Conținutul temei

Caracteristica generală a hepatitelor virale;

Epidemiologia și profilaxia hepatitelor virale cu

mecanism fecal-oral de transmitere;

Epidemiologia și profilaxia hepatitelor virale cu

mecanism parenteral de transmitere.
 Generalități
Problemă majoră de sănătate publică;

Răspândire globală;

Maladie endemică;

Invaliditate ca rezultat al cronicizării infecției.

Mortalitate înaltă;

Depind de factorii socio-economici; starea sistemului medic-

sanitar;
Factorii mediului extern (HVA, HVE);

Impact socio-economic inestimabil.

Hepatite virale – grup de infecții transmisibile
antroponoze cauzate de multiple virusuri
hepatotrope cu diferit mecanism de acțiune,
care se caracterizează predominant prin
afectarea ficatului, cu evoluție ciclică (benignă)
sau aciclică (progresivă) și se manifestă clinic
prin fenomene de intoxicație generală, dereglări
ale tractului digestiv, în deseobi funcției
ficatului, cu sau fără apariția icterului.
 Clasificarea hepatitelor virale

“ Infecțioase” A Cu transmitere
E
enterală

Hepatite virale NANB

Cu transmitere
“ Ser” B D C parenterală

F, G, TTV
? altele
 Structura hepatitelor virale în RM

5,2 1,2 1,3 0,3

0,3
1,3 5,3
22,2

92,8
70,1

HVA HVB HVC HVD HV nedeterminata

1999 2003
 Principalele caracteristici HV
Virusul HVA HVB HVC HVD HVE HVG

Descoperirea 1973 1965 1989 1977 1990 1996

Genomul RNA DNA RNA RNA RNA RNA

Evoluția acută cronică cronică cronică acută neidenti

ficată

Perioada de 15-45 zile 45-180 zile 14-110 zile 21-90 zile 15-60 zile 21-140
incubație zile
Calea de infectare Fecal-oral, Sexual, Parenteral, parenteral Fecal-oral Parente
sexual parenteral sexual ral,
posibil
sexual
Vaccin da da nu Indirect prin Nu Nu
vaccinarea
HVB

Pronostic Simptome până Purtător, ciroză, Purtător, ciroză, Poate Ne clar. 15-30%
la 6 luni cancer hepatic. cancer hepatic. exarcerba forma
Simptome Simptome HVB Până la 20% acută
extrahepatice extrahepatice mortalitate la 70%
femei gravide forma
ușoară
Hepatitis A Virus
 Virusul Hepatitei A
Izolat de S. Feinstoune în anul 1973;

Familia Picornoviridae, genul Enteroviridae tipul 72 sau

hepatovirus;
Virus ARN unicuaternar

Un singur serotip stabil (se presupune 2);

Nu posedă proprietăți oncogenice;

Există 4 genotipuri, dar majoritatea conform practicii

medicale fac parte din grupul 1.
Particularitățile epidemiologice:
Răspîndire ubicuitară;

Cele mai afectate țări sunt: Africa, Asia Centrală,

America de Sud, Irlanda
Problemă stigentă pe plan medical și economic;

70-90% în structura etiologică a hepatitelor acute;

În RM periodicitatea multianuală de 5-6 ani;

Sezonalitatea de toamnă-iarnă;

Receptivitatea generală;

Imunitate protectivă de lungă durată (practic toată viața)

 Dinamica morbidității prin HVA în Republica Moldova,
1987-2005
300
270.4

250
218.3 224.5 235.6
203.9
cazuri la 100000 populație

217.5
218.3 205.5
200

150 146.7
136.3

100 98.3 103.5 100

103.3
84
72.5 71.3
50
57.7
34.2

0
1987 1988 1989 1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006
Anii
Evoluția procesului epidemic în HVA în
dinamica anuală
Factorii de transmitere
Mîinele murdare;
Produsele alimentare;
Apa potabilă;
Bazinele acvatice;
Utilaj de uz casnic;
Muștele sinantrope;
Unele biotice marine;
Rezistența virusului hepatitei A în
mediul extern
Nr. ord Materialul Rezistența/sensibilitatea

