BINE AŢI VENIT

LA
GENETICA MEDICALĂ

https://documente.net/download/genetica-curs-1
 GENETICA UMANĂ
ŞI
IMPORTANŢA EI
ÎN
MEDICINA MODERNĂ

1.10.2007 Genetică Medicală 2007

 A. CONŢINUTUL GENETICII UMANE.

 B. OMUL, EREDITATEA ŞI MEDIUL.

 C. ISTORIA GENETICII UMANE

 A. CONŢINUTUL GENETICII UMANE

 1. GENETICA  ŞTIINŢA EREDITĂŢII

ŞI VARIABILITĂŢII

 2. GENETICA UMANĂ - DISCIPLINĂ

FUNDAMENTALĂ, CLINICĂ ŞI
MEDICO-SOCIALĂ.
 A. CONŢINUTUL GENETICII UMANE
GENETICA  ŞTIINŢA EREDITĂŢII ŞI VARIABILITĂŢII

EREDITATEA
 proprietatea unui individ de a transmite la
urmaşi caracterele personale precum şi cele
ale speciei sale.
 Se transmit informaţiile pentru realizarea
caracterelor.
 Ereditatea = proces informaţional care
presupune stocarea, expresia şi transmiterea
informaţiei necesare pentru realizarea
caracterelor unui individ.
 Ereditatea este o FUNCŢIE.
 A. CONŢINUTUL GENETICII UMANE.
GENETICA  ŞTIINŢA EREDITĂŢII ŞI VARIABILITĂŢII

Substratul molecular al eredităţii:

acidul deoxi-ribonucleic (ADN)

3 funcţii majore.

 deţine informaţia ereditară .

 exprimă informaţia ereditară .
 transmite informaţia ereditară .
 A. CONŢINUTUL GENETICII UMANE.
GENETICA  ŞTIINŢA EREDITĂŢII ŞI VARIABILITĂŢII

ADN deţine informaţia ereditară

 macropolimer de nucleotide
unitate de cod: CODON
(3 nucleotide învecinate) ↔ AMINOACID
GENOM = totalitatea genelor setului haploid de crs.
GENA = unitatea de informaţie ereditară
o genă  polipeptid, ARN, un caracter
MUTAŢIE (modificare a structurii genice) variantă
genică normală sau anormală.
Mutaţiile = cauze majore de boală sau predispoziţie
către boală
 A. CONŢINUTUL GENETICII UMANE.
GENETICA  ŞTIINŢA EREDITĂŢII ŞI VARIABILITĂŢII

ADN deţine informaţia ereditară

 ADN + proteine → cromosomi (= fibre de

cromatină)
 cromosomi – substratul morfologic al
eredităţii;
 în celulele somatice → 46 de cromosomi
(2n= număr diploid);
 în celulele sexuale → 23 de cromosomi
(n= număr haploid).
 cromosom = grup de gene relativ înlănțuite
(recombinarea – prin crossing-over)
 A. CONŢINUTUL GENETICII UMANE.
GENETICA  ŞTIINŢA EREDITĂŢII ŞI VARIABILITĂŢII

ADN exprimă informaţia ereditară

Transcripţie + Translaţie

Transcripţie - copierea informaţiei

genetice corespunzătoare unei gene →
moleculă de ARNm (mesager):

Translaţie – decodificarea informaţiei

genetice dintr-o moleculă de ARNm →
secvenţă peptidică
 EREDITATE GENETICA VARIABILITATE

RECOMBINARE MIGRAŢII
ADN GENETICĂ

STOCARE Recombinare
genice
intracromosomică
EXPRIMARE Meioză
Recombinare cromosomice
intercromosomică MUTAŢII
Transcripţie ARNm
Codon (nucleu) Recombinare
Fecundare genomice
genomică

Translaţie mitocondriale
Peptid
(ribosomi)

TRANSMITERE

REPLICAREA ADN (semiconservativ)

Mitoza Transmiterea informaţiei în

(celule somatice) succesiunea generaţiilor celulare

DIVIZIUNEA Ovare Ovule

Fecundare
CELULEI
Meioza Transmiterea informaţiei în succesiunea
Zigot generaţiilor de organisme
(celule germinale)
Testiculi Spermatozoizi
 A. CONŢINUTUL GENETICII UMANE
GENETICA  ŞTIINŢA EREDITĂŢII ŞI VARIABILITĂŢII

VARIABILITATEA
 fenomenele care produc diferenţele
genetice dintre indivizii unei populaţii,
precum şi între populaţii diferite .
 3 surse de variabilitate:
 Recombinările genetice – fenomene normale în
meioză şi fecundare.
 Mutaţiile genetice – fenomene anormale în cursul
diviziunilor celulare;
 Migraţiile populaţionale
 A. CONŢINUTUL GENETICII UMANE
GENETICA  ŞTIINŢA EREDITĂŢII ŞI VARIABILITĂŢII

