PROPRIETATILE FIBRELOR

TEXTILE
I. PROPRIETATILE FIZICE ALE FIBRELOR TEXTILE
a)Culoarea-totalitatea radiatiilor de lumina de diferite frecvente pe care le reflecta
corpurile si care creeaza asupra retinei o impresie specifica;
b)Luciul-aspectul corpurilor conditionat de reflexia repetata, regulata sau difuza, a
luminii pe suprafata acestora;
c)Masa specifica-sau densitatea reprezinta masa unitatii de volum;
d)Lungimea-dimensiunea longitudinala a fibrei, exprimata in milimetri;
e)Finetea-gradul de subtirime a fibrelor si a firelor textile;
f)Higroscopicitatea-proprietatea fibrelor textile de a absorbi/ceda vapori de apa
din/spre mediul ambient;
 f) Higroscopicitatea:

 I. Umiditatea reala (Ur) – cantitatea de apa continuta de fibre la un

moment dat, exprimata in procente fata de masa fibrelor uscate;
 II. Umiditatea normala (Un) – Cantitatea de apa continuta de fibre
dupa conditionarea acestora, exprimata in procente din masa
materialului uscat;
 III. Umiditatea legala sau repriza (r) - reprezinta cantitatea de apa
admisa in tranzactiile comerciale, exprimata in procente;
 IV. Masa comerciala (Mc) – se utilizeaza in tranzactiile comerciale pe
baza de masa;
 g) Comportarea fibrelor la temperatura:

● Prezinta o importanta deosebita in cadrul proceselor tehnologice de finisare

a materialelor textile, unde anumite operatii se realizeaza la temperaturi
relativ ridicate;
● Fibrele textile se comporta diferit la temperaturi ridicate, astfel:
-Fibrele
naturale si fibrele artificiale celulozice, la temperaturi ridicate se
descompun;
-Fibrele acetat si fibrele sintetice sunt termoplastice, adica la temperaturi
ridicate se topesc, dupa ce in prealabil se plastifiaza (se inmoaie);
h) Rezistenta la microorganisme

● Asupra fibrelor textile naturale, actioneaza, in anumite conditii anumite

microorganisme: ciuperci, bacterii, molii, etc, degradandu-le;
● Fibrele naturale vegetale sunt atacate in general de mucegai, fibrele de lana
sunt atacate de molii;
● D.p.d.v. al rezistentei la atac biologic, fibrele textile pot fi grupate in:
- Fibre cu rezistenta mica: • naturale (bumbac, in, canepa);
• artificiale (vascoza, celofibra etc);
• lana, matasea naturala;
-Fibre cu rezistenta medie: azbest, triacetat;
-Fibre cu rezistenta mare: fibrele sintetice.
● Combaterea dezvoltarii microorganismelor!
- - Expunerea prelungita a produselor textile la agenti atmosferici ( lumina
solara intensa, variatiile de temperatura, viteza de miscare a aerului,
intensitatea si durata ploilor), determina scaderea rezistentei si a alungirii
la rupere.
- - Aceasta proprietate este deosebit de importanta la alegerea fibrelor
textile folosite la realizarea materialelor pentru: foi de cort, prelate,
umbrele, mantale, pelerine de ploaie, etc.
- - Cele mai putin stabile sunt fibrele de matase naturala si de vascoza.
j) Incarcarea fibrelor cu
electricitate statica
- Fenomen nedorit, care apare in procesul de prelucrare a fibrelor, dar si in
timpul purtarii articolelor de imbracaminte, ca urmare a frecarii intre ele sau
de organele de lucru ale masinilor.
● Reducerea fenomenului prin:
- tratarea fibrelor cu substante chimice antistatice;
- modificarea umiditatii aerului din sectiile de lucru;
- legarea la pamant a masinilor;
- neutralizarea campului electrostatic;
 k) Ondulatiile

●●● Reprezinta numarul de incretituri pe centimetru de fibra;

Influenteaza procesul tehnologic de filare, nesifonabilitatea, capacitatea

de izolare termica si stabilitatea dimensionala a produselor textile;

Fibrele groase si drepte sunt mai sifonabile decat fibrele subtiri si

ondulate;

Tricoturile se sifoneaza mai greu decat tesaturile;

l) Nesifonabilitatea

 Nesifonabilitatea - este proprietatea fibrelor textile de a reveni la

forma intiala, dupa inlaturarea unor forte de indoire care au actionat
asupra lor;

 Sifonabilitatea – este influentata de structura chimica si

macromoleculara a fibrelor textile, de finetea acestora, de structura
produselor textile, dar si de tratamentele chimice la care sunt
supuse materialele textile.
II. Proprietatile mecanice ale fibrelor textile

 Rezistenta mecanica trebuie sa fie suficient de mare

pentru a permite transformarea lor in produse textile si
pentru a conferi durabilitate acestor produse.