1. Produsele alimentare 1 an
2. Temperatura de 4◦C câteva luni
3. Temperatura camerei câteva săptămâni
4. În masele fecale până la 30 zile
5. În apă 3-10 luni
6. Rezistent mediul acid, alcalin, eter, și cloroform
7. Sensibil RUV
8. autoclavare 1 min
9. Fierberea 5 min
10. 80◦C 10 min
11. Formalina (1:4000)

12. Acțiunenea clorului după 30 min

 Dezvoltarea procesului epidemic.
Sursa de infecție

 Unica sursă de infecție – omul

bolnav
- Forma tipică (icterică);
- Forma atipică (frustă, anicterică, subclinică, și
inaparentă);

 Unele biotice marine (stridiile, midiile, scoicile,

crevetele s.a ) ? – factori de transmitere
 Perioada de contagiozitate

15-45 zile

5-6 zile
Perioada Perioada Perioada de Perioada de
de de manifestări reconvalescență
incubație prodromă clinice

• Portaj cronic nu există

•Convalescent tardiv și persoana ce a suportat în trecut

HVA nu prezintă pericol
 Hepatitis A Infection
Typical Serological Course
Symptoms Total anti-
HAV

Titre ALT

Fecal
HAV
IgM anti-HAV

0 1 2 3 4 5 6 12 24
Months after exposure
 Fluidele fizologice potențial afectate
Materiile fecale 1g=108 și mai mulți virioni; (per.
Incubație, prodromă, primele zile a icterului);
Secrete naso-faringiene;

Secrete vaginale;


 Particularitățile patogenetice

Replicarea în
tunica
mucoasă
Transmiterea Hepatitei virale A

Mecanism parenteral
 droguri itravenoase
 Transfuzii de sânge și a derivatelor sanguine
contaminate cu virusul hepatitei A;

Calea sexuală;

Contact inderect (mîini murdare, obiecte din

mediul extern)
Caz clinic de HVA – boală acută cu apariția discretă a
simptomocomlexului respectiv cu sau fără icter și cu
creșterea nivelului ALT de 2,5 ori în comparație cu
norma maximă.

Caz confirmat – bolnav suspect de HVA cu

confirmarea diagnosticului prin investigați serologice
– anti-HAV IgM pozitiv.
 Diagnosticul HVA
Epidemiologic;

Clinic;

Serologic:
 IgM (anti-HAV IgM) – apare precoce și dispare peste 3-6 luni uneori până
la 1 an de la debutul bolii;
 Indicator al procesului acut

 IgG (anti-HAV IgG) apar ulterior și persistă ani de zile sau chiar toată viața
 Indicator de vindecare și a procesului imun către această
patologie
 Măsuri profilactice Generale
Îndreptate spre întreruperea mecanismului de
transmitere;
- Asigurarea cu apă potabilă garantată, produse alimentare sigure
din punct de vedere epidemiologic;
- Crearea condițiilor pentru respectarea cerințelor și regulilor
privind producerea, transportarea, păstrarea, prelucrarea și
realizarea produselor alimentare;
- Asigurarea permanentă a respectării normelor și regulilor
sanitaro-tehnice, igienice la obiectivele de alimentație publică, în
instituțiile preșcolare și preuniversitare, etc.
- Respectarea igienei personale și eduacația igienică a populației.
 Măsuri profilactice specifice
Avantaje Dezavantaje

- Ig – poate reduce - Este de scurtă durată (1 doză = 100 UI pentru

6 luni);
incidența până la 95%
și este eficace la etapa - Este costisitoare;
preepidemică - Complicată și nesigură pentru protecția de o
eventuală îmbolnăvire;
- este inofensivă pentru
- Favorizează trecerea formelor icterice în cele
toate categoriile de atipice (depistate aciv prin metode de
persoane; laborator);

- Atenuează eficacitatea altor vaccinuri

(ROR peste 3 luni după introducerea Ig; după
adinistrarea vaccinului Ig se introduce peste 2
săptămâni);

