CHIRURGIE GENERALA

CURSUL 2
 CONTINUTUL CURSULUI

 1.PATOLOGIA CHIRURGICALA A STOMACULUI SI DUODENULUI

 2.PATOLOGIA CHIRURGICALA A INTESTINULUI SUBTIRE
 3.PATOLOGIA CHIRURGICALA A INTESTINULUI GROS
 1.PATOLOGIA CHIRURGICALA A
STOMACULUI SI DUODENULUI

 Patologia gastro-duodenală este dominată de boala ulceroasă gastro-duodenală şi

complicaţiile acesteia si de cancerul gastric, (cu o frecvenţă în creştere).
 Cu o frecvenţă mult mai mică vom întîlni:
 - stenoza hipertrofică de pilor
 - volvulusul gastric
 - diverticulii gastro-duodenali
 - tumorile benigne gastro-duodenale (cu o evoluţie oligosimtomatică până la
apariţia complicaţiilor)
 - traumatismele gastro-duodenale
 1.1.NOTIUNI DE ANATOMIE

 Stomacul este portiunea cea mai dilatata a tubului digestiv, fiind situat in etajul
supramezocolic al cavitatii abdominale, intre splina si ficat. Stomacul are forma literei “
J”, cu o portiune verticala mai lunga si cu una orizontala mai scurta. Stomacul are doua
fete (anterioara, posterioara), doua margini, denumite curburi (curbura mare si
curbura mica) si doua orificii (cardia si pilorul). 
 Orificiul cardia = prin care stomacul comunica cu esofagul.
 Orificiul pilor = prin care stomacul comunica cu duodenul.
 Subimpartirea stomacului: impartim stomacul in doua portiuni: portiunea verticala si
portiunea orizontala.
  Portiunea verticala are doua parti: fundul stomacului, care contine punga cu aer a
stomacului, si corpul stomacului. 
 Portiunea orizontala are si ea o zona mai dilatata, care contine corpul stomacului
(antrul piloric), si alta care se continua cu duodenul, numita canal piloric.
 Structura stomacului: 1. esofag; 2. cardia; 3. corpul stomacului; 4. curbura mica; 5.
duoden; 6. fundul stomacului; 7. tunica seroasa; 8. musculatura longitudinala; 9. muscu­
latura circulara; 10. musculatura oblica; 11. curbura mare; 12. pliuri ale mucoasei; 13.
antrul piloric; 14. pilor.
 Duodenul

