Sunteți pe pagina 1din 25

ti c

A n
l ui
n tu
r ie
tu lO
r ep
i D
l ș
a tu
St
În Antichitate teritoriul Egiptului Antic a fost amplasat in partea
Nordului a Africii și deja se întindea pe suprafața Asiei.
Noțiunea fera,faraon și
Egipt sunt de proveniență
greacă.

Șeful statului era considerat

Faraon
S-a creat Statul Unitar Egiptean în timpul domniei faraonului
Menus- intemeitor al primei dinastii domnitoare in Egiptul Antic.

Puterea nelimitată a
faraonului

Statul Egiptean în Concepția Teoretică asupra


epoca de înflorire puterii regale
caracterizat prin 3
trăsături distinctive:

Existența unui imens aparat


de conducere
Principiile dreptului
Dreptul egiptean reglementează
reglementează statutul dreptul familiei
juridic al persoanei

reglementează reglementează dreptul


dreptul de obligațiilor
proprietate

reglementează
dreptul penal și
procedura de
judecată.
Drepturile de moștenire au influențat
reglementarea relațiilor din
familie,deoarece statutul economic al
femeii îi permitea să ia decizii
importante.
Părinții erau obligați să asigure o
profesie fiilor,dacă fiul îndrăznea să
ridice mîna asupra tatălui,atunci era
dezmoștenit.
Dreptul obligațiilor în Egiptul Antic
:
Dreptul obligațiilor apare din contracte și
delicte(încălcarea dreptului de proprietate-
o mică infracțiune care a cauzat o
pagubă).În cazul delictelor persoana era
obligată să repare paguba.

Dreptul de a judeca îl aveau


funcționarii numiți de
vizir.Faraonul era în drept să
grațieze dacă era prezent la
procesul de judecată.Grațierea
era imposibilă în cazul de omor și
crimă împotriva statului.
Dreptul familiei şi succesiunea
Familia veche egipteană era monogamă.
Căsătoriile consangvine constituiau o excepţie în Egiptul Antic,
totuşi ele au fost practicate de Ptolemei, în timpul căruia se
obişnuia, nu numai în familie regală,
dar chiar şi în cazul unor persoane private, ca fratele să se
căsătorească cu sora sa.
Căsătoria este îngăduită între frate şi soră; această
situaţie ţine şi în epoca romană.

Destul de frecvent bărbatul pe lîngă soţia legală,


mai avea una sau mai multe
concubine, însă nici ele nici copii pe care eventual
îi aveau nu beneficiau de nici un
drept legal.
Dreptul internaţional
Istoria Orientului antic a păstrat un anumit număr de documente -
corespondenţă diplomatică, tratate şi alte acte internaţionale-care
atestă existenţa
unor legături strînse între statele din Orientul antic.

Faraonii au început destul de tîrziu să practice în mod susţinut o


politică de alianţe
cu vecinii. Încă din timpul Regatului Vechi au existat raporturi
prieteneşti cu
fenicienii, îndeosebi cu principii din Byblos; acestea erau însă
legături comerciale,
neavînd deloc aspect de alianţă cu caracter politic.
Statutul juridic al persoanelor în Egiptul antic:

În principiu toţi locuitorii


Eiptului aparţineau regelui, deci statului, şi erau datori să
muncească pentru el; în
schimb statul se îngrijea de hrana lor. În realitate, numai
meşteşugarii şi ţăranii, adică
producătorii de bunuri, erau obligaţi să plătească impozite. Încă din
epoca thinită, au
început să se facă recensăminte, pentru ca veniturile care urmau
să se realizeze din
dări să poată fi riguros calculate.
În timpul Regatului Nou, s-a constituit o
Societatea egipteană
nouă clasă, în cadrul căreia există o
era împărţită în patru
ierarhie care a dat naştere unei aristocraţii:
clase, subliniind totuşi
este vorba despre militari, care în urma
că această împărţire
războaielor, care au marcat această epocă
este destul de
au ajuns să formeze o adevărată armată de
arbitrară: „nobilimea” ,
carieră. Veteranii au primit pămînt şi
incluzînd aici toţi marii
privilegii, care au devenit ereditare. Preoţii,
dregători, curtenii,
4
preoţii, căpeteniile
alcătuiau de asemenea, o clasă privilegiată.
militare etc; „scribii”,
Puterea lor a crescut tot mai mult de la
care alcătuiau o
sfîrşitul Regatului Vechi, pînă cînd a ajuns
adevărată clasă de
să absoarbă monarhia Regatului Nou.
slujbaşi în serviciul
direct al stăpînului
Statul și Dreptul Babilonian
• Organizarea de stat:
În dezvoltarea sa statul Babilonian a trecut prin câteva perioade:

1.Perioada Vechiului Babilon, sau amorită (1894-1595 î.


de Cr.);

2.Perioada medie a Babilonului, sau kasită (secolele XVI-


XII î. de Cr.);

3.Perioada slăbirii politice a Babilonului şi luptei pentru


independenţă (secolele XIIVII);

4.Regatul noului Babilon (625-539).


