ANALIZA ECONOMICO-

FIANCIARA
Lect.univ.dr. Andreea Stroe
 1.1.Rolul şi delimitările conceptuale ale analizei
economico-financiare
 Analiza financiară ajută la identificarea
activităţii nesatisfăcătoare a întreprinderii şi la
stabilirea măsurilor care vor influenţa rezultatele
în viitor. Prin cunoaşterea post-faptică, curentă şi
previzională a activităţii agenţilor economici a
rezultatelor interne şi a cauzelor care le-au
generat, analiza contribuie la cunoaşterea
continuă a eficienţei utilizării resurselor umane,
materiale şi financiare.
 Obiectivele de bază ale analizei financiare le
constituie:
 descoperirea şi mobilizarea rezervelor interne
 diagnoza şi reglarea activităţii întreprinderii
 întărirea autonomiei economico - financiare
 creşterea eficienţei economice
 fundamentarea deciziilor financiare
 informarea întreprinderii cu cerinţele
standardelor şi cu nivelul concurenţei pe
diferite pieţe.
 Analiza financiară îndeplineşte
următoarele funcţii:
 de informare
 de evaluare a potenţialului tehnico-economic
 de realizare a gestiunii eficiente a
patrimoniului întreprinderii
 de realizare a relaţiilor cu mediul extern
 La nivelul agentului economic sistemul de informare necesar analizei se formează
din 2 mari categorii de surse:
 Sursele interne care reflectă funcţia propriu-zisă a întreprinderii, stările acesteia în

anumite momente şi este asigurată de sistemele de evidenţă contabilă. Sursa

principală necesară analizei financiare o constituie raportul financiar care este
alcătuit din :
 bilanţul contabil , care furnizează conducerii întreprinderii elementele de bază

necesare pentru selectarea direcţiilor de dezvoltare, modelelor de optimizare a

procesului de producţie şi de desfacere politicii financiare, investiţionale şi de
creditare. Bilanţul contabil creează condiţii de analiză a proceselor şi fenomenelor
din sfera de interes a agenţilor economici sub aspect dialectic pentru determinarea
relaţiei dintre cauze şi efecte în vederea luării măsurilor de reglare şi de stabilire a
unor norme.
 raportul privind rezultatele financiare , care evidenţiază veniturile şi cheltuielile

pentru o anumită perioadă de timp, grupate în funcţie de natura lor precum şi

rezultatul exerciţiului concretizat în profit sau pierdere. Scopul urmărit de acest
raport este de a prezenta rezultatul unei afaceri comparînd venitul obţinut în
decursul unei perioade cu cheltuielile efectuate pentru obţinerea profitului, oferind
posibilităţi de a urmări în evoluţie sarcinile stabilite pentru întreprindere şi de a
furniza informaţii necesare pentru luarea deciziilor..
 raportul privind fluxul capitalului propriu furnizează informaţii privind

structura capitalului propriu;