 Duodenul este prima portiune a

intestinului subtire si are forma
de potcoava, cu concavitatea in
sus, in care se afla capul
pancreasului.
 I se descriu patru portiuni:
 portiunea superioara, 
 portiunea descendenta, 
 portiunea transversa, 
 portiunea ascendenta,
 1.2.ULCERUL GASTRO-DUODENAL
 Ulcerul gastric apare rar înaintea vârstei de 40 ani, incidenţa maximă situându-se în deceniul al
şaselea de viaţă, este întâlnit mai puţin frecvent decât ulcerul duodenal.
 1.Definitie: Ulcerul gastric este pierderea de substanta a mucoasei gastrice ce depaseste stratul
musculara mucoasei si este rezultatul dereglării echili­brului fiziologic între factorii de agresiune şi cei
de apărare ai mucoasei gastrice.
 Spre deosebire de cel duodenal, ulcerul gastric apare în mai mare măsură ca o consecinţă a
diminuării mecanismelor de protecţie a mucoasei gastrice . Astfel se ia în discuţie fie o diminuare
a acestor factori care dau rezistenţa mucoasei, fie o agresiune directă printr-un agent nociv asupra
mu­coasei gastrice. Protecţia mucoasei gastrice este realizată de „bariera muco-epitelială" ce
constituie un obstacol în faţa agresiunii fizice şi chimice. 
 2.Etiopatogenie:în etiologia bolii ulceroase au fost incriminate:
 - Infecţia cu Helicobacter pilory
 - Tensiune psihică, nevroză,
 - Fumatul, Alcoolul,
 - Igiena alimentară defectuoasă (ore de masa neregulate…)
 - Medicamente antiinflamatorii nesteroidiene
 - Predispoziţie genetică.
 3.Simptomatologie:Simptomul principal al bolii îl reprezintă durerea, ale cărei
caracteristici nu sunt atât de tipice ca în ulcerul duodenal.
 Durerea este resimţită cu inten­sităţi variabile în funcţie de individ, sub formă de crampă,
torsiune, arsură sau cu caracter lancinant. 
 De obicei ea este localizată în epigastru dar, în funcţie de sediul leziunii ulceroase,
poate apare şi retroxifoidian, retrosternal, la limita între epigasţru şi hipocondrul stâng
sau chiar sub rebordul costal stâng.
 Durerea poate fi precipitată sau exacerbată de ingestia de alimente,in special de
alim.acide si de dulciuri şi este calmată după evacuarea conţinutului stomacului în
duoden şi de alimente alcaline sau lapte.
 Evolutie ritmică a durerii:
 a) Mica peridiocitate (periodicitate alimentară) - ritm zilnic
 U.G.: apare postprandial precoce (1-3 ore) – după masă = rezulta caracterul DIURN al
durerii în ulcerul gastric.
 U.D.: apare postprandial tardiv (la 4-6 ore după masă) - rezultă caracterul NOCTURN
al durerii în ulcerul duodenal - aspect de „Foame dureroasă” → ingestie - confort -
durere
 b) Marea periodicitate (peridiocitate sezoniera)
 - evoluează mai frecvent : - TOAMNA - PRIMAVARA - în perioade de ≈ 3 săptămâni
 Alte semne clinice: - Vărsături – acide care “uşurează” bolnavul: (frecvent U.G.)
 - pirozis, eructaţii, regurgitări acide: (frecvent U.D.)
 → uneori survin episoade de Hemoragie digestivă superioară: DURERE -
HIPERACIDITATE - HDS
 Obs. Hemoragiile pot fi oculte sau evidente clinic (sperie bolnavul care, astfel, se
adresează medicului).
 4.Explorari paraclinice:
 Examenul radiologie baritat - semnul direct este nişa Haudek tipică cu cele trei nivele -
bariu, lichid de secreţie, aer .
  Endoscopia gastrică - este o procedură de diagnostic modernă ce permite vizualizarea
leziunii în mod di­rect si prelevarea biopsiei,necesara pt.dg.diferential cu cancerul
gastric.
 5.Complicatii:În evoluţia ulcerului gastric pot surveni :
 -compli­caţii acute - hemoragia şi perforaţia
 - şi cronice - penetraţia, stenoza şi malignizarea 
Nisa pe mica curbura
 6.Tratamentul:
 Tratamentul medical - ulcerul gastric necesită timp mai îndelungat pentru vindecare
faţă de ulcerul duodenal, timp care este direct proporţional cu dimensiunile leziunii.
Supra­vegherea vindecării ulcerului se face prin evaluare radiologică şi endoscopică
după 6 săptămâni de tratament. 
 Antiacidele; antagonişti de receptori H2(Cimetidina,Ranitidina);inhibitorii pompei
protonice(Omeprazol) cu efecte superioare faţă de antagoniştii de receptori H2 în
vindecarea ulce­rului. Pantoprazolul (Controloc) se administrează de asemenea în
ulcerul gastric, timp de 4-8 săptă­mâni.
 Tratamentul chirurgical - indicat in formele complicate (hemoragia, penetraţia,
perforaţia, stenoza), formele care nu răspund la tratamentul medical sau
recidivează. 
 Obiectivele operaţiei pentru ulcer gastric trebuie să fie ablaţia leziunii, întreruperea
lanţului patogenic ce determină hipersecreţia acidă şi refacerea cât mai aproape de
fiziologia normală a circuitului digestiv.
 Interventia chirurgicala presupune rezecţia gastrică cu ridicarea leziunii
ulceroase,asociată cu vagotomie tronculară urmată de gastro-duodeno- sau
gastrojejuno-anastomoză.
TIPURI DE INCIZII IN OPERATIA PENTRU ULCER GASTRIC
 Ulcerul duodenal 
 1.Definitie: este o leziune a mucoasei duodenale ca­racterizată prin pierdere
circumscrisă de substanţă, care interesează de obicei peretele duodenal
în adâncime, depăşind musculara proprie. Leziunea evoluează în profunzime,
având caracter penetrant variabil .
  Ulcerul duodenal apare mai frecvent la vârsta adultă, cu maximum de frecvenţă
între 30 şi 50 ani.
 2.Etiopatogenie:Este unanim acceptat rolul primordial al secre­ţiei gastrice acide în
ulcerogeneză, dar acţiunea agresivă a hipersecreţiei clorhidropeptice se mani­festă
în raport cu factorii de apărare ai mucoasei duodenale care sunt diminuaţi. 
 De asemenea la pacienţii infestaţi cu Helico­bacter Pylori se produce o
hipergastrinemie prin acţiunea mediatorilor inflamaţiei, cum este interleukina-2.
 3.Diagnosticul clinic - manifestarea clinică
majoră şi dominantă
este durerea localizată în zona
epigastrică sau paraombilical drept, pe o
suprafaţă relativ
restrânsă pacienţii descriind o „crampă",
„arsură", „torsiune„.Se insoteste de
vărsături.
 4.Examinarea radiologică cu bariu
permite vizua­lizarea leziunii prin retenţia
substanţei de constrast de către nişa
ulceroasă. Semnul radiologic direct al
ulcerului duodenal este nişa. 
 În cele mai multe cazuri este
preferată endoscopia, care a devenit în
ultimul deceniu metoda standard pentru
diagnosticul bolii ulceroase, ce permite
atât biopsia cât şi diagnosticul infecţiei
cu Helicobacter pylori .
 5.Tratament:
 5.1.Tratamentul medical - are două obiective majore: ameliorarea durerii şi accelerarea
vindecării leziunii. 
 Diverse clase medicamentoase acţionează fie la ni­velul receptorilor, fie la nivelul
celulelor pa­rietale inhibând pompa de protoni, fie prin supli­mentarea sau ameliorarea
mijloacelor de apărare ale mucoasei gastrice. 
 Cimetidina a fost primul medicament din grupul antagoniştilor de receptori H2 utilizat
în tratamentul ulcerului duodenal. Ranitidina are acţiune de 6-8 ori mai intensă decât
cimetidina.  Famotidina este de 8-10 ori mai activă în inhi­barea secreţiei acide decât
ranitidina.
 Inhibitoarele pompei de protoni: a fost identificată o substanţă care inhibă specific
ATP-aza scăzând intens producerea de acid, numită Omeprazol. Anaciditatea
produsă de omeprazol este practic totală, motiv pentru care acest medicament nu se
administrează pe termen lung. Doza terapeutică este 20-30 mg/zi . Din grupul
medicamentelor care scad secreţia gastrică prin inhibarea pompei de protoni face
parte substanţa denumită Pantoprazol (Controloc). Se administrează în priză unică
zilnică 40 mg (1 tb.), înaintea sau în timpul micului dejun. Durata tratamentului este de 2
până la 4 săptămâni.
 5.2.Tratamentul antimicrobian - pentru eradicarea infecţiei cu Helicobacter pylori au
fost propuse mai multe scheme terapeutice constând în mono-, bi- sau triterapie.
 Iniţial, tratamentul standard presupunea asocierea de inhibitor de pompă de protoni
(precum omeprazol 20 mg x 2/zi, lansoprazol 30 mg x 2/zi, pantoprazol 40 mg x
2/zi) şi două antibiotice, de regulă amoxicilină 1g x 2/zi şi claritromicină 500 mg x
2/zi, timp de o săptămână. La pacienţii alergici la penicilină, amoxicilina era
substituită cu metronidazol (500 mg x 2/zi).
 Această triplă terapie reuşeşte să vindece infecţia cu Helicobacter pylori în 90% din
cazuri.
 5.3.Tratamentul chirurgical - tot mai mult în ultimii ani ulcerul duodenal a devenit o
boală care se vindecă prin tratament medi­cal, tratamentul chirurgical fiind rezervat
complica­ţiilor (hemoragia, stenoza, perforaţia şi lipsa de răspuns la tratamentul
medical).
 Obiectivele trata­mentului chirurgical sunt reprezentate de realizarea unei
hipoacidităţi gastrice,excizia, când este po­sibil, a leziunii ulceroase şi asigurarea
unui drenaj gastric cât mai apropiat de fiziologia normală.
 6.Complicaţii: 

 6.1.sângerarea apare relativ frecvent în evoluţia ulcerului duodenal şi reprezintă