- Profilaxie post expunere – timp de 2

săptămâni după expunere- poate preveni sau
reduce severitatea bolii.
 Măsuri profilactice specifice

Imuniarea activă:
- protejarea persoanelor de infectare;
- reducerea incidenței;
- Cel puțin 4 vaccinuri inactivate (Havrix, Vaqta, Avaxim, Epaxal)
- Vaccinurile sunt inofensive;
- Înalt imunogenice;
- Protecție de lungă durată (20 ani);
- Pot fi administrate simultan cu alte vaccinuri (difterie, poliomielită,
tetanos, febrei tifoide, holerei, rabiei, hepatitei B)
- Se recomandă o doză booster de vaccin după 10 ani de vaccinare.
- Vaccinurile nu sunt contraindicate persoanelor HIV-1 pozitive.
Dozele recomandate și shemele aplicate
pentru vaccinare
Vârsta, Vaccin Volumul Nr. Schema
ani per dose, doselor
ml
2-18 Havirx 0.5 2 Inițial și 6-12 luni mai tîrziu

2-18 Vaqta 0.5 2 Inițial și 6-12 luni mai tîrziu

≥ 19 Havirx 1.0 2 Inițial și 6-12 luni mai tîrziu

≥ 19 Vaqta 1.0 2 Inițial și 6-12 luni mai tîrziu

≥ 18 Twinrix 1.0 3 Initial și 1 și 6 luni mai tărziu

În Republica Moldova vaccinarea împotriva HVA a
fost efectuată cu succes în orfelinate și școli internat
(eficacitate înaltă ≈ 95%).

Vaccinul a fost aprovizionat de organizații

internaționale și donatori externi – Guvernul SUA,
UNICEF
 Măsurile antiepidemice
Depistarea activă a bolnavilor;

Întocmirea avizului de urgență și transmiterea la

Centrul de Sănătate Publică;

Pacienții cu HVA sunt spitalizați.

Educația pentru sănătate pentru contacți în prevenirea

transmiterii HVA;

Anchetarea epidemiologică a focarului;

 Măsurile antiepidemice
Supravegherea contacților 35 zile
(termometria, starea mucoaselor, sclerei, și a pielii) odată în 10 zile, iar în
instituțiile preșcolare – interogarea zilnică de către profesori și 1 dată în
săptămînă de personalul medical;

Investigația de laborator a contacților

(ALAT, markerii specifici HVA – Anti-HAV IgM);

Copii ce au fost în contact cu bolnavul nu se trec în alte

instituții sau grupe pe parcusul a 35 zile.
Erupție epidemică – înregistrarea în limetele unei
instituții sau localități a unui focar cu 10 și mai multe
cazuri simultane sau consecutive apărute într-o
perioadă de incubație.
Hepatitis E Virus
 Caracteristicile virusurilor hepatitice E
 Hepatita virală E
 Virusul hepatitic E- (HEV)
 Descris la sfârşitul anilor 70, sec.XX
 Virus apropiat familiei Caliciviridae
 ARN- monocatenar virus
 o infecţie acută autolimitantă care are caracteristici epidemiologice asemănătoare cu
cele din HVA, dar prezintă şi unele particularităţi;

 Calea de transmitere – hidrică;

 India, Afganistan;

  perioada de incubatie ce variaza intre 15-60 de zile (mediu 40 zile) ;

 Perioada de contagiozitate – o săptămână până la apariția semnelor clinice și 7-10

zile după
Epidemiologia și profilaxia
hepatitelor virale parenterale
 Caracteristica generală a hepatitelor virale cu
mecanism parenteral de tansmitere
problemă majoră de sănătate publică;

Endemicitate;

Mortalitalitatea crescute;

Rata înaltă de invaliditate în urma cronicizării infecţiei;

Program Naţional de combatere a hepatitelor virale B, C şi D

(1997-2006) şi al doilea (2007-2011);
Reducerea nivelului de morbiditate prin hepatitele virale B, C şi D
acute (HVB acută s-a redus de la 1304 cazuri în anul 1996 până la 95 cazuri în anul
2010 ce constituie o reducere cu circa 91,0%,

Crește incidenţa hepatitelor virale cronice .

