ARTA SECOLULUI

XX
Bulisca Alexandra-Elena
Clasa a X-a G
 Cuprins
◦ Fovism;
◦ Cubismul;
◦ Bauhaus;
◦ Suprarealism;
◦ Abstracționism;
◦ PopArt.
1) DEFINITIE:
Fovism
o Fovismul este o miscare artistica care se dezvolta in Europa inca din anul 1895 si pana in anul 1907, cu o maxima perioada de dezvoltare intre anii 1905-
1907.
o Fovismul este cu adevarat prima revolutie artistica din secolul XX. Ea determina o mutatie radicala in domeniul limbajului plastic, presupune o schimbare
fundamentala a intelegerii relatiei arta-realitate si eliberarea totala a temperamentului si instinctului artistic.
2) DENUMIRE:
o Termenul de Fovism vine de la cuvantul francez “fauve”, adica “fiara salbatica”. Acesta este utilizat pentru prima data de catre criticul Vauxcelles Louis, cu
ocazia expozitiei de la Salonul de Toamna din 1905 (care reprezinta si anul de aparitie a grupului Die Brucke) unde sunt reunite lucrari de Matisse, Vlamink,
Braque, Dufy, etc., caracterizate printr-un colorit proaspat si violent.
o Cu acest prilej Vauxcelles exclama referitor la o statuie de Donatello aflata in mijlocul salii si conceputa in cel mai pur stil renascentist florentin: “Donatello
parmis les fauves” (Donatello printre animale salbatice).
o Insasi sala expozitiei a fost botezata “la cage aux fauves” (cusca animalelor salbatice). Aceasta ironie reprezinta lansarea miscarii foviste.

3) PUNCTE DE PORNIRE:
o Impresionism. Punctele de pornire se regasesc in descompunerile cromatice, folosirea culorilor pure si a raporturilor de complementaritate: dar parasesc
impresionismul prin refuzul fata de caracterul sau esential senzorial, deplasarea interesului de la impresie la expresia culorii (existand paralelisme cu
expresionistii, mai ales cu membrii grupului Die Brucke) si refuzul de pulverizare a formei sau excesiva divizare a tusei care destrama structura lumii vizibile.
o Neoimpresionism. Punctele de pornire se regasesc in divizarea stiintifica a tuselor, dar Matisse care este pana la un punct adeptul pointilismului, le reproseaza
micsorarea tusei (punctului), practicand pastilele si pata de culoare pentru a mari capacitatea tusei de a modela forma.
o Opera lui Gauguin. Punctele de pornire se regasesc in exotismul, decorativismul si arabescul linear specific.
o Opera lui Van Gogh. Punctele de pornire se regasesc in expresivitatea culorii.
4) CARACTERISTICI FUNDAMENTALE:
Fovism
o Se pastreaza legatura cu lumea realului, dar prin ceea ce simte artistul in fata realitatii si nu printr-o descriere, redare a ceea ce se
vede. Aceasta pastrare a contactului cu realitatea atesta implicarea artistului in societate si functia sociala a artei.
o Culoarea are rolul principal in structurarea viziunii si constructia formei, de aceea i se atribuie rolul de a soca privitorul prin
suprafete (pete) mari de culori pure (cu dominanta rosu), in raporturi violente, de complementaritate si in tonuri stralucitoare. Ele
permit aducerea senzatiilor pe panza cu maximum de brutalitate si explozivitate (Derain: ” Culorile erau pentru noi cartuse de
dinamita”).
o Eliminarea clar-obscurului sia modelarii prin nuante si pasaje de culoare.
o Accentuarea pe efectul de decorativism si bidimensionalitate. Forma este delimitata in spatiu printr-o linie de contur. Ea este excesiv
simplificata, redusa doar la suprafete si este lipsita de consistenta si volum. Uneori datorita vibrarii suprafetei tabloului prin pete
mari de culoare violent asezate, se ajunge la dispersarea obiectelor si la eliminarea relatiei fond-forma (dispare impresia de
spatialitate, de tridimensional).
