Sunteți pe pagina 1din 145

Metabolismul

Bioenergetica
Ciclul Krebs
 Noţiuni generale de metabolism. Catabolismui şi anabolismul.
Căile metabolice centrale, ciclice şi specifice.
 Metabolismul intermediar. Metode de studiere.
 Noţiuni de energie liberă standard. Compuşii macroergici -
structura chimică şi rolul lor. Ciclul ATP-ului.
 Caracteristica stării energetice a celulei. Indicii ce o
caracterizează. Reglarea metabolismului celular.
 Decarboxilarea oxidativă a acidului piruvic - enzimele, cofactorii,
reglarea.
 Ciclul Krebs - reacţiile parţiale. Esenţa biologică a ciclilui Krebs,
reglarea lui. Noţiune de fosforilare la nivel de substrat.
Stoichiometria ciciului Krebs.
 Reacţiile anaplerotice (reacţiile care furnizează produse
intermediare al ciclului acizilor tricarboxilici).
Metabolismul
 Metabolismul – sistem coordonat de
transformări a substanţelor şi
energiei sub acţiunea sistemelor
multienzimatice.
Deosebim:
 Metabolismul extern – include procesele
necesare pentru: asimilarea substanţelor
nutritive, transportul metaboliţilor
intermediari între celulele diferitor organe
şi ţesuturi şi eliminarea produselor finale
din organism.
 Metabolismul intermediar – totalitatea
reacţiilor chimice ce decurg într-o singură
celulă vie (şi asigură viabilitatea, creşterea
şi reproducerea ei).
Funcţiile metabolismului:

1. aprovizionarea celulelor cu energie


chimică (ce se formează la scindarea
substanţelor nutritive);
2. transformarea substanţelor nutritive în
precursori necesari pentru sinteza
macromoleculelor
3. asamblarea acestor precursori în P, AN; L;
polizaharide;
4. biosinteza şi degradarea biomoleculelor
cu destinaţie specială (h, mediatori,
cofactori);
Fazele metabolismului

 Evidenţiem 2 faze:
1. Catabolismul – faza de degradare a
macromoleculelor în micromolecule.
 este însoţit de eliberarea energiei (care
poate fi acumulată sub formă de ATP sau
NADPH+H+
2. Anabolismul – faza de sinteză a
macromoleculelor din micromolecule,
 necesită utilizarea ATP sau NADPH+H+
Etapele catabolismului:
 I etapă - decurge în TGI (fără eliminare
de E). Macromolecule alimentare se
scindează în monomerii săi.
 II etapă – monomerii se transformă într-
un precursor comun – Acetil-CoA (are loc
generare de energie).
 III etapă – amfibolică - ciclul Krebs si
fosforilarea oxidativă –(FO)  H2O+ CO2
are loc generare de energie
 Proteine Glucide Lipide
I

AA monozaharide AG+glicerol

gluco Ceto- Piruvat


I
I II
Acetil -CoA

c. Krebs CO2
L.R
III
H2O
FO
ADP + Pi ATP
Etapele metabolismului
Deosebirile căilor catabolice
de anabolice
 considerentul energetic;
 succesiunea reacţiilor este reglată
separat;
 diferă după localizarea în celulă.
CĂILE METABOLICE
- reprezintă reacţiile enzimatice cu o
anumită funcţie.
 S ==>A ==> B ==> C ==> P
DEOSEBIM CĂI METABOLICE:

A. a) centrale (comune pentru


degradarea şi sinteza principalelor
macromolecule)
b) specifice (caracteristice doar pentru
substanţe individuale (cofactor).
B. a) liniare (glicoliza)
b) ciclice (ciclul Krebs)
DEOSEBIM CĂI METABOLICE
C. a) anabolice
b) catabolice
c) amfibolice
D. a) aerobe
b) anaerobe
Metode de studiu a
metabolismului
 Pe organismele intacte – aport – eliminare –
Utilizarea izotopilor radioactivi stabili a permis
urmărirea drumului parcurs de un compus până
la produşii finali.
 Studiul experimental prin perfuzarea unor
organe (ficatul – ureogeneză, glicogenogeneză).
 Studiul secţiunilor tisulare.
 La nivel celular.
 La nivelul organitelor celulare (lizozomi, MC,
ribosomi).
REGLAREA METABOLISMULUI

 Se realizează la diferite nivele:


