UNIVERSITATEA DE VEST “VASILE GOLDIS” ARAD

FACULTATEA DE MEDICINA GENERALA

Dermatologie
Curs 4
 DERMATOZE VIROTICE
 Datorită inducerii de reacţii generale şi viscerale stud. în patologia infecţioasă.
Virozele cutanate (virus restrictiv dermatologic) sunt provocate de virusuri.
 Papova
 Herpes virus
 Pox-virus
 Clasificarea afecţiunilor virale d.p.d.v. clinic şi patogenic:
 dermatoze virotice propriu-zise primar-cutanate: intrare cut. Şi mucoase
 Epidermoviroze:
 Hiperplazie:
 - - veruci plane juvenile
 - veruci vulgare
 - condiloame acuminate
 DERMATOZE VIROTICE
 B. Degenerative: - moluscum contagiosum
 c. Exudative :
 - nodulii mulgatorilor
 - ectima contagioasa
 - boala Mollaret (zgârieturii de pisică)
 -Eritemul veziculos cu stomatită
 - vaccina
 2. Epidermoneuroviroze
 - herpesul
 - zona Zoster
 - aftelel bucale şi genitale
 - pustuloza varioliformă Kaposi- Juliusberg
 DERMATOZE VIROTICE
 II.Dermatoze virotice simptomatice ( ce apar în cadrul febrelor eruptive virale)
 variola
 varicela
 rubeola
 parotidică epidemică
 adenoviroze, gripa
 febra tifoidă
  
 III.Dermatoze de etiologie virotică foarte probabilă:
 S. Reiter
 S. Bechet
 E. Polimorf
 Acroeritemul papulos Gianotti – Crosti
 IV. Dermatoze de etiologie virotică ipotetică: Pe mfigus
 EPIDERMOVIROZE
 Veruci vulgare: papule dure şi rugoase la palpare, plate, gălbui, grupate, digito plantar, dosul
mâinii
 Etiopatogeneză: virusul papova, hiperplazie epidemică, autoinoculabile
 Clinica şi evoluţia: papule keratozice, punctiforme, granuloase, monezi, suprafaţă rugoasă,
nedureroase, neinflamatorii. Degete, dorso-palmar, periunghial, coate, genunchi
 Topografic:
 -Cele plantare: dureroase la mers,
 -pielea capului – excrescenţe în mănunchiuri digitale
 - pleoape, faţă – filiforme
 - spate gât, persoane în vârstă – seboreice, senile
 - se pot înmulţi sau vindeca spontan
 Diagnostic diferenţial:
 veruci plane juvenile
 clavusuri plantare
 fibroame în pastilă
 TBC verucos
 TRATAMENT:
 diatermocoagulare
 crioterapie
 ac. salicilic, lactic 20 %
 Metionina
 EPIDERMOVIROZE
 VERUCI PLANE JUVENILE

 Sindrom de fond:
 papule mici, plate gălbui, grupate, faţă şi dosul mâinii
 Etiopatogeneza: V. Papova, hiperplazie epidemică, probabil autoinoculabile
 Clinica şi evoluţie: la debut proeminenţe plane de talie mică 3 – 4 mm, netede sau
rugoase. Culoare galbenă, xantomatoasă, faţă, bărbie, frunte, dosul mâinilor
 Diagnostic diferenţial:
 veruci vulgare
 hidradenoame eruptive
 mastocitoza cutanată
 xantomul
 Tratament:
 diatermocauterizări
 keratolitice
 sol.iodate
 EPIDERMOVIROZE
 CONDILOAME ACUMINATE
  
 Sindrom f.:
 1. formaţiuni vegetante, conopidiforme sau polilobate, grupate sau confluente genital sau
perioral.
 Etiopatogeneza: V. Papova la bărbaţi sunt favorizate uneori de fimoza; la femei pe fondul unei
secreţii, transmitere sexuală frecventă periclitoridian, labiile mari, şanţ b.
 Clinica şi evoluţia: la debut vegetaţii elevate punctiforme, tumorete vegetante izolate sau
grupate suprafaţa mamelonată, creasta de cocoş, moi
 Diagnostic diferenţial:
 condilioame late
 epitelioame ulcerovegetante
 limfangioame
 Tratament:
 diatermocauterizarea
 criochirurgia
 Podofilina 33 % în alcool diluat
 EPIDERMOVIROZE
 MOLUSCUM CONTAGIOSUM
  
