Sunteți pe pagina 1din 34

Meningita

Meningita - inflamatie a meningelui, membrana ce imbraca


scheletul coloanei si maduva - este, de obicei, o boala a copilariei.

Exista doua forme: virala si, mai grava, cea bacteriana.

Semnul cel mai eviden al bolii este aparitia unei eruptii vinetii,
cauzata de sangerarea micilor vase (capilare) din piele.

Eruptia in meningita apare brusc si se raspandeste rapid, acoperind


membrele si corpul intreg. In cazuri extreme, copilul poate intra in
colaps la cateva ore de la aparitia acestei eruptii, asa incat tratamentul
trebuie instituit rapid. Fontanela poate fi turgescenta si tare la atingere
Aparitia eruptiei in pete
este semnul cel mai
amenintator in meningita.
Daca aceste pete nu
palesc cand se aplica
presiune asupra for, acest
lucru poate fi testat prin
apasare cu un pahar de
stica

La copiii mai mari se observa o sensibilitate la lumina


(fotofobie), ei inchid ochii sau si-i acopera.
Apare durerea de cap, varsaturile si imposibilitatea de a apleca in
fata capul, sau, din pozitia sezand, de a atinge genunchii cu buzele.
Aceasta este cauzata de rigiditatea spatelui si gatului.
 Diagnostic
Pentru a confirma diagnosticul de meningita, se practica o punctie lombara.
Procedura implica introducerea unui ac in canalul medular, pentru extragerea
lichidului cefalorahidian (LCR). Lichidul, care inconjoara maduva si creierul, si care
contine bacterii sau virusi, este trimis la laborator pentru analize.
Prin punctia lombara se
Daca lichidul este tulbure la extrage lichid
examinarea cu ochiul liber, cefalorahidian (LCR) din Cele 5 Vertebre
canalul medular, folosind lombare
sugereaza o infectie cauzata de un ac de punctie lombara,
meningita. cu un dispozitiv de
scurgere. Lichidul
Examenul microscopic este cel cefalorahidian tulbure Ac de
care va pune diagnosticul final, sugereaza prezenta punctie
meningitei, fapt ce poate fi se insereaza
precizand numarul si tipul celulelor, normal intre
confirmat prin analiza
precum si microbul responsabil de microscopica vertebra a 4-
infectie. Microbii care cauzeaza a si a 5-a
lombara
meningita sunt de tip bacterian sau
viral si identificarea lor exacta
permite o terapie corecta. Astfel,
antibioticele sunt utile numai in Creasta iliaca
o linie trasata intre
meningitele bacteriene. solduri, pentru a
delimita zona de
punctie. Pacientul este
culcat ghemuit pentru
o flexie maxima a
coloanei.
Cel mai periculos tip de infectie este cel cu Meningococcus, bacterie ce intra in
fluxul sanguin si cauzeaza septicemie severa (infectie a sangelui). Alte bacterii care
cauzeaza frecvent meningita sunt: Haemophilus Influenzae tip B ,Streptococcus
Pneumoniae, Staphylococcus.

Haemophilus
Influenzae
Streptococcus Pneumoniae
Neisseria Meningitidis
Prognostic
Evolutia infectiei depinde de reactia organismului. Infectia virala se limiteaza
de obicei singura. In cazurile de meningita bacteriana, cheia supravietuirii este
diagnosticul si tratamentul precoce. Diagnosticarea tardiva poate duce la deces sau
la complicatii. Acestea pot fi:
-paralizia nervilor cranieni, ducand la strabism, surzire si paralizii ale membrelor
-stare de inconstienta, cauzata de lichidul acumulat in creier;
-probleme mentale si de comportament; in final deces
Bacteria care
produce meningita intra
in sange prin nas si gat,
cauzand infectarea
sangelui (septicemia),
care, apoi, infecteaza si
meningele.
Uneori, mai sunt si alte
cauze:
la nou-nascutii slabi,
meningita poate fi
cauzata de E. Coli, sursa
infectiei fiind ombilicul.
Virusurile si fungii pot
fi alte cauze ale
meningitei.

|
• Meningita meningococica se caracterizeaza prin raspandirea rapida a eruptiei cu
aspect de hemoragie, pe intreg corpul. Daca pacientul nu este diagnosticat si
tratat, poate surveni decesul, in special la copilul mic.

