CENTRUL REPUBLICAN DE

ASISTENŢĂ PSIHOPEDAGOGICĂ

Seminar metodic

Evaluarea psihologică şi elaborarea

raportului de evaluare psihologică la
solicitarea organelor de drept
pentru specialiștii din cadrul
Serviciilor raionale/municipale de asistență psihopedagogică
(Ordinul MECC nr. 1415 din 01.11.2019)
 GLOSAR/TERMENI
 Consimțământ parental: Acord explicit/expres al părintelui cu privire
la participarea copilului la demersurile realizate de către specialist în
vederea evaluării psihologice.
 Competențe parentale: Ansamblu de cunoștințe, abilități, capacități și
deprinderi specifice, care îi conferă părintelui competența de a-și
îndeplini cu succes responsabilitățile și sarcinile parentale.
 Relație părinte-copil: Ansamblu de comportamente, atitudini și
interacțiuni care reflectă calitatea afectivă a legăturii dintre copil și
părinte.
 Istoric parental: Date factuale și evenimente cu relevanță în descrierea
relației dintre părinți.
 STRUCTURA PROCESULUI DE EVALUARE

 Interviul cu parintii;
Interviul cu copilul;
 Observatia;
 Analiza produselor activitatii;
 Obtinerea de informatii de la terti;
 Aplicare, cotare si interpretare de teste;
 Redactarea Raportului de evaluare.
 ETAPE. Clarificarea obiectivelor.
Scopurile evaluării psihologice a
copilului în cazul stabilirii autorităţii părinteşti pot fi:
 Evaluarea psihologică a copilului şi stabilirea nevoilor sale de dezvoltare;
 Evaluarea relației părinte-copil;
 Identificarea congruenței dintre nevoile copilului şi abilităţile parentale,
cu scopul de a servi interesului superior al copilului;
 Identificarea elementelor de alienare parentală.
 ETAPE
Informarea părinţilor cu privire
la procedura de evaluare
 Semnarea acordului părinţilor cu privire la procesul
de evaluare.
Procedura. Locaţie, ora, durata/număr de şedinţe,
responsabil de evaluare.
Aplicarea/completarea chestionarelor şi ghidurilor
de interviu preliminare.
Limitele confidenţialităţii.
EVALUAREA RELAŢIEI PĂRINTE-COPIL

• comunicare, ataşament, calitatea

relaţionării, stil parental, comportament
parental în relaţie cu copilul, relaţia dintre
cei doi părinţi şi modul în care este integrat
copilul, nivelul de conflictualitate parentală
şi impactul asupra copilului.
EVALUAREA PSIHOLOGICĂ A COPILULUI
Informarea copilului cu privire la ceea ce presupune
un astfel de demers.
Evaluarea copilului în funcţie de obiectivele
stabilite: evaluarea nivelului de dezvoltare.
 Evaluare cognitivă, emoţională, comportamentală.
Opinia copilului în funcție de gradul său de
maturitate.
Legături de atașament cu alte persoane decât
părinții.
 PRIMA ŞEDINŢĂ

• După ce s-a stabilit data primei

întrevederi, se urmarește modul în care
părinții aleg să vină cu copilul, acest lucru
fiind o sursa de informații pentru psiholog.
 SITUAŢII LA PRIMA ŞEDINŢĂ

Copilul împreună cu mama - este cea mai întâlnită situație

față de care nu se pot emite niciun fel de prejudecați;
Copilul împreună cu cei doi părinți - arată fie că familiile
sunt atente și motivate, fie că familiile sunt în discordie.
Parintii singuri;
Pentru a evita a doua situație, care din start poate periclita
relația cu copilul, este mai bine ca la prima ședință
întrevederea să aibă loc doar cu părinții.
 Mama singură sugerează tendința de a-l include pe psiholog
în controlul omnipotent pe care încearcă să îl exercite
asupra universului copilului său;
 Copilul, mama și frații – fie pun înainte de toate problemele
de interacțiune dintre frați (fie că acest fapt se petrece în
psihismul mamei sau în acela al copiilor), fie mama este
debordată de copil într-o inserție socială mediocră (nu
poate fi lăsat în grijă);
 Copilul singur sau însoțit de un terț (asistent social, frate
mai mare, bunic sau vecin) poate exprima o angoasă de
abandon sau o respingere familială mai mult sau mai puțin
netă;
 Copilul împreună cu tatăl – poate exprima o discordie
familială, un divorț sau o situație neobișnuită (decesul
mamei, tatăl lucrează la domiciliu etc.).
 PRIMA CONSULTAŢIE CU PĂRINŢII
Pentru prima consultație trebuiesc
rezervate 90 - 120 minute.
Tehnica interviului cu părintele sau părinții trebuie să
alterneze discursul liber parental și întrebările asupra unor
aspecte deosebite. ”Interogatoriul” sărăcește mult procesul, deși
permite completarea grilei de simptome.
 Discursul parental liber dezvăluie modurile de comunicare,
apărările și construcțiile defensive, anumite fantasme familiale.
Interviul cu părinții fără prezența copilului se impune atunci
când:

