CONSTRUCŢII

ANUL II INSTALAŢII

ANUL UNIVERSITAR 2020-2021

 STRUCTURA DISCIPLINEI

Semestrul II : 2 ore curs/săptămână - examen - notă

1 oră proiect/săptămână - predare - notă

Nota finală: 2/3 nota la examen ; 1/3 nota la proiect

 BIBLIOGRAFIE

•   Andreica, H.-A., Munteanu, C., Muresanu, I., Moga, L., M., Tamas-Gavrea, R. –       
   CONSTRUCŢII CIVILE, UT PRESS, Cluj-Napoca, 2009. 

•   Mârza, C., Abrudan, A. – ELEMENTE DE TERMOTEHNICA CONSTRUCŢIILOR,

UT
    PRESS, Cluj-Napoca, 2012. 

•   Drăgan, D., Bărbânţă, D., Pondichi-Alb, C. – GRAFICĂ INGINEREASCĂ PENTRU 

    CONSTRUCŢII, UT PRES, Cluj-Napoca, 2018. 

•   Standarde, normative, reglementări tehnice specifice .

•   Cataloage YTONG, Porotherm, CEMACON etc.

 CONŢINUTUL CURSULUI

SECŢIUNEA I Elemente generale de teorie

şi tehnică a construcţiilor

SECŢIUNEA a II- a Elemente de construcţie

SECŢIUNEA a III- a Fizica construcţiilor

 ELEMENTE GENERALE DE TEORIE
ŞI TEHNICĂ A CONSTRUCŢIILOR

ALCĂTUIREA GENERALĂ ŞI CLASIFICAREA

CONSTRUCŢIILOR

Construcţiile sunt produse imobile care se folosesc, în

general, acolo unde au fost create, fiind legate direct de
terenul pe care sunt amplasate.

Rolul construcţiilor este de a crea un mediu artificial cu

condiţii optime pentru satisfacerea utilizatorilor, definiţi în
termeni generali (oameni, animale, păsări, plante, obiecte,
materiale, activităţi umane etc).
 Factorii determinanţi în concepţia şi
alcătuirea construcţiilor

1. Omul, indiferent de zona geografică, are nevoie

de aceleaşi condiţii fiziologice şi igienice
(volume, gabarite, temperatură, umiditate,
lumină, nivel sonor etc.), determinate de
anatomia şi fiziologia sa, în vederea asigurării
celor mai bune condiţii de sănătate, activitate,
odihnă şi recreere.
2. Activitatea umană, pentru care este destinată
construcţia are aspecte foarte diferite.

Diversitatea proceselor funcţionale şi tehnologice, care

sporeşte neîncetat odată cu dezvoltarea economică şi cu
progresul tehnic şi social, determină mărimea şi forma
spaţiilor construite, modul de compartimentare şi
distribuţie, legăturile pe orizontală şi verticală, gradul de
iluminare, acţiunile (mecanice, fizice, chimice şi uneori
biologice) ce decurg din procesele funcţionale sau
tehnologice etc.

În acelaşi timp, realizarea construcţiilor se face şi din

considerente de ordin arhitectural şi urbanistic.
3. Natura, exercită asupra construcţiilor acţiuni mecanice, fizice,
chimice şi biologice deosebit de variate, datorită atât condiţiilor de
climă (vânt, temperatură, precipitaţii etc.), cât şi datelor specifice
amplasamentului (proprietăţile fizico-mecanice ale terenului,
prezenţa apei subterane şi gradul ei de agresivitate, seismicitatea
etc.).

 Factorii de mai sus trebuie analizaţi în diverse cazuri concrete, astfel

încât construcţiile să corespundă sub toate aspectele, inclusiv din
punct de vedere estetic, având în vedere că majoritatea
construcţiilor reprezintă mesaje pentru generaţiile viitoare.
 
 Se menţionează că mai sunt o serie de construcţii care nu
adăpostesc procese funcţionale sau tehnologice (poduri, tunele,
canale tehnice, baraje, turnuri, coşuri de fum, rezervoare etc.), care
nu creează spaţii închise şi medii artificiale, dar care sunt
indispensabile în diversele activităţi, mai ales industriale (de
producţie, transport etc.).
 Părţile principale ale clădirilor

•Infrastructura clădirii, situată sub cota ± 0,00, vine în

contact direct cu terenul, asigurând stabilitatea construcţiei.
Cuprinde:
- fundaţiile;
- elementele constructive ale subsolului; -
planşeul peste subsol.
Prin intermediul fundaţiilor infrastructura transmite
terenului de fundare toate încărcările care acţionează asupra
construcţiei.