principala cauză de mortalitate datorată bolii ulceroase; hemoragia di­gestivă
superioară în general este produsă în 80% din cazuri de un ulcer.
 Tratamentul medical al hemoragiei - se introduce o sondă naso-gastrică
pentru evacuarea conţinutului stomacului (oferă date asupra cantităţii de sânge pierdute
şi a opririi sau conti­nuării hemoragiei), spălaturi repetate cu ser alcalinizat rece pe
această sondă. Reechilibrarea hidro-electrolitică se face în funcţie de pierderile
constatate, transfuzia fiind recoman­dată dacă hematocritul scade sub 25% .
 Tratamentul medicamentos va cuprinde în mod obligatoriu antisecretorii injectabile -
Zantac (antag­onist de receptori H2), administrat intravenos la in­terval de 6 ore (4 fl./24
ore) sau Losec (Omeprazol) 1 fi. în doză unică/24 ore.
 Terapia hemostatică cu vitamina K, Venostat, Adrenostazin, Calciu este folosită pe
scară largă, eficienţa ei fiind mai mare în sangerările din vase de calibru mic.
 Tratamentul endoscopic - folosirea endoscopiei ca metodă cu­rentă de diagnostic a
constituit un mare progres în diagnosticul şi de multe ori şi tratamentul
ulcerelor hemoragice. Endoscopia poate determina locul şi cauza sângerării în peste
90% din cazuri. Astfel, se poate determina faptul că hemoragia este activă, punându-
se în evidenţă un jet arterial sau, dimpotrivă, că hemoragia s-a oprit - caz în care se
vede craterul ulceros, acoperit de un cheag de sânge. Endoscopic, tratamentul
sângerării se face prin termocoagularea vasului sau vaselor care sunt deschise.
Având în vedere faptul că în 70% din cazuri hemoragia se opreşte prin tratament
medical s-a propus ca hemostaza endoscopică să fie folosită în unele cazuri
selecţionate: bolnavi cu instabilitate hemodinamică, cei care necesită trans­fuzii
repetate, cei peste 60 ani şi cei cu tare aso­ciate multiple.
 Indicaţiile tratamentului chirurgical sunt repre­zentate de hemoragia cataclismică cu
tendinţă la şoc hipovolemic, hemoragiile care se repetă nece­sitând transfuzii masive,
cazurile care au mai prezentat episoade hemoragice în antecedente şi bine­înţeles
cazurile la care hemoragia continuă sau reapare după tratamentul endoscopic.
Obiectivele tratamentului chirurgical sunt oprirea hemoragiei şi reducerea capacităţii
de secreţie a stomacului pentru a se obţine vindecarea ulcerului.
 6.2.Perforaţia - riscul de complicare a ulcerului duodenal prin perforaţie este de
aproximativ 10% în afara trata­mentului medicamentos, dar apare foarte rar la bolnavii
care urmează tratament de întreţinere timp îndelungat.
 Tratamentul conservator se poate aplica în ca­zurile care se prezintă precoce la medic,
cu o simptomatologie atenuată şi la care examenul clinic nu găseşte semnele de
abdomen acut. Tratamentul conservator constă în principal din drenajul stomacului
printr-o sondă naso-gastrică, antibioticoterapie cu spectru larg şi hidratare parenterală.
Scopul este acela de a per­mite acoperirea perforaţiei. Dacă ta­bloul clinic se remite,
sonda de aspiraţie este suprimată după 4-5 zile.
 Tratamentul chirurgical are caracter de urgenţă, în serviciile în care este posibil, la
cazurile cu debut recent (sub 6 ore).
 Tratamentul medi­cal va conţine, în afara soluţiilor perfuzabile, anti­biotice şi
antisecretorii.
1.3.CANCERUL GASTRIC
 Cancerul gastric cu o frecvenţă în scădere în ultimii 30 de ani, se află pe un loc important
în ceea ce priveşte cauzele de mortalitate; ocupă locul trei ca localizare dintre cancerele
tubului digestiv şi locul 6 după cancerul colo-rectal, cancerul sânului, cancerul pulmonar,
cancerul prostatei şi cancerul de esofag. Are un maxim intre 50 - 70 ani, cu un maxim în
jurul vârstei de 60 de ani.Prezinta 4 stadii evolutive TNM.
 1.Etiopatogenie: Au fost incriminate:
 1.- Ereditatea
 2.- Stări precanceroase: - Gastrita cronică atrofică - Ulcerul gastric - Stomac
operat pentru ulcer gastric - Polipii gastrici adenomatoşi - Metaplazia intestinală-gastrică -
boala Ménétrier - Hernia hiatală
 3. - Infecţia cu Helicobacter pilory
 4. - Factorii exogeni:- alimentatia: bogată în nitrozamine, hidrocarburi policiclice,
alimente afumate, sărate - Radioactivitatea…
 2.Anatomie patologică: Macroscopic: - forma vegetantă/ulcero-vegetantă - forma ulcerată
(“ulcerul” gastric malign) - forma infiltrativă (schirul gastric )
 Microscopic: ADENOCARCINOM (CARCINOM TRABECULAR) Foarte rar
sarcom.

 3.Tablou clinic:
 Caracteristici: Debut insidios – cu evoluţie rapidă, ireversibilă
 A) - Sindrom dispeptic - INAPETENŢǍ – selectivă (pentru carne, paine)
 - DISCONFORT POSTPRANDIAL, Plenitudine epigastrică
 - Diaree, meteorism, (datorită anacidităţii)
 - Greţuri, vărsături apoase, („apa de cancer”)
 - Halenă fetidă
 Localizare juxtacardială: disfagie, regurgitaţii, senzaţie de “stop”.
 Localizare prepilorică: - plenitudine epigastrică;
 - regurgitaţii fetide;
 - vărsături abundente cu miros de putrefacţie;
 Gura este uscată, limba saburală.
 B)- Durerea - este sub formă de senzaţie de de greutate, de apăsare, este vagă, difuză,
surdă.
 - sediu: epigastru
 - nu este influenţată clar de alimente: - poate fi exacerbată de stomacul plin;
 - nu este calmată de ingestia de alcaline (lapte);
 - poate fi calmată de alimente acide;
 - nu are ritm precis: poate apare imediat postprandial si să dureze mult .

 C) – Semne generale (IMPREGNATIE NEOPLAZICA):

- Inapetenţă – la început selectivă (ptr carne), apoi severă
 - Scadere ponderală marcată → Casexie progresiva, importantă
 - Anemie severă…→ „galben pai” caracteristic
 - Astenie importantă – fizică şi intelectuală.
 4.Complicatii: - anemie severă, rebelă
 - hemoragii
 - stenoză pilorică/cardiala…
 - icter (MTS hepatice)
 - fistule, rar perforaţie
 5.Examene paraclinice
 1. Ex: radiologic: - Lacuna (în forma vegetantă) - Nişa malignă (în forma ulcerată):
“NIŞA ÎN LACUNǍ” - nu iese din contur - are pereţi rigizi - nu prezintă convergenţa
pliurilor (pliurile sunt dezorganizate) - marginile nişei sunt anfractuoase
 2. Endoscopia: vizualizează cancerul si permite biopsia dirijată (sigura care poate
confirma dgn. de cancer).
 3.Ex. C.T, Ecografia (evidenţiază MTS ggl. şi viscerale.. precum şi relaţiile tumorii cu
organele vecine).
 4. Examenul citologic al lichidului de spalatură gastrică (după administrare de
Tetraciclină (1g/zi - 5 zile).
CANCER GASTRIC VEGETANT
 6.Evolutie/Prognostic: grav - fără tratam. supravieţuire de 1 an de la debut;
 - cu tratament: Supravieţuire la 5 ani postoperator :
 - 80 - 90% - stadiu I
 - 70% - stadiu II
 - 40% - stadiu III
 - 9 - 22% - stadiu IV
 7.TRATAMENT: de elecţie: chirurgical
 = GASTRECTOMIA - TOTALA (putini o prefera)
 = GASTRECTOMIA – SUBTOTALA: (de preferat)
 I = cu intenţie de radicalitate
 II = cu intenţie paliativă:
= Gastrectomia de curăţire;
 -Tratamentul unei complicaţii:
(fistulă, hemoragie, stenoză, icter, etc.)
 2.PATOLOGIA CHIRURGICALA A INTESTINULUI
SUBTIRE
 Afectiunile care intereseaza intestinul subtire sunt de cele mai multe ori urmate de
dereglarea functiilor principale ale intestinului,avand consecinte asupra economiei
generale a organismului,iar simptomatologia asociata se integreaza in patologia
digestiva generala.
 Din patologia intestinului subtire fac parte:
 1-Boala Crohn
 2-Boala diverticulara
 3-Tuberculoza intestinala
 4-Invaginatia intestinala
 5-Volvulus intestinal
 6-Ischemia acuta/cronica mezenterica
 7-Enterita radica( apare in urma radioterapiei)
 8-Tumorile intestinului subtire
 2.1.NOTIUNI DE ANATOMIE A INTESTINULUI
SUBTIRE