 Dinamica prevalenţei şi incidenţei prin hepatite virale
cronice în Republica Moldova, aa.2000-2008
800 120
713,5
700
Prevalenţa la 100 mii populaţie

100

Incidenţa la 100 mii populaţie

600 95.78

80
500
429,1
400 60

300
42.49 40
200
20
100

0 0
2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 Anii

Prevalenţa Incidenţa
 Impactul economic al hepatitelor virale cu
mecanism parenteral fe transmitere
Impactul economic al al morbidităţii prin HV în RM
pentru aa. 1997-2010 a constituit 962541 mii lei;

Prejudiciul economic prevenit ca urmare a realizării

Programelor Naţionale de combatere a hepatitelor virale
B, C şi D în Republica Moldova, pe perioada anilor
1997-2010 a constituit 809323 mii lei,

Bugetul Programelor Naţionale de combatere a hepatitelor

virale B, C şi D în Republica Moldova, în anii 1997-2010
a constituit 78138 mii lei
Programul Naţional de combatere a hepatitelor virale
B, C şi D pentru anii 2012 – 2016
determinarea direcţiile prioritare în dezvoltare studiilor ştiinţifice;

Supravegherea epidemiologică: profilaxia specifică a hepatitei virale B.

Supravegherea epidemiologică: Profilaxia nespecifică a hepatitelor virale B, C si

D;
Informarea şi ridicarea gradului de alertă în populaţie prin informarea grupurilor
de risc privind situaţia epidemiologică şi consecinţele grave ale îmbolnăvirii de
aceste maladii, despre eficacitatea măsurilor de profilaxie specifică şi nespecifică;
Managementul capacităţilor diagnosticului de laborator;

Depistarea bolnavilor, tratamentul şi dispensarizarea.

 Fundamentarea economico-financiară:
 Costul estimativ al implementării Programului pentru perioada aa. 2012-
2016 este de 976837 mii lei;
 tratamentului bolnavilor preparatelor antivirale (interferoni) a 500 pacienţi
(650000 mii lei);
 asigurarea tratamentului bolnavilor cu HVB cronice (200 pacienţi) cu
utilizarea analogilor nucleozidici (70000 mii lei);
 vaccinarea contra HVB a persoanelor nevaccinate (148785 mii lei);

 vaccinarea contra HVB a grupurilor de risc (15607 mii lei)

 fortificarea laboratoarelor zonale în baza CSP teritoriale (1323 mii lei)

 Din bugetul total 74% sunt destinate tratamentului şi 26% pentru

profilaxia şi diagnostic a hepatitelor virale B, C şi D
Structura morbidităţii prin hepatite virale cronice cu
diferită etioligie.

8,73
8,73

49,21
33,33

HVB HVC HVB+HVC HVB+HVD

% 69,81
70

60

50 45,24

40

30 25,4
20,75
17,46
20
9,43 11,9
10
0
0
iarna primăvara vara toamna
hepatite cronice ciroze hepatice
40 37.74 37.74

34.13
35

30
25.4
25

20
14.29
15 11.9
11.32 11.32 10.32
10
3.97
5 1.89
0
0
20-29 30-39 40-49 50-59 60-69 70>

hepatite virale cronice ciroze hepatice

120

100
27,27 49.21
51,61 50,0 54,55
80

60

72,73
40
48,39 50,0
45,45 50.79
20

0
HVB HVC HVB+HVC HVB+HVD total
masculin femenin
Hepatita Virală B
 Maladie infecțioasă
manifestată prin diferite
semne clinice – icter, semne
generale nespecifice și forme
fără icter.

28 iulie - „Eu sunt numărul

12”
 ACTUALITATEA
 Peste 2 miliarde de oameni afectați (30% din populația globului);

 Circa 350 milioane sunt purtători cronici ai virusului HVB (5% din populația globului);

 Anual în lume se înregistrează circa 1 milion de decese din cauza hepatitelor B acute și cronice (25% din populația
globului)
 Este a 9-a cauză a mortalității în lume;

 În 80% cazuri este cauza carcinomului hepatocelular;

 În RM ocupă locul 4 după HIV/SIDA, tuberculoza şi gripa.