Specialistii care pot diagnostica si trata meningita:


- pediatrul
• - medicul de familie
• - medicul de la camera de urgenta
• - medicul internist
Specialisti ce vor fi consultati daca apar complicatii: medicul de boli infectioase si
neurologul.
Incidenta
Doua treimi dintre cazurile de meningita apar la copiii sub 15 ani. Dintre acestea,
80 % din cazuri sunt la copii sub 5 ani.Nou-nascutii (copii pan la varsta de 3 luni)
copiii
intre 6 si 9 luni prezinta riscul cel
mai mare de infectare
In perioada neonatala, infectia este
cauzata in primul rand de E. Coli,
organism ce traieste in intestine si
provine din zona ombilicala.
-Majoritatea cazurilor de
meningita bacteriana incep cu
septicemie; germenii intra in
sange prin nas.
-Infectia urechii poate cauza si ea
meningita.
-In cazuri rare, meningita se
poate dezvolta dintr-o infectie
secundara unei fracturi craniene
deschise.
Tratament
Atunci cand este suspectata meningita bacteriana sau septicemie, se
administreaza cat mai curand penicilina (ben­zylpenicillin), de preferat prin
injectii intramusculare. O singura injectie poate salva viata: indicele de
mortalitate este intre 7-20% si depinde de tipul infectiei.
Odata ce a fost stabilit tipul infectiei, se administreaza anti­bioticul
potrivit. Tratamentul dureaza, de obicei, intre 10-14 zile.
Meningita virala necesita de obicei tratament cu calmante si odihna;
antibioticele nu sunt eficiente impotriva virusurilor.

Profilaxie
Vaccinul antihaemofilus prote­jeaza acum impotriva meningitei cu
haemophilus si este adminis­trat de rutina la doua, trei si patru luni.
Meningita este conta­gioasa, asa incat cazurile vor fi izolate imediat.
Contactatii vor fi imunizati cu vaccin, pentru a preveni o posibila epidemie.
Cauzele meningitei
 
MENINGITA LA COPII
Bacteriile raspunzatoare de producerea meningitei la copii primele tuni de
viata se numara printre cele care alcatuiesc flora obisnuita din nas si gat la
adultii sanatosi. Cea mai mare parte a cazurilor sunt produse de trei specii de
microor­ganisme: Neisseria meningitidis, cunoscuta si sub numele de
meningococ, cauza principala de meningita la copii, precum si agentul cauzal
al unei infectii mai severe, cu potential fatal, si anume septicemia
meningococica. Tulpinile apartinand grupurilor B si C sunt responsabile pentru
aproape toate infectiile de acest tip.
Streptococcus pneumoniae (pneumococul) se situeaza pe locul urmator ca
frecventa. Haemophilus influenzae tip b, cunoscut si sub numele abreviat Hib,
obisnuia sa fie un agent cauzal des intalnit in aparitia meningitei la copii. Cu
toate acestea, dupa aparitia vaccinului impotriva Hib, numarul de astfel de
cazuri a scazut semnificativ.
MENINGITA LA NOU-NASCUTI

In perioada imediat urmatoare nasterii, nou-nascutii (bebelusii


de pana la sase saptamani) pot fi expusi la microorganisme ce
colonizeaza tractul digestiv si cel genital al mamei, iar unele dintre
acestea pot determina aparitia meningitei. Acestea includ:
-Bacteriile enterale gram-negative si mai ales Escherichia Coli; in
special tulpinile K1 sunt asociate cu infectii invazive.
-Streptococii grup B
-Listeria monocytogenes (agent cauzal al toxinfectiilor alimentare
si al septicemiei)
MENINGITA VIRALA

