Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Proprietati Fizico Chimice Proteine 48134
Proprietati Fizico Chimice Proteine 48134
FIZICO-CHIMICE ALE
PROTEINELOR
Obiectivele:
Masa moleculară a proteinelor. Noțiuni generale referitor la
metodele de determinare a masei moleculare a proteinelor.
Proprietăţile amfotere ale proteinelor. Sarcina electrică a
proteinelor. Factorii ce determină sarcina proteinei. Punctul şi
starea izoelectrică.
Solubilitatea proteinelor. Proprietăţile hidrofile ale proteinelor în
funcție de componența aminoacizilor și de particularităţile
structurale. Factorii de stabilizare în soluţie a substanţelor
coloidale. Starea soluţiilor coloidale: sol, gel, xerogel. Exemple.
Denaturarea proteinelor, agenţii ce provoacă denaturarea.
Modificările structurale ale proteinei la denaturare.
Metodele de studiere a componenţei calitative şi cantitative a
proteinelor:
a)hidroliza; b) cromatografia; c) electroforeza; d) salifierea; e)
dializa.
6. Importanța biomedicală a metodelor de evaluare calitativă și
cantitativă a proteinelor.
Proprietăţi fizico-chimice
Masa moleculară
Solubilitatea proteinelor
Proprietăţile amfotere
Sarcina electrică a proteinei
Denaturarea
Masa moleculară
a proteinelor
intre 10.000 şi 40.000.000 Daltoni.
Masa moleculară
a proteinelor
se determină prin următoarele metode:
1. prin calcul cu ajutorul compoziţiei chimice
cunoscute: Ex: Masa mol. a Hb (Fe)=56x100 /
0,34=16470Da
2. mărimea presiunii osmotice, constanta
ultracentrifugării (pr. sedimentează în raport cu
m şi mărimea lor)
3. Metoda difuziunii luminii (intensitatea ei e
dependentă de nr. particulelor şi de m ei)
4. Mărimea difracţiei razelor Roentgen
5. Microscopia electronică
Proprietăţile
electrochimice ale
proteinelor
Sarcina electrică a
proteinelor
Proteinele prezintă
polielectroliţi amfoteri
Sarcina electrică a
proteinelor
Sarcina electrică a proteinelor
este determinată de 2 factori:
I. de componenţa AA
II. de pH mediului
Sarcina electrică este
determinată:
1. de componenţa AA:
FOLDING – aranjarea
spaţială corectă de
novo a catenei:
Metodele de studiere a
componenţei calitative şi
cantitative a proteinelor
a) hidroliza (ruperea unei legături ordinare
cu adiţia unei molecule de apă)
b) cromatografie
c) electroforeza
d) salifiere
e) dializa
f) gel-filtrare
Cromatografie
- este identificarea şi separarea
aminoacizilor.
Principiul: Metoda este bazată pe diferenţa
coeficientului de repartiţie a aminoacizilor în
apă şi solvent organic (butanol), care nu se
amestecă cu apa.
Apa se absoarbe pe hîrtia cromatografică,
constituind faza staţionară, iar solventul
organic, migrează pe ea. Concomitent cu
ultimul se mişcă şi aminoacizii.
Viteza migrării aminoacizilor pe banda
cromatografică este direct proporţională cu
gradul de solubilitate în butanol.
Electroforeza
-
Direcţia migrării Pr
depinde de pH-ul
mediului;
Pr fiind electroliţi amfoteri
— în mediul acid ele
posedă sarcină + şi se
mişcă spre C, în mediul
bazic posedâ sarcină
“-”migrează spre A.
.
Electroforeza
-
Salifierea
Asupra vitezei de precipitare
a proteinelor prin salifiere
acţionează un şir de factori
ca: hidrofilitatea proteinei,
masa moleculară, sarcina
electrică; de aceea salifiere
diferitelor proteine are loc în
concentraţii diferite de săruri.
De exemplu, albuminele se
precipită în soluţie saturată
de sulfat de amoniu, pe când
globulinele - în soluţie
semisaturată
Dializa proteinelor
Dializa – metoda de separare
şi purificare a substanţelor
macromoleculare de
substanţe micromoleculare
cu ajutorul membranelor
semipermeabile (celofan,
pergament etc.).
Prin porii acestor membrane
pot trece numai substanţele
micromoleculare, ce au masă
moleculară şi dimensiuni
mici.
Membrana nu poate fi
traversată de proteine şi alte
macromolecule.
Dializa proteinelor
Gel filtrare
Sitele moleculare sunt
formate din granule de
gel polizaharidic inert
hidratat. Granulele
posedă pori de diferit
diametru.
Micromoleculele cu
dimensiuni mici pătrund
prin aceşti pori,
macromoleculele- nu.
Gel filtrare
V migrării micromol. prin
coloană este mai mică
decât a macromol. - fapt
ce permite purificarea
proteinelor de substanţe
micromoleculare.
Viteza migrării
proteinelor prin coloană
este în funcţie de masa
şi dimensiunile lor – se
mişcă mai repede cele
ce au m şi d mai mari.