 raportul privind fluxul mijloacelor băneşti sintetizează tranzacţiile în numerar
pentru o anumită perioadă de timp. Este destinat să arate modul în care activităţile
întreprinderii au afectat lichiditatea şi solvabilitatea acestuia, relaţia dintre fluxurile
de numerar din activitatea operaţională, investiţională şi financiară. Acest raport
oferă informaţii necesare analizei surselor de încasări şi plăţi în numerar
 anexele raportului financiar
 Surse externe sunt necesare orientării activităţii întreprinderii şi adaptării ei la
schimbările ce pot avea loc brusc în mediul economic şi ajută la dimensionarea
unor noi obiective strategice.
 Informaţiile externe în funcţie de natura domeniului la care se referă pot fi
structurate astfel:
 tehnologice
 economico-financiare
 juridice
 fiscale
 Informaţiile utilizate trebuie să satisfacă următoarele cerinţe:
 utilitatea
 profunzimea
 vechimea informaţiei
 costul
 executarea informaţiei
  Tipuri de analiză
 Datorită complexităţii cercetărilor impuse de necesitatea cunoaşterii ştiinţifice a
realităţilor economice există mai multe tipuri de analize economico-financiare care
pot fi clasificate după următoarele criterii astfel:
 după nivelul la care se desfăşoară: - analiză microeconomică
 - analiză macroeconomică
 Analiza microeconomică studiază comportamentul unităţii elementare de
producţie – întreprinderea- şi vizează factorii care îi determină rezultatele precum
şi relaţiile acesteia pe diverse pieţe
 Analiza macroeconomică studiază comportamentul grupurilor de subiecţi
economici reuniţi în categorii omogene aşa cum ar fi: ramurile, sectoarele de
activitate, economie naţională şi mondială.
 2. după raportul dintre momentul efectuării analizei şi cel al desfăşurării
fenomenului există: - analiză postfactum
 - analiză previzională
 -analiza postfactum sesizează fenomenul la sfârşitul perioadei vizând trecutul şi
prezentul în timp ce analiza previzională îl sesizează la începutul perioadei şi
vizează viitorul.
3. după natura însuşirilor fenomenului analizat există:
 - analiză cantitativă
- analiză calitativă
  după rolul timpului în analiza fenomenului există:
 - analiza statică
 - analiza dinamică
 Analiza statică face abstracţie de timp presupunând că
modificările factorilor sunt simultane fără decalaje în timp.
 Analiza dinamică urmăreşte fenomenul economic în evoluţie
ceea ce presupune că acesta îşi modifică poziţia de la o
perioadă la alta.
 5. după orizontul de timp există:
 - analiză pe termen scurt
 - analiză pe termen lung sau mediu
 Analiza pe termen scurt vizează perioada de sub un an
(semestru, trimestru, lună) şi serveşte managementul operativ,
în timp ce analiza pe termen mediu şi lung vizează perioada de
timp de peste un an şi serveşte managementului strategic.
• Conţinutul procesului de analiză economico-financiară
Conţinutul procesului de analiză economico-financiară
presupune parcurgerea următoarelor etape:
 Delimitarea obiectului analizei, care presupune
constatarea anumitor rezultate. Delimitarea se face în timp
şi spaţiu, utilizând metode specifice de evaluare şi calcul.

