Albert

Einstein

(n. 14 martie 1879,Ulm, Regatul Württemberg – d. 18

aprilie 1955,  New Jersey, SUA) a fost un fizician teoretician de
etnie evreiască, născut în Germania, cetatean elvețian din 1899,
emigrant în 1933 în SUA,  profesor universitar la Berlin și Princeton.
A fost autorul teoriei relativității și unul dintre cei mai străluciți
oameni de știință ai omenirii.
 Copilaria/Educația

• În 1880 familia lui  Einstein , s-a mutat la München, unde tatăl și bunicul lui și-au deschis un mic atelier de
produse electrice.
• În anul 1884, la vârsta de cinci ani, micul Albert a primit de la tatăl său o busolă care l-a fascinat în mod deosebit,
producându-i, cum avea mai târziu să declare, „o impresie adâncă și de durată", inspirându-i dorința de a cerceta
misterele naturii, dorință care îl va urmări toată viața.
•  La insistențele mamei, la 6 ani, Einstein a luat lecții de vioară. Deși nu era prea pasionat, interpreta cu plăcere
lucrări ca „Sonata pentru vioară" a lui Mozart.
• Între 1885 și 1888 Einstein a fost trimis la școala elementară catolică din München. Deși părinții săi nu erau
religioși,  tânărul a primit acasă lecții de iudaism. Dorind să-l îndrume către electrotehnică, tatăl său îl înscrie, în
anul 1888, la gimnaziul Luitpold din München (astăzi, acest gimnaziu îi poartă numele). Deși aici erau
promovate ideile progresiste ale pedagogiei , Einstein ura disciplina , rutina și modelul militar pe baza căruia
funcționau școlile în acea perioadă, unde profesorii impuneau elevilor respect și supunere absolută. Mai târziu, în
scrierile sale, sublinia faptul că, aici, gândirea creatoare era eliminată prin învățarea bazată pe memorare
mecanică și lipsită de imaginație.
•  In anul 1895 , Albert vrea să urmeze învățământul superior , dar ratează examenul de admitere la Universitatea
Politehnică elvețiană , deși avea note excepționale la matematică și la fizică. Aceste rezultate au fost remarcate de
unii profesori care i-au promis că va fi admis la facultate în următorul an, pe baza notelor obținute la examenul
de maturitate. Familia îl trimite la Aarau, Elveția pentru a-și completa studiile liceale și pentru a-și lua diploma
necesară.  Spre deosebire de atmosfera prusacă din școlile din Germania, la școala elvețiană, profesorii respectau
personalitatea elevilor și stimulau libertatea de gândire. Pentru Einstein, anii petrecuți în Elveția au contribuit la
socializarea și la exteriorizarea sa, deși avea un caracter introvertit și singuratic. 
• La 17 ani, în anul 1896, după încheierea studiilor la Aarau, se înscrie la Universitatea Federală Politehnică (ETH)
din Zürich care, deși era una dintre instituțiile de învățământ de elită din Europa și dispunea de unul dintre cele
mai dotate laboratoare, l-au dezamăgit pe Einstein. Majoritatea profesorilor nu erau la curent cu noile
descoperiri ale epocii și predau după vechile principii ale fizicii. Albert urmărea cursurile cu un interes scăzut, iar
la orele de laborator citea reviste științifice, în care erau publicate cele mai recente descoperiri și teorii. Lipsea
adesea de la ore, folosindu-și întregul timp pentru a studia fizica pe cont propriu sau pentru a cânta la vioară.
Cariera

• 1901: Șomer fiind, caută de lucru. Găsește de lucru ca tutore, meditator și apoi ca profesor la o școală
privată în Schaffhausen.
• 1902: Einstein primește o slujbă la Institutul de Patente din Elveția ca examinator de brevete (expert
tehnic, clasa a III-a).
• 1905: Einstein primește titlul Doctor în Fizică în cadrul Universității din Zürich.
• 1906: Einstein avansează profesional ajungând examinator (expert tehnic, clasa a II-a) la Biroul de
Patente.
• 1908: Obține un post de lector la Universitatea din Berna.
• 1909: Părăsește postul de la Oficiul de Patente deoarece este numit profesor asociat de fizică teoretică
la Universitatea din Zürich.
• 1911: Einstein se mută cu familia la Praga și este numit profesor titular la Universitatea Germană de
acolo (unde rămâne până în 1912).
• 1912- 1914: Einstein se mută la Zürich și obține postul de profesor de fizică teoretică la Universitatea
ETH.
• 1914: Devine director la Institutul Kaiser Wilhelm din Berlin (secția de cercetare în cadrul Academiei
Prusiene), dar și profesor de fizică teoretică la Universitatea din Berlin.
• 1917: Este numit director la Institutul Kaiser Wilhelm din Berlin.
• 1920: Einstein este numit profesor-invitat la Universitatea din Leiden.
• 1921: 5 mai: este ales membru străin al Royal Society.
                           Contribuții științifice

• 1. Teoria Relativității Restrânse - Cea de-a patra lucrare importantă publicată de