1. la nivelul proprietăţilor specifice
enzimelor (cantitatea de E şi S,
prezenţa Co, pH, t);
2. la nivelul E reglatoare alosterice;
3. Majoritatea reacţiilor sunt reglate de
starea energetică a celulei.
Indicatorul ei este sarcina energetică

- SE = [ATP]+1/2[ADP]
[ATP]+[ADP]+[AMP]
SE= 0,8-0,95

PF = [ATP]/[ADP]*[Pa] = 500
 Atkinson – Se = 0 ( AMP); Se=1 (ATP).
 căile metabolice, responsabile de sinteza
ATP (căile catabolice) sunt inhibate de Se
înaltă – deci sunt inhibate de ATP, NADH2
şi activate de AMP, ADP
 dar căile de utilizare ale ATP (căile
anabolice) sunt stimulate de ATP, NADH2
şi inhibate de AMP, ADP
4. reglare prin modificarea covalentă a E
(fosforilare-defosforilare), modulată de H
(adrenalina, glucagon sau insulina)
5. inducţia şi represia enzimatică - modificarea
c% E la nivel de transcripţie a genelor
corespunzătoare sub acţiunea hormonilor steroizi.
6. Reglarea dependentă de hormonii care
accelerează activitatea E (adaptare imediată)
sau de viteza sintezei enzimelor (adaptare de
lungă durată)
Exemple: adrenalina şi steroizii
7. Influienţa medicamentelor de diferită
origine
Bioenergetica.
 Bioenergetica- ştiinţa ce studiază
transformările şi utilizarea energiei.
 În lumea vie sistemul termodinamic
poate fi reprezentat de un organism
întreg; un organ; o celulă; o reacţie
chimică.
Organismele vii pot fi considerate sisteme
termodinamice, pentru care sunt valabile legile
termodinamicei:

 I. Principiul conservării – energia


reacţiilor chimice nu dispare şi nu apare din
nimic, dar se transformă dintr-o formă în
altă.
Ex.: E chimică se transformă în E termică,
electrică, mecanică.
 II Principiul evoluţiei – toate procesele
asociate cu transfer de energie se
desfăşoară de la sine numai într-o direcţie şi
numai pînă la o anumită limită - ce
corespunde entropiei maximale.
 Sistemele biologice sunt sisteme
deschise (schimb de energie şi materie
cu mediul înconjurător)
 Fiecare sistem are o energie internă
(E), care este constituită din energie
liberă (G) şi energie dependentă de
variaţiile TS (energie legată).
  E= G + TS
 Forţa motrice a reacţiilor este tendinţa
sistemului atît de a-şi spori gradul de
dezordine, cît şi de a-şi reduce conţinutul
de energie liberă ordonată.
Noţiune de energie liberă
 Energie liberă reprezintă acea parte din energia
(totală) internă a sistemului, capabilă să
efectuieze un lucru în condiţii constante de T şi
presiune -  G  kcal/mol
Dacă  E= G + TS 
G = E - TS.
 TS - energia legată - nu poate fi utilizată
pentru efectuarea lucrului (T- t absolută; S –
variaţia entropiei (gradul de dezordine al
sistemului).
 Creşterea entropiei împedică revenirea la
starea iniţială, de aceea reacţiile însoţite de
creşterea entropiei - sunt ireversibile.
Noţiune de energie liberă standard

 Energia liberă standard este partea de


energie totală a sistemului, convertită în
lucru în condiţii standard (ΔGo ) 
T=298K, C% iniţiala – 1,0 mol, pH = 7,
presiunea – 760 torii (1 atm).
 ΔGo - indică sensul de desfăşurare a reacţiei în
condiţii standard şi este constantă
 G – variaţia energiei libere în condiţii specifice
în care are loc reacţia (T, pH, C% - diferă)
 Referitor la o singură reacţie chimică
- variaţia energiei libere standard
este diferenţa dintre suma energiilor
libere ale produşilor şi suma energiilor
libere ale reactanţilor.
 G pozitivă  0  când produşii conţin
mai multă energie decât reactanţii
(substanţele iniţiale)  endergonice (nu
pot efectua un lucru spontan, necesită
energie din exterior). AB  GB  GA
 G negativă  0  produşii conţin mai
puţină energie decât substanţele iniţiale 
exergonice (fără folosirea energiei) –
stînga la dreapta  pot efectua un lucru.
 G = 0 – nu evaluează nici într-un sens.
Reacţiile exergonice
 G negativă  0  produşii conţin mai puţină
energie decât substanţele iniţiale  exergonice
 fără folosirea energiei – stînga la dreapta  pot
efectua un lucru.

