Sunteți pe pagina 1din 20

PANTEONUL GRECILOR

ZEII DIN OLIMP


Grecii îşi cinstesc zeii
• Grecii cred că zeii pot să-i ajute sau din contra să-i pedepsească,
dacă ei nu le aduc cinstire.
• Cultul poate să fie –familial : rugăciuni, ofrande făcute de părinţii
familiei,
• - organizat de cetatea întreagă. Grecii au obiceiul de a cinsti zeii lor
prin mari sărbători, la care organizează sacrificii de animale.
• Printr-o procesiune se
aduc animalele în faţa
altarului, masa unde se
desfăşoară sacrificiile, în
sunet de muzică. Grecii
organizează concursuri
de cântece, muzică sau
sportive ca de exemplu :
Jocurile Olimpice.
Numeroase animale puteau fi
sacrificate : tauri, oi, berbeci,
porci, vaci….
Zeii au preferinţe, astfel Poseidon
preferă taurii, Atena vacile.

Sacrificiul animalului
poate să fie precedat de
libaţii : se varsă vin sau
lapte pe altar pentru a
hrăni zeii.
Sacrificiul se desfăşoară
totdeauna în modul
următor : se aprinde focul
pe altar, preoţii aruncă
boabe de orz pe foc şi
căteva fire de păr de pe
capul animalului. După o
rugăciune, animalul este
tăiat cu capul pe spate
pentru ca sângele să
curgă pe altar, se despică
animalul, preoţii
examinează măruntaiele.
Se împarte animalul între
oameni şi zei.
În sfârşit oamenii încep sărbătoarea:
mănâncă şi beau, este banchetul.
Zeii se hrănesc cu grăsimi şi oase iar
oamenii cu carne prăjită.
Această împărţire, care îi aranjează bine
pe oameni, este datorată unei viclenii a lui
Prometeu. Înaintea unui sacrificiu,
oamenii trebuiau să împartă cu Zeus
animalul. Atunci Prometeu pregăteşte
două porţii :
-prima : din oase acoperite cu grăsime
-a doua : carne acoperită cu piele.
Ei cer lui Zeus să aleagă partea sa. Zeus
este furios pentru că a fost păcălit
(bineînţeles el a ales sacul cu oase),
atunci el ia focul de la oameni pentru ca
aceştia să manânce carnea crudă.
Prometeu fură focul de la Zeus şi îl dă
oamenilor. Zeus pedepseşte pe Prometeu
legându-l de un munte. Ziua un vultur îi
mănâncă ficatul care se reface în timpul
fiecărei nopţi.
Din acea zi oamenii păstrează partea cea
mai bună din sacrificiu.