 Intestinul subtire (IS) este segmentul tubului digestiv care se intinde de la pilor
pana la valvula ileo-cecala;
IS este intraperitoneal, mezenterial. Intestinul subtire prezinta trei portiuni (1, 2, 3):
duodenul, jejunul si ileonul.
Duodenul este prima portiune a IS.
 Jejun-ileonul are o lungime de 4-7 metri mentinandu-se variatii intre 3-l0 metri .
Este limitat de unghiul duodeno-jejunal proximal si de valvula ileo-cecala distal.
Jejun-ileonul descrie cateva bucle, numite anse intestinale, avand forma de "U" .
Jejunul ocupa aproximativ 2/5 din lungimea IS, avand dispozitia anselor
predominant orizontala. Ileonul ocupa aproximativ 3/5 din lungimea jejun-ileonului,
avand dispozitia anselor predominant verticala .
 2.2.TUMORILE INTESTINULUI SUBTIRE
 Tumorile de intestin subtire pot aparea pe oricare dintre cele trei portiuni, dar sunt mai rare pe
duoden.
 In majoritate sunt tumori benigne: adenoame (polipi – au origine in mucoasa intestinala), fibroame
(origine in tesutul conjunctiv), lipoame (origine in tesutul gras).  

 2.1.1.TUMORILE BENIGNE ALE INTESTINULUI

Polipii intestinali sunt cei mai frecvent intalniti.
Diverticuloza intestinului,ocupa locul 2,avand ca si polipii o evol.asimptomatica(pot fi
descoperiti intamplator) pana la aparitia complicatiilor.
Complicatii – polipii = multiplicare,ocluzie prin invaginatie,hemoragie prin
ulcerare,malignizare.
 - diverticulii = hemoragia,perforatia,fistula,ocluzia.
Clinic = durere cu caracter de crampa+/-greata,varsaturi intermitente ; flatulenta;diaree
periodica;sindrom de malabsorbtie cu anemie si scadere ponderala.
Tratament = excizie+biopsie prin endoscopie pt polipi.
 = trat.chirurgical in cazul diverticulozei complicate.
LOCALIZAREA POLIPILOR INTESTINALI
POLIP SESIL
POLIPI INTESTINALI

POLIP SESIL
 DIVERTICULI INTESTINALI

DIVERTICULI INTESTINALI
 DIVERTICULOZA INTEST.

DIVERTICUL INTESTINAL
 2.1.2.TUMORILE MALIGNE ALE INTESTINULUI SUBTIRE sunt rare – doar 1-
5% dintre neoplaziile digestive.
 Apar in special pe ultimele doua portiuni ale acestuia. Pot proveni din mucoasa
(adenocarcinoame );din tesutul conjunctiv (sarcoame) sau neuroendocrin (carcinoide) etc.
 O categorie aparte o reprezinta tumorile intestinale cu origine stromala (GIST
– gastrointestinal stromal tumors), care sunt derivate din celule speciale aflate in peretele
intestinal.
 Simptomatologia tumorilor de intestin subtire:
 Tumorile de intestin subtire evolueaza un timp asimptomatic.
 Adesea, singura lor manifestare este o anemie a carei cauza nu poate fi gasita.
Anemia este provocata de sangerari repetate, produse prin ulcerarea mucoasei care
acopera tumora sau chiar a tumorii propriu-zise. 
 Durerile apar in fazele avansate ale bolii si sunt nespecifice, datorita pozitiei
variabile pe care o ocupa ansele intestinale. Durerile cu origine duodenala se
manifesta in portiunea superioara a abdomenului, la marginea inferioara a sternului
(in “capul pieptului”) sau imediat la dreapta acestui punct, de unde si confuzia cu un
ulcer, o suferinta hepatica sau biliara.
 Durerile din afectiunile jejunale sau ileale au o localizare imprecisa. De regula
pacientii descriu dureri periombilicale (in jurul buricului), dar ele pot merge din
jumatatea stanga a abdomenului (jejun) spre fosa iliaca dreapta (ileonul terminal).
Tumorile ileonului terminal pot mima o apendicita.
  Greturile si varsaturile apar cand tumora impiedica golirea intestinului.
 Complicatii produse de tumorile de intestin subtire
 1-Ocluzia intestinala se produce cand tumora creste suficient de mult pentru a inchide
lumenul (interiorul) intestinului. In acest stadiu varsaturile sunt constante. Pacientul se
alimenteaza din ce in ce mai dificil, in faze terminale nemaiputand nici macar sa bea apa.
 2-Cand tumora se ulcereaza sau rupe un vas important, apare hemoragia digestiva, nu
de putine ori severa.
 3-Spre deosebire de alte portiuni ale tubului digestiv, mobilitatea excesiva a ileonului si
jejunului favorizeaza producerea unei invaginatii intestinale. Invaginatia intestinala
presupune ca o parte a intestinului intra in alta portiune a lui prin telescopare, fenomen
favorizat de prezenta tumorii. Din cauza invaginarii, peretele intestinal plicaturat sufera, se
umfla si astupa lumenul digestiv. Pentru ca asociaza o ocluzie intestinala cu o tulburare
de vascularizatie a peretelui, invaginatia intestinului subtire este o afectiune severa, care
beneficiaza de tratament chirurgical imediat.
 Investigatii utile pentru diagnosticarea tumorilor de intestin subtire

 1-Analizele de sange pot evidentia anemia.

  2-Ecografia abdominala este mai putin utila pentru a vizualiza direct tumora, dar este
tolerata bine de pacient si permite evidentierea eventualelor metastaze din ficat. 
 3-Endoscopia digestiva superioara (EDS) exploreaza doar duodenul, neputand ajuge
in ultimele doua portiuni ale intestinului subtire. Similar, colonoscopia poate explora doar
ultimii centimetri ai ileonului, fiind inutila pentru restul intestinului subtire. 
 4-Examenul computer tomografic (CT) vizualizeaza atat tumorile de intestin subtire
(daca au dimensiuni mai mari), cat mai ales rasunetul lor general (metastaze, ocluzie
etc).
 5-Inspectarea lor directa se poate face folosind enterocapsula, (video)capsula
endoscopica. Aceasta include o camera de luat vederi, care “fotografiaza” interiorul
intestinului subtire pe perioada cat il tranziteaza. Nu atat costurile metodei, cat mai ales
ocluzia generata de tumora limiteaza mult folosirea endocapsulei.
 Tratamentul tumorilor de intestin subtire