Reactants
Amount
of
energy
Free energy

release
d
Energy (∆G <0)
Products

Progress of the reaction

(a) Exergonic reaction: energy released


Reacţii endergonice
 G pozitivă  0  când produşii conţin mai multă
energie decât reactanţii (substanţele iniţiale)
 nu pot efectua un lucru spontan, necesită energie
din exterior.
 AB  GB  GA
Products

Amount of
Free energy

energy
released
Energy (∆G>0)
Reactants

Progress of the reaction

(b) Endergonic reaction: energy required


Energy released Energy supplied

Product

Energy
must be
supplied.

Reactant Reactant Energy is


released.

Product
Endergonic Exergonic

Copyright © The McGraw-Hill Companies, Inc. Permission required for reproduction or display.
Reacţii endergonice
 Pentru desfăşurarea reacţiilor endergonice, organismul
utilizează mecanismul reacţiilor cuplate:
ATP + H2O  ADP + Pi
Go' = 31 kJ/mol
Pi + glucoză  glucoza-6-P + H2O
Go' = +14 kJ/mol
Reacţia cuplată:
ATP + glucoza  ADP + glucoza-6-P
Go' = 17 kJ/mol
G = 0 – nu evaluează nici într-un
sens.

∆G < 0 ∆G = 0

(a) A closed hydroelectric system. Water flowing downhill turns a turbine


that drives a generator providing electricity to a light bulb, but only until
the system reaches equilibrium.
 Reacţiile catabolice  exergonice
 Anabolice  endergonice
 Legătura (conexiunea) între ele este ATP.
Ciclul ATP
 ATP- transportor
universal al
energiei
 În forma sa activă
este un complex
cu ionii de Mg sau
Mn
 ATP – 2 legături
macroergice
(valoare negativă
ridicată a ΔG0),
ATP
 Serveşte ca sursă de energie în:
1. Lucrul mecanic: mişcare, contracţie
2. Biosinteza moleculelor biologice
3. Transport: transportul prin membrană
4. În transmiterea informaţiei genetice
5. Energie electrică – pentru
propagarea influxului nervos
În reacţiile biochimice ATP:
 Donor de grupări fosfat, pentru enzimele
din clasa kinazelor
 Donor de pirofosfat (activarea tiaminei)
 Donor de AMP (activarea AG sau a AA)
 Donor de adenozină (sinteza S- adenozil
metioninei)
Ciclul ATP
 În condiţii standard hidroliza ATP are loc
pe 2 căi:
ATP

ADP
H3PO4 AMP PP

2H3PO4
-7,3
kcal/mol
-15,3 kcal/mol
SCINDAREA ATP-ului

I. ATP + H2O → ADP + Pi;


ΔGo = - 7,3 kcal (- 31kJ/mol)

II. ATP + H2O → AMP + PPi;


PPi + H2O → 2Pi;
ΔGo = - 7,3 + (-8,0) = - 15,3 kcal
Particularităţile structurale ale ATP
ca donor de energie
 la pH=7 are 4 sarcini negative, care se resping
mai puternic comparativ cu cele 3 din ADP

NH 2
ATP adenine
adenosine triphosphate N
N

O O O N N

-O P O P O P O CH 2
O
O- O- O- H H ribose
phosphoanhydride H H
bonds (~) OH OH
2. Leg macroergice sunt de tip anhidridă (unesc
2 resturi acide)

NH 2
ATP adenine
adenosine triphosphate N
N

O O O N N

-O P O P O P O CH 2
O
O- O- O- H H ribose
phosphoanhydride H H
bonds (~) OH OH
3. Prezenţa ionilor de Mg (afinitatea ADP este de 6
ori mai mare – hidroliza este spre formarea
ADP+Pi)
Regenerarea ATP
 Sinteza ATP din ADP şi Pi – este posibilă
pe 2 căi:
 1. FO (utilizarea LR MC)
 2. fosforilare la nivel de substrat – reacţiile
în care energia necesară pentru sinteza
legăturii macroergice fosfat e furnizată de
un substrat supermacroergic.
Fosforilare la nivel de substrat
Fosforilare la nivel de substrat
Fosforilare la nivel de substrat
Legătura macroergică. Substanţe macroergice
 Transportul principal al energiei de la
procesele catabolice spre cele
anabolice şi forma majoră de stocare
a ei în organism sunt legăturile
macroergice fosfat şi tioesterice din
diverse substanţe
Forma de stocare a energiei:
legăturile macroergice