VARIABILITATEA

fiecare individ are o

structură genetică unică şi
specifică.
 B. CONŢINUTUL GENETICII UMANE
GENETICA UMANĂ – DISCIPLINĂ FUNDAMENTALĂ, CLINICĂ ŞI
MEDICO-SOCIALĂ

DISCIPLINĂ FUNDAMENTALĂ
 Genetica umană – disciplină
fundamentală → studiul structurilor,
mecanismele şi legile de bază ale
eredităţii.
 Ereditatea controlează toate
procesele vieţii → genetica umană
baza medicinei moderne.
 B. CONŢINUTUL GENETICII UMANE
GENETICA UMANĂ – DISCIPLINĂ FUNDAMENTALĂ, CLINICĂ ŞI
MEDICO-SOCIALĂ

DISCIPLINĂ CLINICĂ
 Genetica umană → genetica medicală
 relaţia ereditate ↔boală - importanţa mutaţiilor
în producerea bolilor sau predispoziţiei la boli.
 Genetica medicală - specialitate distinctă:
 diagnosticul şi îngrijirea pacienţilor cu boli genetice;
 îngrijirea familiilor bolnavilor prin:
 sfat genetic,
 diagnostic prenatal,
 screening neonatal
 diagnostic presimptomatic.
 Importanţă în asistenţa medicală a populaţiei →
păstrarea stării de sănătate a generaţiilor
viitoare.
 B. CONŢINUTUL GENETICII UMANE
GENETICA UMANĂ – DISCIPLINĂ FUNDAMENTALĂ, CLINICĂ ŞI
MEDICO-SOCIALĂ

DISCIPLINĂ MEDICO-SOCIALĂ

 bolile genetice = problemă majoră de

sănătate publică:
 afectează peste 5% din nou-născuţi,
 interesează orice ORGAN si orice VÂRSTA
 boli cronice şi invalidante,
 cheltuieli importante de asistenţă medicală şi
socială
 pot fi prevenite → genetica comunitară.
 B. OMUL, EREDITATEA ŞI MEDIUL

 1. INDIVIDUALITATEA GENETICĂ ŞI
BIOLOGICĂ.

 2. DETERMINISMUL CARACTERELOR
FENOTIPICE .
 B. OMUL, EREDITATEA ŞI MEDIUL.
INDIVIDUALITATEA GENETICĂ ŞI BIOLOGICĂ

INDIVIDUALITATEA GENETICĂ
 totalitatea informaţiei genetice a unui individ =
GENOTIP = 2n cromosomi.
 genotipul se formează în timpul fecundării:
 n crs (ovul) + n crs (spermatozoid) = 2n crs
(zigot) → COMBINAŢIE GENETICĂ NOUĂ,
UNICĂ, CONSTANTĂ ŞI IREPETABILĂ
 genotipul → programul ontogenetic:
 succesiune de etape de dezvoltare prestabilite exact,
diferite calitativ şi precis delimitate temporal
 B. OMUL, EREDITATEA ŞI MEDIUL.
INDIVIDUALITATEA GENETICĂ ŞI BIOLOGICĂ

INDIVIDUALITATEA BIOLOGICĂ
 FENOTIP
 ansamblul unic de caractere specifice,
produse prin interacţiunea permanentă şi în
proporţii diferite dintre genotip şi mediu

GENOTIP MEDIU

UNICITATE
BIOLOGICĂ
 B. OMUL, EREDITATEA ŞI MEDIUL.
INDIVIDUALITATEA GENETICĂ ŞI BIOLOGICĂ

INDIVIDUALITATEA BIOLOGICĂ

vulnerabilitatea diferită la manifestări variabile de

îmbolnăvire boală

răspuns diferit la tratament

NU EXISTĂ BOLI,
CI NUMAI BOLNAVI
 B. OMUL, EREDITATEA ŞI MEDIUL.
DETERMINISMUL CARACTERELOR FENOTIPICE

 Caractere fenotipice:

 ereditare (factori genetici);

 multifactoriale (factori genetici + de mediu);

 ecologice (factori de mediu).