•Suprastructura clădirii – cuprinde toate elementele

constructive, verticale şi orizontale, care sunt situate
deasupra cotei ± 0,00, inclusiv acoperişul.
 • Suprastructura se realizează din elemente de
construcţie care au rolul de a crea spaţiile necesare
utilizatorilor, spaţiul construit fiind delimitat în plan orizontal
în încăperi de către pereţi şi pe verticală în niveluri de
către planşee.
• Pereţii de pe conturul clădirii sunt pereţi exteriori
(sau de închidere). În cazul existenţei subsolurilor, primul
planşeu se numeşte planşeul peste subsol, iar ultimul -
planşeul de pod sau planşeul terasă. Planşeele
intermediare se numesc planşee curente.
• Circulaţia pe verticală (între niveluri) se realizează
prin intermediul scărilor. La clădiri civile (de locuit,
administrative etc.) cu peste 3 etaje se prevăd şi
ascensoare (lifturi).
• Numerotarea nivelurilor se face de jos în sus astfel:

mS+P+nE
 Elementele componente ale clădirilor

Întreaga clădire, atât infrastructura cât şi suprastructura,

este formată din elemente de construcţie. Acestea sunt :

- elemente structurale (de rezistenţă): fundaţii, grinzi,

plăci, planşee, stâlpi, cadre, diafragme (pereţi de
rezistenţă), cadre cu diafragme (mixte), grinzi cu zăbrele
(ferme), arce, cabluri, structuri reticulare (reţele reticulare),
contravântuiri, scări etc.

- elemente nestructurale (cu rol de a realiza confortul

şi funcţionalităţile necesare): elemente de compartimentare
(pereţi nestructurali), de închidere, de izolare şi etanşare,
de finisaj, de instalaţii.
CLASIFICAREA CONSTRUCŢIILOR

A. Criteriul destinaţiei

- clădiri (civile, industriale, agrozootehnice);

- construcţii inginereşti (hidrotehnice, pentru comunicaţii,

industriale).
 A.1. Clădirile
Clădirile civile sunt destinate unei game foarte largi de
procese funcţionale, cele mai importante fiind: locuire,
învăţământ, sănătate, administraţie, comerţ, sport, cultură,
alimentaţie publică etc.

Unele din aceste procese funcţionale necesită spaţii relativ

reduse (locuinţe, hoteluri, cămine, corpurile de cazare la
spitale, clădirile administrative pentru birouri etc.), spaţii de
mărime medie (şcoli, grădiniţe) sau spaţii mari cum sunt
sălile de spectacol, expoziţii sau sport, magazinele
universale, stadioane etc., astfel de clădiri fiind dotate şi cu
spaţii anexe de dimensiuni relativ reduse.
Habitat 67, Arh. Moshe Safdie – Montreal, Canada
Burj Khalifa Dubai
Hotelul de 7 stele Burj al-Arab, Dubai
Clădirile industriale (uzine, fabrici, hale, ateliere, clădiri
pentru depozitare etc.) au ca destinaţie adăpostirea şi
servirea diverselor procese tehnologice din toate
ramurile industriei.

Fabrica BOSCH Jucu

Clădirile agrozootehnice sunt destinate
proceselor de producţie şi servire, inclusiv
anexe, din sectorul zootehnic şi agrovegetal.
 A.2. Construcţiile inginereşti

Cuprind domenii diverse:

- pentru comunicaţii: drumuri, căi ferate, poduri, tunele,

turnuri pentru antene etc.;
- construcţii hidrotehnice: baraje, canale etc.;
- construcţii industriale speciale: coşuri de fum,
rezervoare, silozuri, turnuri de răcire a apei industriale
etc.
- pentru producerea energiei electrice: hidrocentrale,
termocentrale, centrale nucleare etc.;
- pentru sport: trambuline pentru schi, turnuri pentru
paraşutism etc.
 B. Criteriul calităţii
• durata normală de viaţă - NP 135-99
- f. mare : > 100 ani
- mare : 50 – 100 ani
- medie  : până la 50 ani
- mică : până la 25 ani
• siguranţa la foc
- 5 grade de rezistenţă la foc
- 3 grade de risc de incendiu
- 5 categorii de pericol de incendiu
• gradul de confort
- confort termic
- confort acustic
- nivelul dotărilor
- calitatea instalaţiilor
- finisajele

Alte criterii de clasificare :