 Virusul hepatitei B este de 50-100 de ori mai infectios decat HIV

 În structura morbidităţii prin HV ocupă locul 2 după HVA.

 Anual se înregistrează circa 1700 purtători de AgHBs nou-depistați;

 5000 persoane cu HV cronică CH

  Zonele de endemicitate
endemicitate înaltă (45% din populaţia lumii) - frecvenţa decelării
marcherului superficial al VHB (AgHBs) ajunge ori depăşeşte 8%, riscul de
infectare pe parcursul vieţii depăşeşte 60% şi există un risc major de contaminare în
copilărie): Africa Subsahariană, Asia de Sud-Est, Bazinul Amazonian.

endemicitate medie (43% din populaţia lumii) (frecvenţa decelării Ag HBs

variază în jur de 2-7%, riscul de infectare pe parcursul vieţii este de 20-60% pentru
toate grupele de populaţie: Orientul Mijlociu, America de Sud şi Centrală, Asia
Centrală, Europa de Sud-Est.

Endemicitate redusă (restul populaţiei de12 %) frecvenţa decelării Ag

HBs este sub 2%, iar riscul de infectare pe parcursul vieţii ajunge la 20%: America
de Nord, Europa de Nord-Vest, Australia, America de Sud, Canada.

Republica Moldova, - zonă cu endemicitate înaltă, cu un nivel de

portaj cronic al AgHBs de peste 8%.
HBV : Structura
I component al VHB a fost evidențiat în 1963 de
B.Blumberg în sângele unui aborigen din Australia –
Ag australian Ag de suprafață;

Virionul complet a fost observat pentru prima dată în

1970 în serul sanguin de către Dane particula
Dane;
 Ag HBs este foarte heterogen și este format din 2
tipuri de Ag care duc la formarea a 9 serotipuri
majore;
Cele mai importante sunt: adw, ayw, adr, ayr
(Oceania).
 Acute Hepatitis B Virus Infection with Recovery
Typical Serologic Course
Symptoms
HBeAg anti-HBe

antiHBc-IgG
IgM anti-HBc
Titre

HBsAg anti-HBs

0 4 8 12 16 20 24 28 32 36 52 100

Weeks after Exposure

 Mecanismele de protecție
Răspuns celular – sunt activate limfocitele T citotoxice
îndreptate spre lichidarea hepatocitelor infectate; ca
rezultat leziuni necroinflamatoare;

Răspuns umoral – Ac anti-HBs (neutralizanți), anti HBc,

anti-Hbe.

Ac antiHBs+AgHBs = complex imun care asigură

eliminarea virusului, dar depunerea acestora pe țesuturi
duc la dereglări patologice cum ar fi urticaria, artrită,
glomerulonefrită, etc.

Anticorpii anti-HBc :
 antiHBc IgM – replicarea virală activă, se determină la
sfîrșitul perioadei de incubație atingînd perioada maximă în
perioada de stare și dispar în perioada de convalescență;

 antiHBc IgG – apar la sfîrșitul perioadei de stare,, atingînd

concentrația maximă în perioada de convalescență și persistă
toată viața.

• Anticorpii anti-HBe – apar după dispariția AgHBe,

decelîndu-se consecutiv cu apariția Ac anti-HBc IgM.
Pentru prima dată ca formă nozologică de
sinestătătoare, hepatita virală B (HVB ) în
republica noastră a început a fi înregistrată în
anul 1966 la nivel de 34,3 cazuri la 100.000
populaţie.
 Dinamica morbidităţii prin HVB acută
în Republica Moldova (anii 1981-2006)
o/oooo
90 Începutul vaccinării selective a
nou-născuţilor
80
76,6
71,6
70
66,4 Începutul vaccinării de rutinăa
63,2
60 61,1 nou-născuţilor
57,3
53,3
50 47,4 49,9
Campania de vaccinare a
48,7 copiilor de 13 - 17 ani
40 40,8