 Tumorile mici, benigne si asimptomatice (diagnosticate intamplator cu ocazia unor

investigatii de rutina), pot ramane sub monitorizare, fara tratament specific.
 De regula insa, tumorile de intestin subtire sunt diagnosticate in faza de complicatii,
cand se impune un tratament chirurgical, clasic sau laparoscopic.
 In principiu, se extirpa tumora impreuna cu portiunea corespunzatoare a intestinului –
enterectomie segmentara. Daca tumora este maligna (examen microscopic
obligatoriu!), se rezeca o portiune de intestin mai intinsa, impreuna cu vasele sangvine si
ganglionii limfatici corespunzatori. Dupa rezectie, capetele intestinului se sutureaza –
entero-entero-anastomoza. Datorita unei particularitati anatomice locale, pentru a
extirpa o tumora situata pe ultima portiune a ileonului poate fi necesara extirparea cecului
si colonului ascendent – hemicolectomie dreapta. In cazul in care se confirma natura
maligna a tumorii, un tratament oncologic specific va fi instituit.
 2.3.ILEITA TERMINALA( BOALA CROHN )
 Numita si enterita regionala este localizata preferential pe ileonul terminal. Boala
Crohn este o boala inflamatorie cronica cu localizare la nivelul peretelui tractului digestiv,
putand afecta teoretic orice segment de la esofag pana la anus. Se prezinta ca o inflamatie
foliculara cu tendinte la ulcerare si stenozare pe segmentul de intestin afectat.
 Boala Crohn este boala adultului tanar (15 - 30 ani), dar poate apare si la varste mai
inaintate, cu incidenta egala la femei si barbati.
 Etiologie : Cauza bolii Crohn nu este cunoscuta. Au fost propuse cauze genetice, infectioase,
tulburari imunologice, dar nici una nu a fost demonstrata cert.
 Clinic - accentuarea tranzitului intestinal - scaune moi, de cateva ori pe zi - persistenta
saptamini-luni (diaree cronica neinfectioasa)
- dureri abdominale recurente
- sangerari rectale
- febra persistenta
- alterarea starii generale
- artralgii - frecvent lombalgii (dureri de spate)
- scadere in greutate
 Diagnostic = tablou clinic+irigografie,colonoscopie+biopsie.
 Evolutie = spre cronicizare/complicatii-fistule,ocluzie.
 Poate evolua in pusee evolutive cu perid de remisiune,spre suprainfectie,prez tendinta la
recidiva dupa ablatia segm afectat.
 Tratament = Tratamentul bolii Crohn este in principal
medicamentos(antibiotice,spasmolitice,sulfamide cu actiune intestinala,corticoterapia),
chirurgia fiind de obicei rezervata pentru complicatii (fistule, abcese, ocluzii).
 Prognosticul bolii Crohn este variabil, in functie de intinderea procesului inflamator,
prezenta complicatiilor, tratamentul urmat, si nu in ultimul rand, de complianta pacientului,
fiind o boala cronica ce necesita periodic investigatii medicale, urmarire atenta si
competenta.
 3.PATOLOGIA CHIRURGICALA A INTESTINULUI
GROS
 Suspectam o suferinta intestinala la un bolnav cu dureri abdominale
colicative,localizate in etajul abdominal mijlociu sau inferior,insotite de tulburari ale
tranzitului intestinal tip diaree,constipatie sau oprirea tranzitului,asociate cu
varsaturi,hemoragii(melena ,hematemeza,hemoragii oculte).
 1.Infarctul entero-mezenteric
 2.Ocluzia intestinala
 3.Cancerul de colon
 4. Diverticuloza
 5.Apendicita
6.Rectocolita ulcero-hemoragica
 7.Cancerul rectal
 8.Patologia ano-rectala.
 3.1.NOTIUNI DE ANATOMIE

 Intestinul gros este ultima porţiune a

tubului digestiv şi se deschide la exterior
prin anus. Acesta continuă intestinul
subţire, are o lungime medie de 1,6 metri
şi un diametru de aproximativ 7 cm, care
descreşte până la 3 cm, pe măsură ce
se apropie de anus
 Se deosebeşte din punct de vedere
anatomic de intestinul subţire prin
diametrul mai mare şi lungimea mai
mică. Intestinul gros înconjoară intestinul
subţire ca rama unui tablou şi se împarte
în: cec, colon (ascendent, transvers,
descendent şi sigmoid) şi rect. Această
clasificare se face după traiectul şi
schimbările de direcţie ale intestinului
gros. 
 3.2.ISCHEMIA ENTERO-MEZENTERICA
(INFARCTUL ENTERO-MEZENTERIC)

 Reprezinta intreruperea fluxului intestinal de sange prin embolism,tromboza sau

hipotensiune,conducand la eliberare de mediatori ai inflamatiei si infarctizare.
 Tablou clinic :
 Manifestarile initiale sunt: -Durerea severa si semnele fizice minime.
 -Diareea,varsaturile si cateodata febra sunt intalnite.
 -Distensie abdominala si hemoragia intestinala
 Manifestari tardive: -In caz de peritonita ,durere difuza,aparare musculara
 -Deshidratare severa si soc peritoneal.
 Infarctul mezenteric netratat duce la deces in decurs de cateva zile in formele usoare sau
cateva ore in leziunile extinse
 Cauzele decesului pot fi socul toxico-septic si socul hipovolemic sau peritonita prin
perforatia ansei necrozate.
 Diagnostic -Studii de laborator -Radiografie
abdominala,gazometrie,CT,angiografie,RMN,EKG,punctie peritoneala.
 Tratament - Tratamentul ischemiei mezenterice este numai chirurgical,interventia fiind
singura masura ce poate permite supravietuirea.
 Este necesara o pregatire preoperatorie intensiva care va combate socul, prin perfuzie
venoasa centrala,reechilibrare hidroelectolitica,corectarea acidozei hiperkaliemice,sonda
de aspiratie gastrica si antibioterapie cu spectrul larg pe cale generala.
 Prognosticul este favorabil,mortalitatea fiind de 35%.
 In cazul in care rezectia intestinala afecteaza peste 50% din lungime,mortalitatea este de
peste 75%.
NECROZA
INTESTINALA
 3.3.OCLUZIA INTESTINALA ACUTA

 1. Definitie=oprirea patologica,persistenta,indiferent din ce cauza si in ce mod,a

tranzitului intestinal.
 Reprezinta o urgenta chirurgicala majora,prezinta o simptomatologie
caracteristica,capabila sa conduca singura la un diagnostic corect.
 2.Clasificare:
 Exista ocluzii=nechirurgicale-functionale-metabolice;
 -reflexe (postoperatorii) ;
 -septice(secundare peritonitei acute)
 =chirurgicale-1.mecanice-obturate(fara ischemie intest)
 -strangulate(cu ischemie intest)
 -2.vasculare-infarctul entero-mezenteric.
 3. Fiziopatologie: Distensia hidrogazoasa din lumenul intestinului,secundara
ocluziei,are consecinte locale si generale,atat in sectorul intracelular,cat si extracelular.
 1*.Consecinte locale:1*tulburari trofice parietale –ischemie parietala
 2*tulburari ale peristalticii-accentuarea(abdomen zgomotos,de
lupta) sau epuizarea peristalticii(linistea abd. cu prognostic rezervat)
 3*tulb.ale absorbtiei si secretiei intest.-scaderea abs.intest.care
duce la tulb.h-e,proteice,nutritive.
 4*alterarea permeabilitatii peretelui intest.pt toxine(endotoxine-soc
endotoxic) si pt microbi-apare peritonita-soc septic-soc toxicoseptic.

