Eterobacterii:

Genul Klebsiella,
Genul Proteus
A elaborat: Vizitiv Valentin;
Gr. 205, AMDL
  Genul Klebsiella, Proteus:
• Taxonomie
• Morfologie
• Proprietăți culturale
• Proprietăți fermentative
• Proprietăți antigenice
Cuprins: • Toxicogeneza
• Epidemiologie
• Boli
• Diagnostic
• Profilaxie
 Bibliografie
GENUL
KLEBSIELLA
 Taxonomie:

 Familia: Enterobacteriaceae
 Genul: Klebsiella
 Speciile:
o K. terrigena;
o K. oxytoca;
o K. planticola;
o K. pneumoniae:
Subspecii:
• K. pneumoniae,
• K. rinoscleromatis,
• K. ozaenae
 Proprietăți morfologice
și tinctoriale:
• Forma: cilindrii scurte și groase cu
capete rotunjite
• Dimensiuni: 0,6 - 6,0 x 0,3- 1,5 µ
• Dispuse solitar, în perechi, lanțuri
scurte
• Imobili
• Nu formează spori
• Gram negativi
• Formează o capsulă pronunțată
 • Anaerobe facultative
• Cresc bine pe medii nutritive simple (uzuale)
Proprietăți • Coloniile de pe agar sunt rotunde, luxuriante,
culturale: adesea îmbinate între ele, tulbure, mucozitare
• Creșterea pe bulion sub formă de turbiditate
difuză (uneori cu o membrană mucoasă la
suprafață)
• Temperatura optimă pentru creștere + 35 - 37 °
С (mezofili), pH optim 7,2 - 7,4
 Colonii
mucozitari de
Klebsiella
Proprietăţi fermentative:

• Fermenteză lactoza
• Scindează glucoza şi
manita, formînd acizi
organici şi gaze
• Descompune ureea
• Nu formează indol şi
hidrogen sulfurat
 • Ag – O somatici (8 serotipuri)
• Ag – K capsulari (82 serotipuri)

Proprietăți Polizaharidele de suprafață, cum ar fi

antigenul O și antigenul K de la Klebsiella
antigenice pneumoniae, sunt ținte optime pentru
dezvoltarea abordărilor imunopropilactice și
terapeutice pentru controlul tulpinilor
emergente rezistente la antibiotice.
Toxinogeneza:
• Endotoxină - LPS 
• Exotoxină - enterotoxina stimulează activitatea adenilat ciclazei și este
responsabilă de dezvoltarea diareei
 Epidemiologia
infecțiilor cu Klebsiella:
• Sursă - pentru infecții nosocomiale - o
persoană bolnavă sau purtătoare de bacterii.
Poate exista o infecție exo- și endogenă
• Căi de transmitere:
1. aeriană
2. alimentară
3. contact direct
Klebsiella pătrunde în corp prin mâini murdare,
legume nespălate, fructe, consumând carne și
lapte contaminate. Pacientul îi infectează pe alții
prin picături aeriene.
 Boli cauzate de Klebsiella:
K. pneumoniae a fost identificat inițial ca un microorganism cauzator
de pneumonie (de aici și ia numele său). Cu toate acestea, rolul său nu
se limitează la infecțiile sistemului respirator.
K. pneumoniae este unul dintre agenții cauzali ai infecțiilor
nosocomiale, cel mai adesea al tractului urinar, meningelor,
articulațiilor, poate provoca sepsis și complicații postoperatorii
purulente.
În produsele lactate, Klebsiella se poate înmulți chiar și atunci când
este depozitată în frigider și poate provoca infecții de origine
alimentară.
K. ozaenae provoacă ozena, rinită cronică atrofică (rinită fetidă).
K. rhinoscleromatis provoacă rinoscleroma - o boală granulomatoasă
cronică a căilor respiratorii care afectează faringele, laringele, traheea.
 Pneumonia
Ozena
Rinoscleroma
Diagnostic de laborator:

• Material de testare: depinde de

clinică și localizare: spută, mucus
din nas, masele fecale, urină,
lichid cefalorahidian, puroi, sânge
etc.
• Metode de diagnostic:
1. Microscopică
2. Bacteriologică
3. Serologică
1. Metoda
microscopică:

