Universitatea de Medicină și Farmacie ”N.

Testemițanu”
Catedra Chimie generală

Prelegerea 5
Tema: Compuşii complecşi
(coordinativi)
 Plan
1. Teoria coordinativă a lui Werner
2. Clasificarea compușilor complecși
3. Nomenclatura compușilor complecși
4. Capacitatea elementelor s-, p-, d- de a forma compuși
complecși
5. Caracterul legăturilor în compușii complecși din punct de
vedere a metodei SV
6. Echilibre ionice în soluțiile compușilor complecși
Compuşii complecşi - subtanţe compuse în
componenţa cărora intră ioni complecşi formaţi din
generatorul de complex cu un anumit grad de oxidare şi
liganzi legaţi cu el.

•[Cu(NH3)4]2+SO42-

•[Cu+2(N-3H3+1)40]2+SO42-
 Teoria coordinativă a lui A. Verner

Metoda SV reiese din ideea de leg. donor-acceptor.

Așa, în ionul NH4+ (hibridizarea sp3), 3 legături s-au format
cu participarea unui electron al azotului și unul al
hidrogenului.
A patra legătură este formată prin transmiterea parțială a
densității electronice a cuplului de electroni ai azotului (2s)
la orbitalul 1s al ligandului.
[Cu(NH3)4]Cl2
Cu2+ - ionul central (generator de complex);
4NH3 – liganzi, sfera internă a complexului;
2Cl- - sfera externă;
[Cu(NH3)4]2+ – ionul complex.

2Cl-
• Numărul total de legături dintre atomul central şi
liganzii sferei interne se numeşte cifră de coordinare a
generatorului de complex (în cazul dat C.C.=4)
• Numărul de atomi din molecula ligandului, care se leagă
de un atom metalic se numeşte hapticitate - .
• Liganzi:
a)monohapto (monodentaţi – 1) : Cl-; Br-; I-; NO3-; NO2-;
CN-.
b)bihapto (bidentaţi - 2) : SO42-; CO32-; C2O42-;
H2N–CH2–CH2–NH2.
c)trihapto (tridentaţi - 3):
Clasificarea compuşilor complecşi

1)după sarcina ionului complex:

a)complecşi cationici – [Cu(NH3)4]Cl2;

b)complecşi anionici – K4[Fe(CN)6];
c)complecşi neutri – [Co(H2O)3Cl3].
2) după natura liganzilor

a)amoniacaţi – [Ag(NH3)2]Cl;
b)aquacomplecşi - [Cr(H2O)6]Cl3;
c)acidocomplecşi – K3[AlF6];
d)hidroxocomplecşi – K2[Zn(OH)4];
e)polihalogenuri – K[I3]; Te[I3].

• [Co(NH3)5Cl]Cl2 – acidoamoniacat (are liganzi

micşti).
 Nomenclatura compuşilor complecşi
1) [Co(NH3)6]Cl3 – clorură de hexaamincoblat (III);
2) [Co(NH3)4Cl2]Cl – clorură de diclorotetraamincobalt
(III);
3) K2[PtCl6] – hexacloroplatinat (IV) de potasiu;
4) NH4[Cr(CN)4(NH3)2] - tetracinodiamincromat (III)
de amoniu;
5) [Co(H2O)3Cl3] – triclorotriaquacolbalt;
6) [Pt(NH3)2Cl2] – diclorodiaminplatina;
7) K2[Be(SO4)2] – dislufatoberilat (II) de potasiu;
8) Cs[CuCl4] – tetraclorocuprat (III) de cesiu.
• Capacitatea elementelor de a forma complecşi depinde de
locul ocupat de ele în sitemul periodic. Această capacitate ca
și celelalte proprietăți se schimbă periodic. La începutul
perioadei ea este mică, apoi crește și ajunge la maximum în
grupa VIII, iar mai departe iarăși scade.