 Sindrom de fond: tumorete hemisferice, ombilicate central, conţinut
semilichid pe trunchi şi perigenital la tineri şi copii.
 Etiopatogeneza: pox virus, contaminarea directă sau de la băi, piscine
 Clinica şi evoluţie: tumorete bine delimitate, proeminente hemisferic, 3 -4
mm diametru perlat, strălucitoare, ombilicare centrală, ferme, la înţepare o
picătură semilichidă ca o magnă calcaroasă.
 Diagnostic diferenţial:
 varicela
 stafilocociile foliculare
 veruci vulgare
 Tratament: chiuretajul, extirpare
 2. EPIDERMONEUROVIROZE
 HERPESUL

 Sindrom de fond: erupţie veziculo- eritematoasă grupata în buchet,

localizată, însoţită de senzaţie de arsură,
 Etiopatogeneza: virusul aflat în stare latentă, patogen în tulburări digestive,
focare, ciclu menstrual. La copii calea de pătrundere, cutaneo-mucoasă
sau respiratori.
 Clinica şi evoluţie: arsură, prurit, buchet de vezicule, eroziuni, cruste 6- 7
zile se vindecă integral. Adenopatie satelită inflamatorie, dureroasă
frecventă. Stare generală alterată, cefalee, astenie, febră, mialgii.
 Diagnostic diferenţial:
 aftele bucale
 aftele genitale
 zona zoster
 eritem polimorf
 Tratament: nitrarea veziculelor, Acyclovir ung.
 2. EPIDERMONEUROVIROZE
 ZONA ZOSTER

 Sindrom de fond:
 erupţie veziculoasă, dispusă în buchet, arsuri şi dureri
 Etiopatogeneza: herpes virus a cărei virulenţă creşte în hipoavitaminoze, TBC,
tumori, contagiozitate redusă, imunitate durabilă.
 Clinica şi evoluţia: astenie, cefalee, arsuri şi dureri pe traseul erupţiei, vezicule
grupate în buchete, altele izolate, cruste gri maronii, leucodermie posteruptivă.
 Localizări: intercostal, cervico-brahial, occipital, trigeminal
 Evoluează: hemoragică, necrotică, paraneoplazică.
 Diagnostic diferenţial:
 herpesul
 dermita de contact
 eczema papulo-veziculoasă
 I:M: colico-renală
 Tratament: pudraj, mixturi antipruriginoase (mentol, camfor 0,5 – 1 %).
Corticoterapia este C.I. analgice, antinflamatoare, Acyclovir, Brivudin
 2. EPIDERMONEUROVIROZE
 AFTELE BUCALE ŞI GENITALE
 
 Sindrom de fond:
 ulceraţii perfect rotunde, acoperite cu un depozit gălbui difteroid, înconjurate de un halou
eritematos, dureroase, localizate pe mucoasa bucală, genitală
 Etiopatogeneza: posibil virus (herpes virus) leziunile sunt legate de consumul unor alimente:
lapte, nuci, focare digestive, enterocolite cronic e.
 Clinică şi evoluţie: vezicule, ulceraţii 4 – 5 mm până la 1 cm, rotunde, ovalare, fond slăninos,
halou eritematos, dureroase, adenopatie inflamat., caracter recidivant 1 puseu la 8 – 10 zile.
 Localizare: mucoasa obrajilor, dosul limbii, şanţul gingivo vestibular, mucoasa genitală.
 Diagnostic diferenţial:
 Herpesul
 Pemfigus
 Candidozele mucoaselor
 Sifilomul primar
 Eritem polimorf
 Tratament: gargarisme antiseptice, badijonare cu glicerină boraxată 5%, nitratarea 1%,
corticoterapia generală în doze, antiseptice intestinale.
 DERMATOZE ALERGICE
 Clasificarea dermatozelor alergice se poate face în funcţie de mai multe criterii:
 Tipul urticarian:
 urticariile acute şi cronice de orice etiologie
 edemul angioneurotic
 Tipul ecezematos
 eczema acută şi cronică
 eczema atopică
 dishidroza
 eczematidele
 neurodermita
 prurigo-prurit
 prurigo acut şi cronic al adultului
 strofulus
 prurigo herba
 prurigo nodular Hyde
 pruritul localizat
 pruritul difuz
 DERMATOZE ALERGICE
 Tipul vasculitic:
 A. Dermic:
 vascularitele nodulare
 prurigo eczmatoid
 purpura Schoenlein Henoch
 eritem polimorf
 B. Hipodermic:
 eritem nodos
 Eritem indurativ Bazin
 Hipodermite nodulare subacute
 C. Sistemice: Vascularite cutaneo-mucoase
 Generalitati
 Atg. Se cuplează cu atc., reacţia atg-atc realizează un complex
de manifestări umorale tisulare, celulare
 Atc. Sunt gamaglobuline serice sau tisulare denumite
imunoglobuline grupare în: igG, igM, igA, igE, igD.
 Cele patru grupe de reacţii alergice sunt descrise de Gell şi
Coomb.
 Tipul 1- denumit al reacţiilor anafilactice – alergii de tip imediat
cuprind urticariile, atopia, astmul şi şocul anafilactic
 Tipul 2 al reacţiilor citotoxice – conflictul atg-atc are loc pe membrane
celulare, în celulele roşii
 Tipul 3 grupeză reacţiile prin complexe imune atg – atc
 Tipul 4 este al reacţiilor mediate de limfocite
 Diagnostic de laborator
 teste cutanate,
 percutanate,
 scarificare,
 înţepare,
 i.d.
 Testul epicutan – indicat în erupţiile de tip
eczematos.
 Cutireacţia – introducerea alergenului în
profunzime prin diferite tehnici,
 Transferul pasiv al sensibilizării.
 URTICARIA
Sindrom de fond: plăci urticariene de formă şi dimens. Variate, pruriginoase,
cu instalare rapidă şi disparitia in 24 ore

