Etapele dezvoltării dintelui • Lama dentară • Mugure • Cupă • Clopot Caracteristica histologică a fiecărei etape
Lama dentară
În săptămâna a VI –a, odată cu formarea
vestibulului bucal, stratul bazal al mucoasei stomodeumului proliferează în mezenchimul subiacent formând lamina dentară primară, care corespunde viitoarei maxile și mandibulei. Concomitent, la suprafața epiteliului bucal, în zona unde a început proliferarea lamelor, are loc o dezintegrare a celulelor, ceea ce determină apariția unei fisuri care, adâncindu-se, duce la clivarea lamei epiteliale primitive în două lame: lama dentară primară şi lama vestibulară. Foița externă a lamei vestibulare împreună cu mezenchimul corespunzător vor forma mucoasa vestibulului cavității orale. Foița internă și mezenchimul corespunzător vor forma mucoasa gingivală. Spațiul între cele două foițe va deveni vestibulul bucal. Din lama dentară primară apar câte 10 muguri ai dinților temporari. În continuare, stratul profund lamei dentare primare proliferează în mezenchimul gingival, formând lama dentară secundară. Din ea se vor dezvolta mugurii dinților permanenți. Mugure
La nivelul lamei dentare primare, în săptămânile
a VI – VIII a de viață intrauterină, au loc proliferări celulare la nivelul stratului bazal epitelial. Datorită multiplicărilor rapide, celulele rămân grupate, realizând aspectul de mugure rotund. Cupă
Prin proliferarea celulelor mezenchimului situat sub
mugurele dentar, are loc o invaginarea acestuia în porțiunea mijlocie a extremității sale inferioare. Astfel, mugurele epitelial, deprimat în centru şi cu marginile proliferate lateral, ia aspect de cupă.
Clopot
Printr-o invaginare mai profundă cupa se transformă în
clopot. Gene implicate în fiecare etapă Genele implicate în formarea lamei dentare
În zilele 9-11 de dezvoltare embrionară, epiteliul oral inițiază dezvoltarea dintelui prin molecule de semnalare și factori de creștere: • FGF (Fibroblast Growing Factors) – factorii de creștere a fibroblaştilor • BMP ( Bone Morphogenetic Proteins) – proteine morfogenetice ale oaselor • TNF (Tumour Necrosis Factors) – factorii de necrozare a tumorilor Pitx2 • Denumire: paired-like homeodomain 2 • Locus: crs 4q25
• Funcţie: participă în dezvoltarea embrionară a
diferitor părţi ale organismului • Consecinţele mutaţiei: schimbările cantitative ale proteinei Pitx2 duc la dereglări ale vederii, anomalii dentare şi probleme de dezvoltare ale altor părţi ale organismului. Msx1 • Denumire: msh homeobox 1 • Locus: crs 4p16.2
• Funcţie: participă la dezvoltarea embrionară a mai
multe structuri, însă este critică în dezvoltarea normală a dinţilor şi a altor elemente ale gurii. • Consecinţele mutaţiei: anodonţie, despicături labiale și palatinale, sindromul Witkop (sindromul dinţi-unghii) Msx2 • Denumire: msh homeobox 2 • Locus: crs 5q35.2
• Funcție: dezvoltarea completă a craniului
• Consecințele mutației: craniosinostoză de tip 2 Pax9 • Denumire: paired box 9 • Locus: crs 14q13.3
• Funcție: asigură dezvoltarea normală a
timusului, glandelor parotide, laringe, dinţi şi elemente ale craniului. • Consecințele mutației: agenezie dentară selectivă Gli3 • Denumire: GLI family zinc finger 3 • Locus: crs 7p13
dezvoltarea membranoasă şi encondrală a oaselor • Consecințele mutației: anomalii dentare, anomalii craniofaciale, osteoporoză
Genele implicate în formarea clopotului: p21, Msx2, Lef1, Edar. • Concluzii: Morfogeneza dinţilor ca şi proces embrionic este riguros controlată din punct de vedere genetic. Pînă în 2008, mai mult de 300 de gene se aflau în baza de date a universității din Helsinki, astfel lista genelor implicate este completată în continuu. MULŢUMESC PENTRU ATENŢIE