Putem distinge următoarele izvoare de drept:
• 1.Printre cele dintâi codificări, documentele mesopotamice atestă legile
adoptate de regele oraşului Lagaş Urukagina.
• 2.O altă codificare de legi a fost întocmită în secolul XXI î. de Cr. pe timpul
domniei suveranului sumerian Ur-Nammu (2112-2094 î. de Cr.), fondatorul
celei
de-a treia dinastii din Ur, şi Şulgi, suveran sumerian (2094-2047 î. de Cr.), fiu
şi
succesor al lui Ur-Nammu.
• 3.Un alt izvor de drept datează cu secolul XX î. de Cr. Un cod de legi este
alcătuit de regele statului Eşnunna, Bilalama.
• 4.Următorul izvor de drept este Codul regelui Lipit-Iştar din statul sumerian
Isin, întocmit în anul 1900 î. de Cr.
Statutul juridic al persoanelor în Babilon
• În Babilon toată populaţia era divizată în două mari
categorii: cei liberi şi cei dependenţi.
• Awelum se deosebeau de alte categorii sociale prin faptul
că se bucurau de drepturi depline.
• Categoria socială muşkenum era alcătuită din persoane
care deşi sunt libere, se pare că sunt uneori îngrădite în
exercitarea anumitor drepturi.
• Din această categorie socială făceau parte dezrobiţii,
oamenii liberi luaţi ostatici până la plata datoriilor şi, în
general, lumea măruntă.
Dreptul de prioritate
• În Babilon existau mai multe genuri de proprietate funciară:

1.Proprietatea statului..
2.Proprietatea templelor.
3.Proprietatea comunităţilor
ţărăneşti.
4.Proprietatea privată.
Dreptul obligațiilor
• Deosebim 2 tipuri de obligaţii:
• 1. Obligaţii ce izvorăsc din contracte.
• 2. Obligaţii ce izvorăsc din delicte.
Dreptul familiei
Familia se întemeiază pe căsătorie, care este precedată de o logodnă. În
vederea încheierii unei căsătorii, tânărul şi părinţii săi se învoiau cu
părinţii miresei.
În rezultatul convorbirilor se încheia un contract de căsătorie în care îşi
puteau găsi
stipulaţia diverse momente
Căsătoria putea fi desfăcută prin decesul unuia dintre soţi sau prin divorţ.
În caz
de deces al soţului, soţia avea posibilitatea de a alege una din două
variante:
• de a rămâne cu traiul în casa fostului său soţ;
• de a se recăsători.
Drept succesoral
Dreptul babilonian nu cunoaşte succesiunea testamentară.
Cu toate acestea tatăl poate să dispună de averea sa cum
crede de cuviinţă cu condiţia
de a se redacta un act scris faţă de martori. La început
bunurile familiale formau un
bloc inalienabil pe care tatăl trebuia să-l transmită intact
succesorilor la moartea sa.
Începând cu epoca lui Hammurabi, drept consecinţă a
dezvoltării proprietăţii private,
această situaţie treptat se schimbă.
Drept penal
Vinovăţia, după câte se ştie, constituie în dreptul penal contemporan
una din
trăsăturile esenţiale ale infracţiunii, fără vinovăţie neputând exista
nici infracţiune şi
nici răspundere penală. De aceea, dacă făptuitorul nu-şi putea da
seama în momentul
săvârşirii faptei - datorită iresponsabilităţii, unei erori, cazului fortuit
etc. - de
14
urmările pe care fapta sa le-ar putea avea, nu există vinovăţie şi
prin urmare nici
responsabilitate.
Procedura de judecată
Înainte de Hammurabi, funcţiile judecătoreşti aparţineau preoţilor, procesul
având loc în temple. Dar din epoca lui Hammurabi instanţele judiciare civile deja
precumpăneau asupra celor ecleziastice. Funcţiile judecătoreşti revin unor
colegii de
judecători compuse din 4, 6, 8, membri.

Codul nu face nici o distincţie între procesele civile şi penale. Amenzile


întotdeauna erau percepute de victimă sau de rudele acesteia.
Tipurile de probe:
1. Depoziţiile martorilor.
2. Jurământul.
3. Ordaliile.
Statul și Dreptul în India Antică
Organizarea statală
Istoria Indiei antice poate fi periodizată în felul următor:
1.Perioada arhaică (Indus) – sec. XXIII – XVIII î. de Cr.
2.Perioada vedică sec. XV – VII î. de Cr.
3.Perioada budismului (sec. VI – III î. de Cr.).
4.Perioada clasică (sec. II î. de Cr. – sec. V d. Cr.).

De competenţa parişadului era rezolvarea următoarelor probleme:


• Pacea şi războiul;
• Probleme majore ale armatei;
• Administrarea banului public;
• Organizarea cetăţilor;
• Administrarea pământurilor;
• Fiscalitatea;
• Siguranţa regelui şi a statului în general.
Structura socială
• Se pare că în India exista o jurisdicţie obişnuită şi una specială.
Persoanele
• pasibile de răspundere juridică erau judecaţi de un Colegiu judiciar.
Însă,
• funcţionarilor publici nu se aplicau aceste norme, ei fiind judecaţi de
însăşi rege sau
• de un Consiliu judecătoresc regal. Uneori, împuternicirile
judecătoreşti ale regelui
• erau delegate unui brahman, însoţit de trei asesori, care erau în
drept să examineze
• cauzele supuse hotărârii regelui.
Caracterizarea generală a legilor lui Manu
• În Legea lui Manu se menţionează câteva categorii de pedepse penale:
• 1. Avertizare;
• 23
• 2. Mustrare aspră;
• 3. Amendă;
• 4. Privaţiune de libertate;
• 5. Pedepse corporale;
• 6. Tunderea;
• 7. Confiscarea averii;
• 8. Expulzarea din ţară;
• 9. Pedeapsă capitală
FINAL
A Elaborat: Reuleț A verificat: Sergiu
Alexandru Secevoi