- după tipul structurii de rezistenţă;
- după înălţime;
- după preţul de cost etc.
 CONDIŢII TEHNICE
•Condiţii capitale
- durabilitatea (HGR 964 - 1998)
* ridicată (≥ 50 ani)
* obişnuită (20 - 50 ani)
* redusă (sub 20 ani)
- rezistenţa la foc
Durabilitatea este determinată de rezistenţa materialelor din care sunt
formate elementele de construcţie la acţiunea distructivă a mediului, care se
manifestă prin îngheţ-dezgheţ, umiditate, agresivitate chimică, microorganisme,
radiaţii solare etc.
Rezistenţa la foc este determinată de rezistenţa la foc a materialelor din
care sunt realizate elementele de construcţie ale clădirii. Normativul P 118-
99 defineşte o serie de noţiuni specifice, cum sunt : combustibilitatea, categoria
de pericol de incendiu, riscul de incendiu, rezistenţa la foc, comportarea la foc,
stabilitatea la foc etc.

•Condiţii mecanice (se referă în special la structura de rezistenţă):

- stabilitatea şi rigiditatea elementelor structurale;
- rezistenţa la şoc;
- rezistenţa la uzură;
- limitarea deschiderii fisurilor;
- oboseală etc.
• Condiţii fizice (se referă la confortul interior şi condiţii de igienă):
- elemente de izolare şi etanşare la transferul de căldură;
- elemente de izolare faţă de influenţa curenţilor de aer
(vânt);
- elemente de izolare faţă de intemperii (precipitaţii);
- elemente de limitare a nivelului sonor;
- asigurarea iluminării naturale etc.

• Condiţii estetice (plastica arhitecturală, decoraţiuni interioare etc.)

Plastica arhitecturală se realizează prin volumetria şi proporţiile clădirii,
distribuţia şi evidenţierea spaţiilor şi volumelor pe verticală şi orizontală, sau /
şi prin elemente decorative, finisaje etc. ; stabilirea lor este, în general,
apanajul arhitectului.

• Condiţii economice (alcătuirea constructivă şi realizarea tehnologică

trebuie să asigure indici tehnico-economici eficienţi).
 EXIGENŢE ŞI CRITERII DE PERFORMANŢĂ

Conceptul de performanţă - sistem organizat de stabilire a

caracteristicilor calitative ale construcţiilor, la nivelul cerinţelor
utilizatorului.

Prima etapă a analizei de performanţă o reprezintă

stabilirea exigenţelor utilizatorilor pentru o construcţie, în funcţie de
tipul activităţii desfăşurate de aceşti utilizatori, ţinând seama de
posibile modificări în timp.

Pentru clădiri de locuit, de exemplu, se pot formula

următoarele exigenţe:
- exigenţe de siguranţă (rezistenţa structurală, stabilitate,
siguranţa la foc, siguranţă în exploatare etc.);
- exigenţe de confort (funcţionalitate, ambianţă climatică,
acustică, luminoasă, igienică, estetică, etanşeitate etc.);
- exigenţe economice (durabilitate, consum de energie în
exploatare, cost de întreţinere etc.).
 Etapa a II-a a analizei - stabilirea exigenţelor de performanţă a
elementelor construcţiei

De exemplu, pentru un element nestructural de închidere, se pot

formula următoarele exigenţe:
- de stabilitate (la presiunea vântului sau la şocuri accidentale);
- de siguranţă la foc;
- de etanşeitate la apă;
- higrotermice (rezistenţa la transfer termic, risc de condens etc.);
- acustice (izolare acustică);
- vizuale (realizate prin ferestre)
- economice (raport calitate/preţ avantajos, întreţinere şi reparaţii
necostisitoare etc.)
- estetice etc.
 Fiecărei exigenţe de performanţă i se ataşează unul sau mai multe
criterii de performanţă care se exprimă cantitativ prin valori normate.

De exemplu, pentru rezistenţa la transfer termic se impun valori

normate, care reprezintă valori minime necesare care trebuie îndeplinite de
orice soluţie concretă, indiferent de material şi mod de alcătuire.

