Program de formare

Managementul educațional

Școala ca organizație. Dezvoltare instituțională.

Teoria generală a managementului educațional
 Managementul - Managementul
educațional
Managementul
• ştiinţa şi tehnica organizării şi conducerii unei
organizații,
• tehnicile şi direcţiile de organizare şi gestiune a
organizației, studierea proceselor şi relaţiilor de
management, în vederea descoperirii legităţilor şi
principiilor care le guvernează, a conceperii de noi
sisteme, metode, tehnici şi modalităţi de
conducere, de natură să asigure ridicarea eficienţei,
• o funcţie profesională care înseamnă a conduce,
într-un context dat, un grup de persoane care au
de concretizat un obiectiv comun, în conformitate
cu finalităţile organizaţiei din care fac parte.
Managementul educaţional
• studierea proceselor şi relaţiilor ce se
manifestă în cadrul instituţiilor de
învăţământ, în timpul desfăşurării
procesului educaţional,
• în vederea descoperirii legilor care-l
generează și a elaborării unor metode şi
tehnici de conducere pe baza acestora,
care să asigure creşterea eficienţei
acestui proces“ .
(Ioan Țoca).
 Caracteristici de bază ale managementului
organizațiilor
• Dimensiunea moral – axiologică - sistemul de valori utilizat în educaţie;
• Dimensiunea psihologică - mobilizarea resurselor umane, gestionarea
particularităţilor individuale specifice;
• Dimensiunea comunicațională - centrarea pe utilizarea strategiilor de tip
comunicativ, pe interacţiuni etc;
• Dimensiunea socială - valorizarea individului şi a capacităţilor sale în contextul
grupului de apartenență;
• Dimensiunea prospectiv - creativă a descentralizării organizației, ce se realizează
progresiv şi de durată, implicând schimbări în mentalităţile şi mecanismele
specifice.
Principii de bază ale managementului școlar
Principiul conducerii globale, optime şi strategice - subordonarea, funcţională şi structurală a
imperativelor administrative, reproductive, executive a problemelor curente sau individuale,
oportuniste sau adaptative;
Principiul conducerii eficiente - prin acţiuni de informare – evaluare - comunicare managerială
(diagnoza-informare şi evaluare, prognoza - comunicare managerială);
Principiul conducerii superioare - interdependenţa funcţiilor şi a structurilor asumate la nivel social.
Proiectarea corectă a structurilor instituţionale şi selectarea corectă a managerilor;
Principiul conducerii complexe - interdependenţa funcţiilor şi a structurilor manageriale asumate la
nivel social.
Interdependenţă şi de complementaritate pedagogică dintre:
• funcţiile şi structurile manageriale de planificare-organizare, orientare-îndrumare, reglare-
autoreglare a sistemului şi procesului de învăţământ;
• acţiunile manageriale de informare – evaluare - comunicare a deciziei, în legătură cu starea
sistemului şi a procesului de învăţământ;
• operaţiile manageriale de diagnoză şi prognoză a sistemului şi procesului de învăţământ.
Funcțiile managementului educațional

• Proiectare –
planificare/prevedere
• Organizare
• Coordonare și antrenare
• Luarea deciziilor
• Control – monitorizare – evalure
• Conducere
 Managementul performant
• Identificarea transformărilor
• Sesizarea nevoilor
• Competiția profesională
• Gestionarea optimă a resurselor
• Comunicarea eficientă
• Strategii inovatoare
 Managerul - Managerii
• O persoană/un grup de persoane împuternicite, special pregătite,
care orientează, coordonează și dirijează activiatea tuturor
membrilor unei organizații spre îndeplinirea obiectivelor prestabilite.
• Factori principali ai oricărui act decizional.
• Influențează pozitiv acțiunile, comportamentul altor persoane
capacitatea de a obține rezultate superioare.
• Posedă calități - conducere optimă, strategică, inovatoare.
 Aplicație
Joi, directorul școlii a primit de la primăria locală răsaduri de flori și pomi
pentru spațiul verde din curtea școlii. Amenajarea acesteia trebuie făcută
foarte repede; nu există bani sau mână de lucru pentru această acțiune
dar există tot echipamentul necesare (lopeți, cazmale, cosșuri de gunoi,
var etc.). Vineri directorul convoacă Consiliul Profesoral pentru a-i
determina pe profesori să vină la școală sâmbătă și duminică., împreună
cu elevii pentru a amenaja curtea școlii. (inclusiv curățenia).