 Stabilirea elementelor, factorilor şi cauzelor fenomenului

studiat ceea ce presupune o analiză structurală. Factorii se
stabilesc în mod succesiv, trecând de la cei cu acţiune
directă la cei cu acţiune indirectă până la stabilirea
cauzelor finale. Procesul cunoaşterii este adâncit de la o
esenţă mai puţin profundă, către alta mai profundă
conform principiului descompunerii în trepte. Trebuie
avut în vedere faptul că
 - elementele reprezintă părţi componente ale
fenomenului analizat, de exemplu, costul produsului
pe elemente de calculaţie
 - factorii reprezintă forţe motrice care provoacă sau
determină un rezultat
 - cauzele reprezintă fenomene care, în anumite condiţii,
provoacă şi explică apariţia unui fenomen
 - cauzele finale sunt ultimele cauze descoperite în
procesul de analiză, având în vedere limitele sferei de
cercetare ale analizei respective. Ele apar drept cauze
finale datorită faptului că procesul de analiză
reprezintă inversul evoluţiei fenomenului studiat.
Acestea sunt cauzele primare.
 c) Stabilirea factorilor presupune şi determinarea atât a
corelaţiei dintre factor şi fenomenul analizat, cât şi
corelaţiei dintre diferiţi factori care acţionează, fiind
necesare stabilirea raporturilor de condiţionare.
 d) Măsurarea influenţelor elementelor sau factorilor.
În această etapă intervine analiza cantitativă pentru
cuantificarea influenţelor, a măsurării rezervelor
interne, a aprecierii cât mai exacte a rezultatelor.
 e) Sinteza rezultatelor analizei, stabilindu-se
concluziile şi aprecierile asupra activităţii cercetate.
 f) Elaborarea măsurilor care constituie conţinutul
deciziilor menite să asigure o folosire optimă a
resurselor, să contribuie la sporirea eficienţei
activităţii în viitor.
 Factorii care determină schimbări în procesul de analiză economico-financiară
 Cunoaşterea factorilor, a naturii lor şi a legăturilor prin intermediul cărora
concură la formarea şi modificarea rezultatelor unei activităţi, precum şi stabilirea
posibilităţilor de îmbunătăţire a mersului şi strategiei firmei ca sistem, reprezintă
un element esenţial al obiectului analizei economico-financiare.
 Factorii determină formarea şi modificarea unui efect, a unui rezultat, ei nu
acţionează izolat, ci interdependent, corelat, într-un sistem corelat.
 Pentru a înţelege mai bine natura factorilor care intervin în procesul de analiză
este util să se procedeze la gruparea lor în raport de diferite criterii:
 După natura lor, factorii pot fi grupaţi în:
 -tehnici
 -tehnologici
 -organizatorici
 -economici
 -social-politici
 -demografici
 -psihologici
 -biologici
 -naturali
 După caracterul lor, în cadrul unei relaţii cauzale, se diferenţiază:
 -factori calitativi
 -factori cantitativi
 -factori de structură
 Factorii calitativi sunt cei de aceeaşi natură cu obiectul analizei,
deosebindu-se de fenomen prin gradul de extensie. De exemplu,
productivitatea muncii este de aceeaşi natură cu producţia, dar se
referă la o singură persoană sau unitate de timp.
 Factorii cantitativi sunt purtătorii materiali ai celor calitativi,
condiţia preliminară şi indispensabilă a acţiunii celor calitativi.
 Factorii de structură intervin când rezultatul analizei se referă la
măsuri agregate, ei exprimă raporturile cantitative dintre
elementele factorilor cantitativi, de regulă sunt conţinuţi de
factorii cantitativi, dar acţionează prin intermediul celor calitativi
 După modul cum acţionează: factori cu acţiune directă şi
factori cu acţiune indirectă. Factorii cu acţiune directă sunt cei
care îşi exercită nemijlocit influenţa asupra fenomenului
analizat, iar cei cu acţiune indirectă acţionează asupra
fenomenului analizat prin intermediul altor factori. Cu cât
numărul variabilelor este mai mare, cu atât există mai multe
posibilităţi de combinare a lor.
 În funcţie de activitatea firmei se disting: factori dependenţi de
activitatea firmei şi factori independenţi. Factorii independenţi
sunt cei care îşi au originea în eforturile depuse de firmă
pentru economisirea tuturor categoriilor de resurse. Toţi
ceilalţi factori se încadrează în categoria factorilor
independenţi de activitatea firmei.
 După gradul de sintetizare se disting:
 Factori simpli
 Factori complecşi.
 Pentru categoria factorilor interni putem exemplifica factorii care îşi au
originea în interiorul organizaţiei cum ar fi: organizarea internă a producţiei,
ritmicitatea producţiei, raţionalizările, ritmul livrărilor, etc.). Factorii sunt cei
care îşi au originea în mediul exterior firmei cum ar fi, modificarea legislaţiei
în domeniu, a cursului de schimb, inflaţia, concurenţa, etc.
 După stadiul circuitului economic, se disting:
 factori specifici aprovizionării,
 factori specifici producţiei,
 factori specifici vânzării producţiei.
 
 După posibilităţile de previziune, se disting:
 factori previzibili sau determinabili

