Sunteți pe pagina 1din 18

KINETOTERAPIE IN

SDR. DOWN
STUDENTA:DARIE OANA
ANDREEA
BFKT,AN III,GR.1
 Sindromul Down (trisomie 21) reprezintă o afecțiune
cromozomială (o afectiune din naștere, care este prezentă la copil
încă din momentul conceperii) cauzată de prezența unui cromozom
21 suplimentar. Cromozomii sunt structuri microscopice prezente in
fiecare celulă din fiecare țesut al organismului. Ei poartă planul
tuturor caracteristicilor pe care le moștenim. Acest plan este purtat
sub forma un mesaj codat prezent într-o substanță chimică
denumită ADN. La om, sunt 23 de perechi de cromozomi în fiecare
celulă, 46 în total. Un set de 23 de cromozomi se moștenește de la
tată iar celălalt set de 23 de la mamă.
 Toate persoanele cu Sindrom Down prezintă un anumit grad de
dificultate de învățare (retard mental). Gradul de dizabilitate diferă
de la o persoană la alta și este imposibil de apreciat în momentul
nașterii cât de grav va fi.
Cauze

 Sindromul Down este produs de trisomia cromozomului 21 și mai exact de


trisomia regiunii 21q22 (numită și DSCR-Down Syndrome Critical Region).
 Analiza citogenetică poate evidenția mai multe variante: trisomia 21 liberă și
omogenă, trisomia 21 liberă și in mozaic cromozomial; trisomia 21 prin
transolocație Robertsoniană neechilibrată; trisomia 21 parțială.
 Trisomia 21 liberă și omogenă apare în 92-95% din cazurile de sindrom
Down și constă în prezența unui cromozom 21 suplimentar la nivelul tuturor
liniilor celulare. Se produce prin nedisjuncție meiotică, cel mai frecvent
maternă și în special în meioza I.
 Trisomia 21 liberă și în mozaic cromozomial apare în 2-3% din cazuri și se
caracterizează prin prezența a doua linii celulare distincte genetic, una cu
46 de cromozomi și o alta cu 47 de cromozomi, ce conține și un cromozom
suplimentar 21. Acest tip de trisomie liberă și în mozaic apare prin
nedisjuncție postzigotică sau, extrem de rar, prin pierderea unui cromozom
21 într-o parte din celulele ce derivă dintr-un zigot trisomic.
Simptomatologie

 De obicei sindromul Down este diagnosticat clinic în perioada neonatală sau


la sugar, datorită dismorfiilor evocatoare care, deși variază la diferiți
pacienți, realizează un aspect fenotipic caracteristic (1). Nou-născutul cu
trisomie 21 are talia și greutatea sub limita normală corespunzatoare
vârstei, hipotonie musculară, hiperextensibilitate articulară și reflex Moro
redus sau absent, reflexul rotulian este slab. Nou-născutul prezintă craniul
mic și rotund (brahicefalic), cu occiput aplatizat și fontanele largi care se vor
închide cu întârziere. Fața este rotundă, profilul facial este plat datorită
hipoplaziei oaselor proprii ale nasului, iar fruntea este bombată. Fantele
palpebrale sunt orientate oblic, în sus și înafară. Aproximativ jumătate
dintre pacienți prezintă epicantus. Toți nou-născuții cu sindrom Down
trebuie examinați de către un specialist pentru depistarea cataractei
congenitale și a altor anomalii oculare (strabism convergent, blefarite,
nistagmus, opacifierea cristalinului) (2). Irisul poate avea un aspect pătat (
petele Brushfield). Aceste pete Brushfield sunt mici, albicioase,rotunde sau
neregulate și se dispun ca o coroană la joncțiunea treimii mijlocii cu treimea
externă a irisului.Urechile sunt mai jos inserate, mici, rotunde și displazice.
Helixul are un aspect rulat, iar antehelixul este proeminent (3).
 Conductul auditiv este mic, iar hipoacuzia și surditatea poate afecta 50%
din pacienți cu sindrom Down, la orice vârstă (4). Gura este mică, deschisă,
cu protruzie linguală. Limba este mare, brăzdată de șanturi (
limbă plicaturată, scrotală). Bolta palatină este inaltă și îngustă. Gâtul este
scurt, gros, cu exces de piele pe ceafă. Mâinile sunt scurte si late cu deget
V ce poate prezenta brahidactilie sau clinodactilie (încurbare) și cu un singur
pliu de flexie palmară (pliu simian). Spațiul interdigital I de la picior este
mult mai larg comparativ cu normalul. Toracele poate fi în pâlnie, cu
mameloane aplatizate și cifoză dorso-lombară. Aproximativ 40-50% dintre
copiii cu sindrom Down prezintă malformații congenitale cardiovasculare.
Dintre acești copii 30-40% pot prezenta defect septal atrioventricular
complet (5,6). O altă malformație congenitală cardiovasculară care poate sa
apară este reprezentată de canalul atrioventricular comun. Pot fi prezente și
anomalii digestive ca de exemplu atrezie duodenală, stenoză duodenală,
hernie ombilicală și pancreas inelar. Pacienții cu sindrom Down prezintă
retard mental care poate varia de la mediu la sever. Coeficientul de
inteligență poate să scadă după primii ani de viață.
Tratamentul kinetic
 Parintii au un rol foarte important pentru dezvoltarea
normala a copilului, insa exista parinti care ascund acest
adevar( ca au copii care sufera de sindrom Down). Sunt
parinti care renunta la kinetoterapie dupa ce copilul cu
acest sindrom incepe sa mearga, ceea ce este de
asemenea un lucru foarte grav, dupa parerea
specialistilor, deoarece se intrerup etapele de dezvoltare
psiho-motrica a copilului.   Programele de kinetoterapie
sunt intotdeauna elaborate in functie de gravitate boli,
de capacitatea de comunicare a copilului si intotdeauna
sunt individualizate pentru fiecare copil in parte.
 Recomandari pentru parintii copiilor cu sindrom Down:

