Sunteți pe pagina 1din 37

“Împreună, indivizii generează şi

discută idei, ajungând la o gândire


care depăşeşte posibilităţile unui singur
individ.”
(C. Costa )
 Dezvoltarea tehnologica din ultimele decenii precum si fenomenul globalizarii au
determinat institutii si specialisti din intreaga lume sa caute competentele de care
are nevoie orice cetatean al Planetei pentru a se integra cu succes in viata sociala
intr-o ,,economie bazata pe cunoastere care sa asigure dezvoltarea economica,slujbe
mai bune si o mai mare coeziune sociala”. Aceasta cercetare a fos inceputa si pe
continentul european mai ales dupa ce Consiliul European de la Lisabona din 2000 a
recunoscut educatia , instruirea si incadrarea intr-un loc de munca ca parte
integranta a politicilor economice si sociale necesare transformarii economiei
Europei in cea mai dinamica economie bazata pe cunoastere.
 Activitatea grupului de lucru pentru competente cheie a inceput in 2001 avand ca
obiective principale identificarea ,,noilor deprinderi” si ,,cum” aceste deprinderi pot fi
integrate mai bine in programa scolara si apoi mentinute si invatate de-a lungul
vietii.In cadrul acestei cercetari s-a pus un accent deosebit pe grupurile
dezavantajate,cele cu nevoi specifice,abandon scolar si educatia adultilor.
 In acest context termenul de ,,competenta” se refera la obtinerea ,,unui grad de
integrare intre capabilitati si obiectivele sociale mai largi de care are nevoie fiecare
individ”.Studiul Eurydice considera competentele cheie vitale penyru participarea cu
succes la viata sociala.Multe dintre aceste competente sunt definite ca generice sau
transfersale.Acestea trebuie sa conduca la un menagement mai eficient al
parcursului educational al fiecarui individ,comunicarea si relatiile sociale si
interpersonale sa reflecte trecerea accentului de la predare la invatare.
Comunicarea în limba maternă
 Abilitatea de a exprima şi interpreta
gânduri, sentimente şi fapte, atât oral cât
şi în scris (ascultare, vorbire, citire şi
scriere);

 Capacitatea de a interacţiona lingvistic


într-un mod adecvat, într-o diversitate de
contexte sociale şi culturale – educaţie şi
formare, profesie, familie, timp liber.
 Comunicarea in limba materna
 Comunicarea este abilitatea de a exprima si
interpreta gânduri, sentimente şi fapte atât pe
cale orală cât şi scrisă (ascultare, vorbire,
citire şi scriere), şi de a interacţiona intr-un
mod adecvat în cadrul întregii game a
contextelor sociale şi culturale – educaţie şi
instruire, la serviciu, acasă sau în timpul liber.
 Currriculum-ul de Limba şi literatura română reprezintă “o componentă
fundamentală a parcursului de învăţare oferit elevilor în contextul
şcolarităţii obligatorii”.
 Obiectivul central al studierii Limbii şi literaturii române în
învăţământul primar
 - dezvoltarea competenţelor elementare de comunicare orală şi scrisă ale
copiilor, precum şi familiarizarea acestora cu texte literare şi nonliterare,
semnificative din punctul de vedere al vârstei cuprinse între 6-7 – 10-11 ani.
 Specificul curriculum-ului actual de limba română
 - noul model comunicativ-funcţional, care vizează, în primul rând,
modalităţile de structurare a competenţelor de comunicare. Conform
acestui model, comunicarea este un domeniu complex care înglobează
procesele de receptare a mesajului oral şi a celui scris – citirea-lectura,
precum şi pe cele de exprimare orală, respectiv de exprimare scrisă;
 - definirea domeniilor disciplinei exclusiv în termeni de capacităţi:
receptarea mesajului oral, receptarea mesajului scris, exprimarea orală şi
cea scrisă;
 - comunicarea este prezentată în calitatea sa de competenţă
fundamentală, acoperind deprinderi de receptare şi exprimare orală,
respectiv scrisă;
 - reechilibrarea ponderii acordate exprimării orale faţă de
cea scrisă, precum şi proceselor de producere a mesajelor
proprii faţă de cele de receptare a mesajelor;
 - centrarea obiectivelor pe formarea de capacităţi
proprii folosirii limbii în contexte concrete de comunicare;
 - structurarea programei pe baza unor obiective cadru
şi de referinţă sintetice, în măsură să surprindă ceea ce
este esenţial în activitatea de învăţare;
 - conţinuturile incluse în programa şcolară sunt sugerate şi
orientate spre încurajarea creativităţii învăţătorului,
acordându-i acestuia libertatea de alegere a acestora;
 - studiul limbii române în învăţământul primar este conectat
la realităţile comunicării cotidiene propriu-zise; de aceea,
se pune un accent deosebit pe învăţarea procedurală, adică
se urmăreşte structurarea unor strategii şi proceduri proprii
de rezolvare de probleme, de explorare şi de investigare
caracteristice activităţii de comunicare.
Noul model comunicativ-funcţional trebuie privit din trei
perspective:
1. Din perspectiva limbii ca sistem

