Tema:

Noţiunea, obiectul,
principiile şi
sarcinile dreptului
penal.
Ştiinţa dreptului
penal.
Planul lecţiei

1. Noţiunea dreptului penal şi obiectul său.

2. Scopul şi sarcinile (funcţiile) dreptului
penal.
3. Locul dreptului penal în sistemul
dreptului.
4. Noţiunea şi importanţa principiilor
dreptului penal.
5. Ştiinţa dreptului penal.
6. Izvoarele dreptului penal.
Literatura:
 Codul Penal al R. Moldova, Legea nr.985-
XV din 18.04.2002 // Monitorul Oficial al
R. Moldova nr. 128-129/1012 din
13.09.2002;
 Codul de procedură penală al Republicii
Moldova, Legea nr. 122-XV din
14.03.2003 // Monitorul Oficial al R.
Moldova nr. 104-110/447 din 07.06.2003
 Codul de executare al Republicii Moldova,
Legea nr. 443-XV din 24.12.2004 //
Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 34-
35/112 din 03.03.2005.
Literatura:
 Barbăneagră A. ş.a. Codul penal al
Republicii Moldova, Comentariu.
Chişinău: ARC, 2003.
 Barbăneagră A., ş.a. Cod penal al
Republicii Moldova, Comentariu.
Chişinău. 2009.
 Borodac A. Calificarea infracţiunilor.
Chişinău: Tipografia Centrală, 2006.
Literatura:
 Borodac A. Drept penal. Calificarea
infracţiunilor. Chişinău: Ştiinţa, 1996.
 Borodac A. Manual de drept penal.
Partea generală. Chişinău: Tipografia
Centrală, 2005.
 Borodac A. ş.a. Drept penal. Partea
generală. Chişinău: Ştiinţa, 1994.
Literatura:
 Boroi A. Drept penal. Partea generală.
Ediţia a II-a. Bucureşti: C.H. Beck,
2008.
 Botnaru S. ş.a. Drept penal, Partea
generală, vol. I. Chişinău: Cartrier
juridic, 2005.
 Botnaru S. ş.a. Drept penal, Partea
generală, vol. I. Chişinău: Cartier
juridic, 2012.
Literatura:
 Bulai C. Manual de drept penal. Partea
generală. Bucureşti: Ed. ALL
EDUCAŢIONAL S.A., 1997.
 Dobrinoiu V. ş.a. Drept penal, Partea
generală. Bucureşti: ATLAS LEX, 1994.
 Dongoroz V. Drept penal (Tratat).
Bucureşti, 1939.
 Dongoroz V. ş.a. Explicaţii teoretice ale
codului penal român, Partea generală,
vol.I, Ed.-II-a. Bucureşti: Academia
Române şi ALL BECK, 2003.
Literatura:
 Oancea I. Tratat de drept penal. Bucureşti:
All, 1994.
 Уголовное право России. Учебник. Под
редакцией Миньковского Г.М.,
Магомедова А.А., Ревина В.П. Москва,,
1999.
 Уголовное право Российской Федерации.
Общая часть: Учебник / Под ред. Б.В.
Здравомыслова. Москва, 1996.
1. Noţiunea dreptului penal şi
obiectul său.
 În ce sensuri se utilizează noţiunea de
drept penal?
 Denumirea de drept penal este utilizată
în următoarele trei sensuri:

I. Ramură de drept.
II. Ştiinţă juridică.
III. Disciplină de studiu.
 Definiţia dreptului penal
• Dreptul penal reprezintă o ramură
independentă de drept alcătuită din
totalitatea normelor de drept, care
stabilesc care fapte constituie infracţiuni,
determină condiţiile răspunderii penale şi
sancţiunile, care urmează a fi aplicate
persoanelor ce le-au comis în scopul
apărării celor mai importante valori
sociale.
Trăsăturile esenţiale ale dreptului
penal:
1. Dreptul penal reprezintă o ramură de drept independentă, care
intră în sistemul de drept al RM alături de dreptul civil, muncii
etc.
2. Dreptul penal constituie o ramură autonomă în raport cu
celelalte ramuri, deoarece reglementează o sferă distinctă de
relaţii sociale.
3. Dreptul penal are o structură unitară, deoarece normele sale
se completează reciproc şi nu pot exista separat.
4. Normele DP stabilesc care fapte constituie infracţiuni,
determină condiţiile răspunderii penale şi sancţiunile, care
urmează a fi aplicate persoanelor ce le-au comis în scopul
apărării celor mai importante valori sociale.
Obiectul dreptului penal:
1) Relaţiile de represiune între infractor şi
stat.
2) Relaţiile sociale de apărare a societăţii,
care se nasc din momentul intrării în
vigoare a legii penale şi contribuie la
prevenirea săvârşirii infracţiunilor.
3) Relaţiile sociale în conformitate cu care
membrii societăţii sunt înzestraţi cu dreptul
de-a pricinui daune în cazul legitimei
apărări şi altor circumstanţe, care înlătură
caracterul penal al faptei.
 2. Scopul şi sarcinile (funcţiile)
dreptului penal.