Sarcină: Concepeți pe grupe de 5 persoane, discursul directorului. Un

reprezentant va juca rolul directorului în grupul mare.
Caracteristicile definitorii ale unui manager

1. Dubla profesionalizare - competenţa profesională, competenţa de a conduce

managerial;
2. Capacitatea de a dezvolta un sistem eficient de relaţii;
3. Modelarea unui comportament propriu;
4. Autoritatea cu care este investit - formală, autoritatea profesională, autoritatea
nonformală;
5. Creativitatea managerială;
6. Puterea de rezistenţă managerială la solicitări;
7. Simţ ridicat al responsabilităţii manageriale - conferă acestuia un statut social
superior în faţa subalternilor dar și superiorilor.
Rolurile Managerului
Rolurile Managerului
Rolurile Managerului
Rolurile Managerului
Rolurile Managerului
 Management și leadership
• Abilitatea de a lucra cu oamenii
• Atingerea țelurilor organizației este
primordială
• Stilul managerial=modul de
abordare a relațiilor interumane
care apar în urma realizării
funcțiilor de conducere managerială
• Influențarea comportamentului
indivizilor sau a grupurilor, indiferent
de motiv (personal, organizațional)
• Depășirea cerințelor formale ale
rolului pentru a influența
• Mai mult decât conducere
• Un concept mai larg decât
managementul
 Stiluri manageriale
• Luarea deciziilor (Kurt Lewin) • Angajare și cooperare
Autoritar/autocrat, (Nicolescu)
Democratic, Eficiente
Laissez-faire Ineficiente

• Criteriul valoric (Blake și Mouton) • Autoritatea manifestată

(Tannenbaum și Schmidt)
Manager orientat spre relații
Manager orientat spre producție
Autocrat sau autoritar
Democrat sau participativ
 Leadershipul
• parte a activităţii unui manager care influenţează și determină
comportamentul indivizilor şi grupurilor în vederea obţinerii
rezultatelor dorite.

• poate permite saltul de la

dezvoltare şi optimizare la transformare şi schimbare
realizarea unor funcţii la performarea unor roluri
dirijarea oamenilor la inspirarea şi mobilizarea lor.
 Dimensiuni definitorii ale leadership-ului

1. Leadership de tip educațional - perfecționarea predării, învățării și evaluării, a

dezvoltării profesionale continue a personalului didactic pentru îmbunătățirea
rezultatelor învățării la nivelul tuturor elevilor;
2. Leadership de tip comunitar - viziune coerentă cu privire la rolul școlii în societate,
împărtășită de profesioniștii educației, partenerii din comunitate, părinții elevilor și
elevi, cu scopul de a responsabiliza pe fiecare în parte pentru susținerea proiectelor
şcolii şi creșterea performanțelor elevilor;
3. Leadership de tip vizionar - energie, angajament, spirit antreprenorial, valori şi
convingeri cu privire la încrederea în potenţialul oamenilor de a fi capabili de
performanțe superioare și în capacitatea școlii de a construi acea realitate
educațională care să îi motiveze și să îi îndrume adecvat.
 Tipuri de lideri

Liderul de misiune
- interesat de îndeplinirea rolurilor prin organizarea celorlalţi,
- planificarea strategiei,
- diviziunea muncii.