 VOCABULAR
 Fonetică
 Punctuaţie
 Ortografie
 Ortoepie
 Gramatică

 LIMBA – INSTRUMENT
 A asculta
 A citi
 A vorbi
 A scrie

 ÎNŢELEGEREA- EXPRIMAREA
 LIMBA - COMUNICARE

 EXPRIMAREA

 LIMBA - COMUNICARE
2. Din perspectiva programei de limba şi literatura română –
obiective cadru şi de referinţă, conţinuturile învăţării, exemple de
activităţi de învăţare, standarde curriculare de performanţă

Dezvoltarea capacităţilor
de exprimare orală

NOUL MODEL
Dezvoltarea capacităţii COMUNICATIV- Dezvoltarea capacităţii
de exprimare scrisă FUNCŢIONAL de receptare a
mesajului oral

Dezvoltarea capacităţii
de receptare a mesajului
scris
3. Din perspectiva conştientizării modelului
comunicativ-funcţional de către învăţător
 ABORDAREA INTEGRATĂ este:

 FINALITATE -- Limba – cel mai important


mijloc de comunicare umană
 IMPUSĂ -- Curriculum Naţional
 CERUTĂ -- Structura sistemică a limbii
 ACŢIUNE DIDACTICĂ --Formarea formatorilor
 NECESITATE--Particularităţile individuale şi de
vârstă ale copiilor
 ASPECTE VIZATE DE ÎNVĂŢĂTOR:

 în clasele a III-a şi a IV-a unităţile de conţinut specifice elementelor de construcţie a


comunicării trebuie să fie corelate cu studiul textului literar, inclusiv din punctul de
vedere al valorilor stilistice, mai ales în cazul elementelor de lexic;
 predarea-învăţarea va urmări limba în funcţiune, în variantele ei orală şi scrisă, normală
şi literară, iar nu limba ca sistem abstract;
 interesează viziunea comunicativ-funcţională a studierii limbii, nu predarea în sine şi
pentru sine a unor cunoştinţe gramaticale; interesează abordarea funcţională şi
aplicativă a acestora în calitatea lor de elemente care contribuie la structurarea unei
comunicări corecte şi eficiente;
 aspectele care ţin de ortografie, de punctuaţie şi de ortoepie vor fi evidenţiate în
situaţiile care impun abordarea lor;
 numărul de texte literare selectate pentru predare – învăţare să nu fie mai mic de 8, dar
nici mai mari de 14.
 Ciclul curricular de dezvoltare nu se încheie o dată cu terminarea clasei a IV-a, se
finalizează o treaptă de învăţământ – învăţământul primar – prin standardele curriculare
de performanţă, un alt concept cheie cu care operează Curriculum-ul Naţional.
 Realizând o viziune sintetică a obiectivelor de referinţă de la clasele a III-a şi a IV-a
şi corelând cu standardele curriculare de performanţă, se constată că, prin studierea
limbii şi literaturii române la aceste clase, elevul va fi capabil
Să înţeleagă ascultând:
- să distingă într-o situaţie de comunicare emiţătorul Să se exprime vorbind:
şi receptorul; - să vorbească liber, respectând dicţia;
- să recunoască şi să enunţe tipul de mesaj; - să expună, să argumenteze idei, fapte,
să redea, liber, coerent, conţinutul unui mesaj; întâmplări;
- să manifeste răbdare, respect faţă de interlocutor, - să participe la o discuţie sau la o dezbatere,
în diferite situaţii de comunicare; exprimându-şi şi apărându-şi punctul de vedere
- să semnaleze prin mijloace verbale şi nonverbale
înţelegerea unui mesaj transmis.