5) REPREZENTANTI FOVISM:
o Valtat, Louis
o Matisse, Henri
o Evenepoel, Henri
o Derain, Andre
o Puy, Jean
o Vlaminck, Maurice
o Manguin, Henri
o Dufy, Raoul
o Friesz, Othon
o Kees van Dongen
o Rouault, Georges
o Marquet, Albert
o Bailly, Alice
o Camoin, Charles
o Braque, Georges
 Fovism

Henri Matisse Henri Matisse Henri Matisse Henri Matisse

Andre Derain Andre Derain Andre Derain Maurice de Vlaminck

 Cubismul
1) Cubismul a fost un stil cu adevărat revoluționar al artei moderne dezvoltat de pablo picasso și georges braques. a fost primul stil de artă abstractă
care a evoluat la începutul secolului al xx-lea ca răspuns la o lume care se schimba cu o viteză fără precedent. cubismul a fost o încercare a artiștilor
de a revitaliza tradițiile obosite ale artei occidentale despre care credeau că și-au urmat cursul. cubiștii au contestat formele convenționale de
reprezentare, cum ar fi perspectiva, care fusese regula încă de la renașterea italiană . scopul lor era să dezvolte un nou mod de a vedea care reflecta
epoca modernă.
2) Influența lui Cézanne:
Paul Cézanne nu a fost interesat în primul rând de a crea o iluzie de profunzime în pictura sa și, în consecință, a abandonat tradiția desenului în
perspectivă. Perspectivă , care a fost folosită încă din Renașterea timpurie, a fost o formulă geometrică care a rezolvat problema modului de a
desena obiecte tridimensionale pe o suprafață bidimensională. Cézanne a simțit că iluzionismul perspectivei a negat faptul că o pictură este un
obiect plat bidimensional. Îi plăcea să aplatizeze spațiul din picturile sale pentru a pune mai mult accent pe suprafața lor - pentru a sublinia diferența
dintre o pictură și realitate. El a văzut pictura în termeni mai abstracte ca fiind construcția și dispunerea culorii pe o suprafață
bidimensională. Această abordare abstractă plată a atras atenția cubiștilor și a picturilor lor timpurii, cum ar fi „Fabrica de la Horta de Ebbo” a lui
Picasso (1909) și „Viaductul la L'Estaque” (1908) al lui Braque, au dus la extrem.
3) Influența artei africane:
Cubiștii au crezut că tradițiile artei occidentale s-au epuizat și un alt remediu pe care l-au aplicat pentru a-și revitaliza munca a fost să se bazeze pe
energia expresivă a artei din alte culturi, în special arta africană . Cu toate acestea, nu erau interesați de adevăratul simbolism spiritual sau social al
acestor obiecte culturale, ci le valorificau superficial pentru stilul lor expresiv. Ei i-au privit ca pe elemente subversive care ar putea fi folosite
pentru a ataca și reîmprospăta tradiția obosită a artei occidentale. Această inspirație pentru arta de referință încrucișată din diferite culturi a venit
probabil de la Paul Gauguin , post-impresionistul francez artist, ale cărui picturi și amprente au fost influențate de cultura nativă din Tahiti și
Insulele Marquesas, unde și-a petrecut ultimii ani.
4) Viziunea cubist:
Cubismul
o Cubiștii au văzut limitele perspectivei ca pe un obstacol în calea progresului. Faptul că o imagine desenată în perspectivă ar putea funcționa doar
dintr-un singur punct de vedere le-a restricționat opțiunile. Întrucât imaginea a fost desenată dintr-o poziție fixă, rezultatul a fost înghețat, ca un
instantaneu, dar cubiștii au vrut să facă poze care să depășească geometria rigidă a perspectivei. Au vrut să introducă ideea de „relativitate” - modul în
care artistul a perceput și selectat elemente din subiect, contopindu-și atât observațiile, cât și amintirile în imaginea concentrată. Pentru a face acest
lucru, cubiștii au examinat modul în care vedem.