Etiopatogeneza:
- sindrom alergic de tip imediat (I)
 Alergeni:
 exoalergeni
 endoalergeni
 Originea:
 alimentară – trofoalergeni
 respiratorie – pseudoalergeni
 medicamentoasă – farmacoalergeni
 biologică – bioalergeni
Evoluţia bolii poate fi acută (mai ales în cele de etiologie alimentară), cu
puseu unic urticarian sau subacută şi cronică, cu repetarea uneori
exasperantă a erupţiei, aparent fără nici o motivaţie obiectivă.
 Edemul angioneurotic Quincke
 este în fapt o urticarie cu localizare hipodermică şi
anume în teritoriile cu ţesut conjunctiv lax, în care
edemul alergic se poate extinde mai cu uşurinţă
(pleoape, buze, regiunea cervicală, faringe, laringe).
 Evoluează acut şi are o durată de 1-3 zile, clinic apare
ca un edem uneori gigant, moale, alb, cu prurit şi
senzaţie de arsură.
 Principala complicaţie care poate surveni este edemul
glotic dat de progresiunea leziunilor dispneii,
disfoniei şi stării de anxietate cu cianozare
progresivă, pierderea cunoştinţei şi uneori evoluţie
letală.
 Tratament
 eliminarea cauzei etiologice suspicionată, urmată de un regim
hidric sau hidrozaharat.
 antialergice de tipul antihistaminicelor anti H1 clasice,
sedative (Hidroxizin, Clorfeniramin),
 antihistaminicel anti H1 nesedative (Loratadina, Terfenadina,
Cetirizina, Astemizolul), asociate la nevoie cu
antihistaminicele anti H2 (Cimetidina, Metiamida).
 De rutină se administrează şi Calciu.
 Corticoterapia per orală sau intravenoasă (Hemisuccinat de
hidrocortizon) se menţine ca rezervă pentru cazurile cu
extindere marcată a leziunilor şi mai ales pentru edemul glotic.
 Eczema

 Sindrom de fond: leziuni grupate sau confluate in

placi de tip papulo-veziculo-crustos, scuamo-crustos
sau hiperkeratozic cu lichenificatie, in functie de faza
in care se afla afectiunea, constant insotite de prurit
rebel
 Etiopatogeneza: asemănătoare celei din urticarie
(ORL, stomat., gastrice, hepatice)
 externi: microbieni(strepto-stafilococi), micotici, chimici
 eczeme endogene şi exogene, nu corespunde realităţii, iniţial
simdromul e monoetiologic, devine polietiologic
 se încadrează în reacţii alergice de tip întârziat în inflamaţia
epidermului, spongioza şi veziculaţia, vasodilatiaţia şi edemul în
dermul superficial.
 Eczema