 factori imprevizibili sau aleatori

Factorii previzibili acţionează în cadrul procese controlate de conducerea

firmei, fără să implice riscuri, în timp ce factorii imprevizibili acţionează
necontrolat, ca urmare a unor abateri de la desfăşurarea normală a unor
procese economice sau sub impulsul unor forţe din afară, ce nu sunt dominate
cum ar fi piaţa.
 Metode ale analizei economico-financiare
 Metodele, procedeele şi tehnicile de analiză economico-financiară
constituie şi trebuie să deţină un rol tot mai important în evaluarea şi
valorificarea întregului potenţial al firmei.
 Analiza economico-financiară foloseşte o serie de metode şi procedee
specifice, împrumutate din alte ştiinţe care pot fi grupate în două categorii:
 Metode ale analizei calitative
 Metode ale analizei cantitative
 Printre metode ale analizei calitative amintim:
 1.1.Diviziunea şi descompunerea rezultatelor
 1.2.Gruparea
 1.3.Comparaţia
 1.4.Stabilirea sistemului factorial-cauzal al explicării fenomenului
 1.4.Modelarea fenomenelor economice
 1.5.Interpretarea rezultatelor
  Diviziunea şi descompunerea rezultatelor
 Rezultatele reflectate prin diferiţi indicatori ai
activităţii firmei se divid, se descompun pentru a
contribui la asigurarea profunzimii studierii
fenomenelor economice, pentru a localiza rezultatele
financiare şi cauzele lor în timp şi spaţiu. Diviziunea şi
descompunerea rezultatelor este de mai multe feluri:
 Diviziunea în timp care permite evidenţierea abaterilor
de la tendinţa generală de desfăşurare în timp a
rezultatului, de la ritmicitatea proiectată pentru un
anumit indicator ( de exemplu asigurarea cu materii
prime, materiale în intervale optime, executarea şi
livrarea unor produse eşalonate în timp)
 Diviziunea rezultatelor după locul de formare care
decurge în mod necesar din funcţia analizei de
semnalare a locurilor unde efectul obţinut nu
corespunde condiţiilor create, unde există posibilităţi
 Descompunerea pe părţi sau elemente componente localizează
rezultatele favorabile sau nefavorabile, pe categorii de resurse angajate
sau consumate.

 Gruparea
 Un rol principal în procesul de analiză a fenomenelor îl are gruparea.
Prin acest procedeu, colectivitatea cercetată este despărţită în grupe
omogene de unităţi după variaţia uneia sau mai multor caracteristici.
Alegerea caracteristicii de grupare derivă din rolul pe care îl are în
separarea tipurilor calitative, în funcţie de scopul cercetării şi presupune
o analiză multilaterală a acesteia. Criteriile după care se creează
grupurile diferă după conţinut, formă de exprimare şi variaţia
caracteristicii de grupare.

 Comparaţia
 Rezultatele financiare ale firmei se analizează şi apreciază nu ca o
mărime în sine ci în raport cu un criteriu pe bază de comparaţie. În
cazul oricărei firme există posibilitatea utilizării următoarele criterii de
comparaţie: nivelul obiectivelor programate, rezultatele perioadei
precedente, rezultatele altor firme concurente, normative, standarde,
etc.
 Tipuri de comparaţie:
 Comparaţii în timp
 Comparaţii în spaţiu
 Comparaţii în funcţie de un criteriu prestabilit
 Comparaţii cu caracter special

 Modelarea fenomenelor economice

 Modelarea are la bază noţiunea de model ca reprezentare simplificată a
realităţii. Modelul de analiză este, de obicei, unul economico-matematic,
exprimat sub formă de ecuaţii, inegalităţi, corelaţii dintre indicatori, funcţii
de producţie.

Tipuri de modele:
 Modele imitative sau iconice,
 Modele analogice
 Modele simbolice
 Tipuri de grafice:
 - cronograma
 - histograma
 - diagrama
 Metode ale analizei cantitative
 Metoda balanţieră
 Metoda balanţieră este utilizată pentru dimensionarea influenţei
factorilor care explică modificarea unui indicator complex (rezultativ),
în cazul în care între elementele componente ale fenomenului
(indicatorului) complex şi expresia cifrică a acestui indicator, care se
defineşte ca o mărime de sinteză, există relaţii algebrice de sumă sau de
diferenţă. De exemplu, compararea nivelului efectiv al elementelor care
stau la baza calculului rezultatului net al exerciţiului cu cele din
program sau faţă de o perioadă anterioară, evidenţiază componentele
care au înregistrat modificări, pozitive sau negative.
 Modelul de principiu care surprinde acest tip de relaţii este următorul:
 F=a+b-c
 în care: F reprezintă fenomenul analizat;
 a, b, c - elementele care influenţează asupra fenomenului analizat.
 Analiza oricărui fenomen se poate face atât în mărimi absolute, cât şi în
mărimi relative. Modificarea oricărui fenomen (∆F), se stabileşte ca
diferenţă între valoarea efectivă sau informaţia de stare (F1) şi valoarea
de referinţă a acestuia, considerată ca bază de comparaţie (F0), astfel:
 ∆F = F1 - F0
  modificarea fenomenului analizat faţă de baza de comparaţie,
este rezultatul:
 1. Influenţei modificării elementului “a”:
 ∆a= a1-a0
 Influenţei modificării elementului “b”:
 ∆b= b1-b0
 3. Influenţei modificării elementului “c”:
 ∆c = -(c1-c0)
 Suma influenţei elementelor explică sporul absolut (modificarea
fenomenului analizat):
 ∆a+∆b+∆c= ∆F