Meningita virala este in general mai putin grava decat meningita bacteriana. Totusi,
pe langa inflamatia meningeala propriu-zisa,virusurile pot produce si infectii ale
creierului care duc la encefalita (inflamatia creierului), cu febra, stare confuzionala si
semne de disfunctie cerebrala. In cele mai multe cazuri, virusurile determina o infectie
mixta - meningoencefalita - care are atat caracteristici de meningita cat si de encefalita.
Virusurile cauzatoare ale acestor afectiuni cuprind:
-Virusul urlian (care produce oreionul). Inainte, meningoencefalita urliana era foarte
frecventa, dar folosirea pe scara larga a vaccinului impotriva oreionului a redus mult din
incidenta acesteia.
-Enterovirusurile sunt printre cele mai frecvente cauze de diaree si inflamatii ale gatului,
care pot determina si meningita.
Bacteriile din
specia
Streptococcus
pneumoniae
(pneumococ)
reprezinta o
cauza
frecventa de
meningita

0 asistenta in sectia de
terapie intensive pediatrica
supravegheaza un copil
mic care sufera de o
forma grava de meningita

Acest encefal a fost izolat


de la un caz fatal de
meningita pneumococica.
Meningele sunt ingrosate,
iar creierul este acoperit cu
puroi.
SEMNE SI SIMPTOME DE MENINGITA

Semnele si simptomele In scurt timp apar semnele si scancete sau plans cu


generale de infectie simptomele de meningita, legate tonalitate inalta
pot fi observate dintr- de inflamarea membranelor -Somnolenta sau confuzie
un stadiu precoce. La meningeale.Acestea includ: -Moleseala sau rigiditate
inceput, simptomele -Dureri de cap foarte neobisnuits la bebelusi
sunt similare celor de puternice -Bombarea fontanelei
gripa. Acestea pot -Rigiditatea gatului anterioare (zona moale situata
include: rezultata din spasmul intre oasele craniului) de pe
-Febra musculaturii gatului, ca urmare capul bebelusilor
-Greata si uneori a iritatiei nervilor care -Convulsii cauzate de
voma traverseaza membranele presiunea exercitata pe centrii
-Dureri meningeale. vitali din creier sau ca o
-Frison si tegumente -Disconfort sever la lumina consecinta a tulburarilor de
reci, palide sau patate (fotofobie). metabolism cerebral
-Lipsa apetitului la Pe masura ce infectia provocate de infectie.
bebelusi progreseaza, apar alte semne si Dace nu se iau masuri urgente
simptome produse de edemul de reducere a inflamatiei,
cerebral determinat de infectia se poate dovedi fatala.
inflamatie:
Spasmul musculaturii
gatului determina
arcuirea capului pe
spate, asa cum se poate
observa in cazurile
severe de meningita.

Bacteriile care pot cauza meningita in preajma nasterii se


transmit, in general, de la o persoana la alta prin picaturi de
secretie provenite din tractul respirator. Aceasta se intampla
fie ca rezultat al tusei si stranutului, fie prin contactul fizic.
Si alte actiuni ca sarutatu pe gura sau bautul din acelasi
pahar, pot deveni cai potentiale de transmitere a bacteriilor.
Este important de inteles ca transmi­terea si colonizarea
rezultata au o probabilitate extrem de mica de a produce
meningita la un individ obisnuit.
Pana la 40 la suta din adoles­centii mai mari si adultii tineri pot fi purtatori de
meningococ, dar mai putin de 4 la 100.000 de persoane pe an vor dezvolta boala
meningococica.
Bacteriile care produc menin­gita se gasesc in mod obisnuit in flora prezenta la
orice var­sta in nas si gat si care, in gene­ral, nu au un efect daunator in aceste zone.
Dimpotriva, pre­zenta lor poate stimula siste­mul imun in vederea asigurarii protectiei
ulterioare. Totusi, din motive inca neelucidate, bacteriile trec ocazional in sange si,
daca nu sunt eliminate din cir­culatie produca meningita
Protectia principala impotriva acestui fenomen sta in sistemul imunitar si, mai ales,
in prezenta anticorpilor specifici care se leaga de bacterii si contribuie la neutralizarea
lor. Anticorpii pot fi prezenti ca urmare a expune­rii prealabile la microbi sau prin
vaccinare.