 B. OMUL, EREDITATEA ŞI MEDIUL.
DETERMINISMUL CARACTERELOR FENOTIPICE

FENOTIP

GENOTIP CARACTERE MEDIU

MULTIFACTORIALE

CARACTERE CARACTERE
EREDITARE ECOLOGICE
 B. OMUL, EREDITATEA ŞI MEDIUL
DETERMINISMUL CARACTERELOR FENOTIPICE

CARACTERE EREDITARE
•Determinate 100% de genotip;
•Pot fi:
•de specie – numai ereditare:
•ex. număr specific de cromosomi → barieră
reproductivă;

•ereditare normale;
•ereditare anormale.
 B. OMUL, EREDITATEA ŞI MEDIUL.
DETERMINISMUL CARACTERELOR FENOTIPICE

CARACTERE EREDITARE NORMALE

 determinate monogenic,
 transmise mendelian;
 >30 sisteme grupale:
 grupe sanguine (ABO, Rh, MN, etc.),
 grupe serice (haptoglobine, transferine, ş.a.),
 grupe enzimtice (fosfatază acidă, etc.),
 grupe tisulare (antigenele HLA);
 majoritatea polimorfe → > variante în populaţie:
 pentru sistemul de grup sanguin ABO → grupe A, B, AB şi O;

 fiecare individ posedă

 numai o anumită variantă dintr-un sistem;
 o combinaţie specifică de variante → unicat biologic
 B. OMUL, EREDITATEA ŞI MEDIUL.
DETERMINISMUL CARACTERELOR FENOTIPICE

CARACTERE EREDITARE ANORMALE

 determinate de mutaţii,
 prezente la unii indivizi → BOLI GENETICE:
 boli cromosomice (sindrom Down = trisomia 21 etc.),
 boli monogenice (hemofilia ş.a.),
 boli mitocondriale (atrofia optică Leber),

 NB nu toate bolile genetice sunt ereditare

 unele boli genetice pot fi influenţate de mediu →

posibilităţi de profilaxie şi terapie
 ex. fenilcetonuria (deficit de fenilalanil-hidroxilază) → retard
mental sever;
 eliminarea din alimentaţie a fenilalaninei → dezvoltare
intelectuală normală
 B. OMUL, EREDITATEA ŞI MEDIUL.
DETERMINISMUL CARACTERELOR FENOTIPICE

CARACTERE MULTIFACTORIALE

 determinate de interacţiunea ereditate

mediu

 pot fi:
 normale;
 anormale.
 B. OMUL, EREDITATEA ŞI MEDIUL.
DETERMINISMUL CARACTERELOR FENOTIPICE

CARACTERE MULTIFACTORIALE NORMALE

 numeroase caractere normale:

 talia;
 greutatea;
 inteligenţa;
 tensiunea arterială;
 contribuţia ereditară este poligenică;
 genotipul determină:
 un procent din caracter = HERITABILITATE;
 limita maximă de dezvoltare a caracterului;
 norme de reacţii la factorii de mediu.
 B. OMUL, EREDITATEA ŞI MEDIUL.
DETERMINISMUL CARACTERELOR FENOTIPICE

CARACTERE MULTIFACTORIALE NORMALE

Limită maximă

MEDIU

GENOTIP

Heritabilitate
 B. OMUL, EREDITATEA ŞI MEDIUL.
DETERMINISMUL CARACTERELOR FENOTIPICE

CARACTERE MULTIFACTORIALE NORMALE

Mediu 1 FENOTIP 1

GENOTIP

Mediu 2 FENOTIP 2

NORMA DE REACŢIE
 B. OMUL, EREDITATEA ŞI MEDIUL.
DETERMINISMUL CARACTERELOR FENOTIPICE

CARACTERE MULTIFACTORIALE ANORMALE

 boli multifactoriale (B)

 tipuri:
 anomaliile congenitale izolate – anencefalia, DSV;
 bolile comune ale adultului – HTA, DZ;
 boli prin mutaţii somatice – cancere, boli autoimune;
 contribuţia ereditară este poligenică → au caracter
familial, fără transmitere mendeliană;
 genotipul → PREDISPOZIŢIE LA BOALĂ (PG);
 B = PG + M → măsuri de profilaxie:
 identificare persoanelor cu predispoziţie genetică;
 evitarea factorilor nocivi de mediu
 B. OMUL, EREDITATEA ŞI MEDIUL.
DETERMINISMUL CARACTERELOR FENOTIPICE

CARACTERE MULTIFACTORIALE ANORMALE

Factori nocivi
de mediu
SĂNĂTOŞI

Predispoziţie
genetică BOLNAVI
 B. OMUL, EREDITATEA ŞI MEDIUL.
DETERMINISMUL CARACTERELOR FENOTIPICE

CARACTERE ECOLOGICE
agenţi fizici, chimici sau biologici → agresiuni → boli aparent
negenetice.