30 25,5
29,6
20 18,2 15,9

10 14,4
10,6 9,5
0
9 81 982 983 984 985 986 987 988 989 990 991 992 993 994 995 996 997 998 999 000 001 002 003 004 005 006
1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 2 2 2 2 2 2 2
 Incidenţa prin hepatita virală B în diferite grupe de vîrstă în
Republica Moldova (medie pe anii 1990-1992)
0,9

0,9 0,85
N u m ă ru l d e ca zu ri la 1 0 0 0 d e p erso a n e

0,8

0,7

0,6
0,46
0,5 0,42
0,38
0,4
0,3

0,3
0,15 0,18
0,2
0,1

0,1

0
0-2 ani 3-6 ani 7-14 ani 15-19 20-29 30-39 40-49 50-59 60 şi mai
ani ani ani ani ani mult
 Incidenţa prin hepatita virală B în diferite grupe de vîrstă în
Republica Moldova (media pe anii 2001-2006)
0,48
0,5
Numărul de cazuri la 1000 persoane

0,45
0,37
0,4
0,35
0,3
0,25
0,2 0,15
0,15 0,09
0,08
0,1 0,03 0,05 0,03
0,03
0,05
0
0-2 ani 3-6 ani 7-14 ani 15-19 20-29 30-39 40-49 50-59 60 ani
ani ani ani ani ani mai
mult
Indicii morbidităţii prin HVB în Republica Moldova

1,2
1,2
1
1,1
la 1000 persoane

0,8
0,58
0,6

0,4

0,2
0,02 0 0,02
0
0-2 ani 3-6 ani 7-14 ani
perioada prevaccinală perioada postvaccinală
 Receptivitatea
Absolută;

persoanele care nu au fost vaccinate şi care nu au

suportat hepatita B;

persoanele cu HBs-antigenemie sunt deja infectaţi,

iar cei anti-HBs seropozitivi sunt imuni.

Persoanele cu anticorpi anti-HBc au suportat HVB în

trecut; aceşti anticorpi nu au calităţi protectoare, dar cazuri
de reinfectare cu VHB la posesorii acestora nu sunt
atestate.
 Sursa de infecţie
Bolnavii cu diferite forme de hepatita B acută şi cronică;

Purtătorii antigenului de suprafaţă al VHB (AgHBs), drept care

sunt considerate persoanele cu HBs-antigenemie persistentă pe
parcursul a minimum 6 luni;

purtătorii de AgHBs +AgHBe;

Gravidele AgHBs pozitive prezintă risc potenţial de infectare a

nou născuţilor.
 Perioada de contagiozitate
2-8 săptămâni

45-180 zile

Perioada Perioada Perioada de Perioada de

de de manifestări reconvalescență
incubație prodromă clinice
 Mecanismul şi căile de transmitere

Cantitatea de material infectat, suficient - 0,00004 ml,

 iar volumul mediu de sânge inoculat în timpul unei

înţepături cu acul - 0,0001 ml (100 doze infecţioase de
virus al hepatitei B).

mecanismul parenteral

2 căi de transmitere – naturale şi artificiale

 Căile naturale
Perinatală (verticală): transmiterea de la mama infectată
la făt în timpul naşterii (intranatală) şi intrauterin (când
sunt leziuni ale placentei).

Orizontală: transmiterea ca rezultat al contactelor

habituale directe cu persoane infectate.

Sexuală: transmiterea ca rezultat al contactelor sexuale cu

persoane infectate.
 Căile artificiale
Nosocomială – transmiterea infecţiei prin intermediul
serviciilor prestate în cadrul instituţiilor medicale în
majoritatea cazurilor prin diferite manipulaţii
parenterale.

Pacient-medic: Infectarea personalului medical de la

pacienţii infectaţi.
 Căile artificiale
Pacient-pacient: Infectarea pacienţilor receptivi de
la pacienţii infectaţi prin intermediul echipamentului
medical contaminat în timpul transfuzii de sânge sau
derivate sanguine, transplant de organe, injecţii,
colectarea probelor de sânge sau alte medii fiziologice
pentru investigaţii de laborator, cercetări instrumentale
endoscopice etc.)