Să se exprime scriind:
Să înţeleagă citind: - să redacteze un text, respectând grafia, ortografia,
- să descifreze un text; punctuaţia, încadrarea în pagină;
- să decodifice un text; - să respecte logica textului;
- să identifice tipuri de texte; - să rezume un text narativ;
- să practice diferite tipuri de lectură; - să ia notiţe;
- să distingă modurile de expunere; - să redacteze o scrisoare, un bilet, orice fel de
- să identifice structura unui text; compunere;
- să recunoască principalele figuri de stil şi procedee - să transforme vorbirea directă în vorbire indirectă;
artistice; - să povestească independent conţinutul unui text
- să identifice într-un text tema abordată, ideile narativ;
principale; - să-şi exprime o părere în legătură cu un personaj, o
să citească, în mod independent, unele cărţi de întâmplare un text.
genuri şi stiluri diferite.
Pentru a realiza noul model comunicativ-funcţional,
învăţătorul trebuie să-şi formeze modelul operaţional-
strategic al predării limbii române care va avea drept
premise:

 - formarea şi perfecţionarea deprinderilor de citire;


 - îmbogăţirea, precizarea, activizarea şi nuanţarea vocabularului
elevilor;
 - însuşirea ortoepiei, ortografiei şi punctuaţiei, în limitele
prevăzute de programa şcolară pentru clasele I – IV;
 - redactarea compunerilor;
 - însuşirea elementelor de construcţie a comunicării de către
elevi, în limitele
Transformările prinprogramei.
care a trecut procesul de învăţare, mai ales în
 ultimele decenii, au pus problema elaborării şi apoi utilizării unor noi
metode de predare şi învăţare şcolară. În învăţământul românesc a
devenit o necesitate promovarea metodelor moderne de instruire care
au capacitatea de a stimula participarea activă şi deplină, fizică şi
psihică, individuală şi colectivă a elevilor în procesul învăţării. Elevii
trebuie să fie învăţaţi să gândească critic, creativ, constructiv, eficient.
CITIT-SCRIS LA CLASELE II-IV
Metode specifice Metode spedifice
limbii române literaturii române

Conversaţia
Dezbaterea Lectura
Demonstraţia Prelegerea
Exerciţiul Jocul didactic Dezbaterea
structural Învăţarea prin Expunerea
descoperire Brainstormingul
Metode activ- Reflecţia perdonală
participative

Metode comune limbii şi literaturii române


CITIREA ŞI SCRIEREA – INSTRUMENTE
INTELECTUALE DE BAZĂ

 Citirea şi scrierea sunt instrumente intelectuale de care oamenii se


folosesc toată viaţa.
 Pentru ciclul primar, familiarizarea elevilor cu instrumentele muncii
intelectuale, în primul rând cu cititul şi scrisul, constituie conţinutul
întregii sale activităţi. A-l învăţa pe micul şcolar să citească şi să scrie
înseamnă a-l învăţa cum să înveţe.

