Sunteți pe pagina 1din 6

ROMÂNIA ÎN PRIMUL RĂZBOI

MONDIAL
Nistor Ștefania
Țigoan Matei
PERIOADA DE NEUTRALITATE
• Primul Război Mondial a fost declanșat
prin asasinarea arhiducelui Franz
Ferdinant, moștenitorul tronului austro-
ungar și a soției sale, la Sarajevo de către
un student sârb. Situația tensionată
dinainte de război a dus aproape inevitabil
la declanșarea conflictului dintre cele două
tabere politico-militare – Antanta (Franța,
Anglia, Rusia) și Puterile Centrale
(Germania, Austro-Ungaria și Italia). Ca
urmare a asasinatului, Austro-Ungaria a
declarat război Serbiei la 15 iulie 1914,
declanșând Primul Război Mondial. După
cum am mențional în lecțiile anterioare,
România semnase un tratat de alianță
defensivă vezi Situația internă și externă a
României Partea a II-a. Ambele tabere au
încercat să convingă România să intre în
luptă de partea lor. Cu toate acestea, după
primele consultări secrete cu Antanta, a
reieșit că promisiunile acesteia erau mai
avantajoase. În ciuda dorinței regelui Carol
de a sprijini Germania, Consiliul de
Coroană de la Sinaia din data de 21 iulie
1914 a hotărât neutralitatea României.
INTRAREA ÎN RĂZBOI
• În cei doi ani de neutralitatea guvernul I.I.C. Brătianu a purtat negocieri secrete constante cu Antanta. Situația
dificilă de pe frontul francez, unde trupele germane repurtau succese considerabile în 1916 a făcut ca eforturile
Antantei să se accentueze pentru intrarea României în luptă. Convenția secretă a fost semnată la 4 august 1916 si
prevedea: România urma să primească teritoriile istorice Banat, Transilvania și Bucovina, i se promitea ajutor
logistic și militar în forma armamentulutui și munițiilor. În același timp Rusia se angaja să trimită trupe în Dobrogea
și să sprijine ofensiva română în Transilvania. Regele Ferdinand, care îi succedase la tron unchiului său Carol, a fost
de acord cu această decizie.
• La 14 august 1916 Consiliul de Coroană a decis declararea stării de război cu Austro-Ungaria și implicit cu
Germania și celelalte state aliate. Ofensiva României în Ardeal a debutat cu succes, dar pe frontul sudic trupele
germano-bulgare au repurtat un succes important la Turtucaia. Concomitent, promisiunile Antantei nu s-au
materializat. Germanii conduși de feldmareșalul von Mackensen au pătruns în Dobrogea, care a trebuit abandonată.
În ciuda rezistenței în trecători și pe Argeș-Neajlov, Muntenia și capitala nu au putut fi salvate și au fost ocupate de
trupele germane. Autoritățile in frunte cu regele Ferdinand s-au retras la Iași. Noul guvern condus de Take Ionescu a
decis să trimită tezaurul României pentru păstrare în siguranță în Rusia.
CAMPANIA IN 1917
• Campania din 1917. În iarna dintre
1916 și 1917 armata română a
fost refăcută în mare parte și
echipată cu ajutorul Misiunii
Militare franceze. Se remarcă
eforturile Șefului acesteia,
generalul Henri Berthelot. Noua
armată română era mai mică
decât cea din campania din 1916,
dar mai bine pregătită și
aprovizionată. Moralul a fost
ridicat prin promisiunile
autorităților față de soldați privind
reformele agrară și electorală.
Puterile Centrale au reluat ofensiva pe frontul din Moldova cu scopul de a scoate
România din luptă și de a pătrunde în spatele dispozitivului armatelor țariste din Galiția.
Ofensiva lor a fost respinsă ajungându-se la confruntarea de la Oituz. Contraofensiva româno-
rusă s-a materializat prin luptele de la Mărăști și Mărășești, care deși nu au străpuns defensiva
germană, au provocat pierderi considerabile. Țara noastră avea să sufere o lovitură ce s-a
dovedit decisivă prin revoluția bolșevică din noiembrie 1917. Armatele țariste s-au descompus
iar ostașii au provocat dezordini și haos în spatele frontului. Relațiile cu noul guvern condus
de Lenin au fost rupte, iar acesta a confiscat tezaurul românesc. Rusia bolșevică a semnat
pacea cu Puterile Centrale în februarie la Brest-Litovsk, ieșind din război. Armatele germane
se aflau în Ucraina în spatele frontului din Moldova. În aceste condiții o rezistență militară pe
2 fronturi era o imposibilitate. Ca urmare România a semnat pacea cu Puterile Centrale la
Buftea-București (aprilie 1918) cu următoarele condiții:
- O parte a teritoriilor din Munții Carpați erau cedate Austro-Ungariei.
- Dobrogea a fost ocupată de Bulgaria.
- Producția de țiței era cedată Germaniei.
- Demobilizarea armatei române.
Regele Ferdinand a refuzat totodată să ratifice tratatul, ceea ce i-a scăzut valorea
internațională. Decizia lui s-a dovedit salutară, deoarece victoriile Antantei din 1918 au
înclinat deciziv balanța. La 28 octombrie România a reintrat în luptă și o lună mai târziu
elibera Bucureștiul.
EFECTELE IEȘIRII

• Efectele Primului Război Mondial şi-au pus profund


amprenta asupra viitorului statului român, perioada în
care România a trebuit să îşi revină din punct de vedere
economic şi militar deoarece era inevitabil un nou conflict
armat între marile blocuri politico-militare ce a luat formă
celui de al doilea război mondial. Ajutorul venit din partea
statelor aliate României au avut o pondere semnificativă
asupra remedierii pagubelor cauzate de aceaste
incursiuni militare, se poate afirmă că nici poziţia
geografică a statului român nu a reprezentat un avantaj
pentru noi, Imperiul Otoman în sud, Imperiul Rus în est
şi cel Austro-Ungar în nord-vest au contribuit negativ la
îndeplinirea dezideratului tuturor românilor acelei vremi,
şi anume indepedenta.

S-ar putea să vă placă și