Liderul socio-emoţional
- interesat de reducerea tensiunilor,
- aplanarea conflictelor,
- rezolvarea dezacordurilor,
- menţinerea moralului.
 Organizațiile și cultura lor
• Cultura = totalitatea ideilor şi activităţilor unui grup de oameni cu tradiţii
comune, care sunt transmise şi întărite de către membrii grupului;
«program mental colectiv al unui grup de oameni» sau «modul în care
un grup de oameni rezolvă problemele» .

• Cultura organizaţională este un complex specific de valori, credinţe,

reprezentări, înţelesuri, modalităţi de gândire împărtăşite de membrii
unei organizaţii, care determină modurile în care aceştia se vor comporta
în interiorul organizaţiei şi în afara ei şi care vor fi transmise drept corecte
şi recunoscute. «Un mod de viaţă» pentru membrii unei organizaţii.
 Modelul aisbergului

Elemente secundare, vizibile:

Simboluri, sloganuri, ritualuri si
ceremonii, „mituri” si „eroi”,
modele comportamentale,
„jargonul”

Elemente principale, invizibile:

Norme, valori, credințe
conducătoare, reprezentări,
înțelesuri, modele de gândire
(inclusiv profesionale)
 Instrumentele de analiză a culturii
organizaţionale
• Analiza documentelor
• Ancheta (pe bază de chestionar sau interviu)
• Observaţia

Sarcină:
Identificarea elementelor vizibile ale culturii organizaţionale
Identificarea elementelor profunde ale culturii organizaţionale
 Modele culturale (Charles Handy)

Cultura centrată pe putere (P)

• poate fi reprezentată grafic printr-o pânză de păianjen

Cultura centrată pe birocraţie (B)

• este deseori asimilată birocraţiei, dar pentru că aceasta a căpătat o conotaţie negativă, este mai corect
să o denumim «cultura rolului»
• poate fi reprezentată grafic printr-un templu grec
• organizaţia îşi află forţa în modul în care funcţionează (se sprijină pe coloane); aceste coloane sunt
puternice prin ele însele: departamentul financiar, de achiziţie etc.
• activitatea «coloanelor» şi interacţiunea dintre ele este controlată de proceduri vizând rolurile (fişa
postului)
• oamenii sunt selectaţi în funcţie de capacitatea de a se potrivi unui rol.
 Modele culturale (Charles Handy)
Cultura centrată pe realizare (R)
• este centrată pe activitate şi proiect
• poate fi reprezentată grafic printr-o reţea
• forţa şi influenţa ei rezidă din noduri
• plasarea oamenilor potriviţi la locurile potrivite din reţea
• este o cultură adaptabilă, în funcţie de proiecte, grupuri, sarcini.
 Modele culturale (Charles Handy)
Cultura centrată pe sprijin (S)
• este un tip de cultură neobişnuită, greu de găsit în multe organizaţii
• individul este elementul cheie al acestei culturi
• organizaţia există numai ca să îi servească pe indivizii care fac parte
din ea
• indivizii decid asupra modului în care se organizează
• poate fi reprezentată grafic printr-o galaxie ale cărei stele sunt indivizii
ce o compun
• mecanismele de control sunt posibile numai pe bază de consens.
 Etape demers de schimbare / inovare
dezirabile a culturii organizaționale

