Aritmiile cardiace la copii.

Sdr.WPW

Realizat: Solonaru Larisa

Coordonator: Stamati Adela
Definiție
• Poate fi definită ca o afecțiune congenitală
în care există niște benzi de țesut care leagă
direct atriul de ventricul, altele decît cele
fiziologice li care se caracterizează printr-o
viteză mare de transmitere a impulsului
apărut ectopic de la atriu la ventricul,
permițînd generarea unei tahicardii de
reintrare
• Excitarea ventriculului are loc mai precoce decît era de așteptat ,
deoarece unda de excitație ajunge la ventricul atît pe căi preformate ,
cît și pe căi de conducere accesorii
• Există adevărate punți între atrii și ventriculi , care scurtcircuitează
nodulul AV și fasciculul Hiss. Este vorba de fasciculul Kent, leagă direct
atriul de ventricul.
• Caracteristica cea mai pregnantă a acestor căi accesorii este că au o
perioadă refractară scurtă, deci stimularea lor se face mai repede,
dînd denumirea de sdr.de preexcitație.
 Epidemiologie

•  Sindromul WPW - 10-20% dintre toate tipurile de TSV

• frecvență de 1-3 cazuri la 1000 nou-născuți vii, b>f 2/1
• sdr. WPW poate fi de asemenea moștenit (copiii părinților cu
căi accesorii documentate, au WPW cu o frecvență de 5,5 la
1000)
• 7-20% dintre pacienții diagnosticați cu WPW pot asocia și boli
cardiace congenitale (de ex. Boala Ebstein)
Mecanismul sdr.WPW
În condiții fiziologice, impulsul electric ia naștere in nodul
sinoatrial (situat în atriul drept) și se transmite prin
tractul atrio-ventricular Hiss-Purkinje, ceea ce face ca
inima să se contracte ritmic.
În cazul sindromului WPW, impulsul electric este transmis
mai repede, pe diverse căi anormale (accesorii):
• Fascicului lui Kent
• Fibre Mahaim
• Tract de bypass atrioventricular
Aceste căi prezintă de obicei perioade refractare și
proprietăți de conducere diferite de cele ale fasciculului
natural Hiss-Purkinje, ceea ce facilitează reintrarea
impulsului nervos. Acest lucru îi expune pe pacienții cu
sindrom de preexcitație la un risc mai mare de a dezvolta
TSV (tahicardie supraventriculară) prin mecanism de
reintrare.
 Căi de conducere accesorii
• 1. Kent – leagă atriul (AS/AD) de baza ventricului (VS/VD) scurcircuitînd NAV,
• existența lui generează sd. Wolff Parkinson White (WPW) care poate fi tip A/B

• 2. fibrele James – leagă atriile de zona inferioara a NAV (scurcircuitînd

NAV unde are loc întarzierea fiziologica)
• Existența lui genereaza sd. Lown Ganon Levine (LGL)

• 3.fibrele Mahaim – cai accesorii scurte care leaga zona inf. NAV/ sup. Hiss de
baza ventriculului (colaterale inalte) existența concomitentă a fascic. James si
Mahaim echivaleaza cu prezenta fascic. Kent (sd. WPW)
 SINDROMUL WPW DE TIP A

primul activat este VS (teritoriile posterobazale), prin preexcitaţia unui teritoriu restrâns al
acestuia
-stimulul ajuns concomitent la NAV şi fasciculul Kent este condus preferenţial prin fasciculul Kent
-unda de excitaţie scăpată din NAV pătrunde în sistemul de conducere (fasciculul His şi ramurile
sale), depolarizând restul miocardului ventricular

CRITERII DE DIAGNOSTIC AL SDR. WPW TIP A

1.intervalul PQ (PR) scurtat
2.prezenţa undei delta în toate cele 12 derivaţii
3.durata complexului QRS creşte (în funcţie de durata undei delta)
4.raportul R/S>1 în V1-V2 , menţinut astfel până în V5-V6
5.axa QRS este fie normală, fie moderat deviată la dreapta
6.modificări secundare de fază terminală (ST-T) în V1-V2
SINDROMUL WPW DE TIP A
 SINDROMUL WPW DE TIP B
se datorează prezenţei unui fascicul Kent situat pe faţa laterală a cordului drept
-

-primul teritoriu activat este o mică zonă a peretelui VD

-stimulul ajuns concomitent la NAV şi la fasciculul Kent este condus preferenţial pri
fasciculul Kent, depolarizând anticipat o mică zonă a peretelui VD
-unda de excitaţie scăpată din NAV pătrunde în sist de conducere, depolarizând restu
miocardului ventricular

CRITERII DE DIAGNOSTIC AL SDR. WPW DE TIP B

1.interval PR (PQ) scurtat
2.prezenţa undei delta în toate cele 12 derivaţii
3.durata QRS crescută
4.raporturile R/S normale
5.axa QRS hiperdeviată la stânga
6.modificări secundare de fază terminală (ST-T) în DI, aVL, V5-V6
SINDROMUL WPW DE TIP B
 SINDROMUL WPW DE TIP C
se datorează prezenţei unui fascicul Kent, care realizează o conexiune directă pe faţa
laterală între AS si VS
-primul teritoriu activat -o mică zonă a peretelui VS situată foarte aproape de şanţul
atrioventricular
-unda de excitaţie scăpată din NAV pătrunde în sistemul de conducere depolarizând
restul miocardului ventricular