Aceștia solicită în mod expres acest lucru;

 Copilul apare ca miză a unui conflict de cuplu;
 Pare să fie simptomul unei patologii parentale importante.
Psihologul trebuie să fie atent la anumite niveluri de
comunicare și de schimburi familiale.
Nivelul nonverbal arată repartiția persoanelor în spațiu,
cum se împarte discursul, gestica și mimica participanților.

Nivelul verbal – calitatea formală și articularea

discursului, conținutul latent, rupturile de stil sau logică etc.
 STRUCTURA INTERVIULUI CLINIC

2 tipuri
Interviul clinic structurat – intrebari
prestabilite;
Interviul semi-structurat – exista bifurcatii in
interviu si libertatea psihologului de a adresa
intrebari suplimentare.
 INTERVIUL CU PARINTII

 Scop:
 Colectare de informatii;
 Stabilirea unei relatii de cooperare;
 Identificarea factorilor necesari
conceptualizarii cazului;
 Impactul pe care il are problema asupra
functionarii familiale;
 STRUCTURA INTERVIULUI CENTRAT PE
PROBLEMA

 Obtinerea motivului solicitarii – problema descrisa

in termenii lor;
 Intrebari legate de posibilele cauze ale problemei –
din prezent sau din trecut;
 Caracteristicile problemei – frecventa, intensitate,
context de manifestare, durata, alte caracteristici;
 Pe cine afecteaza problema si in ce fel;
 Modul in care este afectat copilul;
 Masuri adoptate pana in prezent.
 Anamneza cazului
Fisa de anamneza se adreseaza parintilor
Istoria copilului;
Istoricul dezvoltarii - Antecedente personale, medicale, psihoafective, sociale;
Dezvoltarea in prima copilarie
Relațiile cu părinții, cu frații, cu colegii de clasă sau cu copiii de aceeași vârstă;
Situatia scolara;
 Modalitățile de petrecere a timpului liber;
Istoria familiei;
Istoria părinților;
Istoricul simptomelor;
Demersurile întreprinse și examinările efectuate.
 EVALUAREA PSIHOLOGICĂ A COPILULUI
 Starea psihologică a copilului;
 Starea emoţională a copilului;
 Impactul pe care îl are divorţul părinţilor asupra copilului în
contextul nivelului său de dezvoltare;
 Posibilele semne de abuz şi neglijare a copilului;
 Reprezentările pe care le are copilul asupra părinţilor săi şi a
relaţiei cu aceştia;
 Relaţiile emoţionale dintre copil şi fiecare dintre părinţi;
 Legăturile de atașament dintre copil și fiecare părinte; dintre
copil și alte persoane;
 Opinia copilului în funcție de gradul său de maturitate.
 În cazul în care au existat acuze de violență
intrafamilială sau rele tratamente față de copil,
 acuze somatice: enurezis, encoprezis, anorexie, obezitate,
cefalee, epigastralgii;
 depresie: scăderea stimei de sine, sentimente de vinovăţie,
ideaţie suicidară;
 comportament auto sau heteroagresiv,
 simptome disociative – perioade de amnezie, neatenţie, stări de
transă, crize isterice;
 simptome anxioase: anxietate generalizată, fobii, insomnie,
coşmaruri;
 comportamentul sexual: cunoştinţe sexuale neadecvate vârstei
sau preocuparea sexuală exagerată.
 INTERVIUL CU COPILUL
sedinta 2 sau 3, in functie de varsta copilului