Colorare după metoda

Burry-Hinss (celula roșie,
capsula incoloră)
 1. Se efectuiază însămînţarea pe medii: GP,
Endo, Plosckirev și bulion glucozat.
2. Se pregătesc frotiuri Gram.
3. Se izolează coloniile mucozitare, se însămînţează
pe geloză înclinată şi pe mediul Kligler sau pe
2. Metoda mediul cu uree pentru determinarea proprietăţilor
fermentative şi a mobilităţii.
bacteriologică  4. În eprubetă sub dop se închid fîşii de hârtie de filtru
- principală: îmbibate cu reactivi pentru determinarea indolului
şi hidrogenului sulfurat.
5. Se fac însămânţări pe mediile cu citrat şi malonat şi
frotiuri pentru determinarea capsulelor(Burry-
Hinss).
6. Se efectuiază RA cu seruri de aglutinare K.
Coloniile cu lactoză negativă sunt incolore, coloniile lactozopozitive sunt roșii cu un
luciu metalic.
Colonii lacto-
pozitive pe
mediu Endo
 Metoda serologică
este rar utilizată
(RFC, ELISA)
Metoda
serologică: • Diagnosticul serologic
se efectuiază în zilele a
7-8 ale bolii, pentru
determinarea titrului de
anticorpi în dinamică.
Profilaxie:
Profilaxie nespecifică
(respectarea standardelor
sanitare și igienice). Nu a fost
dezvoltată profilaxia prin
vaccin a infecțiilor cu
Klebsiella. Pentru a preveni
infecțiile nosocomiale -
identificarea și igienizarea
purtătorilor de bacterii.
Genul
Proteus
 Taxonomie:

 Familia: Enterobacteriaceae
 Genul: Proteus
 Speciile:
• P. mirabilis
• P. vulgaris
• P. myofaciens
• P. penneri
 • Forma: cilindrice drepte cu capetele rotungite
• Dimensiuni: 0,4-0,8 x 1-3 µ
Proprietăți • Dispuse în perechi sau lanţuri
morfologice și • Foarte mobili (peritrihi, mobilitatea este mai pronunțată la 20-22°C)
tinctoriale: • Gram negativi
• Spori și capsule nu se formează
• Au flageli, pili
• Polimorfe
 Proprietăți culturale:

• Facultativ anaerobe
• Cresc bine pe medii nutritive simple (uzuale)
• Pe medii nutritive dense (GP), ele dau fenomenul de roire - creștere târâtoare sub
forma unui voal delicat de culoare albăstrui-fumurie
• Pentru a identifica creșterea târâtoare, se utilizează însămânțarea Şukevici (în apa
de condensare la baza înclinării agarului)
• Creșterea pe bulion ca un nor difuz, cu un sediment alb gros în partea de jos
• Temperatura optimă pentru creștere 35 - 37°С (mezofili) (10-43°C), pH optim 7,2 -
7,4
Fenomenul de roire
 Proprietăţi fermentative:

• Scindează glucoza cu formare de

acid şi gaze
• Lactozonegative
• Nu scindează zaharoza, manita
• Formează indol, hidrogen
sulfurat, urează
• Lichifiază gelatina
Proprietăți antigenic • Ag – O (150 serotipuri)
e • Ag – H (80 serotipuri)
Toxinogeneza:

• Endotoxină - LPS 
Epidemiologia infecțiilor cu • Omul - unica sursă de
infecţie
Proteus: • Căi de transmitere:
• Fecal-oral
• Contact
• Alimentară
Impotanţă
epidemiologică:
• Numărul de P. Mirabilis
- un indicator al
contaminării fecale
• Numărul de P. Vulgaris -
un indicator al
contaminării obiectului
cu substanțe organice
 Boli cauzate
de Proteus:
• Poate provoca boli de origine
alimentară
• Sunt agenți cauzali ai infecțiilor
nosocomiale: provoacă infecții
ale tractului urinar, leziuni
septice secundare la pacienții cu
arsuri și după operație,
pneumonie, meningită etc.
Diagnostic de laborator:
• Material de testare: depinde de clinică și localizare: mase
fecale, mase vomitive, urină, exudat rinofaringian, eliminări
purulente din urechi, plăgi, lavaje de pe obiectele din mediul
ambiant, material necroptic
• Metode de diagnostic:
1. Bacteriologică
2. Serologică
 Metoda bacteriologică
:
Proteile sunt identificate prin creșterea lor
caracteristică, care se târăște (roiază) pe medii
nutritive solide. Speciile sunt identificate în
funcție de creșterea lor pe medii de diagnostic
diferențiale și de proprietățile lor biochimice.
1. Însămînţarea pe medii Endo, Plosckirev
2. Colonii specifice se izolează şi se
reînsămînţează pe mediiile Rassel, Kligler şi
în apa de condensare a eprubetei cu mediul
înclinat
3. Se pregătesc frotiuri Gram
4. Studiază proprietăţile fermentative,
proteolitice
5. Identificarea serologică prin reacţia de
aglutinare, ELISA sau PCR
Cultura pură P. Vulgaris. Colorarea Gram
 • Respectarea regimului
sanitaro igieinic la
întreprinderile de
alimentaţie publică, în
Profilaxie: instituţiile medicale, de
învăţămînt. Protecţia apelor
şi produselor alimentare de
contaminare cu materii
fecale şi purulente.
Bibliografie:

• Suport de curs. Bacteriologie cu tehnologia investigațiilor bacteriologice

• http://www.umft.ro/data_files/documente-atasate-sectiuni/4563/curs_20de_
20bacteriologie_20speciala.pdf
• https://www.scritub.com/biologie/GENUL-KLEBSIELLA83219.php
• https://newsmed.ro/proteus-inamicul-ascuns-la-vedere/