dezvoltă dezvoltă capacitatea


vocabularul de a asculta, de a
înţelege

activizează operaţiile Citit-scrisul


intelectuale dezvoltă memoria

dezvoltă spiritul dezvoltă imaginaţia


critic
SCRISUL

Învăţarea scrisului se realizează concomitent şi în strânsă legătură cu


învăţarea cititului.
 Scrisul ca mişcare grafică voluntară, intenţionată, este o “acţiune conştientă” iar
transformarea ei într-o acţiune automatizată se realizează prin exerciţii.
 Cunoaşterea prealabilă a unor reguli de scriere corectă stă la baza formării şi
dezvoltării la elevi a capacităţii de a se autoevalua, de a-şi autoregla activitatea de
scriere.
 În ciclul primar, în învăţarea ortografiei, elevul parcurge mai multe etape, deoarece
predarea limbii române se realizează potrivit principiului concentric.
 Învăţătorii sunt primii care au răspunderea formării de deprinderi ortografice. În
primele două clase elevii învaţă limba fără să li se precizeze tehnologia.
 Cunoştinţele lor ortografice şi de punctuaţie au o slabă fundamentare teoretică,
multe limitându-se empiric sau reducându-se la explicaţii şi rezolvări situaţionale.
 Începând cu clasa a III-a noţiunile sunt introduse în mod ştiinţific.
TIPURI DE CITIRE:
 La sfârşitul ciclului primar, elevii trebuie să ajungă să citească corect, conştient, atât cu
voce tare cât şi în gând. Combinarea citirii cu voce tare cu citirea în gând este necesară.

Citirea
împreună Citirea Citirea pe
Cultivă capacitatea consecutivă roluri
CITIRE
de înţelegere
Citirea în cor
Citirea prin
Citirea excludere
Cititul în gând Citirea
selectivă alternativă
Citirea în
Citirea în
Creşte ritmul ştefetă
perechi Citirea
Mobilizează citirii Citirea în
efortul de ortoepică
Citirea în ecou lanţ
concentrare
Formarea şi dezvoltarea deprinderilor de citire, au drept scop exprimarea succintă sau amplă,
redarea experienţelor şi trăirilor personale, îmbogăţirea vocabularului, trezirea interesului
elevilor faţă de limbă ca mijloc de comunicare şi dorinţa de a citi.
CITIT-SCRISUL ÎN CLASELE II-IV
 Pentru a-şi însuşi deprinderea cititului până la nivelul la care el
să poată construi ”o metoda de lucru care să-i facă pe elevi în
stare să-şi completeze singuri instruirea elementară pe care
au primit-o în şcoală” elevii trebuie să parcurgă două etape:
1. Însuşirea tehnicii cititului cu tot ce implică aceasta
2. Însuşirea capacităţii de a se orienta în textul citit în scopul
folosirii cărţii în mod independent, ca izvor de informaţie şi de
formare.
 Însuşirea de către elevi a tehnicii cititului se realizează prin
exerciţii. Pentru a asigura un randament maxim acestei
activităţi, se impune, ca ea să fie realizată, aşa cum s-a
subliniat, cu efortul personal al fiecărui elev în parte.
Lectura explicativă – metodă fundamentală şi specifică
pentru însuşirea tehnicii muncii cu cartea. Prin intermediul acestei metode elevul va trece
de la lectura pasivă (cantitativă) la lectura activă a unui text. Lectura explicativă este un
complex de metode: lectura, explicaţia, conversaţia, povestirea, demonstraţia, exerciţiul, toate
conducând la înţelegerea textului analizat
Textul în proză:
 Conversaţia introductivă;
 Citirea integrală a textului (lectura model);
 Citirea pe fragmente;
 Povestirea acestora;
 Desprinderea ideilor principale;
 Recitirea integrală;
 Povestirea integrală;
Textul liric:
 Conversaţia introductivă;
 Lectura model;
 Citirea pe strofe;
 Extragerea cuvintelor, expresiilor cheie, a ideii poetice;
 Recitirea integrală, expresivă;
 Memorizarea;
Obiective:
2. Sporirea vitezei de lectură şi
formarea flexibilităţii în aplicarea
vitezei lecturii
jocuri

1. Lărgirea câmpului
vizual Exerciţii de citire
“Citeşte ce vezi!” rapidă
“Panglica ce fuge”
“Silabă, cuvânt,
propoziţie”
Exerciţii pentru
dezvoltarea mecanismelor 3. Formarea priceperilor de a
de învăţare se orienta în textul citit
ritm
lateralitate spaţialitate