 Metoda substituirilor în lanţ

 Această metodă îşi are aplicabilitatea în procesul de analiză,
atunci când între factorii care determină mărimea unui fenomen
există relaţii de tip determinist care îmbracă forma matematică
de produs sau raport (proporţionalitate directă sau inversă).
  

a) Utilizarea metodei substituirilor în lanţ când între factorii care influenţează asupra unui fenomen
sunt relaţii de produs. În mod concret, legătura de condiţionare directă dintre
factori şi fenomenul analizat îmbracă forma unei funcţii de tipul:
 Y = f (x)
 Când într-o relaţie sunt trei factori, rezultatul reprezintă o funcţie de genul Y = f
(x1, x2, x3) sau F = f (a, b, c). Analiza fenomenului (F) o putem efectua atât în
mărimi absolute, cât şi în mărimi relative.
 a1) Analiza fenomenului în mărimi absolute
 Modificarea fenomenului analizat (∆F) se determină comparând valoarea
efectivă a acestuia (F1) cu valoarea de referinţă (F0), astfel:
 ∆F= F1-F0
 în care:
 F1= a1b1c1
 F0= a0b0c0
 În ceea ce priveşte măsurarea influenţelor factorilor asupra fenomenului cercetat
trebuie avute în vedere următoarele principii:
 • într-un model de analiză factorii se aşează în ordinea condiţionării economice
(se substituie mai întâi factorul cantitativ şi apoi cel calitativ, iar în situaţia în
care analiza se efectuează la nivelul fenomenelor agregate, ordinea în care se
substituie factorii este următoarea: factorul cantitativ, de structură şi calitativ);
 • substituirile se fac succesiv, respectiv factor după factor;
 • un factor odată substituit, rămâne ca atare în operaţiile ulterioare.
 Exemplu MSL:
 Influenţa modificării factorului a asupra fenomenului
F:
  
 Influenta modificării factorului b asupra fenomenului
F:

 Influenta modificării factorului c asupra fenomenului

F:
 Daca intre factorii care influenţează un fenomen (
F ) exista relaţii de tip raport:
 A. în cazul în care factorul cantitativ se află la
numitor

 unde: b = factorul cantitativ.

 a = factorul calitativ.
 Atunci aplicarea metodei substituirilor în lanţ pe
baza de mărimi absolute se prezintă astfel:
 Determinarea variaţiei fenomenului P in perioada
analizata („1”) faţă de perioada consideră drept
baza de referinţă („0”):
 Determinarea variaţiei fenomenului P in perioada
analizata („1”) faţă de perioada consideră drept baza de
referinţă („0”):

 Determinarea influenţelor modificărilor factorilor asupra

variaţiei fenomenului P:

 Influenţa modificării factorului b asupra fenomenului

P:

- Influenţa modificării factorului a asupra fenomenului P:

 B. în cazul în care factorul cantitativ se află la
numărător:
unde: a = factorul cantitativ.
 b = factorul calitativ.
 Atunci aplicarea metodei substituirilor în lanţ

pe baza de mărimi absolute se prezintă astfel:

 Determinarea variaţiei fenomenului P in

perioada analizata („1”) fata de perioada

considerata drept baza de referinţa („0”):
 Determinarea influentelor modificărilor factorilor
asupra variaţiei fenomenului P:

 Influenta modificării factorului asupra fenomenului P:

 Influenta modificării factorului asupra fenomenului P:

 Rezumat
factoriicare influenţează procesul de analiză economico-financiară sunt factori calitativi, factori cantitativi, factori
de structură.
- principalele metode folosite sunt analiza calitativă şi analiza cantitativă
- metoda balanţieră

- metoda substituirilor în lanţ

Obiectivele de bază ale analizei financiare le constituie:

1. descoperirea şi mobilizarea rezervelor interne
2. diagnoza şi reglarea activităţii întreprinderii
3. întărirea autonomiei economico - financiare
4. creşterea eficienţei economice
5. fundamentarea deciziilor financiare