 Clinica şi evoluţia:
 stadiul eritemato-edematos
 veziculaţie
 s. De zemuire
 crustos
 scuamos
 keratotozic fisurativ lichenificat

- eczema numulară; eczema papulo-veziculoasă; eczema palmo-plantară-veziculaţie de tip

dishidrotic; eczema pliurilor –zemuire; eczema feţei –edem palpebral
 Diagnostic de larorator: baterii de teste: la pneumoalergeni, trofoalergeni,
farmacoalergeni, microbieni, micotici şi chimici.
 Tratamentul:
 General . corticoterapia doze mijlocii în doze descrescânde. Asanarea focarelor
infecţioase, candidozice, helmintice, antialergice, antihistaminice.
 Local – în faza acută – antiseptice ac. Boric 3 %, rezorcină 0,5 g, borax 3 %, ulterior
unguente cortizonice cu adaos antibiotic, Negamicin,Eritromicină; fazele cronice:
gudroane reductoare, keratolitice, oleul de cad 10 – 40 %,pix 10 – 20 %, cortizonice:
Locacorten-tar, Locasalen
 DISHIDROZA
 Sindrom de fond: vezicule cu plafon gros, mari, pruriginoase,
dispuse simetric, digitopalmar, plantar cu evoluţie acută
 Etiopatogeneza focare micotice, microbiene, tulb. Digestive,
atopice
 Clinica şi evoluţia: debut acut, puseu unic sau
succesive,vezicule pe feţele laterale ale degetelor palmelor sau
scobitura a unor vezicule, izolate, confluente, plafon gros,
recidivează
 Diagnostic diferenţial:
 eczema palmo plantară
 dermatita de contact
 epidermofiţiile
 Tratament: decelarea focarului endo sau exogen, băi
antiseptice, cortizonice
 ECZEMATIDELE
 Sindrom de fond: leziuni eritemato-scuamoase, vag.purpurice,
slab pruriginoase în medalioane sau figurate.
 Etiopatogeneza: reacţii secundare faţă de un focar infecto-
alergic primar, fie cutanat, fie excutanat (ORL, stomat.)
 Clinică şi evoluţie: debut insidios, prurit lejer, forma ovalară
sau policiclică, contur imprecis delimitat. V. Punctate,
granuloase, medalioane 1-3 cm.
 Se disting patru varietăţi clinice:
 pitiriaziforme – roze palid,scuamoase, extremităţi
 psoriaziforme,scuame groase albe
 seboreice figurate presternal, interscapular, p.p. a capului
 purpurice – descuamare fină, pitiriazică, trunchi, membre
 ECZEMATIDELE
 Diagnostic diferenţial
 pitiriazis rozat Gilbert
 Psoriazisul
 Parapsoriazis în plăci
 Lichen plan
 Herpes circinat
 Sifilide papulo- scuamoase
 Tratament: tratarea focarului primar, ung.
Cortizonice, antiseptice blânde, antibiotice,
ultraviolete
 NEURODERMITA
 Sindrom de fond: placă sau plăci cu contur imprecis,
lichenificate, îngroşate, discret eritematoase acoperită
adesea de excoriaţii, cruste, grataj
 Etiopatogeneza: reacţie dintre eczemele cronice
lichenificate şi afecţiunile papuloase de tip prurigo,
teren de disfuncţie ovariană,neurotice, anxioase
 Clinica: plăci ovalare , neregulate, contur imprecic,
diam. 5- 10 cm., suprafaţa haşurată, brăzdată de
şanţuri care se întretaie determinând un desen cutanat
haşurat.
 Localizare: reg.cefei, poplitee, suprascapulară,
perineo scrotală, rădăcina coapsei
 NEURODERMITA
 Diagnostic diferenţial:
 eczema cronică
 prurigo
 sclerodermie în plăci
 lichenul plan
 Tratament:
 antipruriginoase, mentol, camfor 0,5 – 1 % în sol.alcoolică
 cauterizare chimică prin badijonări cu ac.tricloracetic 20 %
sau hidroxid de K 40 %
 crioterapue cu zăpadă carbonică
 roentgen terapie, cortizonice, reductoare
 ERITEMUL POLIMORF
 Sindrom de fond:
 Leziuni eritemato-edematoase papuloase, rotunde deprimat central
 Leziuni erozive bucale şi/sau genitale
 Febră, atralgii, VSH mărit, episod anginos