Medic-pacient: infectarea pacienţilor prin contact direct

cu săngele personalului medical infectat.
 Căile artificiale
Pacient-societate: Infectarea ocazională a persoanelor
receptive din afara instituţiei medicale prin intermediul acelor
şi a altor instrumente medicale ascuţite utilizate care, fiind
decontate, nu au fost nimicite definitiv.

Habitual-comunală –ca urmare a prestării serviciilor

comunale cosmetice populaţiei prin intermediul unor vectori
artificiali (obiecte de igiena personală: trusa pentru bărbierit,
periuţa de dinţi, prosoape, truse de manichiură şi pedichiură, de
epilatoare şi alte dispozitive pentru manipulaţii cosmetice etc.)
 Transmiterea perinatală
 transmitere perinatală se subînţelege atât infectarea congenitală
(intrauterină), cât şi infectarea intranatală, ce se realizează în timpul actului
naşterii.
 Aproximativ 98% de cazuri de infectare au loc intranatal, şi doar circa 2%
nou-născuţi se infectează congenital.
 Depistarea AgHBs la gravidă nu este un indiciu pentru întreruperea sarcinii
sau pentru naştere Cezariană.
 Transmiterea perinatală poate avea loc în două cazuri:
1. Când femeia se îmbolnăveşte de HVB acută în timpul gravidităţii, în special în
ultimul trimestru;
2. Când femeia este purtător cronic al virusului HB (purtător de AgHBs) – 30%
3. Când femeia este purtător cronic de AgHBs și mai are și AgHBe – 70-80%.

 Dispenzarea copiilor nou-născuți de la mamele AgHBs pozitive – 6 luni.

 Numărul cazurilor de HVB înregistrate la copii
în Republica Moldova, 1988-2005

1200

1000

800
Nr cazuri

600 7-14 ani

3-6 ani
400 0-2 ani

200

0
1988
1989
1990
1991
1992

1995

1998
1999
1993
1994

1996
1997

2000
2001
2002
2003
2004
2005
 Transmiterea sexuală
 Transmiterea virusului are loc în rezultatul contactului mucoaselor uşor
traumate cu sperma, secretul vaginal sau sângele menstrual ale
bolnavilor cu forme acute sau cronice, purtătorilor virusului hepatitei B.

 transmiterea homo şi heterosexuală a VHB la lucrătoarele sexului comercial,

la partenerii sexuali ai purtătorilor AgHBs şi la bolnavii cu diferite Boli
Sexual Transmisibile (BST ).
 Factorii de risc asociaţi cu transmiterea VHB
 Transfuzii sau transplante de la donatorii AgHBs pozitivi;

 Multiple manipulaţii parenterale;

 Naşterea de la mamă infectată cu VHB;

 Administrarea intravenoasă a drogurilor;

 Hemodializa;

 Administrarea remediilor medicamentoase pe cale injectabilă;

 Contacte sexuale / habituale cu indivizi AgHBs pozitivi;

 Parteneri sexuali multipli;

 Examinarea pacienţilor cu instrumentar medical, vizual şi endoscopic contaminat.

 Controlul infecţiilor cu virusuri hepatice B, C şi D

vaccinarea universală a nou-născuţilor şi contingentelor de risc

şi a adolescenţilor ;

screeningul la prezenţa agHbs şi anti-HCV a sângelui,

organelor, ţesuturilor şi spermei donate;

 reducerea maximală a transfuziilor neargumentate preparatelor

sanguine şi injecţiilor;

testarea personalului medical la AgHBs şi vaccinarea lor contra

HVB;

 asigurarea şi respectarea condiţiilor de prelucrare şi sterilizare

a instrumentelor medicale de multiplă folosinţă;
 Controlul infecţiilor cu virusuri hepatice B, C şi D

 Înlocuirea instrumentelor de multiplă folosinţă prin instrumente de unică

folosinţă;

organizarea corectă a colectării, aplicării şi incenerării deşeurilor medicale,

decontării şi lichidării inofensive a instrumentarului medical uzat;