Descifrarea Aprofundarea Interpretarea


temporalitate textului textului semnificaţiei
textului
 Metodele de învăţământ reprezintă căile folosite în şcoală pentru
a-i sprijini pe elevi să descopere viaţa, natura, lumea, lucrurile,
ştiinţa.Ele sunt totodată mijloace prin care se formeaza
priceperile, deprinderile şi capacităţile elevilor de a acţiona
asupra naturii, de a folosi roadele cunoaşterii transformând
exteriorul în facilităţi interioare, dezvoltând personalitatea şi
formând caracterul .
 ,,Calitatea pedagogica a metodei didactice presupune
transformarea acesteia dintr-o cale de cunoaştere propusă de
profesor într-o cale de cunoaştere realizată efectiv de şcolar, în
cadrul instruirii formale şi nonformale, cu deschideri spre
educaţia permanentă.”(Sorin Cristea, 1998)
 ,,Învăţarea în grup exersează capacitatea de decizie şi de
initiaţivă, dă o nată mai personală muncii, dar şi o
complementaritate mai mare aptitudinilor şi talentelor, ceea ce
asigură o participare mai vie, mai activă, susţinută de elemente de
cooperare fructuoase şi stimulare reciprocă.”(Ioan Cerghit, 1997)
 Strategiile, metodele şi tehnicile utilizate în activitatea didactică,
pentru dezvoltarea gândirii critice promovează învăţarea prin
cooperare şi colaborare. Învăţând să colaboreze cu alţii în
rezolvarea problemelor, elevii constată că scopurile personale ale
fiecăruia pot fi realizate într-o muncă în echipă, că succesul
grupului depinde de contribuţia fiecărui membru al său. Astfel,
elevii, din “singuratici care învaţă”, pot deveni “colegi care învaţă
împreună”, care ating niveluri ale competenţei academice în
cadrul grupului şi ca membrii ai echipelor.
 Între noile orientări din domeniul practicilor educaţionale se
situează şi cea privind dezvoltarea gândirii critice a elevilor, prin
folosirea metodelor şi tehnicilor activ-participative noi, metode
care să potenţeze funcţionalitatea minţii, să stimuleze capacitatea
ei de explorare şi descoperire, analiză şi sinteză, raţionare şi
evaluare: brainstorming, tehnica ciorchinelui, metoda mozaic,
cubul, cvintetul, tehnica “ştiu/vreau să ştiu/am învăţat”, metoda
piramidei, metoda colţurilor etc
 A gândi critic înseamnă a emite judecăţi proprii, a accepta părerile
altora, a fi în stare să priveşti cu simţul răspunderii greşelile tale şi să
le poţi corecta, a primi ajutorul altora şi a-l oferi celor care au nevoie
de el. Capacitatea de a gândi critic se dobândeşte în timp, permiţând
elevilor să se manifeste spontan, fără îngrădire, ori de câte ori se
creează o situaţie de învăţare. Ei nu trebuie să se simtă stingheri, să
le fie teamă de reacţia celor din jur faţă de părerile lor, să aibă
încredere în puterea lor de analiză, de reflecţie.
 Însuşirea noţiunilor gramaticale de către elevi reprezintă un proces
complex. Spre deosebire de noţiunile din alte domenii, cele
gramaticale au un specific aparte, care determină şi anumite
particularităţi de formare a lor. Mă voi opri asupra capitolului Părţi
de vorbire, considerând că predarea cu pricepere, simţ de
răspundere şi dăruire a acestora, are o mare importanţă în asigurarea
unei temelii solide pe care să se sprijine multitudinea şi varietatea de
cunoştinţe dobândite atât în cadrul orelor de limba română, cât şi în
cadrul tuturor celorlalte obiecte de învăţământ.
 Ofer spre exemplificare câteva din tehnicile şi metodele moderne de
predare-învăţare pe care le-am folosit cu scopul dezvoltării gândirii
critice:
 Am folosit această metodă de învăţare interactivă în predarea temei
Genul substantivelor. S-a lucrat pe grupe de patru elevi. Fiecărui elev
din grupă i-am atribuit câte un număr de la 1 la 4. Subiectul abordat l-
am împărţit în patru părţi, de dimensiuni şi grade similare. A urmat o
reaşezare a elevilor în sală: toţi elevii cu acelaşi număr au format câte
un grup de experţi, obţinându-se astfel patru grupe. După
îndeplinirea sarcinilor de lucru, fiecare grupă de experţi, elevii
specializaţi fiecare într-o parte a lecţiei, au revenit în grupurile iniţiale
şi au predat colegilor partea pregătită cu ceilalţi experţi. Astfel, în
fiecare grup iniţial am avut patru elevi specializaţi. Fiecare elev a avut
responsabilitatea predării şi învăţării de la colegi. S-au folosit
următoarele fişe de lucru:
 Experţi 1
 1. Recunoaşteţi substantivele din textul următor. Precizaţi ce
denumeşte fiecare, felul şi numărul
Când eram şcolar, bunica mi-a dăruit, spre bucuria mea,
o carte despre călătoria cu balonul, alta despre avalanşe şi o
cutie cu creioa- ne colorate.
2. Formulaţi alte sarcini pentru textul dat.
 Experţi 2
 1. Număraţi substantivul şcolar la:
 Nr. singular Nr. plural
 (un şcolar) (doi şcolari)
 2. Daţi cinci exemple de alte substantive care se numără la singular un şi la plural doi.
 De reţinut!
 Substantivele care primesc, prin numărare, la numărul singular cuvântul un şi la
numărul plural cuvântul doi sunt de genul masculin.
 3. Formulaţi alte cerinţe prin care să verificaţi înţelegerea substantivelor de genul
masculin.