• 3.Teoria gravitației - una din consecințele teoriei relativității generalizate
Einstein în 1905, "Asupra electrodinamicii corpurilor în mișcare", conținea ceea ce avea să
o constituie "Curbarea spațiului". Sesizând asemănarea dintre curbarea
fie cunoscută mai târziu ca Teoria relativității restrânse, una dintre cele mai celebre
traiectoriei unui obiect aflat într-un sistem de referință care se mișcă
contribuții ale sale, în care demonstrează că teoretic nu este posibil să se decidă dacă două
uniform accelerat și curbarea traiectoriei unui obiect lansat în câmpul
evenimente care se petrec în locuri diferite, au loc în același moment sau nu. În primăvara
gravitațional, Einstein trage concluzia că fasciculele luminoase se
anului 1905, după ce a reflectat la aceste probleme timp de 10 ani, Einstein și-a dat seama
curbează când se propagă în vecinătatea unui corp ceresc cu masă foarte
ca esența problemei constă nu într-o teorie a materiei, ci într-o teorie a măsurării. Esența
mare, de unde reprezentarea mai greu de înțeles, cum că spațiul însuși ar fi
acestei teorii speciale a relativității era constatarea că toate măsurătorile timpului și
curb. Pentru a-și susține teoria relativității generalizate, Einstein a atras
spațiului depind de judecăți asupra simultaneității a două evenimente diferite. Aceasta l-a
atenția că există fenomene care o confirmă. Astfel, el a afirmat că frecvența
condus la dezvoltarea unei teorii bazate pe două postulate: Principiul relativității, care
undelor luminoase se modifică atunci când acestea parcurg un câmp
afirmă că legile fizicii sunt aceleași în toate sistemele de referință inerțiale si principiul
gravitațional, pentru că orbitele planetelor și sateliților suferă o rotire
invariabilității vitezei luminii, care arată că viteza luminii în vid este o constantă
suplimentară și că razele de lumină sunt deviate de la linia dreaptă în
universală.
vecinătatea Soarelui.

• 2.Teoria relativității generalizate - Teoria relativității restrânse explică fenomenele

• 4. Teoria unitară a câmpului - totuși teoria relativității nu este acea teorie
ondulatorii, eliminând acțiunea instantanee de la distanță. Electrodinamica
fizică universală la care visa autorul ei. Einstein a încercat să creeze o
lui Faraday și Maxwell este compatibilă cu viteza finită de propagare a luminii. Prin
teorie fizică capabilă să lege toate câmpurile fizice care există în realitate
generalizarea legilor mecanicii newtoniene și a unor legi ale fizicii, electrodinamica devine
(gravitațional, electromagnetic ș.a.) și să furnizeze o explicație cât mai
relativistă. Dar pentru a pune gravitația in concordanță cu relativitatea a fost nevoie de
completă și detaliată a imaginii fizice a lumii. El n-a reușit însă să creeze o
modificări mult mai profunde ceea ce l-a condus pe Einstein la Teoria relativității
astfel de teorie.
generalizate. În această teorie, orice viteză de propagare, inclusiv a gravitației, este finită.
Teoria Relativității Generalizate, asociază timpului spațiul legând coordonatele
evenimentelor de timp și sudându-le în mod unitar, iar gravitația devine o proprietate a
acestui reper spațiu-timp, devenind de fapt o deformare a spațiului și a timpului. Einstein
nu desființează concepția newtoniană, ci o înlocuiește cu una mai extinsă, valabilă pentru
viteze apropiate de cea a luminii.
Angajament politico-social
• După 1919 Einstein în urma observațiilor astronomice ale eclipsei din 1919
devine tot mai cunoscut pe plan mondial. De asemenea , articole elogioase
în The Times și The New York Times îl fac pe Einstein tot mai cunoscut pe plan
mondial. În același an, 1919, Einstein poartă o discuție asupra sionismului cu
Kurt Blumenfeld, lider al Organizației Sioniste Mondiale. Vizitele sale în orice
parte a Terrei au devenit evenimente naționale; fotografii și reporterii îl
urmăreau peste tot. 
• Einstein și-a folosit renumele pentru a-și propaga propriile sale vederi politice
și sociale. Cele două mișcări sociale care au primit întregul său sprijin au
fost pacifismul și sionismul. Astfel în 1919, alături de Maksim Gorki, Henri
Barbusse și Rabindranath Tagore, semnează o proclamație pentru libertatea
omului. În timpul Primului Război Mondial a fost unul din puținii savanți
germani care au condamnat public implicarea Germaniei în război. Astfel,
chiar în anul declanșării războiului, 1914, Einstein semnează o proclamație
împotriva acestuia.
• În 1923 vizitează Palestina, pe atunci sub mandat britanic, unde este primit
de guvernator și în coloniile evreiești. Pe muntele Scopus inaugurează
Universitatea Ebraică din Ierusalim.  Savantul o vedea ca instituție deschisă
tuturor evreilor care în Europa erau respinși de naționalismul endemic pe
motive etnico-religioase, și care în opinia lui ar deveni cea mai mare realizare
în Palestina după distrugerea Templului din Ierusalim. Împlinirea visului
einsteinian de a vedea Universitatea creată, este însă umbrită de faptul că în
fruntea așezământului este pus un rabin; ca reacție Einstein refuză să predea
acolo, considerând ca instituția trebuie să rămână un loc de cercetare liber.
 Concepții privind religia