» sa nu va fie rusine de copilul vostru, de modul in care


cum sau de cum se comporta;
» sa nu-i dati de inteles ca este bolnav si ca are o
disabilitate;
» sa-l lasati sa se joace in parc cu copiii sanatosi;
» sa-l trimiteti la o scoala normala nu in "scoala speciala"
pentru a se dezvolta mental mai bine;
» inca din primele luni de viata sa-l aduceti intr-un
cabinet de kinetoterapie (sa inceapa programul de
recuperare medicala pentru sindrom Down)
» obligatoriu sa-l duceti la un bazin pentru inot
 Dificultăţile şi întârzierile în dezvoltarea motrică a copiilor cu
sindrom Down pot fi corectate şi corijate cu ajutorul
kinetoterapiei. Acţiunile care trebuie întreprinse sunt următoarele:
 - îmbunătăţirea posturii în fiecare etapă de dezvoltare;
 - dezvoltarea stabilităţii şi echilibrului prin exersarea reacţiilor
posturale şi de stimulare proprioceptivă;
 - disocierea şi variaţia mişcărilor ;
 - îmbunătăţirea şi îmbogăţirea deprinderilor motrice de bază şi
aplicativ-utilitare;
 - antrenarea deprinderilor necesare vieţii de zi cu zi;
 - corectarea deficienţelor ce pot apărea datorită tonusului scăzut
(picior plat, genu recurvatum, lordoză, abdomen proeminent);
 - dezvoltarea coordonării mişcărilor;
 - creşterea, cât este posibil, a tonusului muscular;
 - antrenarea capacităţii de efort.
 La copiii cu sindrom Down se recomandă începerea cât mai devreme a programului
kinetic, program numit “intervenţie timpurie”. Asfel, şansele ca aceşti copii să obţină
în viitor un grad cât mai mare de independenţă cresc simţitor. Părinţii sunt învăţaţi să
lucreze şi ei cu proprii copii, în urma consilierii de kinetoterapeut, ei devenind co-
terapeuţi.
 Sindromul Down este tratat cu ajutorul kinetoterapiei după următorul principiu.
 Tratamentul trebuie să răspundă cerinţei de bază a dezvoltării şi creşterii copilului. În
perioada de dezvoltare a deprinderilor motorii de bază se pune fundamentul
dezvoltării motorii viitoare. Este de preferat ca intervenţia motorie a kinetoterapeuţilor
să aibă loc corect în această perioadă. Un aspect neaparat obligatoriu şi elementar de
cunoscut este că în apariţia limitărilor în comportamentul motor în cazul copiilor cu
sindrom Down este incapacitatea – dizabilitatea - de stabilizare a posturilor. În
contextul general, dar şi specific al programelor kineto, aceasta înseamnă că în
dezvoltarea fiecărei deprinderi neuromotorii de bază trebuie stimulată postura
primară de bază şi funcţional , echilibrat.
 Terapia prin joacă are un succes mare în rândul copiilor cu sindrom Down. De
asemenea, aceşti copii pot fi introduşi în grupe de copii cu acelaşi sindrom, dar şi fără
dizabilităţi, antrenarea şi angajarea în execuţii fiind favorizată de dorinţa de imitaţie
specifică copiilor cu sindrom Down. 
 Elaborarea programelor de kinetoterapie se
efectueaza dupa testarea clinica musculo-
articulara care consta in:
 -bilant articular (laxitatea articulara este
specifica pentru copiii cu sindrom Down);
 -bilant muscular (hipotonia musculara fiind una
din caracteristicile copiilor cu sindrom Down);
