Sunteți pe pagina 1din 15

Balanta hidrica

Pierderea insensibila de apa

Nu poate fi reglata; la nivelul tegumentului (350 ml/zi) si


tractului respirator (350 ml/zi)

La nivelul tegumentului are loc prin difuziune; limitata de


stratul cornos; daca dispare stratul cornos (arsura)
pierderea de apa creste de 10x la 3-5 litri

Aerul expirat este saturat cu apa la o presiune de 47


mmHg; la temperatura scazuta scade catre 0 mmHg, cu
pierdere si mai mare de apa
Compartimentele hidrice
Extracelular (20%)
1.Plasma
2.Lichid interstititial
3.Lichid transcelular
(1-2 L); sinovial, LCR,
pericardic, pleural,
ocular; functii speciale

Compozitia lichidului
extracelular este
reglata strict prin
numeroase mecanisme
indeosebi la nivel renal

Intracelular (40% din


greutatea corporeala)
Volumul sanguin (5L)

Compartiment special continut


in sistemul circulator

60% plasma (LEC), 36 - 40%


celule (hematocrit) + LIC in
interiorul celulelor sanguine)

Plasma contine electroliti si


non-electroliti
Plasma, lichidul interstitial si lichidul intracelular

Plasma are compozitie asemanatoare cu lichidul interstitial, cu


exceptia proteinelor si a raportului cationi/anioni (efect Donnan)
Lichidul intracelular difera major in compozitie (ioni,
substrat energetic)
Masurarea compartimentelor hidrice (metoda indicator – dilutie)
Masurarea compartimentelor hidrice
Plasma, lichidul interstitial si lichidul intracelular

Diferenta dintre plasma si lichidulul interstitial este


asigurata de presiunea hidrostatica si coloid-osmotica pe
versantii membranei capilare

Diferenta lichidulul interstitial si cel intracelular este


asigurata de osmoza

Osmoza = trecerea apei printr-o membrana semipermeabila de


la concentratie mare a apei la concentratie mica a apei

Osmolaritatea depinde de numarul de ioni din solutie (glucoza


= 1 osmol; NaCl = 2 osmoli; Na2SO4 = 3 osmoli, etc

Presiunea osmotica = forta ce se opune osmozei legea van’t


Hoff)

Presiunea osmotica = concentratia (C) x


constanta ideala a gazului (R) x temperatura (T)
in grade Kelvin
Plasma, lichidul interstitial si lichidul intracelular

80% din osmolaritatea plasmei si LEC este data de ionii


de Na si CL

Osmolaritatea plasmei este mai mare deoarece se


adauga efectul proteinelor ce nu trec membrana capilara

Osmolaritatea LIC este data 50% de ionii de K si restul de


alte substante

Solutie izotona = osmolaritate egala cu LIC = 282 mOsm/L


(NaCl 0.9%, Glu 5%)
Efectul osmolaritatii asupra lichidul interstitial si lichidul intracelular

Daca se adauga
solutie izotona creste
LEC (aport exogen);
osmolaritatea ramane
constanta

Daca se adauga solutie


hipertona scade LIC,
creste LEC (aport
exogen + apa IC),
creste osmolaritatea IC
si EC

Daca se adauga solutie


hipotona creste LIC mai
mult decat LEC (apa EC
+aport exogen), creste
LEC (aport exogen),
scade osmolaritatea IC
si EC
Efectul hiponatriemiei (Na < 125 mEq/L)

A. Deshidratare hipoosmotica (Na scazut, LEC scazut, LIC crescut)

Varsaturi, diaree

Exces de diuretice ce elimina Na

Boala Addison: defect de aldosteron cu impiedicarea


reabsorbiei Na la nivel renal

B. Hiperhidratare hiposmotica (Na scazut, LEC crescut, LIC crescut)

Secretia excesiva ADH


Efectul hipernatriemiei (Na > 125 mEq/L)

A. Deshidratare hiperosmotica (Na crescut, LEC scazut, LIC scazut)

Insuficienta ADH (diabet insipid) sau rinichi ce nu raspinde la


ADH (diabet nefrogen); rinichiul secreta urina diluata

Transpiratie excesiva cu aport doar de apa

B. Hiperhidratare hipersmotica (Na crescut, LEC crescut, LIC scazut)

Hiperaldosteronism primar/boala Cushing


Edem intracelular

Depresia metabolismului celular

Lipsa nutritiei adecvate

Inflamatie

Perturbarea permeabilitatii celulare cu transfer anormal de ioni si


perturbarea osmolaritatii celulare
Edem extracelular
Cresterea transferului dinspre plasma spre tesutului
Cresterea presiunii hidrostatice plasmatice
Retentie renala de apa si sare (insuficienta renala acuta si
cronica, exces de mineralocorticoid)
Cresterea presiunii venoase (insuficienta cardiaca,
obstructie venoasa, insuficienta valvulara)
Scaderea rezistentei arteriolare (vasodilatatoare, insuficienta SNS, caldura excesiva)

Scaderea presiunii coloid-osmotice plasmatice (hipoproteinemie)


Pierdere prin urina (sindrom nefrotic) sau tegumente (arsuri, rani)

Sinteza insuficienta (insuficienta hepatica, malnutritie)

Cresterea coeficientului de filtrare


Reactie imun-inflamatorie cu eliberare de histamina si mediatori
Toxine, infectii bacterine
Ischemie prelungita

Deficienta vitamina C

Scaderea drenajului limfatic


Blocaj (cancer, filariaza) Absenta congenitala sau postchirurgicala
Mecanisme ce previn edemul (17 mmHg)

Complianta tisulara joasa (- 3 mmHg)


Presiunea hidrostatica
interstitiala negativa (- 3mmHg)
La presiune tisulara negativa cresterea
volumului interstitial creste presiunea ce
se opune difuziunii capilare

Cresterea peste 0 mmHg creste brusc


complianta

Structura de gel a LEC


Proteoglicani cu margine in perie ce
impiedica curgerea libera a apei si
permite doar difuziunea

Cresterea drenajului limfatic (7 mmHg)

Spalarea excesului de lichid interstitial (7 mHg)