 Experţi 3
 1. Număraţi substantivul bunica la:
 Nr. singular Nr. plural
 (o bunică) (două bunici)
 2. Daţi cinci exemple de alte substantive care se numără o la singular şi două la plural.
 De reţinut!
 Substantivele care primesc, prin numărare, la numărul singular cuvântul o şi la numărul
plural cuvântul două sunt de genul feminin.
 3. Formulaţi alte cerinţe prin care să verificaţi înţelegerea substantivelor de genul
feminin
 Experţi 4

 1. Număraţi substantivul balon la:


 Nr. singular Nr. plural
 (un balon) (două baloane)
 2. Daţi cinci exemple de alte substantive care se numără un la singular
şi două la plural.
 De reţinut!
 Substantivele care primesc, prin numărare, la numărul singular
cuvântul un şi la numărul plural cuvântul două sunt de genul neutru.
 3. Formulaţi alte cerinţe prin care să verificaţi înţelegerea
substantivelor de genul neutru.

 Pentru a mă convinge că fiecare expert s-a făcut înţeles de grupul


iniţial din care făcea parte, am dat în final o „muncă independentă”:
 1. Determinaţi genul următoarelor substantive: trandafir, casă, ceas.
 2. Scrie câte trei substantive la numărul singular la toate cele trei
genuri. Treceţi-le la plural.
 Tot metoda Mozaic am folosit (la clasa a IV-a) în predarea temei
Acordul adjectivului cu substantivul. De data aceasta, elevii au fost
împărţiţi în grupe de doi câte doi, lucrându-se pe perechi. Pentru a
evalua modul în care elevii au asimilat noile cunoştinţe şi deprinderi,
le-am cerut să alcătuiască individual o compunere cu titlul La săniuş
folosind adjectivele: argintie, îmbujoraţi, moi, călduroase, ude,
cenuşie, grozavă şi să sublinieze substantivele pe care le determină.