• Concepțiile religioase ale marelui savant sunt bazate pe cercetarea naturii:

• „Cred în acel Dumnezeu al lui Spinoza, care se manifestă prin armonia legilor
universului, nu într-unul care se ocupă cu destinele și faptele omenirii.”
• Mai precis, Spinoza considera că Dumnezeu este un alt nume pentru natură. Deci,
adorația lui Einstein se referea la natură, pe care panteiștii o numesc Dumnezeu.
• Către sfârșitul vieții, într-o scrisoare adresată filozofului Eric Gutkind și datată pe 3
ianuarie 1954, marele fizician afirmă:
• „Cuvântul « dumnezeu » nu este nimic altceva pentru mine decât expresia și produsul
slăbiciunii umane, Biblia este o colecție de legende onorabile, dar primitive, care sunt,
în orice caz, destul de copilărești. Niciun fel de interpretare, indiferent cât de subtilă,
nu-mi poate schimba opinia.”
• Religiozitatea nedefinită a marelui savant se referă mai degrabă la admirația pe care
acesta o nutrește față de structura lumii, care se revelează treptat cu ajutorul
științei.În 1926, într-o scrisoare adresată fizicianului Max Born, Einstein, referindu-se
la principiul incertitudinii, scria: „Eu, în orice caz, sunt convins că El nu se joacă cu
zarurile.”
• Einstein a scris teologie a religiei cosmice, în care descifrarea rațională a enigmelor
naturii este un act religios. Astfel „Știința fără religie este șchioapă, religia fără știință
este oarbă” înseamnă că religia lui Einstein este chiar știința.Pentru El , Dumnezeu și
natura sunt același lucru. Religia și filosofia sa constituiau un tot unitar cu contribuțiile
sale științifice
  Viața de familie

• În 1903 s-a căsătorit cu sârboaica Mileva Marić,

care îi fusese colegă la Politehnica din Zurich ETH.
Aceasta fusese studentă la matematică iar
Einstein o cunoscuse încă din 1898. Au avut trei
copii, o fată, Lieserl (n. 1902), și doi băieți, Hans
Albert (n. 1904) și Eduard (1910).
• În 1914 cei doi se despart. Einstein se mută la
Berlin, iar Mileva și copiii rămân la Zürich.[
• După unii autori, Mileva l-ar fi ajutat pe Einstein
în munca sa de cercetare științifică.[
• În 1919 încheie divorțul cu prima soție și se
căsătorește cu o verișoară, Elsa, cu care a trăit
până la moartea acesteia, în 1936.
  Recompense, distincții și aprecieri

• Cea mai importantă apreciere a contribuției sale în

domeniul științei o constituie Premiul Nobel pentru
Fizică (1921). Motivația juriului Nobel:
• "Pentru serviciul oferit Fizicii teoretice și în special
pentru descoperirea legii efectului fotoelectric".
• Fizicianul german Max Born consideră teoria
relativității ca fiind cea mai mare realizare a minții
umane în ceea ce privește concepțiile asupra
Universului.[
• Fizicianul P. A. M. Dirac numește teoria relativității "cea
mai mare descoperire științifică realizată vreodată". 
 Moartea

• Din cauza unei boli netratate de o lungă perioadă de

timp și refuzului de a i se efectua o intervenție
chirurgicală asupra arterelor cardiace, Einstein se stinge
din viață în 1955 în urma unui atac de cord. Conform
dorinței sale, marele savant a fost incinerat, iar cenușa
a fost aruncată într-un râu necunoscut din New Jersey.
• Înaintea incinerării, patologul Spitalului
Princeton, Thomas Stoltz Harvey i-a scos creierul,
pentru a fi păstrat, fără permisiunea familiei, în
speranța că în viitor se va descoperi ce l-a făcut pe
Einstein atât de inteligent.
 Bibliografie
1.
https://ro.wikipedia.org/wiki/Albert_Einstein#Recompense,_distin
cții_și_aprecieri
2.
https://www.nobelprize.org/prizes/physics/1921/einstein/biogra
phical/
3. http://www.albert-einstein.org/
https://www.google.com/search?q=albert+einstein+primiul+nobil
4.
&tbm=isch&ved=2ahUKEwjw4ruPxOLwAhWVgqQKHZdjD9sQ2-cCe
gQIABAA&oq=albert+einstein+primiul+nobil&gs_lcp=CgNpbWcQA
zoECAAQEzoICAAQCBAeEBM6AggAOgQIABAeOgYIABAIEB5Qg6g8
WNDSPGDi1jxoA3AAeACAAXGIAbgNkgEEMTguMpgBAKABAaoBC2
d3cy13aXotaW1nwAEB&sclient=img&ei=oLirYPCSHpWFkgWXx73
YDQ#imgrc=7nihwH-15RLUHM