Tipuri de analiză
-Analiza microeconomică
-Analiza macroeconomică
-Previzională
-Postfactum
-Cantitativă
-Calitativă
-statică
-dinamică
 
Printre metode ale analizei calitative amintim:
 1.1.Diviziunea şi descompunerea rezultatelor
 1.2.Gruparea
 1.3.Comparaţia
 1.4.Stabilirea sistemului factorial-cauzal al explicării fenomenului
 1.4.Modelarea fenomenelor economice
 1.5.Interpretarea rezultatelor
 1.6. Generalizarea sau evaluarea rezultatelor

 Printre metodele analizei cantitative amintim:

 Metoda balanţieră este utilizată pentru dimensionarea influenţei factorilor care
explică modificarea unui indicator complex (rezultativ), în cazul în care între
elementele componente ale fenomenului (indicatorului) complex şi expresia
cifrică a acestui indicator,
care se defineşte ca o mărime de sinteză, există relaţii algebrice de sumă sau de
diferenţă.

Metoda substituirilor în lanţ

Această metodă îşi are aplicabilitatea în procesul de analiză, atunci când între factorii
care determină mărimea unui fenomen există relaţii de tip determinist care îmbracă
forma matematică de produs sau raport (proporţionalitate directă sau inversă).

Principiile MSL
 Factorii se inlocuiesc succesiv in functie de condiționarea lor economica:
cantitativi, de structură și cantitativi
 Un factor substituit rămâne substituit în operațiunile ulterioare
 Suma abaterilor factorilor compunenți treuie să fie egală cu variația totală a
fenomenului studiat
 Intrebari
1. Conform metodei substutirilor în lanţ, analizaţi factorial modelul F= a*b/
c*d, cu secventialitatea a,b,c,d.

2.Fieformula VA= Qe-M

Identificaţi metoda de rezolvare a formulei şi analizaţi factorial conform

principiilor mentionate.
3.Mentionaţi care sunt principalele metode ale analizei calitative şi

exemplificaţi.
//

1. Enumeraţi şi detaliaţi principalele etape ale analizei economico-

financiare.
2. Care este importanţa procesului de analiză factorială ?

3. Care sunt principiile metodei substituirilor în lanţ ?

 F=axb/cxd, a, b, c, d
 Δ F= F1-F0
 Δa= (a1-a0) b0/c0Xd0
 Δb= a1 (b1-b0)/ c0Xd0
 Δc= a1xb1/ (c1-c0) Xd0
 Δd= a1xb1/c1 (d1-d0)
 F= axbxcxd, secventialitatea a, c, d, b
 ΔF= F1-F0

 Δa= a1b0c0d0- a0bocodo= (a1-a0) b0c0d0

 Δ c= a1b0c1d0- a1b0c0d0= a1b0 (c1-c0) d0
 Δd= a1b0c1d1- a1b0c1d0= a1b0c1 (d1-d0)
 Δb= a1b1c1d1- a1b0c1d1= a1 (b1-b0) c1d1

 Δa + Δb+ Δc+ Δd= ΔF

 VA= Qe - M
 Metoda balantiera
 Δ VA= Va1-Va0
 Δ Qe= Qe1-Qe0
 Δ M= - ( M1-M0)

 ΔQe+ Δ M= VA
Exemplu
 MSL izolata
• Δ F= F1-F= 6410
• Δa= (a1-a0) b0c0= ( 60-56) *40*2= 800
• Δb= a0 (b1-b0) c0= 56 ( 55-40) 2= 1680
• Δc= a0 b0 ( c1-c0)= 56* 40 * ( 3-2) = 2240
 MSL
• ΔF= F1-F0= a1*b1*c1- a0b0c0= F1-F0= 6410 
m.u. 
•

Δa= (a1-a0) b0c0= (66-56) 40*2= 800

• Δb= a1 (b1-b0) c0= 66 ( 55-40) *2= 1980
• Δc = a1b1 (c1-c0)= 66* 55 * (3-2)= 3630
•

Δa (ΔF) + Δb (ΔF) + Δc(ΔF)= 6410