o Când privești un obiect, ochiul tău îl scanează, oprindu-se să înregistreze un anumit detaliu înainte de a trece la următorul punct de interes și așa mai
departe. De asemenea, vă puteți schimba punctul de vedere în raport cu obiectul, permițându-vă să-l priviți de sus, de jos sau din lateral. Prin urmare,
cubiștii au propus că vederea dvs. asupra unui obiect este suma mai multor vederi diferite, iar memoria dvs. asupra unui obiect nu este construită
dintr-un unghi, ca în perspectivă, ci din multe unghiuri selectate de vedere și mișcare. Pictura cubistă, de formă paradoxal abstractă, a fost o încercare
de a vedea un mod mai realist.
o O pictură cubistă tipică descrie oameni, locuri sau obiecte reale, dar nu dintr-un punct de vedere fix. În schimb, vă va arăta multe părți ale subiectului
la un moment dat, privite din unghiuri diferite și reconstruite într-o compoziție de planuri, forme și culori. Întreaga idee de spațiu este reconfigurată:
partea din față, din spate și laturile subiectului devin elemente interschimbabile în proiectarea operei.
5) NOTE CUBISM:
o Cubismul a fost primul stil abstract al artei moderne.
o O pictură cubistă ignoră tradițiile desenului în perspectivă și vă arată multe puncte de vedere asupra unui subiect la un moment dat.
o Cubiștii au introdus colajul în pictură.
o Cubiștii au fost influențați de arta din alte culturi, în special măștile africane.
o Există două faze distincte ale stilului cubist: cubismul analitic (înainte de 1912) și cubismul sintetic (după 1912)
o Cubismul a influențat multe alte stiluri de artă modernă, inclusiv orfismul, futurismul , vorticismul, suprematismul , constructivismul și expresionismul .
6) REPREZENTANTI CUBISM:
Cubismul
o Pablo Picasso;
o Georges Braque;
o Robert Delaunay;
o Albert Gleizes;
o Juan Gris;
o Fernand Leger;
o Jacques Lipchitz;
o Jean Metzinger;
o Lyonel Feininger;
o Paul Klee;
o Marcel Duchamp;
o Salvador Dali;
o Marc Chagall. Pablo Picasso Pablo Picasso
 Bauhaus
o Bauhaus a fost o mișcare care a abandonat orice tradiție și design redefinit radical - modelând secolul al XX-lea ca practic nicio altă școală de
artă din epoca sa. Chiar și la 100 de ani de la înființare, Bauhaus este încă sinonim cu un aer inconfundabil de răceală subevaluată și practic
modern. O mișcare înființată în 1919 la Weimar - concepută inițial ca un experiment pentru reunirea artelor și arhitecturii - s-a dezvoltat într-unul
dintre cele mai influente stiluri ale Germaniei - în ciuda faptului că școala de artă în sine a existat doar timp de 14 ani.
o După opulența lumii designului din secolul al XIX-lea, Bauhaus a transpus în realitate o viziune a designului minimalist contemporan.
o Subevaluat, simplu, minimalist - toate acestea sunt cuvinte pe care oamenii le asociază adesea cu stilul Bauhaus. Dar nu există o definiție unică,
care să se potrivească tuturor pentru acest stil de design inovator. De fapt, mișcarea se referă mai mult la o serie de direcții de stil care au izvorât
din conceptul original Bauhaus. Walter Gropius, arhitect și fondator al școlii Bauhaus din Weimar, credea că toate obiectele ar trebui să fie
simple, frumoase, funcționale și accesibile tuturor - și această definiție a designului este ceea ce continuă să influențeze proiectanții până în
prezent. Gropius a dorit să aducă industria, știința și arta laolaltă, aplicând principiile expresioniste operei sale: desenele sale simple, simetrice,
materialele neobișnuite și flerul artistic încă formează pietrele de temelie de bază ale stilului Bauhaus contemporan.
o Lumea arhitecturii este locul în care școala Bauhaus și-a transformat într-adevăr designul modern, arhitecții revoluționari Bauhaus fiind pionierii
utilizării de noi materiale de construcții precum oțelul , sticla și betonul.