O legătură este considerată


macroergică, dacă la hidroliza
ei se eliberează 5 kcal/mol
sau mai mult
Tipurile de substanţe
din punct de vedere energetic

I. Microergice – la hidroliza lor se


eliberează mai puţin de 5 kcal
II. Macroergice – la hidroliza lor se
eliberează cca 5 kcal
III. Supermacroergice - la hidroliza
lor se eliberează peste 7,3 kcal
Legăturile macroergice –
forma de stocare a energiei
Legătura macroergică. Substanţe macroergice
 Compuşii supramacroergici kcal/mol
1. fosfoenolpiruvat -14,8
2. 1,3 – difosfoglicerat -11,8
3. creatinfosfat -10,3
4. ATP  ADP +H3PO4 -7,3
5. ATP  AMP + PP -7,3
6. PP  2Pi -8
7. acetil~CoA -7,5
 Compuşii submacroergici
Fructozo – 6 P - 3,8
Glucozo- 6- P - 3,3
Decarboxilarea oxidativă a
piruvatului
 DOP la eucariote e
localizat în
mitocondrii; la
procariote – citozol.
 Are loc sub
acţiunea
complexului
multienzimatic –
PDH, alcătuit din:
Complexul PDH
1. E1 – PDH
Co1-TPP
Complexul PDH
2. E2 –
dihidrolipoiltrans-
acetilază

Co 2- AL
Complexul PDH
3. E3 – dihidrolipoilDH
Co3 – FAD
 dihydrolipoyl dehydrogenase
(= E3) has coenzymes FAD

S--
S--
TPP FAD
   
E1 E2 E3
Complexul PDH
 Co 4 – HSCo A
 Co 5 – NAD+
 K – kinaza specifică
 F – fosfotaza specifică, dependentă de
Ca2+ şi Mg2+
 X – proteina ligand (în E3)
Atacul nucleofil – hidroxietil TPP
O O
H 3C
CH 2 CH 2 O P O P O
+ O O
CH 2 N
N S
C
H a c id ic H +
H 3C N NH 2
th ia m in e p yro p h o s p h a te (T P P )

 -CH= a nucleului tiazolic al TPP are un caracter


acid.
 Astfel hidrogenul disociază sub formă de proton
H+,dar C rămâne sub formă de carbanion şi
exercită un atac nucleofil asupra C2 din piruvat
formând un compus de adiţie piruvat-TPP
 Sarcina + a atomului de N din nucleul
tiazolic este compensată de sarcina
negativă din piruvat.
Are loc decarboxilarea şi formarea
de hidroxietil -TPP
2. gruparea hidroxiettilică se oxidează cu gr
disulfidică- trece în sulfhidrilică se formează
acetillipoamidă
Obţinerea lui Acetil Co A
Refacerea AL în forma oxidată
Transferul H2 pe NAD
REACŢIA SUMARĂ

P y r u v a te D e h y d r o g e n a s e
O O HSCo A O
H 3C C C O H 3C C S Co A + CO2
p y r u v a te + a c e t y l -C o A
NAD NADH
Reglarea complexului PDH
1. Inhibat prin retroinhibiţie:
 AcetilCoA–E2;
 NADH – E3
Efectul e reversibil la acţiunea NAD şi HSCoA
Reglarea complexului PDH
2. Inhibiţia alosterică este amplificată de
AG macromoleculari
3. Reglare nucleotidică, prin sarcina
energetică:
inhibat de ATP
activat de AMP
4. Reglare covalentă:
complexul PDH este inhibat prin fosforilare
(kinaza PDH),
activat prin defosforilare (fosfataza PDH).
 Fosforilarea se amplifică la raportul înalt
ATP/ADP; acetil CoA/HSCoA; NADH/NAD;
defosforilarea – la concentraţii mari de
piruvat şi Ca
 
Pi E1-OH ATP
(activă)
Fosfotaza kinaza
activator = activator =
Ca2+;Mg2+
insulina acetil-CoA
indirect NADH,
I- piruvat, ADP

  H2O E1-OP ADP


(inactivă)
Ciclul Krebs
 În 1937 Hans Krebs a
propus ciclul acidului
citric
 Se mai numeşte
ciclul citric sau ciclul
acizilor tricarboxilici.
 1937&1953