 Etiopatogeneza: boala încadrabilă în reacţiile de tip III –
complexe imune, focare amigdaline, dentare, sensibilizări
medicamentoase: antibiotice, biseptol, paracetamol
 Clinica şi evoluţie: debut acut, febră, cefalee, adenomie,
angină acută, erupţie eritemato-papuloasă în elemente
numulare,deprimate central (cocardă) la nivelul mâinilor, faţă
gât, membre.centrul poate deveni veziculo-bulos (herpes iris).
La mucoasele bucala, genitala, eroziuni policiclice, depozite
crustoase la buze.
 Evoluţia: 2-3 săptămâni, s.Stevens-Johnson
 ERITEMUL POLIMORF
 Diagnostic laborator: VSH mare, netrofile ASLO,
fibrinogen
 Diagnostic diferenţial:
 eritem nodos
 vascularite dermice
 eczemă în plăci
 Tratament:
 general: corticiterapie 8 – 10 tablete Superprednol în
forme grave. Nu este necesar în forme uşoare
 Etiologia infecto-alergică: antibioterapie, cortizonice local
 GRUPUL PRURIGO
 Sindrom de fond:
 papule
 papulo vezicule
 escoriaţii
 prurit crescut
 evoluţie acut sau cronic
 Etiopatogeneza: mixtă tipul 1 anafilactic şi tipul 2 eczematos
 Factori: praful de casă, alergeni alimentari, helmintici, tulburări digestive,
atopia
 Clinica: predominanţa elementului papulos fata de cel exudativ, veziculos
 prurigo acut infantil (strofulus) la copii de 2 ani, papule centrate de vezicule pe
gambe, coapse, fese, plante pruriginoase, excoritaţii grataj,cruste, elemente
urticariene.
 prurigo acut al adultului:aspect morfoclinic identic, legat ueori de sarcină, de
expunere la soare cu leziuni în zonele expuse la soare, rebele la tratament
 GRUPUL PRURIGO
 prurigo cronic infantil: două variante (individualitatea lor se şterge)
 prurigo Besnier - eritemato papulo veziculoase, tendinţă de lichenificare, plicile
poplitee, cot, simetric faţă , mâini, atopie
Pr.Hebra – papule infitrate cu vezicule grupate în plăci, pe feţele extensorii ale
membrelor superioare şi inferioare, prurit foarte, lichenificarea, pigmentarea,
piodermizarea leziunilor iniţiale
 prurigo cronic al adultului – se poate localiza pe faţă, membre, prurit,
grataj, excoriaţii, uneori apar elemente nodulare (PP nodular Hyde)
gambe. Laba piciorului
 Diagnostic diferenţial:
 eczemă
 varicelă
 scabia
 lichem plan
 reticuloze cutanate
 Boala Hodgkin
 neurodermita
 GRUPUL PRURIGO
 Tratament:
 corticoterapie doze mici
 antihistaminice
 desensibilizare (praf, polen, la cazurile cu etiologie
precizată)
 local: locţiuni alcoolice fenolate 1 %, rezorcinate 2-5 %,
mentol 1%
 cure heliomarine, balneoclimeterice
 PUVA în forma cronică, lichenificiată a adultului
 ERITEMUL NODOS
 Sindrom de fond:
 - nodozităţi hipodermice, acute, simetrice pe gambe roşii violacee,
dureroase spontan şi la palpare
 Etiopatogeneza: vascularită hipodermică, reacţie tip
III, complexe imune, infecţia TBC la copii şi adulţi
tineri aprox. 80 % streptococ β hemolitic focare ORL.
 Clinică şi evoluţie: febră, artralgii, astenie, tumefacţii
nodulare, ferme, păstoase, coloraţie roşie violacee pe
faţa anterioară a gambelor, numărul elementelor 5–
10
 Evoluţia 2 – 3 săptămâni, luând aspect contuziform
 ERITEMUL NODOS
 Diagnostic de laborator: IDR la tuberculină, ASLO,
fibrinogen, VSH, Rx: prima infecţie bacilară
 Diagnostic diferenţial:
 eritem indurat Bazin
 Hipodermite subacute
 Erizipel
 Flebite şi periflebite
 sarcoidoza
 Contuzii, hematoame
 Tratament:
 etiologic: antiinflamatorii nesteroidiene, unguente
cortizonice. În forme persistente IK – 1 g/zi