 -evaluarea aliniamentului si posturii corecte a
corpului
 -evaluarea mersului;
 -evaluarea globala.
Obiectivele de baza in
kinetoterapia specifica in
sindromul Down
 -relaxarea prin efectuarea de miscari pasive, deoarece
nu intotdeauna se poate conta pe capacitatea de
concentrare a copilului, dat fiind si retardul psihic.
 -alinierea coloanei cervicale, corectarea cifozei;
 -alinierea coloanei toracice si a centurii scapulare
(ridicarea umerilor si indreptarea spatelui);
 -alinierea coloanei lombare si a pelvisului (reducerea
hiperlordozei lombare;
 -alinierea extremitatilor inferioare, corectarea platfusului,
ridicari pe varfuri, purtarea de talonete.
 Cresterea fortei musculare, tehnici si exercitii de cresterea
fortei:
 -exercitii izometrice;
 -exercitii dinamice cu rezistenta;
 -alte tipuri de exercitii (exercitii complexe, jocul cu coarda, jocul cu
mingea);
 -masajul.
 Mijloace utilizate:
 - miscari cu rezistenta;
 - exercitii pentru musculatura abdominala;
 - exercitii pentru musculatura spatelui;
 - intoarcerea din decubit dorsal in decubit ventral cu rezistenta ;
 - exercitii efectuate cu diferite aparate (balon, plansete,
balansoare, etc.).
 Cresterea rezistentei musculare, rezistenta
fiind capacitatea de a sustine un efort. Pentru
obtinerea rezistentei principiul metodologic este
repetarea cotidiana si cresterea lenta a duratei
exercitiului.
     Cresterea coordonarii, controlului si
echilibrului. Realizarea controlului motor are
urmatoarele etape de baza:
 reeducarea mobilitatii;
 reeducarea stabilitatii;
 reeducarea mobilitatii controlate;
 Stimularea echilibrului:
Mijloace utilizate: copilul este asezat in diferite pozitii (pe minge,
platforma de echilibru etc) si trebuie stimulat sa isi mentina
echilibrul in timpul miscarilor fata-spate, stanga-dreapta a obiectelor
pe care este asezat.
  Stimularea proprioceptiva:
Mijloace utilizate: stimularea pielii cu diferite materiale (pensule,
bureti, blana, etc.)
 Prevenirea si combaterea atitudinilor deficiente: picior plat,
genuvalgum, coxavara bilateral, lordoza lombara datorata hipotoniei
musculare, etc.
          In functie de deficienta asociata seutilizeaza diferite exercitii
care trebuie sa fie variate, interesante si schimbate des pentru a
capata atentia si interesul copilului. Utilizarea exercitiilor sub forma
jocului este binevenita.
 Exemple de exercitii pentru piciorul plat:

-    stimularea plantara prin masaj;
-    rularea cu suprafata plantara (talpa)-piciorul
descult- a unui baston;
-    mers descult;
-    ridicari pe varfuri;
-    apucarea de diferite obiecte cu degetele de
la picioare.
 Ortezarea in Sindromul Down
      Ortezarea are scopul de a preveni si combate atitudinile
deficiente.
      Cel mai frecvent se utilizeaza ortezarea membrului inferior, mai
exact a piciorului  avand ca obiectiv principal corectia piciorului plat-
valg prin utilizarea de incaltaminte ortopedica sau orteze de glezna
picior.
      Caracteristici ale incaltamintei ortopedice pentru piciorul plat
valg:
-    caramb inalt si tare pe partea interna
-    sustinator plantar