 Psihologul trebuie să ofere copilului un context și o

atmosferă astfel încât să se poată stabili o comunicare bună,
care să-i ofere specialistului informațiile de care are nevoie;
 Copilul este întrebat dacă are o ”poreclă”sau dacă preferă să i
se spună altfel decât pe nume, pentru a se crea familiaritate în
interviu;
 Psihologul se asigura in sedinta initiala cu parintii ca are
cunostinte despre jocurile sau preocuparile preferate ale
copilului;
 Informaţii care se obţin
din interviul copilului
 Auto-prezentarea copilului;
 Percepţia copilului asupra relaţiilor cu membrii familiei;
 Percepţia copilului asupra casei fiecărui părinte, incluzând
structura şi rutina;
 Percepţia copilului asupra strategiilor de disciplinare şi de
impunere a limitelor ale fiecărui părinte;
 Percepţia copilului asupra separării/divorţului;
 Ce i-a spus fiecare părinte despre separare/divorţ;
 Percepţia asupra propriului rol al copilului în separare/divorţ;
 Informaţii care se obţin
din interviul copilului
 Viziunea asupra modului în care fiecare părinte a trecut prin separare/divorţ;
 Percepţii asupra modului în care separarea/divorţul a afectat relaţiile copilului cu părinţii,
fraţii, cei apropiaţi, prietenii;
 Percepţia asupra impactului pe care fiecare părinte îl are asupra vieţii sociale a copilului;
 Sentimentul copilului asupra conflictului de loialitate;
 Sistemele de suport ale copilului (în cine are încredere - membrii familiei, profesori,
 prieteni; cum se simte în relație cu diferite persoane din familie);
 Dorinţele copilului şi preferinţele privind custodia. În această secțiune se va urmări: dacă
are informaţii care l-ar putea ajuta pe judecător să decidă ce este mai bine pentru el; ce
 crede copilul că ar putea să îl încânte în primul rând dacă ar fi să locuiască cu fiecare
dintre părinţi; care sunt cele mai importante trei dorinţe pe care le are copilul; dacă i-ar
plăcea o anume schimbare în calitatea timpului petrecut cu fiecare părinte.
  
 În urma observării copilului
 Dimensiunea comportamentală – nivelul de cooperare în relație cu
psihologul și cu fiecare dintre părinți; reacția la limite și reguli; abilitățile de
socializare și interacțiune;
 Dimensiunea fizică – modul în care este prezentat copilul, vestimentație,
dezvoltare fizică, aparență generală;
 Dimensiunea emoțională – reacții emoționale în situația de evaluare,
toleranța la frustrare și nivelul de impulsivitate, indicatori ai unei tulburări
emoționale (facies și dispoziție depresive, semne de distres şi anxietate),
indicatori ai apropierii sau distanței emoționale în relație cu părinții;
 Dimensiunea cognitivă - calitățile atenției, percepției și memoriei, stadiul
gândirii;
 Comunicarea (verbală și non-verbală) - claritatea vorbirii, organizarea,
sintaxa, stilul de comunicare în relație cu fiecare părinte și în prezența
ambilor, deschiderea față de evaluator, contactul vizual, mimica și gestica.
 PRINCIPALELE MODURI DE COMUNICARE
INITIALA CU COPILUL MIC:

Jocul - cu păpuși, trenulețe sau jucării de pluș cu ajutorul

cărora copilul pune în scenă fantasmele sale, stăpânirea
angoasei lui, se identifică cu persoanele din anturajul lui, etc.

Informații oferite de jocul copilului:

Calitatea motricității, imaginea dinamică a corpului (pot fi
observate gesturile neîndemanatice, distonia, instabilitatea),
dezvoltarea limbajului.
 Dialogul imaginar (jocul cu marionetele, povestea
inventată –”imaginează-ți un vis frumos”, ”imaginează-ți
un vis urât”, jocul de rol).
 Desenul – de obicei copilul desenează un desen spontan.
După ce face un desen spontan, copilului i se poate
solicita să deseneze familia, un omuleț.
 Dialogul tradițional
Utilizarea acestor tehnici diferite de comunicare trebuie să fie
în concordanță cu psihopatologia copilului (debilitatea sau
psihoza reduc mult posibilitățile de comunicare) și cu
nivelul său de dezvoltare. De asemenea, pot fi utilizate și
alte tehnici specifice cum ar fi: modelajul, jocurile cu
apă,nisip sau pământ.
 ADECVAREA LIMBAJULUI
 Accesibil copilului și în concordanță cu vârsta și nivelul lui de
dezvoltare.
 Înainte de 5-6 ani întrebările adresate direct copilului exercită
o acțiune inhibitoare. Frazele trebuie să fie scurte, uneori e
necesar să fie repetate cuvintele (mai ales dacă copilul este
mic, acest lucru creându-i o stare de confort afectiv, ca în
relația mamă - copil). Foarte importante sunt intonația, tonul
vocii și atitudinile gestuale, la care copiii sunt foarte sensibili.
 Dacă este vorba de un copil cu tulburări de comportament,
centrat pe sine și vizual, se poate folosi un ”termometru al
furiei” în timpul interviului. Dacă este vorba de un adolescent,
care are o gândire mai abstractă se poate folosi o scală sau un
grafic pe care el noteaza la ce intensitate ajunge furia lui.
 STRUCTURA INTERVIULUI CU COPILUL

