Efecte, roluri, funcții

Prof univ dr Mihai Coman

mcoman53@yahoo.com
 Mass media - Societate
• Expresia „funcţia de informare a presei” poate fi tradusă prin trei
sintagme diferite:
a) drept urmare a activităţii presei, publicul este informat – funcţie;
b) presa are misiunea de a informa publicul – rol;
c) prin informaţiile pe care le distribuie, presa influenţează gândirea şi
comportamentul publicului – efect.
• Relaţia dintre mass-media şi societate se poate pune în termeni de
consecinţe generale (funcţiile presei), de influenţe (efectele presei)
sau de misiuni globale atribuite acestor sisteme (rolurile presei).
• În limbajul uzual şi chiar în unele lucrări de specialitate, termenul
„funcţie” cumulează frecvent cele trei posibilităţi enumerate mai
sus.
 Funcțiile mass media
• Funcţia este definită prin „contribuţia pe
care un element o aduce la satisfacerea
unei cerinţe a sistemului din care face
parte, ajutând la menţinerea şi dezvoltarea
acestuia” (C. Zamfir, L. Vlăsceanu, În
Dicţionarul de sociologie, 1993, p. 262)
• Mass-media contribuie la satisfacerea
cerinţelor sistemului social, a nevoilor
indivizilor, grupurilor şi instituţiilor şi, prin
aceasta, ea este un factor important în
menţinerea echilibrului sistemului social
• Atunci când acest lucru nu se întâmplă,
atunci când avem de a face cu disfuncţii ale
presei, au loc fenomene creatoare de
dezechilibre, precum panica.
 Rolurile mass media
• În al doilea caz, este vorba despre o
cerinţă imperativă: presei i se atribuie,
înainte chiar de exercitarea acţiunii sale,
misiunea, rolul de a informa.
• Acest lucru este considerat o obligaţie a
instituţiilor mass-media, un „ceva” care
trebuie realizat, indiferent de obstacolele
sau de conjuncturile concrete în care presa
lucrează.
• În jurul concepţiilor referitoare la rolul pe
care presa trebuie să-l joace s-au construit
patru mari „teorii” (modele) care au
organizat, într-o paradigmă generală,
numeroasele sarcini atribuite de-a lungul
istoriei sistemelor de comunicare de masă
 Efectele mass media
• In al treilea caz este vorba de
acţiunea unui ziar, post R-TV,
program sau mesaj, care influenţează
într-un anumit fel pe o parte din cei
care intră în contact cu el.
• Acest tip de acţiune concretă a mass-
mediei poartă numele de efect.
• Efectele nu răspund în chip necesar
unor nevoi generale ale indivizilor şi
colectivităţilor şi nici nu se „justifică”
prin contribuţii specifice la
menţinerea ori la dezvoltarea
sistemelor sociale.
 Influență
• Influenţă: „o acţiune exercitată de o entitate socială, orientată spre
modificarea opţiunilor şi manifestărilor alteia” (C. Zamfir, L.
Vlăsceanu, 1993, p. 299).
• Din acest punct de vedere, ansamblul relaţiilor sociale este o sumă de
acţiuni de influenţare:
– părinţii îşi educă odraslele după un anume model,
– şcoala încearcă să ne influenţeze pentru a ne face să ne conformăm unor
valori şi norme sociale consacrate,
– prietenii (dar şi duşmanii) vor să ne influenţeze pentru a face anumite lucruri,
– medicii ne modifică opţiunile (alimentare, de petrecere a timpului liber, de
muncă etc.) pentru a evita îmbolnăvirea,
– oamenii politici vor să ne determine să ne manifestăm prin vot în favoarea
unui partid sau lider etc
??????
 Persuasiunea
• „Activitatea de influenţare a atitudinii şi
comportamentului unei persoane, în vederea
producerii acelor schimbări care sunt
concordante cu scopurile sau interesele
agenţiei iniţiatoare; persuasiunea se realizează
în condiţiile în care se ţine seama de
caracteristicile de receptivitate şi reactivitate
ale persoanei influenţate” (C. Zamfir, L.
Vlăsceanu, 1993, p. 423).
 Se ţine seama de
Persuasiune caracteristicile de
în vederea producerii receptivitate şi reactivitate
acelor schimbări care ale persoanei influenţate
sunt concordante cu
scopurile sau
interesele agenţiei
iniţiatoare
 Persuasiune
• Primul pas este prezentarea.
• Al doilea pas în persuadare îl reprezintă participarea, care
înseamnă că receptorul trebuie să fie atent la mesajul persuasiv.
• Al treilea pas îl reprezintă comprehensiunea: mesajul trebuie
prezentat astfel încât receptorul să priceapă.
• Al patrulea pas este acceptarea, în care receptorul ajunge să fie
de acord cu punctul de vedere exprimat.
