Rabia (Turbarea)

Realizat de Ocrainean Anghelina

 Definiție

• Rabia este o boala infecțioasă gravă transmisă

de la animale vertebrate la om, provocată de
un virus din familia Rhabdoviridae (virus
neurotrop ce se fixează în celulele cerebrale
provocând o meningoencefalita ireversibilă ce
conduce la deces în 5-20 de zile).
Etiologie

Cauza o reprezintă infecția cu un virus, care

apare de cele mai multe ori ca urmare a
contactului cu saliva animalelor infectate.
Cauze și factori de risc de turbare:

1. Expunerile de risc înalt constau din

contacte cu saliva sau țesut cerebral infectat,
incluzând transplantul cornean prin:
– mușcătura unui animal cu rabie;
– contact cu piele lacerată;
– contact cu membrane mucoase;
– expunere la secreți aerosolizare de la
animale cu rabie.
2. Contactul cu laptele nepasteurizat este o
modalitate de transmitere.
3. Pacienţii transplantaţi: – statusul de
imunosupresie a acestor bolnavi favorizează
replicarea virală;
– transplantul cornean – corneea nu este
acceptată dacă donorul a decedat de rabie;
– transpantul renal şi hepatic;
– donarea de organe.
 Cum se manifestă rabia

   Manifestări clinice
   Primele simptome pot apărea într-un interval cuprins între câteva zile şi
aproape un an, însă în majoritatea cazurilor simptomele se
dezvoltă în 4-6 săptămâni de la momentul infecţiei. Apariţia
simptomatologiei marchează un stadiu evolutiv al bolii care de cele
mai multe ori este fatal. Virusul atacă şi lezează sistemul nervos central care
include atât encefalul (creierul) cât şi măduva spinării. Pentru a preveni
rabia, persoanele infectate trebuie tratate înainte de apariţia vreunui
simptom. Tratamentul afecţiunii este indicat şi în cazul în care
simptomatologia nu debutează la scurt timp de la expunerea la virusul ce
produce boala.
 Simptome la animale

Animalele infestate pot manifesta simptome vizibile sau tulburări de comportament.

Animalul care a muşcat o persoană şi care s-a comportat sau se comportă ciudat
poate fi infectat cu virusul rabic. Este importantă urmărirea, pe cât este posibil, a
animalului respectiv pentru a putea oferi un tratament corespunzător şi la momentul
oportun oricărei persoane care a intrat în contact cu animalul respectiv. Este foarte
posibil ca un animal să aibă rabie dacă nu prezintă frică, este neliniştit, excitabilitate
crescută. Agresivitatea, schimbarea bruscă de comportament, salivarea în exces, sau
dimpotrivă o atitudine timidă la un animal care este prietenos,
sunt manifestări care trebuie luate în calcul.
 Simptome la oameni
Perioada de incubaţie a virusului rabic este de 4-6 săptămâni. De obicei nu este prezent nici un simptom
al bolii. Primele simptome care apar includ durerea şi amorţeală la locul muşcăturii, urmate apoi de
simptomatologie vagă, care poate apărea în multe alte afecţiuni şi care includ: febră, tusea sau senzaţia de
gât uscat, durere, arsură, mâncărime, furnicături sau amorţeală la locul muşcăturii sau al expunerii iniţiale,
durere abdominală, anxietate sau nelinişte care se accentuează şi poate evolua spre agitaţie extremă.
Simptomatologia ulterioară este mai specifică şi poate include: perioade alternante de comportament
normal şi comportament bizar sau neobişnuit (anxietate, halucinaţii, delir), frică de apă (hidrofobie) sau
frică de aer (aerofobie), spasme
musculare la nivelul muşchilor feţei, gâtului sau diafragmului, urmate de convulsii. 
 Diagnosticul rabiei
• Diagnosticul rabiei la oameni poate include: testul direct cu anticorpi
fluorescenţi. Este un test uzual, rapid, care detectează proteinele
ce alcătuiesc virusul rabic. Testul se face prin prelevarea unei mostre de
ţesut din zona potenţial infectată, testul de polimerizare în lanţ. Acest test
detectează materialul genetic (ADN) al proteinelor din virusul rabic, este
foarte exact şi poate fi făcut din salivă, lichid cefalorahidian sau oricare alt
ţesut. Dacă o persoană a fost muşcată sau expusă în alt fel virusului rabic,
se pot administra o serie de vaccinuri, ca şi profilaxie postexpunere, până
la sosirea rezultatelor testelor care să confirme boala şi care au ca scop
prevenirea instalării bolii înainte ca diagnosticul să fie confirmat prin teste
specifice.
 Tratament
• După o expunere posibilă la virusul rabic, se impune curăţarea rănii
şi vaccinarea pentru că acestea sunt cele mai eficiente metode de a
stopa răspândirea infecţiei. Îngrijirea rănii: rana trebuie curaţată
imediat cu multă apă şi săpun pentru a reduce riscul unei infecţii.
Este indicată efectuarea unui consult medical de specialitate
pentru a se stabili un tratament mai complex al rănii.
Vaccinarea

In cazul expunerii la virusul rabic este necesară

administrarea unor vaccinuri. Acestea constituie terapia
post expunere. Vaccinarea ajută sistemul imun să combată
boala în stadiile timpurii. Când se administrează vaccinurile
înaintea apariţiei simptomelor severe, ele previn de obicei
dezvoltarea infecţiei şi cresc şansele de recuperare. Dacă
apar simptomele bolii vaccinurile nu mai sunt
eficiente şi persoana infectată decedează. Vaccinul este
administrat în funcţie de riscul de expunere la virusul rabic.
Medicii din cadrul Directiei de Sănătate Publică locale pot
evalua acest risc şi pot stabili dacă este necesară
vaccinarea. 
Mulțumesc pentru
atenție