Modul concret de apreciere şi realizare a criteriilor de performanţă îl

reprezintă compararea fiecărei performanţe efective (reale) a unei
soluţii propuse sau realizate cu valori normate (date în acte normative
oficiale).
 Legislaţia privind proiectarea şi realizarea  construcţiilor  în România
Proiectarea, execuţia, recepţia şi exploatarea construcţiilor trebuie să
respecte un ansamblu de condiţii tehnice, economice şi juridice care cuprind: legi,
hotărâri (ordonanţe) guvernamentale, standarde, normative, instrucţiuni tehnice,
norme interne, condiţii tehnice speciale, fişe tehnologice etc. 
LEGEA nr. 10 din 18 ianuarie 1995 (republicată în 30 septembrie 2016)
PRIVIND CALITATEA  ÎN CONSTRUCŢII instituie, în mod diferenţiat, în funcţie de
categoriile de importanţă ale construcţiilor, sistemul calităţii în construcţii care
impune realizarea şi mentinerea, pe întreaga durată de existenţă a construcţiilor a
următoarelor cerinţe fundamentale aplicabile:
a) rezistenţă mecanică şi stabilitate;
b) securitate la incendiu;
c) igienă, sănătate şi mediu înconjurător;
d) siguranţă şi accesibilitate în exploatare;
e) protecţie împotriva zgomotului;
f) economie de energie şi izolare termică;
g) utilizare sustenabilă a resurselor naturale.
 Legea nr 123-2007, care modifică şi compatibilizează Legea nr. 10-1995 cu cea a
Uniunii Europene, redefinind ordinea şi denumirea cerinţelor esenţiale astfel:
a) rezistenţă mecanică şi stabilitate;
b) securitate la incendiu;
c) igienă, sănătate şi mediu;
d) siguranţă în exploatare;
e) protecţie împotriva zgomotului;
f) economie de energie şi izolare termică.

 Respectarea acestor cerinţe devine obligatorie pentru: investitorii, proprietarii,

administratorii, utilizatorii, executanţii, cercetătorii, proiectanţii, verificatorii de proiecte
atestaţi, experţii tehnici atestaţi, auditorii energetici pentru clădiri atestaţi, responsabilii
tehnici cu execuţia autorizaţi, diriginţii de şantier autorizaţi, producătorii/fabricanţii de
produse pentru construcţii, reprezentanţii autorizaţi ai acestora, importatorii,
distribuitorii de produse pentru construcţii, organismele de evaluare şi verificare a
constanţei performanţei produselor pentru construcţii, organismele de evaluare tehnică
europeană în construcţii, organismele elaboratoare de agremente tehnice în
construcţii, laboratoarele de analize şi încercări în construcţii, universităţile tehnice şi
institutele de cercetare în domeniul construcţiilor şi asociaţiile profesionale de profil.

 De asemenea, LEGEA 10-1995 impune componenţa sistemului calităţii în

construcţii
 PRESCRIPŢII TEHNICE ÎN CONSTRUCŢII

Prescripţiile tehnice sunt documente tehnice şi

economice pentru construcţii şi instalaţii aferente
construcţiilor.
Ele stabilesc modul de rezolvare optimă şi unitară a
problemelor care intervin cu frecvenţă mare în procesul de
proiectare, realizare şi recepţie în construcţii, instalaţii, şi
materiale pentru construcţii şi instalaţii.

Principalele prescripţii tehnice sunt: standardele,

normele interne, normativele tehnice, condiţiile
tehnice speciale, proiectele tip, cataloagele tip etc.
 Standardele sunt prescripţii tehnice care conţin
principii şi date studiate complet şi verificate teoretic şi
practic şi se referă la materiale, elemente şi părţi de
construcţii, instalaţii şi alte dotări necesare construcţiilor,
având mare aplicabilitate pe plan naţional.
Pe plan internaţional se elaborează prescripţii
asemănătoare de către Organizaţia Internaţională de
Standardizare (ISO), multe dintre acestea fiind asimilate
ca prescripţii oficiale în România.

Normele interne sunt prescripţii tehnice prin care se

stabilesc date caracteristice pentru produsele şi
elementele încă nestandardizate sau reglementate numai
parţial prin standarde.
 Normativele sunt prescripţii tehnice care completează
şi detaliază elementele din standarde, stabilind îndrumări
şi metode concrete de aplicare în proiectare şi execuţie.
Normativele pot fi experimentale, cu aplicare condiţionată
precum şi definitive.

Instrucţiunile tehnice dau precizări suplimentare

asupra prevederilor din standarde şi normative, mai ales
pentru anumite probleme cu caracter restrâns.

Condiţiile tehnice speciale sunt elaborate de

proiectanţi pentru unele lucrări deosebite care, prin natura
lor, necesită anumite completări ale prescripţiilor tehnice
cu aplicare generală.
 Fişele tehnologice stabilesc modul de organizare şi
desfăşurare a diferitelor procese de lucru la execuţia
construcţiilor, prin aplicarea celor mai eficiente metode.

Proiectele tip cuprind un ansamblu de piese scrise şi

desenate, cu detalii, pentru executarea construcţiei,
urmând a se proiecta numai fundaţiile, pe baza datelor
reale ale terenului.

Cataloagele tip cuprind date pentru elemente

prefabricate, precizându-se caracteristicile elementelor
(dimensiuni, alcătuire, capacitate portantă etc.) şi detalii
de execuţie.