Uniunea Europeana

Harta Uniunii
Europene
Institutii ale U.E.
• Parlamentul European
• Consiliul European
• Consiliul Uniunii Europene
• Comisia Europeană
• Curtea de Justiție a Uniunii Europene
(CJUE)
• Banca Centrală Europeană (BCE)
• Curtea Europeană de Conturi
• Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE)
• Comitetul Economic și Social European (CESE)
• Comitetul European al Regiunilor (CoR)
• Banca Europeană de Investiții (BEI)
• Ombudsmanul European
• Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor
(AEPD)
• Comitetul european pentru protecția datelor
(CEPD)
PARLAMENTUL
EUROPEAN
• Parlamentul European este organismul cu puteri legislative al
UE. Este ales direct de cetățenii UE, o dată la 5 ani.
• Rol: organism legislativ al UE, ales în mod direct, cu
responsabilități bugetare și de control
• Membri: 705 deputați (membrii Parlamentului European)
• Președinte: David-Maria Sassoli
• Înființare: în 1952, ca Adunare Comună a Comunității
Europene a Cărbunelui și Oțelului; în 1962, sub denumirea de
Parlamentul European; primele alegeri directe au avut loc în
1979
• Sedii: Strasbourg (Franța), Bruxelles (Belgia), Luxemburg
ROLURI
   Rol legislativ:
• Adoptă legislația UE, împreună cu Consiliul UE, pe baza propunerilor Comisiei Europene.
• Ia decizii cu privire la acordurile internaționale.
• Ia decizii cu privire la extinderea UE.
• Revizuiește programul de lucru al Comisiei și îi cere să propună acte legislative.

   Rol bugetar:
• Stabilește bugetul UE, împreună cu Consiliul.
• Aprobă bugetul pe termen lung al UE („cadrul financiar multianual”)
  Rol de control:
• Exercită control democratic asupra tuturor instituțiilor UE.
• Alege președintele Comisiei și aprobă colegiul comisarilor în ansamblu. Poate recurge la o moțiune de
cenzură, obligând Comisia să demisioneze.
• Acordă descărcarea de gestiune, adică aprobă modul în care s-a cheltuit bugetul UE.
• Analizează petițiile cetățenilor și formează comisii de anchetă.
• Discută politicile monetare cu Banca Centrală Europeană.
• Adresează interpelări Comisiei și Consiliului.
• Participă la misiuni de observare a alegerilor.
CONSILIU UNIUNII EUROPENE

Rol: reprezintă guvernele statelor

membre ale UE, adoptă legislația
europeană și coordonează politicile UE
Membri: miniștrii din fiecare țară a UE
care răspund de domeniul de politică
supus discuțiilor
Președinte: fiecare stat membru al UE
deține președinția prin rotație, pe o
perioadă de 6 luni
Înființare: 1958 (sub denumirea de
Consiliul Comunității Economice
Europene)
Sediu: Bruxelles (Belgia)
Comisia Europeană

• Rol: apără interesul general al UE, propunând

acte legislative, asigurând respectarea acestora
și implementând politicile și bugetul Uniunii
• Membri: o echipă („colegiul”) de comisari, câte
unul din fiecare țară a UE
• Președinte: Ursula von der Leyen
• Înființare: 1958
• Sediu: Bruxelles (Belgia)
Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE)

Rol: se asigură că legislația UE este

interpretată și aplicată în același mod în
toate țările UE; garantează că țările și
instituțiile UE se supun dreptului
european.
Membri:

• Curtea de Justiție: câte 1
judecător din fiecare țară a UE,
plus 11 avocați generali
• Tribunalul: câte 2 judecători
din fiecare țară a UE
•Înființare: 1952
•Sediu: Luxemburg
Banca Centrală Europeană (BCE)

Rol: gestionează moneda euro, menține

stabilitatea prețurilor și trasează politica
economică și monetară
Președintă: Christine Lagarde
Membri: președintele și vicepreședintele BCE
și guvernatorii băncilor centrale din toate statele
membre
Înființare: 1998
Sediu: Frankfurt (Germania)
 Aderarea
României la
Uniunea
Europeana
• 1 februarie 1993, Romania semneaza Acordul European care instituie o asociere intre Romania,
pe de o parte, si Comunitatile Europene si Statele Membre ale acestora, pe de alta parte. 
• 1993- Copenhaga, statele membre au decis ca statele asociate din Europa Centrala si de Est pot
deveni state membre al Uniunii Europene in momentul in care indeplinesc criteriile economice si
politice necesare. 
• 22 iunie 1995, depunerea de catre Romania, a cererii de aderare la Uniunea Europeana la cateva
luni dupa intrarea in vigoare a Acordului European (1 februarie 1995).
• decembrie 1999, decizia Consiliului European de la Helsinki de a deschide negocierile de
aderare cu Romania.
• februarie 2000, lansarea oficiala a procesului de negociere a aderarii Romaniei la U
niunea Europeana.
 Consiliile Europene de la Copenhaga (decembrie 2002), de
la Salonic (iunie 2003), Bruxelles (decembrie 2003 si iunie 2004) reconfirma sprijin
ul statelor membre ale Uniunii Europene pentru finalizarea negocierilor in
2004, semnarea Tratatului de Aderare cat mai curand posibil in
2005 si aderarea efectiva in ianuarie 2007. 
• decembrie 2004, incheierea negocierilor de aderare confirmandu-
se totodata calendarul de aderare in cadrul Consiliului European de la Bruxelles. 
• 3 aprilie 2005, Romania primeste avizul conform al Parlamentului European

•  25 aprilie 2005, la Luxemburg are loc semnarea Tratatului de Aderare 

• 26 septembrie 2006, Raportul Comisiei Europene pozitiv, care
a subliniat atat aspectele pozitive,
cat si aspectele asupra carora trebuie sa ne concentram in urmatoarea perioada.
•  01 ianuarie 2007, Romania a aderat la Uniunea Europeana
 Avantajele aderării României la UE sunt:
- beneficiul apartenenței la o mare familie de națiuni şi la securitatea pe care această
apartenentă o conferă;
- oporunitatea participării la cea mai mare piată unică din lume, cu toate posibilitătile
legate de creşterea economică şi crearea de locuri de muncă;
- consolidarea ireversibilă a reformelor economice şi politice realizate după 1989;
- facilitarea accesului la Fondurile Structurale destinate dezvoltării regiunilor mai puțin
Avantajele aderării României la UE  Click to add text
prospere ale Uniunii, fonduri care s-au dovedit benefice pentru tări că Irlanda sau Portugalia,
în primii ani după aderare.
 Sunt exprimate opinii, conform cărora ar există şi dezavantaje, constând în aşa-zisă
pierdere de suveranitate, de identitate natională şi vulnerabilitătii în față concurenței de pe
Piața Unică. De fapt, nu este o pierdere de suveranitate, ci o lărgire a acesteia prin
cuprinderea sa într-un interes" mai larg, creşterea greutătii" în organismele internaționale.
Este adevărat că o concurentă sporită presupune o restructurare corespunzătoare, proces
care ar putea avea impact negativ pe termen scurt asupra unor segmente ale societătii
civile.