• Al cincilea pas , îl reprezintă reţinerea informaţiei transmise,
fapt care explică de ce repetiţia este un lucru atât de important
în procesul de persuasiune.
• Al şaselea şi cel din urmă pas este acţiunea.
 Propaganda
• „Activitatea sistematică de transmitere,
promovare sau răspândire a unor doctrine,
teze sau idei de pe poziţiile unei anumite
grupări sociale şi ideologii, în scopul
influenţării, schimbării sau formării unor
concepţii, atitudini, opinii, convingeri sau
comportamente” (C. Zamfir, L. Vlăsceanu,
1993, p. 464)
 Caracteristicile propagandei
• Caracterul ideologic: ea vinde un
ansamblu coerent de idei, legate
de interesele unei anume entităţi
sociale (biserica, regalitatea,
partidele, guvernanţii etc.);
• Caracterul ascuns, secret, al unor
componente ale procesului de
comunicare: scopul comunicării,
sursa reală a mesajelor, tehnicile
de persuasiune folosite,
informaţii care ar pune mesajul
propagandistic într-o altă lumină,
reacţiile publicului
 Caracteristicile propagandei
• Asocierea cu diverse
mijloace de comunicare de
masă: propaganda
utilizează mijloace de
comunicare variate, de la
afiş la film, de la spectacolul
public la televiziune, de la
presa scrisă la muzică;
• https://www.youtube.com/
watch?v=xt8PZNSoKGc
• Tendinţa spre uniformizare:
scopul propagandei este să
uniformizeze părerile, atitudinile
şi comportamentele receptorilor,
să îi reducă la o masă de manevră
omogenă și obstrucţionarea
gândirii: rezultatul final al
propagandei ar trebui să fie
blocarea judecăţii critice
 Tehnici ale propagandei
• Etichetarea (poreclirea): • Generalităţile
caracterizarea poate fi răsunătoare: multe
pozitivă sau negativă simboluri nebuloase
 Tehnici ale propagandei
• Transferul: asocieri de • Stereotipuri emoţionale
imagini
 Tehnici ale propagandei
• Oamenii simpli: • ”Măsluirea cărților”:
mărturie credibilă amestecarea adevărului
cu miciuna
• https://www.youtube.c
om/watch?v=xntDto5TX
10
 Manipularea
• „acţiunea de a determina un actor social să
gândească şi să acţioneze într-un mod
compatibil cu interesele iniţiatorului, iar nu cu
interesele sale, prin utilizarea unor tehnici de
persuasiune care distorsionează în mod
intenţionat adevărul, lăsând însă impresia
libertăţii de gândire şi de decizie” (C. Zamfir, L.
Vlăsceanu, 1993, p. 332).
 Caracteristici
• Manipularea se întemeiază pe trei elemente:
(1) o acţiune care vizează psihicul sau gândirea individului şi care
urmăreşte ca, prin mijloace dure (violenţă psihologică, presiune
intelectuală), să îi reducă libertatea de a evalua evenimentele,
oamenii, situaţiile;
(2) un mesaj care este, cel mai adesea, mincinos, care trunchiază
realitatea, care deformează faptele prezentate;
(3) o luptă psihologică şi intelectuală: persoana supusă manipulării
nu cedează imediat, resimţind mesajul şi acţiunea cerută ca fiind
împotriva valorilor, convingerilor şi sentimentelor ei; manipularea
apare astfel ca un instrument de înfrângere a rezistenţei mentale
şi de de privare a individului de libertăţile sale fundamentale
 Instrumente
• Utilizarea mass media în scop manipulativ se concretizează
în patru forme:
a) sub-informarea: informaţii vitale nu sunt transmise publicului,
pentru a se evita anumite reacţii;
b) dezinformarea: difuzarea de informaţii false cu scopul creării unei
anumite imagini despre un eveniment sau o persoană şi orientării
opiniei publice într-o anume direcţie;
c) non-informarea: interdicţia accesului la anumite informaţii,
considerate de un regim politic, de un lider, de un partid sau de o
instituţie drept dăunătoare intereselor lor;
d) contra-informarea: utilizarea sistematică a zvonurilor şi amplificarea
lor până la transformarea în versiuni credibile ale realităţii.
 Definiții
• Dezinformare:
– ”Difuzarea intenționată de știri false sau forme
”documentare” false pentru atingerea unor obiective
politice” (Bennett, W. L., & Livingston, S.)
• Forme moderne de dezinformare
– ”cyber-troop activity” = utilizarea de “computational
propaganda” = programe specifice și ”big data” pentru a ținti,
deruta, minți și influența consumatorii de social media
• Mesajele transmise de media sau platforme de social
media controlate (guverne, servicii secrete, partide,
corporații) sunt preluate (uneori) rescrise si transmise
de indivizi = surplus de credibilitate pentru că mesajele
provin de la oameni obișnuiți și nu de la autorități +
distribuitorii câștigă capital social (vizibilitate,
popularitate --- pot deveni ”micro-celebrități”.
