MITURILE ȘI MITOLOGIA

ROMÂNĂ

Elaborat de:Cociorvă Ion

 CUPRINS

1. Mitul
2. Mitologia română
3. Mitul zburătorului
4. Mitul etnogenezei
5. Mitul morții și al transhumanței
6. Mitul jertfei pentru creație
 Mitul


Mitul “este o istorie sacra, un eveniment primordial care a avut loc la inceputul
timpului”. (Mircea eliade).
Mitul explică geneza lumii sau fenomenele naturii, motivează aspiraţiile şi
idealurile umane; el e un produs al spiritului care se reînnoieşte înpermanenţă.
Mitul conferă expresie la ceea ce raţiunea nu poate exprima; el ne pune în contact
cu misterul naturii.
Relatarea unei întâmplări sacre echivalează însă cu dezvăluirea unui mister, pentru
că personajele mitului nu sunt fiinţe umane, ci zei sau eroi civilizatori,aşa ca
gesturile lor sunt asemeni unor taine, pe care omul nu le-ar fi pututcunoaşte dacă
nu i-ar fi fost dezvăluite.
Mitul este deci povestea a ceea ce s-a petrecut în illo tempore, relatarea a ceea ce
zeii sau fiinţele divine au făcut la începuturile timpului. Ca şi orice povestire, mitul
are o acţiune, una liniară, de obicei, cu scopul de a ne oferi lacapătul povestirii o
învăţătură, o soluţie, întâmplările se derulează cronologic.
 MITOLOGIA ROMANA
 La început romanii și-au imaginat zeii ca puteri și mai apoi ca persoane, astfel
explicându-se faptul că puțin din mitologia romană este autentică. După învă țatul
roman Marcus Terentius Varro, numai după ce romanii au avut contact cu civilizația
Greciei antice în sec VI î.Hr. ei au început să-și reprezinte zeii sub formă umană. În
ultimele trei secole înaintea lui Hristos scriitori ca Virgil și Ovidiu au gravat numele
și funcțiile zeilor romani în librăriile grecești și în tradi ția artistică creând o
mitologie hibridă, greco-romană care a inspirat poe ții și pictorii din antichitate și
până azi. Majoritatea faptelor cunoscute despre vechea mitologie romană provin din
scrierile scriitorilor antici, din operele de artă care au supravie țuit până azi și din
descoperirile arheologice. Romanii credeau că practicile lor religioase men țineau
așa zisa „pax deorum” sau pacea zeilor - care asigura prosperitatea continuă a
comunității. Fiecare loc, împrejurare sau obiect avea propriul zeu ocrotitor și
existau foarte multi zei cu atribuții mărunte, dar importante pentru romani. Astfel,
zeii protejau fiecare act al vieții, de la naștere până la moarte.
 MITUL ZBURĂTORULUI

 Mitul folcloric al „zburătorului” simbolizează înmugurirea sentimentului de

dragoste la fetele aflate la vârsta pubertății. Trăirile tinerelor sunt
declanșate de un personaj fantastic, cu o mare putere de seduc ție, care
apare pe înserat, le face să se îndrăgostească de el, apoi pleacă, lăsând în
urma lui melancolie, zbucium. Este ca o boală, o dragoste pătima șă, o
iubire pasională, nestăpânită care mistuie și distruge sufletul omului.
Zburătorul este o semi-divinitate erotică, un demon arhaic (vechi) de tip
malefic (cu o influență nefastă, fatală, rea). Caracter cu aspect malefic, pe
de o parte prin plăcerea de a chinui și isteriza pe tinerele fete, zburătorul
este pe de altă parte demonul frumos care aduce tulburările și zbuciumul
iubirii.
 MITUL ETNOGENEZEI

 În folclorul românesc există o binecunoscută legendă, pe care George Călinescu o socotea

unul dintre cele patru mituri fondatoare ale specificului naţional românesc: „Traian şi Dochia”
 Mitul etnogenezei a pătruns în conştiinţa literară a poporului român prin cronicari, prin
cărturarii Şcolii Ardelene, prin istoricii şi scriitorii romantici ( M.Eminescu- drama istorică
Decebal, Gemenii, Sarmis, Rugăciunea unui dac şi Memento mori)
 George Calinescu, considera ca mitul “Traian si Dochia” este “rezultatul unei intregi experiente
de viata a poporului roman”.
 Mitul i-a fermecat pe romancierii romani, Gheorghe Asachi fiind cel care in 1838, a transpus în
versuri legenda.Legenda susţinea că fiica lui Decebal, numită Dachia (nume devenit ulterior
Dochia), a fugit, după moartea regelui dac, travestită în păstoriţă, pentru a nu fi prinsă de
Traian. Ajunsă în cele din urmă pe vârful Ceahlăului, ea se rugă lui Zamolxis să fie prefăcută în
stană de piatră, nedorind să-şi trădeze patria. Chiar şi aşa Traian nu incetează să iubească.
Acestea sunt stâncile care se văd până astăzi în zona masivului Ceahlău unde există formaţiuni
stâncoase cu un aspect deosebit.
 Traian şi Dochia este o baladă reala întrucât se bazează pe un fapt real şi anume cucerirea
Daciei de către romani, în text fiind prezente personaje din istorie precum Decebal şi Traian .
 Etnologul Romulus Vulcănescu a susţinut că există două teme principale legate de mitul
Dochiei: Prinţesa războinică, Legenda romantică
 MITUL MORȚII ȘI AL
TRANSHUMANȚEI

 Balada Miorița prezintă confruntarea omului cu destinul și a

apropierii unei morți,moment în care se declanșează meditația
asupra ființei și a neființei. Reflecția asupra propriei
persoane,asupra apropiațiilor definesc testamentul moral al
ciobanului.
 Tema baladei are ca punct de plecare fenomenul de transhumanta
si reprezinta o intreaga filosofie a vietii si a mortii,devenind un
adevarat poem filozofic. Reprezinta unul dintre miturile
fundamentale ale romanilor, simbolizand existenta pastorala a
poporului roman
 Datorită ocupațiilor și tradițiilor poporului
român ,"Miorița"pastrează întâmplări din trecut, fapte viteje ști,
caracteristice baladei populare.
  Mitul jertfei pentru creație

Din năzuința spre nemurire a traco-dacilor s-a născut și cel mai tulburător mit al creației umane: mitul jertfei.
Frazer ne amintește obiceiul existent în grecia modernă conform căruia atunci când se construiește o clădire
nouă trebuia să se taie o pasăre, un animal (cocoș, berbec sau miel) al cărui sânge este lăsat să curgă peste piatra
de temelie, sub care se îngroapă apoi jertfa. “Scopul sacrificiului este să facă clădirea stabilă și solidă”1
mitul jertfei zidirii este un mit caracteristic pentru zona sud-est europeană cu o mare pondere ca motiv în
folclorul literar şi în literatura cultă românească. Printre operele din literatura românească se numără legendele
“monastirea argeșului” și “meșterul manole”. În varianta meșterul manole culeasă de T. Pamfile2, apare
legământul caracteristic breslelor și condiția impusă de a nu mai construi o altă lucrare la fel. Manole primește
condițiile, dar lucrul era în zadar, fiindcă tot ceea ce zideau ziua se surpa noaptea. Ieșirea din impas se petrece cu
ajutorul visului, prin care se transmite mesajul-condiție tabú: sacrificiul unei soții în temelia noii clădiri, dar din
cauza nerespectării jurământului, victimă cade soția lui manole.