 Este o metodă de brainstorming neliniară. Încurajează elevii la o


gândire liberă, deschisă. Este folosit în fazele de evocare şi reflecţie în
cadrul ERR, reprezentând o activitate de scriere. Este bine ca tema
propusă să fie familiară elevilor, mai ales atunci când ciorchinele se
utilizează individual. Poate fi folosit şi pe perechi sau pe grupe. Am
folosit cu succes această metodă mai ales în cadrul lecţiilor de
recapitulare şi sistematizare a cunoştinţelor despre o anumită parte de
vorbire: substantiv, pronume, verb, realizându-se sub forma jocului şi,
într-un mod plăcut, schemele recapitulative:
 La clasa a IV-a, reactualizarea cunoştinţelor despre verb am organizat-o
prin metoda Ştiu/Vreau să ştiu/Am învăţat.
 Elevii au primit următoarea fişă:
 Citiţi:
 Irina a mers la concurs. A câştigat locul întâi. Acum este pe podium.
Şade şi mă priveşte fericită. Va participa şi la alte concursuri.
 Subliniaţi verbele din textul citit şi spuneţi ce exprimă fiecare.
 Observaţi formele diferite ale aceluiaşi verb: (eu) merg, (tu) mergi, (el/ea)
merge.
 Comparaţi forma merg cu celelalte două forme.
 Prin ce se deosebesc?
 Indicaţi persoana care face deosebirea în fiecare caz.
 Observaţi formele diferite ale aceluiaşi verb: (noi) mergem, (voi) mergeţi,
(ei/ele) merg.
 Cine face acţiunea de fiecare dată? (o persoană?, mai multe persoane?)
 Completaţi aceste forme cu formele aceluiaşi verb de la exerciţiul 3.
 Prin ce se deosebesc?
 Observaţi formele verbului a merge: merg, am mers, voi merge. Când
credeţi că se petrece acţiunea în fiecare caz?
Elevii au studiat fişa. Le-am cerut să împartă pagina în trei
coloane: Ştiu, Vreau să ştiu, Am învăţat. Am enunţat
tema şi am completat împreună rubricile (eu la tablă):
ŞTIU VREAU SĂ ŞTIU AM ÎNVĂŢAT

Ce este verbul; Cum îşi schimbă verbul Verbul este partea de vorbire care
Să recunosc verbele; forma după exprimă acţiunea, starea,
Ce exprimă verbele; momentul în care existenţa fiinţelor, lucrurilor,
Cum îşi schimbă forma. are loc acţiunea; fenomenelor naturii.
Ce funcţie îndeplineşte Verbul îşi schimbă forma după
verbul în propoziţie; persoană şi număr.
Cum se pronunţă şi se
scriu unele verbe.

Folosind această metodă modernă, am urmărit reactualizarea


cunoştinţelor studiate în anul anterior despre verb şi am făcut
legătura cu o nouă categorie gramaticală a verbului – timpul.
 În orele de recapitulare şi sistematizare a cunoştinţelor despre
părţile de vorbire am utilizat cu succes metoda cubului. Am
împărţit elevii în grupe eterogene, fiecare primind câte un cub pe
feţele căruia erau trecute activităţile: descrie, compară, asociază,
analizează, argumentează şi aplică. Am parcurs doar trei din
aceste activităţi: descrie, compară, aplică.
 Elevii, sub îndrumarea conducătorului de grup, prezintă
cunoştinţele teoretice referitoare la tema abordată (partea de
vorbire). Cei care întâmpină dificultăţi sunt ajutaţi de ceilalţi
membrii ai grupului şi pot apela la schemele recapitulative
întocmite de fiecare parte de vorbire studiată. După ce prima
activitate s-a încheiat, conducătorul grupului ridică mâna şi
învăţătorul îi prezintă a doua faţă a cubului: compară. Elevii
găsesc mai multe asemănări şi deosebiri între diferitele aspecte
ale temei discutate.
 Urmează ultima etapă, în care cunoştinţele teoretice
recapitulative sunt aplicate în practică prin rezolvarea unor
exerciţii, în mod individual.
 Este o altă metodă atractivă şi plăcută de elevi. Termenul
semnifică o poezie cu cinci versuri. Se porneşte de la un
subiect propus spre discutare, care să se reflecte în
singurul cuvânt-cheie de pe primul rând. Pe al doilea rând,
se scriu două adjective care se referă la cuvântul cheie. Pe
al treilea rând, se scriu trei verbe la gerunziu. Al patrulea
vers este format din patru cuvinte care exprimă
sentimentele elevului faţă de problema, subiectul în cauză.
Ultimul vers sintetizează esenţialul, într-un cuvânt.
 Această metodă este totodată un instrument de evaluare
a înţelegerii şi de exprimare a creativităţii elevilor. Înainte
de a cere elevilor să alcătuiască o astfel de poezie, am
oferit un model, iar la primele utilizări ale metodei, am
prezentat elevilor chiar şi câte un exemplu pentru cuvintele
de pe fiecare rând.
 Iată câteva exemple:
 Natura

 Îmbelşugată, bogată
 Renăscând, râzând, aducând
 Bucurie, veselie, speranţă, alinare
 Primăvara.