ANTICORPII NATURALI
O alta sursa de protectie pentru nou-nascuti este primirea pasiva de anticorpi din
sangele mamei, prin intermediul placentei,inainte de nastere. Nou-nascutii sunt de
asemenea protejati de anticorpii din laptele matern. Anticorpii pe care ei ii primesc prin
placenta pot ramane in circulatie la con­centratii suficient de mari pentru a asigura
protectia impotriva infectiei, timp de aproximativ trei sau patru luni dupa nastere.
Dupa aceasta perioada, cantitatea de anticorpi devine insuficienta pentru a indeparta
bacteriile in mod eficient, iar bebelusii devin susceptibili la infectiile invazive. Din acest
motiv, La copiii mici, riscul de meningita bacteriana persista pana la dobandirea
imunitatii naturale prin expunere la bacteriile colonizatoare sau dobandirea protectiei -
unde aceasta este disponibila prin vaccinare.
Imunitatea naturala se va dezvolta cu varsta, dar poate sa necesite multi ani. De
exemplu, inainte de introducerea in prac­tica a vaccinarii impotriva bac­teriei
Haemophilus influenzae tip b aproape toti copiii dobandeau imunitate naturala fata de
aceasta infectie, in jurul varstei de cinci ani. Insa pana la aceasta varsta si mai ales la
copiii mai mici, exista un grad mare de susceptibilitate la infectie.
In conditiile in care vaccinarea trebuie realizata pana la varsta de patru luni, vaccinul a redus
perioada de susceptibilitate la aproape zero.
Imunitatea naturala se va dezvolta cu varsta, dar poate sa necesite multi ani. De exemplu, inainte de
introducerea in prac­tica a vaccinarii impotriva bacteriei Haemophilus influenzae tip b aproape toti copiii
dobandeau imunitate naturala fata de aceasta infectie, in jurul varstei de 5 ani. Insa pana la aceasta varsta si
mai ales la copiii mai mici,exista un grad mare de susceptibilitate la infectie. In conditiile in care vaccinarea
trebuie realizata pana la varsta de 4 luni,vaccinul a redus
perioada de susceptibilitate
la aproape zero. Alte bacterii
care produc meningita,ca
meningococul, genereaza de
asemenea imunitate naturala
dar aceasta nu se dezvolta
pana la varsta adulta, astfel
ca numerosi indivizi raman
susceptibili pentru mult timp.
TRATAMENTUL ANTIBIOTIC IN MENINGITA BACTERIANA
In cazurile de meningita, antibioticele bactericide trebuie administrate imediat
pentru a minimaliza riscul de leziuni cerebrale. Pentru ca timpul este esential, tratamentul
trebuie inceput inainte de identificarea cauzei bacteriene specifice. Din acest motiv, se
utilizeaza antibiotice cu spectru larg, in scopul acoperirii tuturor eventualitatilor.
O clasa uzuala de antiobiotice folosite pentru tratamentul copiilor dupa perioada
neonatala o reprezinta cefalosporinele, ca ceftriaxona si cefotaxima.
Acestea sunt antibiotice puternice care penetreaza meningele si distrug bacteriile din
lichidul cefalorahidian. Teoretic, ele sunt active impotriva tuturor tulpinilor bacteriene
care produc, de obicei, meningita la aceasta
grupa de varsta. Pentru ca, in mod cu totul
ocazional, unele tulpini de pneumococ pot fi
rezistente la aceste cefalosporine, la inceputul
tratamentului ele se pot asocia cu un alt
antibiotic, ca de pilda vancomicina.
In meningita neonatala, pentru a acoperi
toata gama de microorganisme care pot
produce aceasta infectie, este necesara
prescrierea unei combinatii de antibiotice
Septicemia meningococica
Aceasta boala este o complicatie grava a infectiei meningococice,
care se poate transforma rapid intr-o afectiune potential fatala.