CRITERIILE DE DIAGNOSTIC AL SDR WPW TIP C

1.interval PQ (PR) scurtat
2.prezenţa undei delta în toate cele 12 derivaţii
3.durata QRS alungită peste 0,12 sec
4.inversarea completă a modelelor epicardice ( R/S>1 în V1-V2 şi R/S<1 în V5-V6)
5.axa QRS este hiperdeviată la dreapta
6.modificări secundare de fază terminală în V1-V2, DIII, aVF
SINDROMUL WPW DE TIP C
Tablou clinic
• Tahicardie bruscă  200 -250 bpm
• Aritmii
• Palpitații
• Anxietate
• Dispnee și scăderea toleranței la effort
• Slăbiciune, fatigabilitate
• Amețeli , confuzie
• Lipotimii și sincope
• Angina pectoral
• Cianoză
• Stop cardiac rar

 Copiii sunt sensibil palizi în timpul unei tahicardii. Ei pot refuza să mănânce și să
bea, sunt ușor iritabili sau plâng foarte mult. În unele cazuri, au febră. Sindromul
WPW e mai periculos pentru copii datorită dezvoltării cardiace imature.
Examen obiectiv în timpul unui episod
aritmic 
• Ritm regulat în timpul tahicadiei supraventriculare
• Bătăi cardiace de intensitate constantă
• Presiune venoasă jugulară crescută, cu undă presională constantă
• Hipotensiune
• Puls rapid și diminuat, cu o frecvență de 200-250 bătăi pe minut
• În unele cazuri, pacienții pot fi asimptomatici, iar afecțiunea se
descoperă prin intermediul unor teste efectuate din alte motive.
Laborator
• Hemoleucogramă completă
• Teste biochimice cu evidențierea funcției renale și a funcției hepatice
• Evaluarea funcției tiroidiene
• Evidențierea utilizării de droguri
Examinări instrumentale

• Electrocardiograma (EKG)
•  Holter EKG
• Teste de provocare la efort
• Sdr.WPW Criterii EKG Pediatrice
Interval PR prescurtat
a) < 3 ani 0,08s
b)3-16 ani 0,1s
c)>16 ani 0,12s
QRS lărgit ≥ 0,09sec, deformat, cu cît preexcitația este mai importantă, cu atît
complexul qrs este mai lărgit.
Unda δ* (frecvent pe panta ascendentă a QRS)

interval PR (PQ) scurt < 0.12 s datoriă undei delta Δ (expresia activării precoce a
terit. vetricular) la începutul QRS
baza QRS >0.10 s.
modificari secundare de repolarizare
 Tratament farmacologic
Dintre agenții care acționează pe calea accesorie și care sunt utilizați în terapia de lungă
durată enumerăm:
•Propafenona, flecainida și procainamida blochează conducerea în calea accesorie
•Sotalolul influențează calea accesorie și nodul atrio-ventricular (se poate utiliza și pe
perioada sarcinii)
•Amiodarona
Digoxina este contraindicată în sindromul Wolff-Parkinson-White.
În cazul pacienților care, în cadrul unui episod acut, asociază fibrilație atrială sau 
flutter atrial, se recomandă:
•Manevre vagale (masaj carotidian, manevră Valsalva)
•Administrarea de adenozină intravenos (6-12 mg)
•Verapamil (5-10 mg) sau diltiazem (10 mg) intravenos
Tratamentul:
• Cu o rată de succes de peste 90%, ablația cu
radiofrecvență este o tehnică minim invazivă,
utilizată frecvent în tratamentul sindromului
WPW la copii și adulți.
• Procedura constă în eliminarea țesutului cardiac
anormal cu ajutorul undelor de radiofrecvență.
• ARF este indicată la următorii pacienți :
• Pacienți cu FiA sau alte tahiaritmii cu frecvență
cardiacă rapidă, datorită conducerii pe calea
accesorie
• Pacienți asimptomatici, care prin natura profesiei
pot fi expuși unui risc crescut sau pot expune
viața altor persoane (atleți, piloți etc.)
• Pacienti cu WPW si cu istoric familial de moarte
subită
• Pacienti asimptomatici cu risc scăzut pentru
prevenția morții subite și a instalării ulterioare a
tahicardiilor asociate WPW
• Pacienți simptomatici
Prognostic

• Prognosticul este, în general, unul favorabil, atât pentru pacienții

asimptomatici (majoritatea nu dezvoltă simptome pe parcursul vieții),
cât și pentru cei cu istoric familial de sindrom WPW sau moarte
cardiacă subită care urmează tratament.
• Mortalitatea în sindromul WPW se datorează morții cardiace subite (1
din 100 de pacienți simptomatici). Cu toate acestea, odată cu inițierea
terapiei farmacologice sau a ablației curative, prognosticul devine
favorabil.
Bibliografie
• https://medicina-interventionala.ro/afectiuni/sindromul-wpw-wolf-pa
rkinson-white-cauze-simptome-si-tratament/
• https://newsmed.ro/sindromul-wolff-parkinson-white-wpw
• https://www.msdmanuals.com/home/heart-and-blood-vessel-disorde
rs/abnormal-heart-rhythms/wolff-parkinson-white-wpw-syndrome
• https://www.mayoclinic.org/es-es/diseases-conditions/wolff-parkinso
n-white-syndrome/symptoms-causes/syc-20354626
• https://medclub.eu/articole/imagini/788-sdr-wolff-parkinson-white/