Hans Krebs (1900-1981)


Ciclul Krebs
 Constă dintr-o secvenţă de 8 reacţii ce se
desfăţoară în ciclu
 realizează degradarea lui Acetil Co A pînă
la 2 mol de CO2
 şi produce energie stocată în GTP,
NADH+H, FADH2
 Localizarea – matricea mitocondrială,
cu excepţia succinat dehidrogenazei
– fixată de suprafaţa internă a
membranei interne mitocondriale
 Caracter aerob
Rolul:

1. Donor de protoni şi electroni pentru LR


2. Integrativă (reprezintă un punct de
convergenţă al catabolismului tuturor
substanţelor nutritive: glucoza, acizi
graşi, aminoacizi, alcool )
3. Amfibolică
4. Energetică
Substraturile ciclului Krebs
 Acetil-CoA
 oxalacetatul
Provenienţa acetil-CoA

1. Catabolismul glucidelor
2. Catabolismul lipidelor
3. Catabolismul aminoacizilor
4. Catabolismul alcoolului
5. Catabolismul corpilor cetonici
Provenienţa oxalacetatului

 Transaminarea acidului aspartic sub


acţiunea ASAT
 Carboxilarea piruvatului sub acţiunea
piruvat –carboxilazei
REACŢIILE
CICLULUI
KREBS
1. Condensarea lui Acetil CoA cu
OA
2. Izomerizaea citratului în izocitrat
(prezenţa ionilor de fier)
3. DH şi decarboxilarea
izocitratului (Mg2+ sau Mn2+).
IDH NAD dependentă- localizată în MC
IDH NADP dependentă- atît în MC cât şi în citozol
4. Decarboxilarea oxidativă a
alfa cetoglutaratului
5. Fosforilare la nivel de substrat
 GTP poate fi transformat în ATP conform
reacţiei:
 GTP + ADP → GDP + ATP.
 Reacţia este reversibilă.
6. DH succinatului
7. Hidratarea fumaratului
8. DH malatului
Ciclul Krebs
REACŢIA GLOBALĂ

CH3-CO-SCoA + 3 NAD+ + FAD+ + GDP + Pi + 2 H2O →

2 CO2 + 3 NADH + FADH2 + GTP + 2H+ + HS-CoA


Bilanţul energetic al ciclului
Krebs
 Prin fiecare parcurgere a ciclului Krebs
are loc degradarea unui mol de acetil-CoA şi
eliberarea a doi moli de CO2.
 Substanţele macroergice formate sunt:
 Un GTP
 3 NADH + H+ care în urma LR mitocondrial
dau naştere la 9 moli de ATP
 1 FADH2 care generează 2 moli de ATP în
urma parcurgerii LR mitocondrial.
Oxidareacompletă a
unui mol de acetil-CoA
formează
12 moli de ATP.
 Din punct de vedere al randamentului
energetic, ciclul Krebs este foarte eficient
deoarece aproximativ 90% din energia
chimică a acetil-CoA (228 kcal/mol) se
regăseşte sub formă de GTP şi a
coenzimelor reduse (care pot elibera 206
kcal/mol).
 Oxidarea
Diacilarea
4. 2. Trecerea
SuccinilCoA
Citratuluicu
alfa cetoglutaratului la
6.Dehidrogenarea
1
3.
la Oxidarea
Izocitrat
formare
succinil
 Condensarea
complexului
de
cetoglutarat
GTP,
E­A
CoA Izocitratului
Succinat
sub actiunea
polienzimatic
.la
ca rezultat
Succinatului
conitază- E-IzocitratDH,
ce al
Fumarat
contine Ciclul acizilor tricarboxilici
şi la Alfa-
Alfa
Fe şicare
cetoglutaratDH
Acetil
are caCoA
coenzimă
fosforilării asemănător
lacunivel
OANAD,
de necesită
E - SDH
glutation
cu
substrat
dependentă
 (380000D)-
Enzima
compus
FAD
redus.
complexul
E-Citrat
Mg2+,
există
din
cu formare de 5-
Piruvat
sintetaz
constă a 8 DH
din
sub
coenzime
este
subunităti
2
activată forme
şi 3 de:
(Krebs) COOH
enzime. Procesula.se
izoenzimatice:
Citrat. înNADH+H+ATP
Acetyl MC CoA I
ADP- inhibată
desfăşoară de:
în cinci
CHetape.
-C=O CH2
 b. Citoplasmă 3
I I
SCoA COOH
CS OH-C-COOH COOH

