Facultatea de Inginerie Marină

Programul de studii de licență:

Electromecanică navală

LOGISTICĂ NAVALĂ

Octombrie 2021
 LOGISTICA
Definiție, evoluție, importanță

• Logistica - este definită oficial ca fiind procesul de planificare,

implementare şi controlare eficientă a costurilor şi a stocării de materii
prime, a procesului de inventariere, a proceselor finite şi a
informaţiilor legate de acestea, din punctul de origine, până în punctul
de consum cu scopul de a fi în conformitate cu cerinţele clienţilor.

• Logistica este ştiinţa şi arta de a asigura că produsele potrivite vor

ajunge la locul potrivit, în cantitatea şi calitatea stabiltă, la momentul
potrivit pentru a satisface cerinţele clienţilor.
Definiţii ale Logisticii:

• * Organizarea planificarea controlul și desfășurarea fluxurilor de bunuri de

la concepție, aprovizionare, până la producție și distribuție către clientul
final cu satisfacerea exigențelor pieței cu cost minim;

• * Ansamblul acțiunilor care are ca scop punerea la dispozitie cu cost minim

a unei cantități de produse în locul și la momentul în care există cerere.

• * Logistica are ca principală misiune gestionarea și optimizarea fluxurilor

fizice de la furnizor până la clienți. Se ocupa și se adresează tuturor
tipurilor de activități și intreprinderi atât industriale cât și de servicii. Orice
întreprindere are un obiect de activitate principal. Pentru a fi eficientă
intreprinderea trebuie să se concentreze asupra acestui obiect de activitate.
Serviciile și activitățile auxiliare trebuie reduse la minimul posibil.
•Activităţile de expediţii, transporturi şi asigurări internaţionale de mărfuri au
un rol deosebit de important, ele asigurând logistica internaţională a
mărfurilor prin realizarea legăturii între producător şi consumator în condiţii
sigure, rapide şi de calitate.

• Mutaţiile importante intervenite în domeniul comerţului exterior şi

cooperării economice internaţionale au determinat cu necesitate organizarea şi
efectuarea expediţiilor, transporturilor şi asigurărilor internaţionale de mărfuri
prin intermediari specializaţi ce funcţionează sub formă juridică de societăţi
de expediţie şi transport, societăţi de asigurări internaţionale de mărfuri.

• Putem diviza evoluţia logisticii civile în patru etape:

ETAPA 1: Logistica = distribuție
• Activitatea logisticii în cadrul unei firme era limitată doar la distribuția de
bunuri. Practic ea a fost afectată de tipul de abordare comercială şi de
marketing. Problemele legate de tranzacţionarea produselor finite şi problemele
referitoare la distribuţia fizică erau des întâlnite.

• Problema inventarelor nu era importantă, mai mult decât altele, inventarele

aveau să fie ineficiente, structura şi locaţia lor neadecvate. Pentru a spori
eficienţa în procesele şi reorganizarea lor, companiile au început să calculeze
costurile totale. Această perioadă deschizătoare de drumuri a culminat în anii
’’60 când această abordare nu a mai fost folosită.
ETAPA 2 – renașterea logisticii sau începerea revoluţiei logistice.
 Implementarea metodelor de reducere a costurilor
Din cauza crizei economice, a competiției internaţionale tot mai dure în anii ”70
(Japonia apăruse pe piaţă) şi a interesului sporit pe pieţele de capital, performanţele
companiilor se înrăutăţeau.
Strategia de reducere a costurilor a condus atenţia oamenilor către stocuri,
de aceasta dată sub o altă formă, fiind evident ca la vremea respectivă
companiile aveau prea multe resurse financiare blocate în ele.
Pentru a rezolva problema stocurilor supradimensionate au fost folosite
metode matematice de optimizare, metode matematico-statistice şi
algoritmi de anticipare.
•Implementarea activităților firmei în logistică
Logistica a fost extinsă gradual la aprovizionare (aprovizionare şi
procurare) şi la managementul producției, adică a acoperit toate domeniile
de activitate ale unei companii. În acest sens au fost create departamente
de logistică pentru fiecare activitate a firmei. Totuşi aplicarea logisticii era
independentă pentru fiecare activitate şi a avea scopuri şi obiective
specifice fiecărui departament.
•Iniţiativele adaptării logisticii în departamentele de distribuţie,
producţie şi furnizare erau limitate iar rezultatele erau numai parţiale.
• Sistemele de distribuţie şi comercializare aveau să ocupe în
continuare mai mult timp decât producţia. Datorită acestor analize
aspectul ”timp” a devenit dominant în dezvoltarea logisticii.
• După studiul Bundesvereinigung Logistik (BVL) din 1986, 71% din
companiile germane aveau departamente independente de logistică,
iar in 1993 procentul a ajuns la 85%.