 2*.Consecinte generale:1*Tulburari h-e ,acido-bazice,nutritive(hipoproteinemie) datorate
acumularii unei cant imp.de lichide in intest.-disfunctii enzimatice-
disfct.hepatice=METABOLISM VICIAT.
 2*.Hipovolemie acuta->disfunctii cardio-circ. si IRA.
 3*.Disfunctie ventilat.restrictiva(limitarea misc diafragm)-
>insuf.respir.acuta
 4*.Stare toxico-septica=>>Disfunctii viscerale multiple
progresive,cu evolutie ireversibila spre exitus daca nu se intervine cu trat.medico-
chirurgical.
 4. Diagnostic: 1=subiectiv-triada-1.durere abdominala
 2.oprirea tranzitului pt.gaze si MF.
 3.varsaturi-la inceput alimentare,apoi lichid de
staza;varsaturi fecaloide.
 2=obiectiv-1.distensie abdominala(meteorism)
 2.tulb.ale peristalticii-abd.zgomotos,de lupta sau abd.
tacut,silentium abdominal,cand intest,este epuizat.
 3.semne de iritatie peritoneala=progn.sumbru
 4.TR=ampula rectala goala
 3=stare generala alterata=facies toxic,deshidratare(pliu cutanat
persistent),febra,disfunctie cardio-respiratorie,hepato-renala.
 4=ex.radiologic-abdomen pe gol=nivele hidro-aerice multiple
 5=ex.laborator-anemie,leucocitoza,uree↑,amilaze↑;tulb h-e si a-b.
NIVELE HIDROAERICE IN OCLUZIA INTESTINALA
 5.Tabloul clinic =
 1=durerea medie in ocl.functionala,
colicativa in ocl.obturata,
severa in ocl.strangulata,
vie in ocl.ischemica.
 2=oprirea tranzitului pt gaze si MF.
 3=varsatura-nu apare in ocl.vasculara.
 6.Diagnostic diferential=pancreatita acuta,
 peritonita acuta,colica renala.

7.Tratamentul = medico-chirurgical
 1=Medical-monitorizare
 -reechilibrare HE ,AB ,nutritiva(aspiratie n-g,perfuzii)
 -antibioterapie, O2 terapie, HHC.
 2=Chirurgical - indepartarea obstacolului - rezectia de
intestin+restabilirea tranzitului(anastomoza).
 3.4.CANCERUL DE COLON

 Etiopatogenie - ocupa locul IV dupa cancerul gastric, esofagian, renal

 Factori de risc:
 constipatiile cronice, duc la proces cataral in mucoasa, necroza, ulceratii,
cicatrice si proliferari
 regimul alimentar - excesul de grasimi animale si colesterol, lipsa fibrelor
celulozice, duc la formarea agentilor cancerosi.
 fumatul peste 20 ani , abuziv –risc 3%
 starile precanceroase ale colonului
 leziunile inflamatorii precanceroase provocate de boala Crohn
 factori genetici
 polipi ai intregului tract digestiv
Tablou clinic :
o   Manifestari generale-inapetenta,astenie,scadere ponderala,subfebrilitate,febra
o   Tulburari de tranzit intestinal:
- Initial apare tendinta la constipatie,ce se agraveaza progresiv si nu cedeaza la
laxative si purgative
-In localizarile sigmoidiene si ale valvulei ileocecale intalnim scaune diareice cu
caracter dizenteriform
-Alternanta constipatie-diaree
o   Durerea-in fazele  incipiente este vaga,devine intermitenta si sub forma de
crampe in starile subocluzive;cand este constanta este semn de MTS
o   Hemoragia-poate fi evidenta sau oculta,cu sange de culoare inchisa (in leziuni
proximale) sau rosu proaspat(in tumori ale colonului descendent sau sigmoid)
o   La palpare-este accesibila tumora primara localizata pe cec,colon
ascendent,descendent,transvers si sigmoid
Multi dintre pacientii cu cancer de colon nu prezinta simptome in stadiile incipiente
ale bolii.Cand acestea apar, depind foarte mult de marimea tumorii si localizarea sa
la nivelul intestinului gros.
 Examen paraclinic:
 Recto- si colonoscopia-
permit vizualizarea tumorii,
biopsia si examenul
histologic
 CT cu substanta de contrast
releva prezenta
metastazelor hepatice ,
intraperitoneale, gradul de
invazie a peretelui intestinal
 Ecografia endoscopica -
localizarea tumorilor mari
 Markeri tumorali - rol
diagnostic redus, serveste
pentru monitorizarea
recidivelor si a
metastazelor:
 Tratamentul:
 - depinde de stadiul , forma de crestere, forma histologica si starea generala a bolnavului
 1-Tratament chirurgical:cuprinde interventii radicale sau paliative.
 A.Operatii radicale: Hemicolectomia dreapta ; Hemicolectomia stanga
 Rezectii segmentare ; Rezectie subtotala
 Colonectomia totala
 Complicatii postoperatorii: dehiscenta anastomozei, peritonita, abcese, flegmoane
interintestinale., fistule intestinale, hemoragii.
 B.Operatii paliative:sunt acelea in care tumora sau metastaza raman pe loc.
 Obiective =imbunatatirea confortului pacientilor,prevenirea unor complicatii
acute,ameliorarea prognosticului.
 2-Radioterapie - indicatie T3-4 si metastaze ganglionare.
 3-Chimioterapia are un caracter paliativ, sau adjuvant in asociere cu trat. chirurgical si
radioterapia. Indicatii: tumori inoperabile, metastaze la distanta
 - Reactii adverse: leucopenia, anemia, trombocitopenia, stomatita.
 4-Imunoterapia
 3.5.DIVERTICULOZA