• Cea mai mare tendință de formare a complecşilor o au

ionii care se pot polariza mai tare și totodată sunt capabili
de a se deforma într-o măsură mai mare.
• Astfel de proprietăți manifestă ionii elementelor “d” și “f”.
Tendința de formare a complecșilor este mai mică la
elementele “p” și foarte rar se întâlnește la elementele “s”.
 Caracterul legăturilor în compușii complecși din
punct de vedere al metodei SV
Cele mai trainice legături hibride se formează atunci când la
hibridizare participă nu numai orbitalii s și p dar și d
Stabilitatea Configurația spațială a Exemple de
Hibridizarea
orbitalilor orbitalilor compuși

sp 1,93 liniară [AuCl2]-, BeCl2

sp2 1,99 trigonal-planară BCl3, NO3-
sp3 2,00 tetraedrică CH4, NH4+
dsp2 2,69 pătrată [Pt(NH3)4]2+
d2sp3 2,92 octaedrică [Co(NH3)6]3+
d3 s 2,95 tetraedrică CrO42-
Hibridizarea cu participarea orbitalilor d are loc
nu numai în cazul când sunt orbitali d liberi la
generatorul de complex,
ci și când orbitalii d sunt ocupați cu electroni
impari:
hibridizarea d2sp3 configurație octaedrică
• În rezultatul cuplării electronilor s-au eliberat 2
orbitali d, deci ionul Fe2+ va avea 6 orbitali liberi pe
care va primi 12 electroni de la liganzi (CN-)
hibridizarea d2sp3.
• 4s03d64p0
Substanța diamagnetică este respinsă din câmpul magnetic.
Substanța paramagnetică este atrasă în câmp magnetic.
 Echilibre în soluțiile compușilor complecşi
• În soluții compușii compleși disociază:
[Cu(NH3)4]2+  Cu2+ + 4NH3
• Conform legii acțiunii maselor, constanta de
echilibru, numită constantă de instabilitate, va fi
egală cu:

Cu cât este mai mare Kinst., cu atât este mai

instabil complexul dat.
Disocierea ionilor complecşi are loc pe etape:

1) [Cu(NH3)4]2+  [Cu(NH3)3]2+ + NH3

K1 = 7,2  10-3
2) [Cu(NH3)3]2+  [Cu(NH3)2]2+ + NH3
K2 = 1,3  10-3
3) [Cu(NH3)2]2+  [Cu(NH3)]2+ + NH3
K3 = 3,2  10-4
4) [Cu(NH3)]2+  Cu2+ + NH3
K4 = 7,1  10-5
• Cel mai stabil complex este [Cu(NH3)]2+
• Cel mai instabil complex este [Cu(NH3)4]2+
• Constanta globală de instabilitate:

[Ag(NH3)2]+ Kinst = 9,31  10-8 – mai instabil

[Ag(CN)2]- Kinst = 8,0  10-22 – mai stabil
• Deci la aceeași concentrație molară a acestor 2
complecşi, concentrația ionilor Ag+ va fi mai mare în
soluția primului complex, adică [Ag(NH3)2]+, care va
disocia mai puternic:

[Ag(NH3)2]+  Ag+ + 2NH3

În cazul complecșilor de același tip în multe cazuri se
poate stabili direcția deplasării echilibrului, comparând
constantele de instabilitate.

Echilibru practic este complet deplasat în direcția formării

complexulul mai stabil [HgI4]2-.
 În medicină complexonii se folosesc ca:

1) antidoţi la intoxicaţii cu sărurile metalelor grele;

2) antioxidanţi la conservarea sângelui, vitaminelor,
unor medicamente;
3) în laboratoratorele clinice şi biochimice la dozarea în
sânge a calciului, magneziului, fierului, fosfaţilor;
4) în practica sanitaro-igienică la determinarea durităţii
apei, compoziţiei chimice a solului şi a produselor
alimentare.
Preparate anticancerigene cis-platină
•[Рt(NH3)2Cl2]
•[Рt(NH3)2Cl4]

Pătrunde în nucleul celulei, se formează

complex stabil cu ADN, care previne
replicarea ADN, adică sinteza ADN-ului se inhibă,
diviziunea celulei se stopează.