 Scopul dreptului penal este de a

apăra societatea în ansamblu şi
membrii ei în particular de cele mai
periculoase fapte antisociale.
 Sarcinile (funcţiile) dreptului
penal:
1. Contribuirea la prevenirea infracţiunilor
prin simpla incriminare sub sancţiunea
pedepsei a faptelor social-periculoase.
2. Asigurarea cadrului legal de realizare a
funcţiei de apărare socială desfăşurată
de organele de stat competente.
3. Asigurarea dezvoltării noilor valori şi
relaţii sociale.
3. Locul dreptului penal în sistemul
dreptului.
 Dreptul procesual-penal care instaurează
procedura şi căile de stabilire a răspunderii
penale.
 Dreptul execuţional-penal reglementează
ordinea executării sancţiunilor penale.
 Dreptul administrativ reglementează
relaţiile în sfera conducerii statale, inclusiv
în justiţie.
 Dreptul civil, muncii familiei, constituţional
sine stătător.
4. Principiile dreptului penal.
Definiţia principiilor dreptului penal:
Totalitatea ideilor, orientărilor care
călăuzesc şi străbat întregul drept
penal, întreaga activitate de luptă
împotriva infracţiunilor prin mijloace
de drept penal formează principiile
fundamentale ale dreptului penal.
Principiile prevăzute direct de Codul
Penal:
 Principiul legalităţii (art. 3 CP);
 Principiul umanismului (art. 4 CP);
 Principiul democratismului (art. 5
CP);
 Principiul caracterului personal al
răspunderii penale (art. 6 CP);
 Principiul individualizării
răspunderii penale si pedepsei
penale (art.7 CP).
Principiul legalităţii (art. 3
CP) presupune:
a) nu există infracţiune dacă ea nu este
prevăzută în lege;
b) nu există pedepse care pot fi aplicate
de către judecată în afară de cele
prevăzute de lege;
c) interpretarea extensivă defavorabilă
şi aplicarea prin analogie a legii
penale sunt interzise.
Principiul umanismului (art. 4
CP):
 determină scopul DP – apărarea
persoanei ca valoare supremă a
societăţii
 şi mijloacele atingerii acestuia –
sancţiunile penale nu pot leza
demnitatea, cauza suferinţe, torturi
sau să fie inumane sau degradante.
Principiul democratismului (art.
5 CP) presupune:
 persoanele care au săvârşit infracţiuni sunt
egale in fata legii si sunt supuse răspunderii
penale fără deosebire de sex, rasa, culoare,
limba, religie, opinii politice sau orice alte
opinii, origine naţională sau socială,
apartenenţa la o minoritate naţională, avere,
naştere sau orice alta situaţie, iar apărarea
drepturilor si intereselor unei persoane nu
poate fi realizata prin încălcarea drepturilor si
intereselor altei persoane sau a unei
colectivităţi.
 Principiul caracterului personal al
răspunderii penale (art. 6 CP)
prescrie:

 pot fi trase la răspundere

penală numai persoanele care
au săvârşit o infracţiune şi sunt
vinovate de aceasta.
 Principiul individualizării
răspunderii penale si pedepsei
penale (art.7 CP):

• presupune că pedeapsa şi alte

măsuri juridico-penale aplicate faţă
de infractor trebuie să corespundă
caracterului şi gradului pericolului
social al infracţiunii, circumstanţelor
comiterii ei şi personalităţii
vinovatului.
5. Ştiinţa dreptului penal.
 constituie o ramură a ştiinţelor juridice, care
cuprinde totalitatea teoriilor şi principiilor despre
normele dreptului penal.
 Obiectul ştiinţei penale îl constituie normele
dreptului penal.
 Metodele acestei ştiinţe se divizează în generale
(utilizate în analiza fenomenelor sociale, juridice şi
economice), cât şi metode particulare specifice
cum ar fi metodele logică, istorică, comparativă,
statistica juridică, experimentul, studiul de caz etc.
6. Izvoarele dreptului penal.
 Constituţia RM.
 Tratatele şi convenţiile
internaţionale.
 Codul Penal al RM.