 Definitie:
Diverticuloza colonica se caracterizeaza prin prezenta de diverticuli la nivelul intestinului
gros – “buzunarase” de mucoasa exteriorizate prin peretele colonului. Ansamblul
afectiunilor legate de prezenta acestora poarta numele de boala diverticulara.
 Anatomie…
Peretele tubului digestiv este format pe aproape toata lungimea sa din patru straturi. La
interior se afla mucoasa. Ea este separata printr-un strat foarte subtire (submucoasa) de
cel de-al treilea strat, musculara. La exterior, musculara este acoperita de o foita subtire,
numita seroasa. Stratul muscular este format din fibre dispuse in doua directii: circular si
longitudinal. La colon, fibrele musculare longitudinale nu mai sunt distribuite uniform pe
toata circumferinta, ci se grupeaza in trei benzi lungi si inguste, numite tenii. Intre ele,
musculara este alcatuita din fibre dispuse circular, fiind asadar mai subtire ca in rest.
 In anumite situatii (constipatie severa), fibrele
musculare nu mai fac fata tensiunii din perete si se
“rup”. In stratul muscular apar discontinuitati.
Datorita presiunii din interior (gaze, materii fecale
de consistenta crescuta), prin aceste defecte
herniaza catre exterior prelungiri in deget de
manusa ale mucoasei. Acestea seamana cu un
apendice in miniatura, de care se deosebesc insa
prin structura. Peretele apendicular are in
componenta toate cele patru straturi mentionate, in
timp ce peretele diverticulilor colonici este extrem
de subtire, fiind alcatuit doar din mucoasa si
seroasa. Numarul diverticulilor poate varia de la
unul la multe sute . In “pungutele” iesite in afara
conturului intestinal se aduna materii fecale, care
se solidifica in timp, formand “pietricele” (coproliti).
Coprolitii sunt duri, pot eroda peretele diverticular,
perforandu-l. Chiar si in lipsa perforatiei, bacteriile DIVERTICULOZA SIGMOIDIANA
prolifereaza necontrolat in diverticuli, generand NECOMPLICATA
complicatii severe.
 Tablou clinic:
Simptomatologia diverticulozei necomplicate este foarte saraca.
 De regula, diverticuloza apare dupa un istoric indelungat de constipatie, fiind rara la
tineri.
 Se manifesta prin dureri de intensitate moderata, asociate adesea cu tulburari de
tranzit.
 Desi pot aparea oriunde pe traiectul tubului digestiv, diverticulii sunt mai frecventi
acolo unde continutul intestinal este mai solid, adica pe colonul stang (colon
descendent si sigmoid). De aceea, simptomele sunt mai intens resimtite in partea
stanga a abdomenului, in cadranul inferior.
 Prezenta diverticulilor favorizeaza exacerbarea florei microbiene, responsabila de
balonare si episoade de diaree rebela, care se suprapun intermitent pe tabloul
constipatiei preexistente.
 Exteriorizarea de sange prin anus, febra pot aparea in diverticuloza complicata.
 Este important de stiut ca diverticuloza colonica imparte cam acelasi tablou clinic cu o
afectiune mult mai severa – cancerul de colon! De aceea, orice tulburare a tranzitului
intestinal, orice rectoragie, orice subocluzie trebuie mai intai investigata temeinic
pentru a elimina o tumora de intestin gros.
 Complicatiile diverticulozei: Diverticuloza colonica devine o afectiune cu prognostic
sever in prezenta complicatiilor.
 1-Diverticulita-  reprezinta inflamatia diverticulilor colonici. Este similara ca tablou
clinic apendicitei acute, cu deosebirea ca manifestarile apar in partea stanga a
abdomenului
 2- Abcesul diverticular
Este o complicatie a diverticulitei, “buzunarasele” umplandu-se cu puroi. In abcesele
constituite, in cele complicate cu sindrom septic, tratamentul chirurgical devine
obligatoriu.
 3-Peritonita diverticulara
Peritonita complica o diverticulita cu evolutie rapida. Apare in general prin perforarea
peretelui extrem de subtire al diverticulului afectat. Reprezinta o mare urgenta
chirurgicala.
 4-Hemoragia digestiva inferioara  Hemoragia digestiva cu origine diverticulara
poate fi de mica intensitate si repetata sau poate fi masiva. Clasic, hemoragia
diverticulara masiva beneficiaza de tratament chirurgical. Modern, operatia poate fi
evitata prin emobolizarea vasului efractionat 
 5-Stenoza colonului= Dupa episoade repetate de diverticulita, peretele intestinal se
ingroasa, se deformeaza si in cele din urma colonul se stenozeaza. In faze avansate se
ajunge la ocluzie intestinala joasa, care beneficiaza de tratament chirurgical.
 6-Fistula= fistula reprezinta o comunicare anormala dintre doua organe cavitare: intre
colon si vezica urinara (fistula colovezicala), intre rect si vagin (fistula rectovaginala) etc. Ea
se formeaza in timp, datorita diverticulitelor repetate.  Beneficiaza de tratament chirurgical.
 Tratamentul nonchirurgical al diverticulozei
Diverticuloza necomplicata beneficiaza de tratament conservator, care se suprapune cu
tratamentul constipatiei cronice. Diverticulitele acute la debut pot fi rezolvate prin
antibioterapie si tratament antiinflamator.
 Tratamentul chirurgical in boala diverticulara
Pana nu demult se considera ca tratamentul chirurgical asigura pe deplin profilaxia
complicatiilor si ca atare se extirpa toata portiunea de colon cu diverticuli. Beneficiaza
obligatoriu de tratament chirurgical complicatiile severe ale diverticulozei – peritonita
diverticulara, abcesul diverticular, hemoragia diverticulara ,fistula cu origine diverticulara.
Poate fi tratata chirurgical si diverticulita recurenta (repetitiva). Se practica de regula o
colectomie segmentara, cu indepartarea portiunii de colon afectate. Uneori poate fi
necesara exteriorizarea temporara a colonului in anus iliac stang, urmata de refacerea
continuitatii digestive intr-un al doilea timp operator.
 3.6.APENDICITA

 Procesul inflamator apendicular poate surveni la orice varsta,frecv.max.intre10-40 ani,cu

gravitate la varstele extreme.
 Apendicita acuta
 Se prezinta sub 3 forme anatomo-patologice:
 -apendicita catarala - congestia apendiculara,cu o reactie peritoneala seroasa
 -apendicita flegmonoasa - apendice ingrosat,cu micro abcese parietale,cu o reactie perit. cu
lichid tulbure
 -apendicita gangrenoasa - rezultatul infectiei cu germ anaerobi,reactie perit cu lichid
septic,fetid.
 Clinic : tablou clinic variabil,fctie de bolnav
 1=durerea abd in fosa iliaca dreapta,initial localiz in epigastru,caract.continuu.
 2=sindrom dispeptic-varsaturi
 3=febra
 4=paraclinic=hiperleucocitoza
 Evolutie fara tratament:
 1.Plastronul apendicular=bloc visceral de protectie al org din jurul focarului
septic;obiectiv=o format tumorala,senz de impastare.Evol.spre rezorbtie in 3 sapt,urmata
apoi de interv chir la 3 luni.Sau poate evol spre:
 2.Abcesul apendicular-clinic =stare septica,febra ridicata,format cu fluctuenta
locala,hiperleucocitoza(20000/mmc).
 3.Peritonita generalizata = in doi timpi(apendicita-interval liber-peritonita) si in trei timpi
(apendicita ac netratata-plastron,care abcedeaza si perforeaza-peritonita sec.).Clinic-
triada Dieulafoy=durere abd,fosa il dr->>generalizata ; hiperestezie cutanata ;contractura
abdominala(abd de lemn).
 Forme clinice topografice=retrocecala,pelvina,mezoceliaca,subhepatica.
Forme clinice evolutive=apendicita acuta
 =gangrena apendiculara-forma hiperseptica
 =apendicita toxica-cu stare toxica si evol spre insuf hepato-
renala grava
 =apendicita la batrani-stare gen grava si semne locale minime.
APENDICITA ACUTA FLEGMONOASA APENDICITA ACUTA GANGRENOASA
(2 STERCOLITI)
 Diagnostic diferential-
colica renala
dreapta,ulcer duodenal in
criza sau perforat,colica
menstruala,anexita
dreapta,diverticulita
Meckel.
 Tratamentul = este
chirurgical =
apendicectomie cu
ligatura si infundarea
bontului.