o REPREZENTANTI BAUHAUS:
o Walter Gropius;
o Paul Klee;
o Wassily Kandinsky;
o Laszlo Moholy-Nagy;
o Oskar Schlemmer.
o Designerii iconici și designurile mișcării Bauhaus:
Bauhaus
o Modele precum mobilierul tubular din oțel al lui Marcel Breuer și celebra scrumieră al lui Marianne Brandt s-au născut dintr-o dorință de design
simplu. Designul iconic al Bauhausului modern - legendarul bec Wagenfeld de la Wilhelm Wagenfeld - este încă cunoscut sub numele de „ lampă
Bauhaus. Dar toate proiectele Bauhaus au un lucru în comun: se străduiesc să reconcilieze conceptele existente cu o nouă interpretare artistică a
status quo-ului.
o Formele geometrice simplificate în culori complementare au fost concepute pentru a salva arta de la industrializare.
 Suprarealismul
o Suprarealismul este un curent artistic care a fost fondat la Paris, în 1924, de către poetul Andre Breton, continuînd pe linia Dadaismului de a
explora ceea ce este irațional și subversiv în artă. Suprarealismul era însă preocupat în mod mai explicit de spiritualism, psihanaliză freudiană și
marxism în comparație cu Dadaismul. Scopul curentului era să ajungă la o artă care să erupă direct din subconștient, fără a fi modelată prea tare de
rațiune, moralitate sau judecăți estetice.
o Suprarealiştii au împărtăşit unele idei dadaiste, însă au susţinut că erau mai relevanţi lumii noi. Dada îşi afla libertatea în practica constantă a
negaţiei; supralismul încearcă să dea acestei libertăţi fundamentul unei “doctrine”. Este trecerea de la negaţie la afirmaţie. Suprarealismul preia
multe din poziţiile dadaiste, din gesturile sale, din atitudinile distructive, sensul general al revoltei sale şi chiar şi metodele sale de provocare.
Diferenţa constă într-o abordare diferită. Refuzului total, spontan, primitiv, al mişcării Dada, suprarealismul îi substituie căutarea experimentală,
ştiinţifică, sprijinindu-se pe filozofie şi psihologie.
o Cuvintele cheie ale Suprarealismului sunt: subconștient, vise, irațional, ciudat, automatism, juxtapunere, distrugere și nu în ultimul rând erotism.
o Sub influența lucrărilor lui Freud, suprarealiștii vedeau rațiunea ca pe o barieră ce bloca intrarea către creativitate, considerând subconștientul un
imens depozit de creativitate reprimată. Acesta a constituit de altfel punctul central al suprarealismului, artiștii concentrându-se în mod constant pe
deblocarea subconștientului, de explorare a viselor reale și bizare în același timp, tendința fiind totodată de a respinge adevărurile și convențiile
recunoscute.
o Eforturile lor de a propulsa forțele creative ale subconștientului l-au plasat pe Breton și pe adepții curentului pe un drum prin teoria viselor,
intoxicațiilor, șansei, extazului sexual și nebuniei. Imaginile obținute în acest mod/prin aceste mijloace, fie vizuale sau literare, au fost apreciate
tocmai în măsura în care capturau aceste momente de intensitate psihică și de provocare a redării frumuseții nestăpânite, nereprimate. Astăzi
asociem adesea Suprarealismul cu juxtapuneri ciudate și combinații/asocieri absurde, cum se întâmplă de multe ori în vise, când multe lucruri par să
nu aibă vreun sens sau vreo logică.
 Suprarealismul
o REPREZENTANTI SUPRAREALISM:

o Hans Arp;
o Salvador Dali;
o Max Ernst;
o Frida Kahlo;
o Rene Magritte;
o Andre Masson;
o Joan Miro;
o Yves Tanguy.

