluzie

Stresul, depresia și anxietatea sunt factori ce influențează o alimentație

defectuoasă care are ca urmare disfuncții în reglarea glicemiei din
sânge și o suprasolicitare a funcțiilor pancreatice, acestea ducând la
diabetul zaharat.

BIBLIOGRAFIE
 
 https://www.healthline.com/health/diabetes-and-stress

 https://www.medicalnewstoday.com/articles/326193

 https://viatacudiabet.ro/diabetul/complicatiile-diabetului

 https://doc.ro/diabet/

 https://www.cdt-babes.ro/articole/depresia.php

 https://www.doctor-psi.ro/features/depresia-tratement-simptome-cauze-depresie/

 https://www.paulescu.ro/fisiere/dz-tip2