Recunoasterea eruptiei caracteristice poate salva vieti
Pe langa meningita, meningoco­cul mai produce o afectiune poten­tial fatala,
cunoscuta sub numele de septicemie meningococica. In septicemia meningococica,
bacte­riile din circulatia sanguina produc un raspuns inflamator masiv care duce la
leziuni capilare extinse - extravazari sau scurgeri de lichid din capilare - la nivelul
pielii si al organelor interne.
Scurgerea sangelui si a plasmei din circulatie in tesu­turi duce la colapsul
circulator, care poate provoca rapid insu­ficienta multipla de organe. Copiii care au
contractat septi­cemie meningococica pot trece de la o stare generala buna la una de
lupta pentru supravie­tuire in doar cateva ore si pen­tru aceasta pot avea nevoie rapid
de toata gama existenta de servicii moderne de terapie intensive.
RATA MORTALITATII
Rata globala de mortalitate in cazul meningitei meningoco­cice in tarile
dezvoltate este de aproximativ 5 pana la 10 la suta; spre deosebire de ea, septice­mia
meningococica este mult mai periculoasa, avand o mor­talitate de 10 pana la 30 la
suta din pacienti. Deznodamantul in cazurile de septicemie menin­gococica depinde
in mod esen­tial de rapiditatea cu care este recunoscuta severitatea bolii si cu care
sunt instituite masurile de terapie intensiva in vederea sustinerii circulatiei si a orga­
nelor afectate.
Semne si simptome de septicemie meningococica
Cum septicemia meningoco­cica poate da inflamatie si edem cerebral ca urmare a
extravazarii capilare, multe din semnele si simptomele de meningita bacte­riana pot fi
vazute si intr-un caz de septicemie. Totusi, ca deo­sebiri importante, de cele mai multe
ori nu se constata rigidi­tatea gatului si fotofobia. Lipsa acestor semne nu trebuie insa sa
determine excluderea diagnosti­cului de infectie meningococica la un copil bolnav.
Un semn specific de septice­mie meningococica consta in aparitia pe piele a unor
pete sau echimoze de culoare rosie-vio­lacee. Acestea sunt produse de sangerarile din
capilare la nive­lul pielii si pot Petele rosii sau violacee de pe piele
reprezenta un indi­ciu precoce a reprezinta semne importante care sugereaza
prezenta septicemiei meningococice. Ele
septicemiei meningococice la sunt produse de sangele care ajunge in
copil, a carui recu­noastere ii piele din capilarele lezate (deteriorate).
poate salva viata.
Aspectul este de pete rosii
care nu se decoloreaza (albesc)
la presiune - uneori este greu de
remarcat, dar alteori este foarte
evident, cu echimoze sau zone
extinse de sangerare sub piele.
Testul paharului
Testul paharului este un test simplu de evaluare a unei eruptii, care poate fi
efectuat si acasa. Peretele unui pahar de sticla se apasa pe zona de aparitie a rash­ului, iar
petele respective se privesc prin el. In mod obisnuit, pielea se albeste la presiune si de
aceea si petele eruptiilor uzuale - ca rash-ul de caldura, sau petele cauzate de unele
infectii virale - se vor decolora si vor disparea prin apasare, revenind la aspectul initial
dupa indepartarea paharului. Daca insa pata este produsa de extravazarea sangelui in
piele, apasarea paharului nu va produce nicio schimbare a aspectului ei. Pielea din jurul
petei va deveni mai palida, dar pata va persista si poate deveni si mai evidenta.
In aceasta eventualitate, poate fi
vorba de un caz de septicemie
meningococica. Acesta reprezinta o
urgenta si necesita ajutor medical cat
mai prompt.