 Mdratul Hasan
René Magritte
René Magritte
 Abstracționism  
o Abstracționism  este denumirea pe care, începând cu cel de-al treilea deceniu al secolului al XX-lea, și-o revendică o serie de tendințe, de
grupări, de creații - în general diverse, succedându-se nu fără o anumită atitudine polemică - care au la bază un protest
împotriva academismului și naturalismului, îndepărtând din imaginea plastică elementele lumii vizibile, redate până atunci din așa
zisă artă figurativă, și așezând în locul lor un sistem de semne, linii, pete, volumi, ce ar trebui să exprime, în formă pură, acțiunea
raționalității și sensibilității umane dar si gândurile cele mai ascunse și unele detalii ale personalității acestora ce sunt adânc îngropate în
suflet așteptând să fie scoase la iveală.
o Plecând de la ideea că arta plastică, arhitectura și muzica sunt prin excelență abstracte - ele presupunând în același timp o sumă de
legături cu irealul, și fiind, de regulă, neacceptate drept construcții, ci ansambluri controlate de logică- primii artiști atrași de
abstracționism își manifestă, cu un sentiment de eliberare, întreaga încărcătură emoțională, sentimentala si senzitiva.
o Arta abstractă înregistrează manifestări din cele mai diferite, dezvoltând și extrapolând unele dintre aspirațiile impresionismului, mai ales
în domeniul culorii și al accentului pus pe universul interior al artistului.
o REPREZENTANTI ABSTRACTIONISM:
o Piet Mondrian
o Vasili Kandinsky
o Paul Klee
o Robert Delaunay
Lorenzo Pereira GI Collection Abstraktní obrazy
 Popart
o Popart este o mișcare de artă care a apărut în anii 1950 și a înflorit în anii 1960 în America și Marea Britanie, inspirându-se din surse din cultura populară și
comercială. Diferite culturi și țări au contribuit la mișcare în anii 1960 și 70.
o Apărând la mijlocul anilor 1950 în Marea Britanie și la sfârșitul anilor 1950 în America, arta pop a atins apogeul în anii 1960. A început ca o revoltă împotriva
abordărilor dominante ale artei și culturii și a punctelor de vedere tradiționale asupra a ceea ce arta ar trebui să fie. Tinerii artiști au simțit că ceea ce au fost
învățați la școala de artă și ceea ce au văzut în muzee nu au nicio legătură cu viața lor sau cu lucrurile pe care le vedeau în jurul lor în fiecare zi. În schimb, au
apelat la surse precum filmele de la Hollywood, publicitatea, ambalarea produselor, muzica pop și cărțile de benzi desenate pentru imaginile lor.
o POP AMERICAN VS. POP BRITANIC:
o Deși au fost inspirați de subiecte similare, popul britanic este adesea văzut ca distinctiv de popul american.
o Arta pop timpurie din Marea Britanie a fost alimentată de cultura populară americană privită de la distanță, în timp ce artiștii americani au fost
inspirați de ceea ce au văzut și au trăit trăind în cadrul culturii respective.
o În Statele Unite, stilul pop a reprezentat o întoarcere la arta reprezentativă (artă care descria lumea vizuală într-un mod recunoscut) și utilizarea
marginilor dure și a formelor distincte după slăbiciunea picturală a expresionismului abstract . Folosind imagini impersonale, banale, artiștii pop au
dorit, de asemenea, să se îndepărteze de accentul pus pe sentimentele personale și simbolismul personal care au caracterizat expresionismul abstract.
o În Marea Britanie, mișcarea a fost mai academică în abordarea sa. În timp ce folosea ironie și parodie, se concentra mai mult pe ceea ce reprezenta
imaginea populară americană și pe puterea sa în manipularea stilului de viață al oamenilor. Grupul de artă din anii 1950, Independent Group, este
considerat precursorul mișcării britanice de artă pop.
o REPREZENTANTI POPART:
Popart
o ANDY WARHOL;
o ROY LICHTENSTEIN;
o PETER BLAKE;
o MARTA MINUJIN;
o RICHARD HAMILTON. Roy Lichtenstein

Irina Levitskaya
Roy Lichtenstein Andy Warhol