efectele agresiunilor exogene influenţate de GENOTIP

 mod specific de răspuns la agresiuni → ECOGENETICA
 studiază variaţiile individuale determinate genetic la acţiunea factorilor
externi;
 alergenii, alcoolul, fumatul, infecţiile → efecte diferite la persoane diferite
 manifestarea şi gravitatea îmbolnăvirilor → FARMACOGENETICA
 studiază diferenţele genetice individuale în răspunsul organismelor la
acţiunea medicamentelor;
 medicamente oxidante → la persoane cu deficienţa în G6PD (asimptomatice)
→ anemie hemolitică

 factorii de mediu → Fenocopii:

 manifestări de boală similare cu boli genetice
importante în sfat genetic → riscuri de recurenţă diferite (ex., microcefalia).
 C. ISTORIA GENETICII UMANE

1. ETAPA PREŞTIINŢIFICĂ ( 1865).

2. ETAPA FUNDAMENTĂRII GENETICII CA

STIINŢĂ (1865 1960)

3. DEZVOLTAREA GENETICII MEDICALE

(1960 1970).

4. NOUA GENETICĂ UMANĂ ŞI MEDICINĂ

MOLECULARĂ (1980 )
 C. ISTORIA GENETICII UMANE
ETAPA PREŞTIINŢIFICĂ ( 1865).

 agregarea familială

 transmiterea ereditară a unor boli

(hemofilie, polidactilie, ş.a);

 numeroase interpretări eronate.

 C. ISTORIA GENETICII UMANE
ETAPA FUNDAMENTĂRII GENETICII CA STIINŢĂ (1865 1960)

 Gregor Mendel (1865) → conceptul genei +

legile eredităţii.
 Morgan (1910) → teoria cromosomică a
eredităţii.
 debutul erei geneticii moleculare:
 rolul genetic al ADN (Avery et al. 1944),
 descoperirea structurii ADN (Watson şi Crick, 1953).
 apariţia geneticii medicale:
 Pauling (1949) → descoperă prima boală moleculară
(sicklemia);
 Lejeune (1959) → descoperă prima anomalie
cromosomică la om (trisomia 21 → sindromul Down).
 C. ISTORIA GENETICII UMANE

DEZVOLTAREA GENETICII MEDICALE (1960 1970).

 Bolile genetice sau condiţionate genetic:

 cauză majoră de morbiditate şi mortalitate,

 problemă de sănătate publică.

 C. ISTORIA GENETICII UMANE
GENETICA UMANĂ ŞI MEDICINA MOLECULARĂ (1980 )

Revoluţia metodologică a geneticii moleculare

 tehnici performante de analiză directă a ADN,

a genei → tehnicile ADN recombinant:

 identificarea, localizarea şi clonarea

genelor.

 revoluţionarea medicinei.
 C. ISTORIA GENETICII UMANE
GENETICA UMANĂ ŞI MEDICINA MOLECULARĂ (1980 )

Proiectul genom uman

 1990-2005 - secvenţierea genomului uman +
identificarea genelor

 2001 - schiţa secvenţei genomului uman;

 2004 - versiunea finisată a genomului uman →

22.500 de gene.

 genomica funcţională→funcţiile genelor şi

interrelaţiile dintre ele
 C. ISTORIA GENETICII UMANE
GENETICA UMANĂ ŞI MEDICINA MOLECULARĂ (1980 )

Medicina genomică sau moleculară

 Medicina genomică → cunoştinţe specifice

individualizate → servicii medicale personalizate.

 Necesită:
 modularea învăţământului medical:
 fiecare medic trebuie „...să înţeleagă şi să aplice medicina
genomică”;
 schimbarea managementului şi gândirii clinice:
 de la diagnostic şi tratament la PREDICŢIE şi PROFILAXIE
PERSONALIZATĂ („...păstrarea sănătăţii va deveni mai
importantă decât tratarea bolii”);
 de la boală la BOLNAV („medicină personalizată”)
 C. ISTORIA GENETICII UMANE
GENETICA UMANĂ ŞI MEDICINA MOLECULARĂ (1980 )

Aplicaţiile genomicii în medicină

O nouă TAXONOMIE, bazată pe cauze şi
mecanisme moleculare; identificarea unor
subtipuri genotipice
(cu patogenie şi terapie specifică
DIAGNOSTIC MOLECULAR – mai simplu,
mai eficace şi mai precoce
Elucidarea (presimptomatic; prenatal)
mecanismelor
moleculare ale NOI ŢINTE ŞI METODE TERAPEUTICE
bolilor

TERAPIE INDIVIDUALIZATĂ
(farmacogenomica)

PREDICŢIE ŞI PROFILAXIE PERSONALIZATĂ

(bazată pe predispoziţia/riscul individual)