 Soare

 Călduros, luminos
 Arzând, luminând, râzând
 Bucurie, veselie, dragoste, armonie
 Vara.

Carte
 Minunată, înţeleaptă
 Răsfoind, citind, învăţând
 Mulţumire, bucurie, preţuire, dăruire
 Înţelepciune.

 Considerăm că utilizarea alternativelor metodologice moderne în activitatea didactică


contribuie la îmbunătăţirea calităţii procesului instructiv-educativ, având cu adevărat
un caracter activ-participativ şi o reală valoare educativ-formativă asupra personalităţii elevilor.
 Un învăţământ modern, bine conceput, va permite iniţiativa şi
spontaneitatea, creativitatea elevului, dar şi dirijarea, îndrumarea
sa, existenţa unor relaţii de cooperare între profesor şi elev.
Acesta este elementul esenţial al învăţământului modern.
 Este nevoie de gândire critică poate şi pentru că noi, dascălii,
urmărim să formăm oameni cu putere de decizie, cu simţul
răspunderii, oameni cu idei proprii, oameni în adevăratul sens al
cuvântului. Gândirea critică îi învaţă pe elevi să emită şi să-şi
susţină propriile idei. Satisfacţia noastră, a dascălilor, nu constă
în a vedea că elevul a reprodus lecţia citită, compunerea sau
comentariul dictat „cuvânt cu cuvânt”, ci în a-i pune în evidenţă
talentul de a îşi realiza propriul rezumat, propria compunere.
Elevul nu trebuie să fie o maşină de memorat, ci un creator. Avem
obligaţia de a asigura atmosfera propice declanşării valului de idei
personale, de a le da elevilor şansa de a se afirma ca adevăraţii
descoperitori ai noului (chiar şi atunci când e vorba de o
redescoperire).
 Pentru a fi motivaţi să înveţe, elevii trebuie implicaţi şi angajaţi în
desfăşurarea procesului instructiv- educativ. Însă, ei nu sunt motivaţi să
înveţe dacă se vor află într-o aşteptare pasivă, adică vor fi simpli spectatori
la propria lor instruire şi educare. Trebuie să fie participanţi activi în timpul
învăţării. Cu cât mai activi sunt elevii, cu atât mai motivaţi vor fi să înveţe
şi vor obţine rezultate mai bune.
 Pentru ai motiva să înveţe este esenţială utilizarea de strategii de calitate
în patru domenii cheie pentru succesul şcolii actuale:
 a) stabilirea unui mediu adecvat de învăţare ce impune o apropiere şi o
comunicare la nivel personal cu elevii, adoptând o atitudine corectă în
ceea ce priveşte comportamentul lor;
 b) implicarea tuturor copiilor în lecţii printr-o abordare interesantă a
activităţii şi utilizarea unor strategii interactive de implicare în procesul de
predare şi dezvoltare a gândirii critice;
 c) asigurarea feed back-ului privind nivelul de performanţă;
 d) recunoaşterea spontană sau planificată a meritelor elevilor, pentru
efortul şi realizările lor.
 ,,Învăţământul modern preconizează o metodologie axată pe acţiune,
operatorie, deci pe promovarea metodelor interactive care să solicite
mecanismele gândirii, ale inteligenţei, ale imaginaţiei şi creativităţii.
“Activ” este elevul care “depune efort de reflecţie personală, interioară şi
abstractă, care întreprinde o acţiune mintală de căutare, de cercetare şi
redescoperire a adevărurilor, de elaborarea a noilor cunoştinţe.,,Activismul
exterior” vine deci să servească drept suport material ,,activismului
interior”, psihic, mental, să devină un purtator al acestuia.” (Ioan Cerghit)
Li
m
ba
po este
â năe em „î
n
b a r o m m br a Lu po al u tîiu
e , lim ă şi u t. cia por nu l m
r u min re inim e sufle n ”
Bl
i ar
e
t t t
Pen ţa din numeş u ag
a
an e ag
dist , care s uş Ne
ei Făn

SUCCES !