NADH OAA
I
I
CH2
Cit I
CH2
CH2 I
I
COOH NAD+ MDHI COOH H-C-COOH
I
C =O AC I
I CH- OH
CH2
Mal COOH I
I
HC-OH
3NADH+H+ => LR ICit COOH
I COOH
COOH FR NAD+
COOH FADH2 => LR I
ICDH
CH2
I
I
CH
II
Fum COOH
I COOH CH2 NADH
CH2 I I
-KG
CH
FADH2 CH2 CH=O
I SDHICH2 I I
COOH
I CH2 COOH
FAD+ Suc
COOH I
KGDH
C=O NAD+
7. Hidratarea Fumaratului la Malat SCoAS
I
SCoA
8. Oxidarea Malatului la OA E- MDH NADH
GTP
GDP
SCoA
Reglarea ciclului Krebs
 Citrat sintaza
 IzocitratDH
 Alfa cetoglutaratDH
Citrat sintaza

 Inhibată - succinil CoA; AG; NADH; citrat


 Activată: S - OA, Acetil CoA
IzocitratDH:

Este o enzimă alosterică


Activată: ADP, Mg, Mn, Ca
Inhibată: NADH2 şi NADPH2, ATP
Alfa cetoglutaratDH

Inhibată: succinil CoA; NADH2;


Se mare
Activată – de Ca 2+
Регуляция цикла трикарбоновых кислот

- NADH, ATP,
succinyl CoA, citrate
Rolul:

1. Donor de protoni şi electroni pentru LR


2. Integrativă
3. Amfibolică
4. energetică
Caracterul amfibolic al ciclului
Krebs
 Reacţiile care utilizează ca substrat
intermediari ai ciclului Krebs sunt numite
reacţii cataplerotice.
 Aceste reacţii servesc nu numai la sinteza
unor produşi importanţi ci şi la evitarea
acumulării în mitocondrie a unor
intermediari peste anumite limite.
citratul
 acumularea intramitocondrială a citratului
duce la transportul său în citosol.
 În perioadele post-prandiale, în ficat,
excesul de citrat este convertit în acetil-
CoA, care serveşte ca precursor pentru
sinteza acizilor graşi.
α-cetoglutaratul
α-cetoglutaratul este un precursor al
biosintezei aminoacizilor neesenţiali.
 În ţesutul nervos α-cetoglutaratul este
transformat în glutamat şi GABA (neuro-
mediatori).
succinil-CoA
 succinil-CoAintervine ca
precursor în sinteza hemului
malatul
 în perioadele inter-alimentare, malatul
este exportat în cotoplasmă unde intră în
fluxul gluconeogenezei.
oxaloacetatul
 Acumularea oxaloacetatului duce la
utilizarea lui la precursor în sinteza
aminoacizilor neesenţiali
Ciclul Krebs / rol amfibolic

Glucose The citric acid cycle


provides
Phosphoenol- intermediates for
pyruvate biosyntheses
Reacţiile anaplerotice

 Reacţiile ce furnizează
produşii intermediari ai
ciclului Krebs
Formarea de OA

Piruvat +CO2+ATP▬►OA+ADP+Pi
E- piruvatcarboxilaza (biotin
dependentă) , enzimă abundentă în ficat
şi ţesutul nervos
În miocard şi muşchi:
Fosfoenolpiruvat +CO2+GDP
▬►OA +GTP
E- fosfoenolpiruvatcarboxikinaza
2. Formarea alfa cetoglutaratului:

 Glu + Piruvat ▬►
α cetoglutarat + Ala
E - AlAt
 Glu + NAD  a-cetoglutarate
+ NADH +H + NH3
E- GDH
3. Formarea lui succinil CoA
– din propionil CoA:
1. din oxidarea AG cu număr impar de
atomi de C;
2. din catabolismul Val, Ile, Met
4. Formarea fumaratului
 din catabolismul Fen şi Tyr
Aplicaţii biomedicale
 Deficitul E implicate în ciclul Krebs
(fumaraza; alfa cetoglutarat DH) se
întâlneşte în cazul unor afecţiuni eriditare
manifestete prin:
 Acidoză lactică (piruvatul trece în lactat)
 Deficit energetic – cu repercusiuni asupra
dezvoltării neuromotorii (retard mental,
hipotonie, encefalopatie severă)
 Amplificarea cetogenezei

S-ar putea să vă placă și