APENDICECTOMIE
 3.7.RECTOCOLITA ULCERO-HEMORAGICA

 Este o afectiune inflamatorie intestinala,care evolueaza clinic cu:

-diaree muco-hemoragica+/- puroi
-febra
-alterarea starii generale,scadere in greutate
- +/- tenesme,fara dureri abdominale.
 Evolutia - rar sub forma acuta
 - frecvent evolutie cronica ,in pusee evolutive.
 Tratamentul este medico-chirurgical(chirurgical pt formele complicate)
RECTOCOLITA-ASPECT MUCOASA
COLITA ULCERATIVA

COLITA ULCERATIVA
 3.8.CANCERUL RECTAL
Apare mai frecvent in deceniul 7 de viata,mai
rar la tineri .Este considerat a doua cauza de
deces dintre toate tipurile de cancer din Europa.
Etiopatogenie:nu exista informatii certe despre
etiologie
 Factori care cresc riscul aparitiei: schimbarea
conditiilor de trai, alimentatie bogata in grasimi
saturate(consum crescut de carne rosie),
proteine, ce duc la formarea factorilor
cancerigeni;consum redus de fibre
vegetale;fact.hormonali-mai rar la femei
 Consumul zinic de alcool,fumatul ,stari
inflamatorii cronice - boala Crohn,rectocolita
ulcero-hemoragica;fisuri anale, hemoroizi
 Factorul ereditar creste cu 50% riscul aparitiei
cc.la cei cu rude bolnave de cc.
 Tablou clinic: evolueaza multa vreme asimptomatic
 - durere abdominala (frecvent periombilicala) ;dureri la defecatie-tenesme
 -initial- tulburarea tranzitului intestinal (scaune frecvente, constipatie cronica sau
senzatia de defecatie incompleta;alternanta diaree-constipatie) ;scaun sanguinolent,cu
sange proaspat
 - fatigabilitate marcata (oboseala accentuata) 
- scaderea in greutate
 La tuseu rectal se poate palpa o formatiune ferma,friabila,cu ulceratii,care lasa sange
pe manusa examinatorului.

Investigatii:
o   Radiografie.abd.simpla-in urgente,pt.ocluzie sau perforatie intestinala
o   Clisma baritata
o   CT
o   Rectosigmoidoscopia cu biopsie
o   Colonoscopie
Ecografia-pt.eventuale MTS
o   Markeri tumorali serici-Ag carcinoembrionar
Tratament:
A.Chirurgical-principala metoda de
tratament
       -obiective-ablatia rectului tumoral,a
mezorectului ,a limfonodulilor regionali
-operatiile pt.cancer rectal au pretentia
de radicalitate numai in cazul depistarii
precoce ,in primele 2 stadii de evolutie.

B.Local-electrocoagularea
tumorii,crioterapia,iradierea de contact,
excizia locala,,laserterapia-poate fi aplicat
la bl.care refuza interventia radicala si la
cei care prezinta tumori joase ,usor
abordabile  transanal,pana la 3 cm,fara
invazia peretului rectal
C.Chimioterapia-raspuns dezamagitor
 3.9.PATOLOGIA ANO-RECTALA

  1.BOALA HEMOROIDALA
 Definitie = sunt dilatatii varicoase ale venelor ano-rectale.
 Etiopatogenie-tulb.de tranzit:constipatia,diareea,colita
 -obstacol tumoral sau tromboflebitic pe calea evacuarii normale a fluxului
venos(apar si in sarcina)
 -se intalnesc frecvent la cei cu viata sedentara,la soferii profesionisti,la
obezi,la cei cu pozitie in sezut prelungit
 -pot fi legate de anumite obiceiuri alimentare-consum exagerat de
alcool,condimente.
 Clasificare- hemoroizi externi-se gasesc dedesubtul sfincter. anal-sunt vizibili direct si

 -hemoroizi interni-deasupra sfincterului anal,pot fi vazuti doar cu ajutorul

rectoscopului.
 Simptomatologie=prurit anorectal;scurgeri seropurulente/mucoase ;
-prezenta bureletelor hemoroidale interne sau externe.
 Diagnosticul:
 -este relativ usor
 -sangerare cu sange rosu,la
sfarsitul scaunului
 -durerea-de multe ori este
absenta-cand apare in timpul
defecatiei ne face sa ne gandim la
o tromboza hemoroidala,un abces
in formare sau o fisura anala
 -tuseul rectal este obligatoriu
pentru diagn.pozitiv si pt.
 Dg.diferential care se face cu cc
canal anal,cu cc rectal jos situat
sau cu abces profund intramural.
 Tratament:
 -in stadii incipiente-regim igieno-dietetic,evitarea excesului de alimente,a
condimentelor,a alcoolului,cafelei.
 -toaleta riguroasa,dupa fiecare defecatie
 -evitarea constipatiei, a sedentarismului,reglarea tranzitului intestinal.
 Tratam.medicamentos se adreseaza tulb.functionale-pe cale generala si
 trat.local-cu topice hemoroidale sub forma de supozitoare sau unguente.
 Tratam.chirurgical-in cazul hemoroizilor mari,interni=scleroterapie
 -in caz de tromboza-trombectomia
 -in caz de prolaps hemoroidal-acesta se reintroduce cu blandete
inapoi,deasupra sfincterului ano rectal
 -in caz de recidiva,de hemoroizi procidenti,de tendinta la
tromboza,cand hemor.sangereaza permanent-se practica cura chirurgicala=ligatura
hemoroizilor sau extirparea acestora,sclerozarea,ligatura elastica sau crioterapia.
 2.FISURA ANALA
 Definitie=este o ulceratie triunghiulara sau ovalara,localizata in 90% din cazuri la niv
comisurii posterioare anale.
 Etiopatogenie=se intalneste mai frecvent intre 40-60 ani la femei
 -factori implicati=terenul,preexistenta hemoroizilor,traumatisme,infectii locale
cronice.
 Simptomatologie=durerea-incepe in timpul defecatiei ca o senzatie de
arsura,urmeaza o perid.de acalmie,apoi reapare cu o intensitate crescuta,Uneori
durerea paroxistica apare si intre scaune,modificand comportamentul
bolnavului,acesta devine iritabil,are insomnii,inapetenta,scadere ponderala.
 =contractura sfincteriana.
 Diagnostic=pe simptomatologie ;rectoscopie sau TR sub anestezie.
 Tratamentul-in fisurile simple=trat medical-combaterea durerii si a spasmului
sfincterian,injectii subfisurare cu Novocaina 2% sau Xilina 1% ; injectii sclerozante ;
dilatatie anala cu/fara cauterizarea fisurii.
 -in fisurile vechi,complicate=excizia ulceratiei si a lez asociate ; sfincterotomie.
 -in fisurile asociate cu hemoroizi=trat chir al fisurii si trat radical al hemoroizilor.
 3.SUPURATIILE PERIANALE
 Abcesele si fistulele anale sunt cele mai frecvente supuratii ale regiunii
anorectale.Originea lor este strict anala,ele fiind stadii evolutive ale aceleiasi boli.
 Simptomatologie:
 -durere anala care nu lasa bolnavul sa doarma,neritmata de scaun,iradiaza spre
org genitale,det retentie acuta de urina in mod reflex.
 -stare febrila sau subfebrilitati,cu alterarea starii generale
 -tumefactie vizibila si palpabila cu caracter inflamator
 -tuseul rectal este dureros,poate palpa o tumefactie.Este obligatorie
descoperirea orif. primar si secundar.
 Tratamentul este exclusiv chirurgical.
MULTUMESC PENTRU ATENTIE !