ETAPA 3 – Integrarea activităților comune

• La sfarşitul anilor ”80 şi începutul anilor ”90 a devenit evident că
efecte mai bune decât cele singulare, cele separate, ar putea fi atinse
prin armonizarea tuturor proceselor şi integrarea în activităţi comune.
• În această perioadă integrarea activităţilor comune şi extinderea
sistemelor de aprovizionare, producţie şi distribuţie este
materializată.
• Companiile au elaborat lanţuri şi sisteme de logistică conectate cu
furnizori şi consumatori - este o logistică integrată.
• Autorii studiului BVL menţionat mai sus, estimau atunci că până în
anul 2010, 70% dintre companiile germane vor lucra în sisteme
integrate de logistică.

ETAPA 4 – Implementarea sistemelor integrate logistice

• Sistemele integrate de logistică vor fi aplicate ca un tot unitar în
viitorul apropiat. Este o problemă complexă de sistem a întregii lumi.
Pentru a rezolva problema este necesar a se crea un număr de premise,
inclusiv cele din domeniul integrării informatice, ale programelor de
stimulare a proceselor suport în luarea deciziilor sau de fundamentare
a structurii proceselor, EDI (Electronic Data Interchange) - legătura
dintre terminalele clienţilor şi cele ale furnizorilor/prestatorilor de
servici. De asemenea va fi necesar să se reanalizeze modificările de
structură ale companiilor.
 Evoluția
sistemului logistic integrat
STADIUL UNU:
ACTIVITĂȚI LOGISTICE INDEPENDENTE

FLUXUL S ERVICIU
MATERIALELOR LA CLIENT

CONTROLUL
ACHIZTII STOCURI FABRICATIE VÂNZĂRI DISTRIBUŢIE
• Stadiul unu: este tipic pentru societăţi în care activităţile
logistice sunt fragmentate.

• Nevoia de stoc între diversele activităţi, pentru

acoperirea lipsei integrării.
• Sisteme de control şi modalităţi de gestiune ale
activităţilor independente între ele (de ex. Depozite
centrale coordonate de Producţie, Transporturi şi
Depozite periferice coordonate de Vânzări).
• Bariere organizatorice între departamentele societăţii.
 STADIUL DOI: INTEGRAREA FUNCŢIONALĂ:

FLUXUL SERVICIU

MATERIALELOR LA CLIENT
GESTIUNEA
APROVIZIONARE DISTRIBUŢIA
PRODUCŢIEI
 Stadiuldoi implică integrarea între unele activităţi,
insistând pe:

• Elementele principale legate de fluxul de materii

prime;
• Elementele principale legate de fluxul produselor
finite;
• Unele activităţi sunt dezincorporate, asumând o mai
mare autoritate şi responsabilitate în structura
organizaţiei.
 STADIUL TREI: INTEGRAREA INTERNĂ:

FLUXUL SERVICIU

MATERIALELOR LA CLIENT

APROVIZIONARE GESTIUNEA
PRODUCŢIEI DISTRIBUŢIA
 Stadiul trei cere integrarea tuturor activităţilor lanţului
logistic, situându-le sub o unică unitate de control.
Integrarea internă este realizată cu ajutorul sistemelor de
planificare şi control a activităţilor care sunt total integrate.
Stadiul trei este caracterizat de factorii următori:

• Vizibilitate amplă asupra întregului sistem;

• Distribuţia achiziţiilor;
• Utilizarea extinsă a suporturilor informatice;
• Reacţia promptă la cererea pieţei.
 STADIUL PATRU: INTEGRAREA EXTERNA:

FLUXUL SERVICIU

MATERIALELOR LA CLIENT

APROVIZIONARE LOGISTICA INTERNA CLIENTI

INTEGRAREA LA NIVEL DE SUPPLY CHAIN SAU FILIERA

LOGISTICĂ
 Integrarea cu furnizorii

 Implicarea furnizorilor în proiectarea (şi în dezvoltarea) unui

nou produs

 Schimbarea atitudinii şi a modului de abordare.

 Integrarea cu clienții

O atitudine diferită faţă de client

Punerea în practică a acţiunilor necesare pentru a garanta societăţii

informaţiile cu privire la exigenţele reale ale clientului în ceea ce priveşte
caracteristicile produsului şi a serviciilor.
Noul model: integrarea

Terța parte
Furnizori Producători producător Lanţuri
Distribuitori
/furnizor comerciale