Educarea de igienă personală şi comportament sexual inofensiv a

categoriilor de risc;

 asigurarea protecţiei pielii, mucoaselor, ochilor personalului medical la

locul de muncă;

 tratamentul bolnavilor cu hepatite virale acute şi cronice cu preparate

antivirale.
 HEPATITA VIRALĂ C

descoperită în 1989 hepatita virală C (HVC);

3% din populația globului – HVC (OMS)

a început a fi oficial înregistratăîn RM începând cu anul 1991;

predomină genul masculin – 52,7% ;

perioada de incubaţie variază de la 14 până la 110zile, având

valori medii de 28-43 zile.

sunt considerate receptive la infecţia cu VHC toate persoanele

care nu au suportat HVC în una din formele sale.
HCV: problemă globală
 Dinamica morbidității prin HVC în Republica
Moldova, 1991-2006
8

7
6
la 100000 mii populație

4
3

2
1
0
1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006
Anii
 Sursa de infecție
bolnavii cu diferite forme de hepatita C acută şi cronică,

purtătorii VHC, drept care sunt considerate persoanele la

care se decelează anti-HCV în sânge.

 gravidele anti-HCV seropozitive prezintă risc potenţial de

infectare a nou-născuţilor;

bolnavii cu HVC cronică şi purtătorii virusului îşi pot păstra

importanţa epidemiologică ca sursă de infecţie pe parcursul
întregii vieţi.
Factorii de risc asociaţi cu transmiterea VHC
transfuzii sau transplante de la donatori infectaţi;

administrarea intravenoasă a drogurilor;

Hemodializa;

traume profesionale cu instrumente medicale

contaminate;

contacte sexuale / habituale cu indivizi anti-HCV pozitivi;

parteneri sexuali multipli;

naşterea de la mamă infectată cu VHC.

 HEPATITA VIRALĂ D
mai mult de 10 milioane persoane infectate cu virusul
hepatic D;

În RM incidenţa prin HVD a scăzut de la 82 cazuri (1,9%)

-a. 1997 pînă la 31 cazuri (0,7%) – 2005;

HVD cauzează hepatită doar la persoanele cu HVB acută sau

cronică, și nu poate produce infecția fără prezența acestuia;

Capacitatea de a transforma formele asimptomatice sau

medii în forme grave, fulminante și cu o progresie rapidă
 Hepatitis D (Delta) Virus
 antigen HBsAg

RNA
Hepatita D – Caracteristicile clinice

 Coinfecție
-Boală severă acută.
-Risk scăzut de cronicizare.

 Suprainfecție
– De obicei dezvoltă forme cronice;
 CO-INFECȚIE
SUPRAINFECȚIA
mai frecvent se înregistrează în
rezultatul transfuziilor masive de sânge
sau la utilizatorii de droguri, iar
manifestările clinice sunt similare cu este mult mai agresivă
cele a HVB. ce se manifestă cu
dezvoltarea cerozei
hepatice într-o
perioadă mai scurtă
comparativ cu HVB
cronică .
 Sursa de infecție

Persoanele bolnave cu HVB acută sau cronică.

 purtătorii de AgHBs.
 Hepatita D - Prevenirea
 HBV-HDV Coinfecție
Profilaxia pre sau postexpunere pentru a
preveni infectarea cu HVB .

 HBV-HDV Suprainfecție
Educația pentru sănătate cu scop de a reduce
riskul de cronicizare
 Prevalenţa şi incidenţa prin ciroze în Republica Moldova,
aa.2000-2008

120 25
101.85
Prevalenţa la 100 mii populaţie

Incidenţa la 100 mii populaţie

100
20
20.1
80
15
60
40.56 10
40

20 6.01 5

0 0
2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 Anii
Prevalenţa Incidenţa
Mortalitatea prin cancer hepatic în RM la 100.000 populaţie
(anii 1996-2006)

8 7.7
7.2 7.4
7 6.5
6.1
6 5.6 5.6 5.8

5 4.7
3.9
4 3.6

0
1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006