Exista o structura tipica in functie de varsta copilului

Pana la varsta de 3 ani, evaluarea copilului se realizeaza cu ajutorul
observatiei in interactiune si in joc si aplicarea grilei de dezvoltare;

Intre 3 si 6 ani (prescolaritate) o componenta importanta a evaluarii

este observarea copilului in diverse contexte. Ghidul de interviu este
construit intr-o maniera laxa, psihologul folosind cuvinte pe intelesul
copilului ;

Intre 6-12 ani copilul are o mai buna capacitate de intelegere a

cuvintelor si de reflectare a emotiilor, opiniilor, atitudinilor.
 INTERVIUL CU COPILUL
3-12 ANI
Întrebări generale:
Mediul educational
 Grupul de prieteni
 Relatiile din familie
 Interese si pasiuni
 Emotii si reactii
 INTERVIUL CENTRAT PE SIMPTOME
 Simptome dispozitionale generale
 Simptome depresive
 Fiziologice
 Comportamentale
 Efecte sociale
 Cognitia – idei suicidare
 Simptome anxioase
 Comportamentul obsesiv-compulsiv
 Simptome ADHD
Tulburari ale gandirii
Tulburari de alimentatie
- simptome comportamentale
- simptome cognitive
Abuzul
Intrebari despre dorinte/fantasme
 INTERVIUL CU
PROFESORUL/EDUCATORUL/INVATATORUL

Descrierea generala a copilului;

Problemele sale majore
Relatia copil-profesor
Relatia copil-colegi
Competenta scolara
Comportamentul copilului
Dificultati relationale
Opinia profesorului despre problema
 Analiza produselor activitatii
Prezentate de parinti, din activitatile copilului
acasa;
Prezentate de cadrele didactice;
Realizate de copil in cabinet, spontan sau cu
indrumare
 Informatii de la alte persoane

Bona;
Bunici;
Persoane care locuiesc cu copilul;
Persoane cu care copilul intre frecvent in
contact;
Solicitarea pentru contactarea lor se face in
urma acordului parental;
 Observatia clinica
STAREA DE CONŞTIENŢĂ
 treaz;
 alert;
 vigil;
 răspunde normal la stimuli;
 adormit;
 de netrezit.
 PRIVIREA
Redă conţinutul afectiv.
Fixă, imobilă, încrucişată – ură, agresivitate,
cruzime;
Deschisă larg, cu sprâncenele ridicate, fruntea
încreţită: angoasă, anxietate;
Hipermobilă, fugace: excitaţie, manie;
Hipomobilă, fixă, absentă: depresie;
Discordantă, detaşată, ruptă de realitate: psihoza
 Atitudinea
 prietenos;  opoziţional;
 cooperant;  anxios;
 lamentativ;  depresiv
 suspicios;  provocator;
 sfidător;
 critic, timid;
 ameninţător;
 agresiv;  ursuz;
 precaut;  linguşitor;
 seducător;  stângaci.
 DIMENSIUNI OBSERVATE
 POSTURA;
 MERSUL;
 NIVELUL DE ACTIVITATE – liniştit, agitat, foit, apatic,
neliniştit, nu-şi găseşte locul;
 TENSIUNE MUSCULARĂ – maxilar, mâini, corp;
 Stângăcie, Manierisme, Ritualuri şi acţiuni compulsive;
 Tremor, ticuri motorii sau orale;
 Comportament agresiv sau autoagresiv;
 Lateralitate;
 LIMBAJUL