 Cea mai frecvent intalnita este solicitarea la tractiune.

 Are ca indicatori de baza: rezistenta si

alungirea la rupere.
 a) Rezistenta la rupere
 Reprezinta proprietatea fibrelor textile de a opune rezistenta solicitarii de
tractiune a carei valoare maxima se inregistreaza in momentul ruperii.
 Rezistenta la rupere se poate exprima prin:
→ forta de rupere
→ lungimea de rupere
→ tenacitatea
Rezistenta la rupere a fibrelor naturale este influentata de:
⁕ conditiile climatice
⁕ specie
⁕ rasa
 Rezistenta la rupere a fibrelor variaza in functie de tipul fibrei, dar si in
cadrul aceleeasi categorii de fibre.
 Marimea fortei de rupere depinde de grosimea fibrei, la fibrele de aceeasi
natura si cu aceeasi structura
 Proprietatile mecanice ale fibrelor textile
 b) Alungirea la rupere
 Reprezinta deformarea fibrei textile, in sensul cresterii dimensiunii acesteia pe
directia de actiune a unei forte de tractiune;
 Se exprima prin :

I. Alungirea absoluta – diferenta dintre lungimea in momentul ruperii (lungimea

finala) si lungimea initiala a fibrei, exprimata in mm;
⁕are urmatoarele componente: -alungirea elastica (portiunea din
alungirea totala care se anuleaza imediat dupa eliberarea fibrei din solicitare);
-alungirea elastica intarziata (portiunea din
alungirea totala care se anuleaza dupa un anumit timp de la eliberarea din
solicitare;
-alungirea plastica (portiunea din alungirea
totala care nu se anuleaza dupa eliberarea fibrei din solicitare);
II. Alungirea relativa
II. Alungirea relativa

 Reprezinta raportul, exprimat in procente, dintre

alungirea absoluta si lungimea initiala a fibrei.

● Rezistenta si alungirea la rupere sunt proprietati

importante ale fibrelor textile, influentand atat
buna desfasurare a proceselor tehnologice de
prelucrare ale fibrelor, cat si modul de comportare a
produselor textile in timpul purtarii.
c) Elasticitatea si plasticitatea

 Elasticitatea – proprietatea fibrelor textile de a reveni,

partial sau total, la forma initiala, dupa eliberarea din
solicitarea care le-a provocat deformarea.

 Plasticitatea – proprietatea fibrelor textile de a-si

mentine forma primita in urma actiunii asupra lor a
unor forte exterioare, chiar si dupa incetarea actiunii
acestor forte.
d) Comportarea la frecare
 Frecarea influenteaza - procesul de filare - determina
- stabilitatea dimensionala aparitia
- elasticitatea fenomenului

- tuseul produselor textile de uzura

a produselor textile!
● Fibrele cu - o rezistenta foarte buna la frecare sunt: fibrele
poliamidice, urmate de fibrele poliesterice, de bumbac si de lana.
-cea mai mica rezistenta la frecare o are celofibra.
Frecarea influenteaza procesul de filare, stabilitatea dimensionala si
elasticitatea produselor textile, impaslirea fibrelor, precum si uzura
produselor textile!
 e) Fenomenul pilling
 ! Este un fenomen ce consta in formarea pe suprafata materialelor
textile, dupa un anumit timp de utilizare, a unor aglomerari de fibre,
sub forma unor bile mici, care dau un aspect inestetic materialului !