Transportatori Transportatori Transportatori

• Supply Chain sau Filiera Logistica
Procese
Stoc
Fluxuri

Furnizori Furnizori intermediari

Primari
Asamblare Picking

Distribuţie

Coordonare inter - societăți

 MODALITĂŢILE DE ABORDARE A LOGISTICII
• Dezvoltarea logisticii întreprinderii şi a caracteristicilor sale, în special
complexitatea activităţilor care trebuie îndeplinite, au făcut ca majoritatea
întreprinderilor moderne să considere şi să trateze ansamblul mişcării şi
stocajul materiilor prime, materialelor, pieselor de schimb şi produselor
finite ca un sistem, existând astfel două posibilităţi de abordare a
sistemului logistic:
•abordarea analitică, ce studiază în detaliu componentele unui sistem,
•abordarea sistemică, ce studiază finalitatea sistemului şi relaţia cu mediul.
Abordarea sistemică
• Dacă avem în vedere componentele unui sistem, trebuie să definim mai
întâi următoarele elemente: sistemul, obiectivele, indicatorii de
performanţă, variabile de acţiune, flux, resuse, activitate, proces.
VARIABILE DE
ACTIUNE
SISTEM INDICATOR
DE
FLUX INTERN PERFORMANTA
INTRARI IESIRI
RESURSE CAPTOR

TERMENE
OBIECTIV
VALOARE
 Sistemul – ansamblul de elemente în interacţiune, organizate în funcţie de un obiectiv şi în
relaţie cu mediul în care funcţionează. Dacă se are în vedere interacţiunea cu mediu, putem avea
sisteme deschise şi sisteme închise (fără schimb cu exteriorul). Exemple de sisteme: de
producţie, comercial, financiar, informaţional. Sistemul de producţie este ansamblul de resurse
(umane şi tehnice) a căror finalitate este de-a transforma un flux de elemente fizice pentru a
satisface cerinţele clienţilor, fiind format din subsisteme: decizional, informaţional şi fizic.
Obiectivul – reprezintă un scop precis, posibil de măsurat, ce trebuie atins într-un timp dat
permiţând orientarea sistemului şi reglarea sa. El poate fi exprimat sub formă de termen şi
valoare.
Indicatorii de performanţă – mărimi care măsoară eficacitatea unui sistem sau proces în
raport cu un obiectiv, o normă sau un plan.
Variabile de acţiune – parametrii asupra căruia pot acţiona actorii sistemului sau
procesului pentru a le face să evolueze pentru atingerea obiectivelor propuse.
Flux – deplasarea de elemente în timp şi spaţiu.
Activitate – ansamblu de sarcini elementare, realizate de persoane care produc elemente de
ieşire având ca punct de plecare elemente de intrare.
Proces – ansamblu de activităţi secvenţiale care au ca obiect tratarea elementelor fluxului;
complexitatea procesului depinde de numărul de activităţi din care este compus. Procesul este
caracterizat de un început şi un sfârşit şi este definit de 3 elemente sub forma de:
•entităţi (procesele leagă entităţile între ele prin relaţii: interorganizaţionale, interfuncţionale,
interpersonale, etc.),
•obiecte (procesele manipulează obiecte fizice, informaţii),
•activităţi (procesele pot acoperi două tipuri de activităţi: manageriale şi operaţionale).
Vom evidenţia finalitatea întreprinderii în relaţiile cu mediul său de evoluţie
 PIAŢA PIAŢA DE
MUNCII CAPITAL
INTREPRINDEREA

SINDICATE CONCURENTA
STRATEGIE
DEZVOLTARE
GESTIONARE
Produse
Interfeţe
Piete
PARTENERI Resurse materiale GUVERN
Aliante
Resurse umane
Retele logistice
Cunostinte
Gestiune
Fluxuri ( marfuri, informatii,
Resurse umane
monetare )