Apasarea unui pahar pe o pata suspecta poate ajuta la


stabilirea diagnosticului de septicemie meningococica.
Dace pata nu se albeste la presiune, trebuie contactat de
urgenta un medic.
Managementul infectiilor meningococice
intr-o comunitate
lzbucnirile unor mici focare de infectie
In Romania, modul de meningococica produse de tulpinile din
actiune in cazul aparitiei de boli grupul C, pot fi controlate prin vaccinare.
Daca insa cauza este o tulpina apartinand
transmisi­bile, cum este si grupului B, actualmente nu exisa niciun
infectia menin­gococica, este vaccin disponibil.
reglementat prin Hotararea
Guvernului nr. 589/2007
referitoare la stabilirea
metodolo­giei de raportare si de
colectare a datelor pentru
supravegherea boli­lor
transmisibile. In scoli apar ocazional
mici focare de infectie
Toate persoanele implicate meningococica, cu
intr-un serviciu medical, public cazuri de meningita si
septicemie. Acest
sau privat, indiferent de forma fenomen reflecta
de orga­nizare, sunt obligate sa accentuarea transmiterii
microbului printre
raporteze bolile transmisibile. indivizii care petrec mult
timp impreuna.
ASPJ (Autoritatea de Sanatate Publica Judeteana) este centrul de colectare
a datelor privind bolile transmisibile. Aceasta institutie realizeaza o centralizare a
tuturor celor care furnizeaza servicii medi­cate in teritoriu, atat din sistemul
public, cat si din cel privat.
ASPJ asigura serviciu non-stop, privind cazurile de boala transmi­sibile.
Exista boli care obligatoriu se declara tetefonic imediat dupa depistare; dintre
acestea face parte si boala meningococica.
Pentru toate bolile contagioase cuprinse in H.G nr. 589/2007, se
intocmeste .,Fisa unica de raportare", imediat dupe diagnosticarea bolii sau
suspectarea acesteia.
Cand apare fie si un singur caz, scopul este de a reduce ris­cul de transmitere
a infectiei. Exista dovezi clare ca persoanele care locuiesc in aceeasi gospodarie au
un risc mai mare de a dez­volta boala decat restul comunita­tii, printr-o combinatie
intre cres­terea expunerii la agentul infectios si, probabil (la membrii aceleiasi
familii), a susceptibilitatii genetice.
PROFILAXIA CU ANTIBIOTICE
Acestor contacti li se vor administra antibiotice pe cale orala in scop
profilactic respectiv pentru eliminarea purtatorilor de meningo­coc, ceea ce va
preveni aparitia de cazuri noi. In cazurile care se pre­teaza la profilaxie prin
vaccinare, se recurge si la aceasta varianta.
Nu exista nicio dovada ca si contactii mai indepartati ai unui caz ar prezenta
risc crescut de a face boala. In aceste cazuri anti­bioticele pot face mai mult rau
decat bine, prin eradicarea tul­pinilor microbiene protectoare, care altfel ar
genera o imunitate valoroasa, sau prin generarea de reactii secundare
periculoase. In aceste imprejurari, mult mai importanta este informarea
adecvata; asigurarea ca prietenii si alte persoane din comunitate sunt
constienti de semnele si simpto­mete caracteristice infectiei si ca stiu cand si
unde sa caute ajutor medical in cazul in care sunt pre­ocupati de posibilitatea
aparitiei unui alt caz.
Daca intr-o comunitate sur­vine mai mult de un caz de boala
meningococica intr-un interval de patru saptamani si daca se dove­deste
legatura intre cazuri prin identificarea aceleiasi tulpini bac­teriene cauzatoare,
se declara un focar infectios (inceput de epide­mie). Organele abilitate vor lua
atunci masuri urgente de stabilire a retelei sociale prin care circula si se
transmite agentul infectios, in scopul identificarii grupului de persoane la care
trebuie prescrise antibioticele si, daca este cazul, sa se efectueze vaccinarea.
URMARILE MENINGITEI SI ALE
SEPTICEMIEI MENINGOCOCICE
Desi 90 la suta dintre pacientii care s-au imbolnavit de meningita bacte­riana isi revin
complet, exista o pro­portie mica de cazuri in care nu se pot evita o serie de afectiuni
reziduale. Consecinta infectarii lichidului cefalo­rahidian poate fi producerea unui blocaj
in circulatia sa, care duce la hidrocefalie. Aceasta poate necesita efec­tuarea unei
interventii neurochirurgi­cale prin care se realizeaza devierea printr-un sunt a lichidului
inapoi in circulatia sanguina.
Efectul inflarnarii creierului
din cursul meningitei poate
provoca leziuni sechelare
definitive. Cea mai frecventa
dintre acestea este surzi­rea, dar
pot surveni si orbirea, epilepsia
si handicapul fizic sau inte­
lectual.
Septicemia meningococica poate duce
la leziuni grave ale pielii si ale tesutului
moale subcutanat, care necesita
interventii extensive de chirurgie plastica
Colapsul circulator produs de scurgerile capilare survenite in septicemia
meningococica, poate duce la leziuni tisulare substanti­ale si extinse. Afectarea pielii
poate fi severa, necesitand uneori apela­rea la chirurgia plastica, dupa remi­siunea
episodului acut. In cazurile grave, leziunile vasculare pot duce la necroza (moarte)
musculara si gangrene, urmata de pierderea degete­lor sau chiar a membrelor.

Copil orb de la meningita