LIMBAJ RECEPTIV
Răspuns la stimuli non-verbali;
Răspuns la sunete;
Înţelege cuvinte, fraze, propoziţii, expresii,
structuri verbale concrete/abstracte;
 LIMBAJUL EXPRESIV
 Calitatea vocii: înălţime (ton);
 Articulare (claritate/dizartrie);
 Cantitate – rata vorbirii, fluenţa, discurs inteligibil,
pronunţie, accent, dialect, argou, expresii colocviale;
 Sintaxa;
 Semantica – cuvintele exprimă sensul, înţelesul
convenţional;
 Morfologie;
 Vocabular – concret, abstract;
 COMUNICAREA NON-VERBALA

Gesturi, contact vizual, expresie facială;

Mimica - Expresia involuntară şi reflexă
non-verbală care traduce tonalitatea
afectivă;
Hipermimia
Hipomimia.
 Nivelul de ataşament între părinte şi copil, se
urmăresc o serie de comportamente și atitudini
 Grija faţă de aspectele fizice ale copilului: atenția cu privire la confortul fizic
(frig, cald, sete, foame), adecvarea vestimentară a copilului în raport de vârstă
și condiții meteorologice, igiena copilului;
 Grija faţă de aspectele emoţionale ale copilului: atenție la modul în care
situația familială afectează emoțional copilul, suportul emoțional oferit
copilului pentru a integra sănătos separarea, evitarea de a oferi copilului
informații de natură să îl afecteze, prezența constantă și necondiționată, chiar
dacă acesta manifestă semne de respingere a părintelui;
 Indicatorii confortului emoțional în prezența părintelui: căutarea
proximității fizice, solicitarea atenției în joc, afișarea spontană a emoțiilor,
solicitări direct formulate către părinte, acordul sau refuzul de a participa la
ședințe în absența părintelui și atitudinea părintelui față de acest refuz.
 CONCEPTUALIZAREA CAZULUI

Trebuie luate în vedere: contextul cultural, antecedentele

comportamentale și consecințele pe care le-au avut,
istoricul simptomului, predispozițiile de a dezvolta
simptomul, în funcție de care se stabilesc manifestările la
nivel fiziologic, comportamental, afectiv, cognitiv și
interrelațional.

Se au in vedere factorii declansatori, favorizanti si cei de

mentinere, in conceptualizarea cazului
 Exemplu
Problema: Stimă de sine scăzută
Particularități:
 La nivel comportamental: evită sarcini noi, evită să intre
în contact cu persoane noi, plânge ușor;
La nivel afectiv: tristețe, anxietate, iritabilitate;
La nivel fiziologic: crampe stomacale, dureri de cap,
transpirație;
La nivel cognitiv: ”Nu sunt bun de nimic. Ceilalți cred că
sunt un dobitoc, iar tatăl meu spune că nu-s în stare de
nimic.”
 ADMINISTRAREA DE PROBE DE
EVALUARE

Teste standardizate;
Inventare de dezvoltare;
Teste proiective;
Evaluarea prin metode creativ-expresive.
 TESTE PROIECTIVE
Testul Arborelui;
Testul Persoanei;
Desenul familiei;
Tehnici de completare de fraze;
Testul fabulelor;
Testul de Apercepţie pentru Copii – CAT ;
Testul Rorschach.
 INTERVIUL FINAL CU PĂRINŢII
Rolul acestuia este de a clarifica ultimele
detalii ale evaluării și de a prezenta constatările
și concluziile psihologului, încazurile în care
evaluarea este solicitată de părinți.
În cazul când evaluarea este dispusă de instanţă
Raportul este depus la instanța solicitantă, fiind
interzisă comunicarea concluziilor către părți.
 Raportul de evaluare psihologică
Concluzii
 Funcționarea socială și emoțională a copilului;
 Nevoile specifice de dezvoltare ale copilului și
disponibilitatea fiecărui părinte în privința satisfacerii
acestora;
 Natura relației părinte-copil și atașamentul copilului
în relație cu fiecare părinte;
 Natura relației dintre părinți, în special abilitatea de
co-parentalitate.
 Raportul de evaluare psihologică

Recomandări
 recomandări aflate în relație atât cu obiectivele
solicitate, cât și cu concluziile menționate.
Întrebări, sugestii,
comentarii
 VĂ MULŢUMIM!
CENTRUL REPUBLICAN DE ASISTENȚĂ PSIHOPEDAGOGICĂ
crap.rm@gmail.com
022-593-716
022-593-770