 Acest aspect apare la produsele din fibre filate, din cauza solicitarilor
repetate de frecare;

 Fenomenul pilling poate fi redus prin: - alegerea corespunzatoare a

procesului tehnologic de filare si a amestecului de fibre din care este
realizat firul;
- cresterea torsiunii firelor;
- alegerea unui mod de legare a
firelor (contexturi) mai strans in tesaturi si tricoturi.
III. Proprietatile chimice ale fibrelor textile
 Se refera la comportarea fibrelor textile la actiunea substantelor chimice folosite in
operatiile de finisare textila si de intretinere a produselor textile.
a) Comportarea la substante alcaline
● Curatirea alcalina – operatia de tratare a materialelor din fibre naturale celulozice cu
substante alcaline, la temperatura ridicata, in scopul indepartarii insotitorilor celulozei si
pentru a obtine materiale cu o buna hidrofilie.
● Mercerizarea – operatia de tratare a materialelor din fibre naturale celulozice cu solutii
concentrate de hidroxid de sodiu, urmata de spalare cu apa calda, pentru obtinerea luciului,
tuseului moale, a capacitatii de vopsire imbunatatita, pentru marirea rezistentei la rupere,
lumina, intemperii.
● Spalarea lanii – operatia de tratare a materialelor din fibre de lana, cu solutii slab alcaline,
pentru indepartarea impuritatilor ce insotesc fibrele.
● Degomarea – operatia de tratare a materialelor din matase naturala cu solutii slab alcaline, in
scopul indepartarii sericinei, obtinandu-se materiale cu un luciu puternic si tuseu placut.
- substantele alcaline folosite in operatiile de finisare textila sunt: soda caustica, carbonatul de
sodiu, amoniacul solutie, sarurile de sodiu ale acizilor grasi (sapunul), detergentii. (tabel
2.14 Fibre celulozice, fibre proteice, fibre sintetice)
 b) Comportarea la substante acide
 Acizii folositi in operatiile de finisare textila:
- acizii anorganici: acidul sulfuric si acidul clorhidric;
- acizii organici: acidul acetic si acidul formic.
Substantele acide se folosesc pentru neutralizarea materialelor textile care au
necesitat un tratament alcalin, ca mediu de reactie la operatiile de vopsire,
imprimare, albire si la alte operatii de finisare textila.
 Comportarea fibrelor, tabel 2.15 – Fibre celulozice, fibre proteice, fibre
sintetice.
● Carbonizarea – operatia de tratare a materialelor din fibre de lana cu acid
sulfuric, in scopul indepartarii aderentelor vegetale (scaieti, frunze,
paie);
● Avivarea - operatia de tratare a tesaturilor din matase naturala cu acizi
organici diluati in scopul obtinerii unui fosnet caracteristic, a unor culori
mai stralucitoare si a unui tuseu mai moale.
c) Comportarea fibrelor la substante
oxidante
 Substantele oxidante folosite in operatiile de finisare textila sunt:
hipocloritul de sodiu si apa oxigenata; acestea se folosesc la
operatiile de vopsire si la operatia de albire!
 Albirea – operatia de tratare a materialelor textile cu substante
oxidante, in scopul distrugerii pigmentilor naturali si pentru
obtinerea unui grad de alb mai pronuntat.
 Comportarea fibrelor la actiunea substantelor oxidante – tabel 2.16
– fibre celulozice, fibre proteice si fibre sintetice!
 Operatiile de finisare chimica textila trebuie sa fie efectuate la
parametri de lucru, la concentratii si temperaturi ale solutiilor
care sa nu degradeze materialele textile. Pentru a evita
degradarea produselor textile, este foarte important, ca la
intretinerea acestora sa fie respectate simbolurile de pe eticheta
de intretinere (tabelul 2.17- Simboluri etichete).
IV. Proprietati tehnologice ale fibrelor textile
 Proprietatile tehnologice ale fibrelor sunt:
● Capacitatea de filare – reprezinta lungimea de fir, exprimata in km,
care se poate fila dintr-un kg de fibre, de o anumita calitate, cu un
utilaj normal;
● Capacitatea de acoperire – reprezinta marimea suprafetei, exprimata in
mm², care poate fi acoperita cu un milligram de material textil;
● Capacitatea de impaslire – este proprietatea unor fibre de a se apropia,
deplasa, prinde si impleti intre ele, in timpul unor procese chimice
(piuare, vopsite, etc).
- caracterizeaza, in special, fibrele de lana si
alte paruri, care prezinta in exterior un strat solzos; sub influenta
anumitor factori (mediu umed, incalzire, presiune, frecare, etc).
Solzii se agata intre ei si se incalcesc.
 Proprietatile tehnologice sunt influentate de: natura fibrelor,
proprietatile fizice, mecanice si chimice ale acestora si de alti factori.