• Exemplu: bebelușii/copiii ”crucificați” de soldați în
România 1989, Kuweit, 1992, Ucraina, 2014 (SURSA:
jurnaliști – declarații Congres SUA - Facebook
Un exemplu
 Fake news
• Stirea este un produs profesional (al jurnalistilor)
• Fake news – două semnificații
– ”un element umoristic, mai ales pe teme politice, prin
folosirea satirei“
– ”un material inventat, care a fost astfel manipulat încât să
pară un material jurnalistic serios, care se poate răspândi
(online) ușor, către o audiență mare, dispusă să creda acel
mesaj și să îl răspândească.”

1. Fun/trolling
2. Web traffic/money – cazul site-ului din
Macedonia cu știri false favorabile lui D Trump –
trafic = 16.000 USD
3. Propaganda/power struggle
 Fake news legitime – 1 aprilie
• ”Cea mai celebră (SIC) păcăleală din 1957 a fost o știre publicată de
BBC. Aceștia au prezentat un show despre cultivarea spaghetelor în
sudul Elveției. Știrea spunea că din cauza iernii ușoare din acel an
cultura de spaghete era foarte bună. Materialul era însoțit de imagini
cu o familie de elvețieni care adunau paste din copaci și le puneau în
coșuri alături de mesajul 'pentru cei cărora le plac pastele, nu este
nimic mai bun decât o porție de spaghete crescute în casă'. Sute de
oameni au sunat în redacție cerând informații despre cum pot să
crească și ei spaghete în copaci. Drept răspuns, redactorii BBC le-au
spus să semene spaghetti și să aștepte ”
(
https://www.libertatea.ro/stiri/stiri-externe/cele-mai-tari-farse-de-1-aprilie-din-istorie-nimeni-nu-voie-sa-se-supere-d
e-ziua-pacalelilor-1792324
)
• Alte exemple:
– reportajul BBC cu o specie de pinguini zburători
– Reportaj televiziunii din Danemarca despre aselenizare (1966)
 Fake news propagandistice
• În 1872 Benjamin
Franklin aflat la Paris
pentru a negocia
tratatul de pace, a
fabricat o versiune falsa
a Boston Independent
Chronicle (incluzând
anunturi și reclame)
• Articol despre 700 de
civili măcelariți de
armatele engleze
 Exemple
• In Russia, așa numita ”fabrică de troli” din St Petersburg,
adică The Internet Research Agency, folosea, în 2013, 600
de angajați și avea un buget de aprox. 10 milioane dolari
Trollii trebuiau să posteze cel puțin 50 de reacții la diverse
stiri pe zi; alții trebuiau să să mențină active cel puțin 6
conturi de Facebook și să trimită 3 postări de zi; trolii de pe
Twitter trebuiau să aibă 10 conturi și să trimită cel puțin 50
de postări pe zi (Bugorkova, 2015).
• In China, peste 2 milioane de persoane (numite wumao
dang) sunt plătite cu sume modeste pentru a posta
comentarii pe rețelele sociale; în ansamblu, circa 448
million de comentarii sunt postate anual de acesti wumao
dang (King et al., 2017; Phillips, 2016).
• Un studiu consacrat relației dintre fake news si ‘real’ news
pe Facebook din timpul alegerilor din 2016 din SUA a arătat
că ”top 20 fake news” au generat un interes mai mare
decât ”top real news stories”, fake news generând aprox.
7.3 milioane de reacții
 Transformările jurnalismului
• Pierderea importanței redacțiilor ”clasice” și a
formelor de control tradiționale (gate-keeping)
• Apar ”networked newsrooms” si, posibil, ”networked
journalists”, care depind de sursele și distribuția online
• Integrarea dimensiunii editoriale cu cea de afaceri și a
producerii de conținut (text + vizual + sonor) cu
promovarea – jurnalistul antreprenorial (o cultură a
”start-up”-urilor) = hibridizarea practicilor din
jurnalism
• Jurnaliștii prezintă știri în colaborare sau în competiție
cu publicul, pe suporturi diferite sau (confuz)
asemănătoare (social media)
(Deuze, M., & Witschge, T. (2018)
 Social media vs mass media
• Consumul de informații în social media
– Absența formelor de reglementare specifice sistemului mass
media: plan juridic, economic, profesional
– Crearea de ”filter bubbles” prin jocul algoritmilor și al
opțiunilor = închiderea în sisteme de informații și reprezentări
– Transformarea publicului receptor în ”prod-users” = rescrie,
distribuie și re-interpretează informația; sursele autoritare
sunt înlocuite cu surse legitimate prin popularitate (numărul
de ”share”-uri)
– Reducerea laturii argumentative și creșterea celei afective –
gradul mare de ”incivility” în aceste schimburi