CLASIFICARE LUCRĂRI

PROTETICE CU
COMPONENTĂ
CERAMICĂ
 DEFINIȚII ȘI NOMENCLATURĂ
 PUNȚILE DENTARE sunt proteze pluridentare fixate prin
cimentare sau lipire, eventual prin alte mijloace de retenție
(șuruburi) la dinții naturali (preparați sub formă de bonturi),
rădăcini dentare și/sau stâlpii implanturilor.
 PROTEZELE PARȚIALE FIXE sunt formate din:
 =elemente de agregare care se fixează la stâlpii naturali sau
artificiali,
 =intermediarii protezelor fixe (corpul de punte) care înlocuiesc
dinții lipsă, și
 =conectorii.
 CONECTORII reprezintă zona de legătură a elementelor de
agregare cu intermediarii; ei pot fi rigizi sau elastici.
 STÂLPII sunt acele părți ale dinților sau implanturilor care
servesc drept suport și/sau retenție pentru elementele de
agregare ale protezelor parțiale fixe.
ELEMENTE COMPONENTE ȘI CATEGORII
DE PROTEZE PARȚIALE FIXE

 Orice proteză parțială fixă este alcătuită din

elemente de agregare și corpul de punte sau
intermediarii protezei parțiale fixe.
 Dintre materialele utilizate, s-a constatat că
ceramica este mai ușor de igienizat, mulți
clinicieni susținând că ar fi materialul de elecție.
 Pentru contactul cu structurile tisulare sunt de
preferat ceramica glazurată sau foarte bine
lustruită precum și aliajele, lustruite până la
obținerea luciului de oglindă.
DUPĂ MATERIAL, PPF POT FI
CONFECȚIONATE:
 Dintr-un singur material:
 - metalice
 - ceramice
 - polimerice

 Din două materiale:

 - metalo-polimerice
 - metalo-compozite
 - metalo-ceramice
 Din mai multe materiale: lot sau lipitură.
DUPĂ RAPORTUL
INTERMEDIARILOR CU CREASTA:
 Suspendate
 Punctiforme
 Tangențiale
 În semișa
 În șa
 Intramucoase
 intraalveolare
 DUPĂ TEHNOLOGIA DE
ELABORARE:

 Turnare
 Frezare (computerizată, prin copiere)
 Polimerizare
 Turnare și coacere (mixte metalo-ceramice)
 Electroeroziune
 INTERMEDIARI MICȘTI
 Coroanele mixte și intermediarii micști reprezintă la ora
actuală soluțiile cele mai frecvent adoptate în clinica
protezelor fixe
 Intermediarii micști presupun confecționarea unui schelet
metalic (din diverse aliaje), care ulterior se plachează,
pentru ca restaurarea protetică să se apropie cât mai mult
de aspectul dinților naturali.
 La începutul secolului XX, când tehnica metalo-ceramică nu
era pusă la punct, cele mai răspândite corpuri de punte
mixte erau cele cu fațete ceramice prefabricate (fațete
Steel); dezvoltarea tehnicii metalo-ceramice a marginalizat
acest tip de intermediari, care aparțin în prezent istoriei.
 Dintre toate materialele de placare, s-a impus ceramica
atât ca estetică, cât și ca rezistență mecanică.
 LONGEVITATEA RESTAURĂRILOR
PROTETICE:
 O proteză parțială fixă, cu doi stâlpi, are un
prognostic mai bun decât una cu mai mulți stâlpi
 Cu cât pacientul este mai în vârstă, cu atât
longevitatea restaurării fixe este mai mică
 Cu cât intermediarii sunt mai mulți, cu atât durata
de funcționalitate a restaurării este mai scurtă
 Factorii ce țin de realizarea scheletului metalic
(aliaj, ambalare, topire, turnare) influențează
longevitatea
 Factorii ce țin de placaj pot influența și ei
longevitatea.
 Indiferent de materialele folosite la placare,
desprinderea parțială sau totală a placajului
de pe scheletul metalic rămâne cel mai
neplăcut incident și creează medicului daune
materiale

 Fisurile și fracturile placajelor sunt de cele

mai multe ori urmarea deformărilor elastice
excesive de la nivelul scheletului metalic; de
aceea medicul trebuie să acorde o atenție
deosebită conceperii intermediarilor
 CONCLUZII PRACTICE:
 Scheletul metalic poate fi placat pe toate fețele doar dacă există un
spațiu suficient între creasta alveolară și antagoniști

 Dacă spațiul este mai mic, înălțimea poate fi compensată prin lățime,
dar pentru o igienizare optimă se recomandă placarea scheletului
metalic doar pe două suprafețe:
 - la mandibulă va rămâne neplacată baza corpului de punte,
 - la maxilar se va alege între suprafața bazală și cea ocluzală

 Dacă spațiul este și mai redus, se va placa cu ceramică o singură

suprafață, respectiv cea vestibulară la maxilar, si cea ocluzală la
mandibulă

 Dacă spațiul nu permite decât realizarea dimensiunilor optime pentru

scheletul metalic, acesta nu va fi placat pe loc
 Nu se recomandă scăderea dimensiunilor scheletului metalic, deoarece
intermediarii se fracturează.
 La lungimi reduse trebuie evitată conformarea
prea gracilă a corpului de punte

 Stratul de ceramică este de dorit să aibă o

grosime uniformă pe toate suprafețele

 Dacă se impun dimensiuni diferite ale stratului

de ceramică, grosimile mai mari trebuiesc
realizate doar în zonele de presiune