Procese (Activitati) Misiune

auxiliare Tehnologii
Know-how

Procese principale
INGINERIE /PROCESE
/PRODUSE

APROVIZIONARE PRODUCTIE DISTRIBUTIE CANALE DE DESFACERE

CANALE DE APROVIZIONARE

•LOGISTICA INTERNA
VANZARE&
SERVICE
SURSE MATERII PRIME

Relaţionarea intreprindere-mediu extern

 Comandă Comandă

Fabricaţie
Furnizor Aprovizionare Distribuţie Client
Asamblare

Facturare / Plată Facturare / Plată

Lanţul logistic – Suplly chaine

In această viziune lanţul logistic reprezintă :
•integrarea diferitelor procese care leagă clientul final de furnizor, procese
care furnizează bunuri, servicii şi informaţii şi care crează valoare (Ohio
State University - SCM Forum),
•totalitatea etapelor necesare pentru a satisface clientul,
•succesiunea de activităţi care adaugă valoare unui produs.
 PROCESUL LOGISTIC – FUNCŢIILE DE BAZĂ
Dacă avem în vedere elementele esenţiale ale procesului de realizare a produselor
necesare satisfacerii nevoilor clienţilor, pentru realizarea lor întreprinderea va
utiliza mai multe funcţii de bază ale logisticii prin gestionarea a două tipuri de
fluxuri (fizice – de materiale şi informaţionale) care au sensuri inverse de circulaţie.
• Funcţiile de bază ale logisticii sunt:
- Previzionare;
- Aprovizionare, cumpărare
•Gestionarea comenzilor
•Gestionarea stocurilor
•Gestionarea depozitelor
•Manipularea produselor
•Planificarea şi organizarea producţiei
•Implementarea geografică a uzinelor şi depozitelor
•Fluxul de informaţii
•Ambalare
•Distribuţia şi transportul de mărfuri
•Servicii către clientelă
• Regrupând aceste funcţii la latura de activitate ce priveşte activitatea firmei vom
putea să evidenţiem mai detaliat sistemul logistic global al firmei în subsisteme.
 FLUXURI FIZICE

APROVIZIONARE PRODUCŢIE DISTRIBUŢIE

CLIENŢI
FURNIZORI

FLUXURI INFORMATIONALE

Descompunerea procesului logistic global în subsisteme

logistice
Fluxul fizic al mărfurilor

Fluxul financiar

Fluxul de informaţii

Fluxurile în lanţul logistic

 Ca urmare domeniile logisticii pot fi studiate la trei niveluri:
- operaţiile sau misiunile elementare ale procesului logistic,
- subsistemele de organizare (aprovizionare, producţie, distribuţie, etc),
- sistemul logistic integrat, care propune o abordare unitară a
concepţiei de produs şi de service după vânzare.
Procesul logistic general
Fluxul de Fluxul de
informaţii Funcţii materiale
AVAL AVAL
• Previzionarea
• Tratarea comenzilor
• Livrarea din depozit la consumator
• Gestionarea stocurilor de produse finite
• Stocarea în depozite de distribuţie
• Transport uzină-depozit
• Condiţionare-ambalare
• Stocarea pieselor în uzină
• Programul de fabricaţie
• Gestionarea materilor prime
• Stocarea materilor prime
• Transportul materilor prime
AMONTE
• Cumpărarea materilor prime AMONTE
 Operaţiile elementare ale procesului logistic - sub acest aspect logistica este
divizată într-o succesiune de funcţii elementare, care contribuie la procesul de
susţinere a marketingului şi a producţiei. Aceste funcţii au fost împărţite în:
•operaţii de bază: transport, gestiunea stocurilor, tratarea comenzilor,
•operaţii de suport: urmărirea şi tratarea informaţiilor, depozitarea,
cumpărarea, ambalajul, manipularea şi administrarea, ordonarea producţiei.

Subsistemele de organizare – reprezintă o abordare clasică prin care se

realizează o regrupare a operaţiilor logistice în trei zone de responsabilităţi ce pot
face obiectul unui pilotaj distinct:
a) zona amonte:
•programarea cumpărării – achiziţiei,
•aprovizionarea unităţilor de producţie, transportul şi stocajul.
b) zona întreprindere:
•planificarea şi ordonanţarea producţiei,
•aprovizionarea posturilor de lucru,
•circulaţia producţiei neterminate.
c) zona aval:
•distribuţia fizică,
•transportul,
•service-ul după vânzare.
• Plecându-se de la această divizare pe subsisteme a logisticii
întreprinderii s-a ajuns la definirea acesteia într-o viziune managerială: -
logistica este un instrument de pilotaj al fluxurilor fizice prin fluxurile
de informaţii, iar prin aplicarea raţionamentelor analizei sistemelor s-au
stabilit reguli de coordonare a fluxurilor de producţie şi de distribuţie.

• Subsistemul logistic global – are în vedere toate operaţiile logistice ce

se efectuează pe lungimea traseului ce porneşte de la previzionare
surselor de materii prime până la clientul final, cuprinzând
aprovizionarea – logistica amonte, producţia – logistica internă
(industrială) şi distribuţia – logistica aval (comercială).

• Dacă se are în vedere gradul de participare al responsabililor cu

logistica şi impactul deciziilor logistice asupra activităţii firmei, ca şi
natură a deciziei, acestea sunt sintetizate în tabelul de mai jos:
 Gradul de Gradul si
participare al durata
responsabililor Natura decizilor impactului
cu logistica deciziilor
logistice

MIC MARE

• Localizarea unei uzine noi

• Definirea standardelor de servire a clientelei
• Schimbarea preţurilor pe zone geografice
• Redistribuirea produselor pe uzine
• Redefinirea zonelor de vânzare
• Negocierea contractelor de cumpărare
• Introducerea unei noi linii de produse
• Reorganizarea procedurilor de gestionare a stocurilor
• Reorganizarea procedurilor de tratare a comenzilor
• Alegerea mijlocului de transport
• Localizarea unui depozit nou
MARE MIC

Gradul de participare şi impactul deciziilor logistice