1. identificarea problemelor ori disfuncţionalităţilor existente la nivelul

organizaţiei, departamentului ori procesului organizaţional;
2. clasificarea problemelor pe o scară a priorităţilor în funcţie de care
fiecare dintre probleme va fi abordată şi soluţionată;
3. găsirea câtorva alternative de soluţionare posibile;
4. elaborarea şi implementarea proiectului de schimbare;
5. evaluarea rezultatelor în urma implementării strategiei de schimbare.
Motivarea și antrenarea
Planificarea. Analiza situației strategice
Analiza SOWT – tipuri de strategii
Diagrama ishikawa
Arborele obiectivelor
Arborele problemelor
Formularea strategiei. Viziune strategică.
Misiune. Obiective
Formularea strategiei
• Din punct de vedere practic, formularea strategiei poate duce la
reconsiderarea strategiei efective: definirea strategică reprezintă
adesea o schimbare şi nu numai un proces intelectual. Ea corelează
ceea ce este de dorit cu ceea ce este posibil şi ceea ce este probabil.
Schema logică în formularea strategiei este:
• Viziune
• Misiune
• Scop
• Ţinte strategice
• Programe
• Obiective
• Activităţi
Viziune. Misiune. Obiective. Activităţi
• Viziunea reprezintă modul de a vedea, de a concepe lucrurile; concepţie, opinie.
• Viziunea strategică este reprezentarea a ceea ce se doreşte a fi o organizaţie în viitor.
• Formularea şi declararea misiunii este prima etapă în formularea unei strategii deliberate în ceea ce este la nivelul organizaţiei managementul
strategic. Managerii pot modifica strategia, dar misiunea enunţată la un moment dat va rămâne valabilă pe o lungă perioadă de timp.
• În strânsă legătură cu misiunea se fixează un set de obiective care se pot schimba odată cu schimbarea strategiei. Schimbarea în timp a
obiectivelor este un proces normal, generat fie de realizarea acestora, fie de redimensionarea sau chiar abandonarea lor ca urmare a
influenţei mediului intern sau extern.
• Misiunea
• Descrierea misiunii va conţine câteva fraze, cel mult câteva pagini, conţinutul având un înalt nivel de abstractizare, conceput premeditat într-o
notă vagă, care să încurajeze creativitatea. În caz contrar conţinutul poate deveni contraproductiv prin conferirea unei oarecare rigidităţi în
abordarea relaţiilor. Declararea misiunii va oferi motivaţie şi direcţionare a activităţilor membrilor organizaţiei şi se va face în mod explicit şi în
scris. Declararea misiunii este un instrument strategic, fiind considerată de un studiu american (RIGBY, 1994) cel mai răspândit instrument
managerial din instrumentarul managementului strategic.
• Formularea declaraţiei va respecta condiţii de logică şi stil dintre care cele mai importante sunt:
• Ø Declaraţia trebuie să fie realistă, mobilizatoare, cu prefigurarea unor obiective tangibile.
• Ø Între diferitele componente trebuie să fie o corelaţie logică.
• Ø Componentele trebuie să fie integrate într-un tot unitar.
• Obiective
• Concretizarea misiunii se face printr-un set de obiective măsurabile şi
verificabile, ce permit evaluarea şi controlul performanţelor. Din punct
de vedere al timpului obiectivele se clasifica în:
• v Obiective strategice – fixate pentru orizonturi de timp de cel puţin 5
ani
• v Obiective tactice – pentru orizonturi de cca. 3 ani
• v Obiective operaţionale – pentru orizonturi sub 1 an.
Planificarea activităţilor
• Planul de activitate depinde de înţelegerea detaliată a activităţilor, de
estimarea realistă a duratei fiecăreia, de stabilirea corectă a ordinii
derulării lor, precum şi a relaţiilor de dependenţă dintre acestea, a
necesarului de resurse pentru fiecare în parte.
• Forma Planului de activitate utilizată frecvent în vederea
implementării strategiei: Activitate Rezultate aşteptate Indicatori
de performanţă Responsabili Termen limită Resurse
• Diagrama GANTT
• Diagrama Gantt este un tabel cu bare orizontale, folosit în 1917 de către Henry L.
Gantt, un inginer şi sociolog american, ca instrument de control al producţiei.
• Diagrama Gantt este un instrument important în analiza şi planificarea unor
proiecte complexe.
• Avantajele incontestabile ale diagramei Gantt:
• - Dă o imagine de ansamblu a derulării activităţilor în timp.
• - Întocmeşte un program referitor la perioada în care aceste sarcini vor fi
îndeplinite.
• - Ajută la depăşirea momentelor critice ale unui proiect, atunci când acesta trebuie
finalizat până la o anumită dată.