SISTEM ENDOCRIN

Chestionar
1. Sistemul endocrin uman, descriere generală;
2. Glande endocrine:
a) Hipofiza;
b) Epifiza;
c) Tiroida;
d) Paratiroidele;
e) Suprarenalele;
f) Timusul;
g) Pancreasul;
h) Gonadele.
3. Maladii endocrine la om;
4. Măsuri de profilaxie a disfuncţiilor endocrine.
 Sistem endocrin
 Ansamblu al glandelor endocrine - Structura şi formarea sistemului
endocrin. Sistemul endocrin este compus din mai multe glande, unele dintre
ele fiind controlate de către hipofiză, la rândul ei o glandă endocrină, şi de
către hipotalamus; altele având un mod de funcţionare mai autonom. Primele
sunt glanda tiroidă, glandele corticosuprarenale şi gonadele (ovare şi testicule)
ale căror secreţii depind strâns de hormonii hipofizari, la randul lor aflaţi sub
controlul hipotalamusului. Celelalte glande endocrine sunt glandele
paratiroidie, glandele medulosuprarenale şi pancreasul endocrin. Sistemul
endocrin are în organism o funcţie de reglare a metabolismului, a creşterii şi a
funcţiei sexuale. Pentru sistemul endocrin e caracteristică autoreglarea:
nivelul de secreţie al fiecarui hormon este reglat, pe de o parte, de către cel al
substantei a carei concentraţie sangvina o reglează (concentraţia de glucoză
pentru insulină, de exemplu), pe de altă parte, mulţumită unui retrocontrol al
secreţiei hormonilor hipotalamohipofiziari corespunzători (astfel, excesul de
hormoni tiroidieni din sânge frânează secreţia de tireostimulină hipofizară,
care, la randul ei, o frânează pe cea a tireoliberinei hipotalamice).
Localizare
Interacţiuni reglatorii
 Hipofiza (glanda pituitară)
 Hipofiza (glanda pituitara) are dimensiunile unui bob de fasole si 0,5 g greutate. Este localizată la baza encefalului, în saua
turceasca a osului sfenoid. Ea este formată din trei lobi: lobul anterior (75% din masa glandei),lobul mijlociu (2%), ambele de
origine epitelială, constituind adenohipoliza, şi lobul posterior (23%), de origine ectodermică, neurohipofiza. Hipofiza este
legată de hipotalamus prin tija pituitară. Prin sistemul port, factorii de eliberare şi inhibare din nucleii hipotalamici mijlocii
ajung în adenohipofiză. Prin tractul hipotalamohipofizar, produşii de neurosecreţie ai nucleilor hipotalamici anteriori ajung la
neurohipofiză.
 A. Lobul anterior este constituit din cordoane celulare, care formează epiteliul secretor al glandei. Acesta cuprinde celule
specifice pentru fiecare dintre hormonii secretaţi. Adenohipofiza secreta hormonul somatotrop si hormonii glandulari tropi.
1. Hormonul somatotrop (STH), hormonul de crestere, are ca actiune principalâ stimularea creşterii armonioase a întregului
organism. De asemenea, intervine în dezvoltarea celulelor, activează transportul aminoacizilor în celule şi stimulează sinteza
tisulară a proteinelor, cu efect asupra creşterii oaselor , muşchilor şi viscerelor. Intensifică oxidarea lipidelor, asigurând
energia necesarâ sintezei proteice. Are efect de crutare a glucidelor si , deci , rol hiperglicemiant. Stimuleaza secretia
glandelor mamare. Hipersecreţia de STH înainte de pubertate determina gigantismul (crestere exageratâ în înalţime, talie
peste 2 m), iar dupa pubertate produce acromegalia (crestere exagerata a extremităţilor membrelor, oaselor feţei, buzelor,
limbii şi a unor viscere). Hiposecretia de STH determină la copii nanismul hipofizar (piticism cu dezvoltare fizică
proportionalâ si intelect normal). Secreţia de STH este stimulată de hipoglicemie şi de diverse solicitări ale organismului.
2. Hormonii glandulari tropi
a) Hormonul adenocorticotrop sau cortlcotroplna (ACTH) stimulează cresterea, dezvoltarea şi activitatea secretorie a
glandelor corticosuprarenale. Hipersecreţia de ACTH determină hipertrofierea corticosuprarenalei si hipersecreţie de hormoni
ai acesteia, având ca urmare tulburari metabolice.
b) Hormonul tireotrop sau tireotropina (TSH) stimulează creşterea, dezvoltarea şi secreţia de hormoni ai glandei tiroide.
c) Hormonii gonadotropi controlează funcţiile gonadelor feminine si masculine. De asemenea, controlează secreţia glandelor
mamare la femeie.
B. Lobul mijlociu (intermediar) al hipofizei secretă hormonul melanoctostimulant (MSH). Acesta stimulează sinteza de
melanină în melanocite, cu rol în procesele de pigmentare a pielii.
 C. Lobul posterior este constituit din axoni ai neuronilor din nucleii hipotalamici anteriori şi celule gliale. Neurohipofiza
constituie un depozit de hormoni produşi de hipotalamusul anterior. Hormonii neurohipofizari sunt vasopresina si ocitocina.
Hipofiza (glanda pituitară)
Epifiza sau glanda pineală
 este o formațiune nepereche, cu greutatea de
aproximativ 0,2 g, situată deasupra coliculilor
cvadrigemeni superiori. Este aflată în masa
encefalului, între cele 2 emisfere, fiind parte a
epitalamusului. Aceasta este responsabilă pentru
secreția unor hormoni, printre care și secreția
melatoninei. În perioada copilăriei, epifiza este mare,
însă odată cu trecerea anilor, aceasta se micșrează
devenind aproape inactivă la maturitate. Ca glandă
endocrină, epifiza aparține sistemului endocrin difuz.
Funcţii:
 acțiune depresivă asupra tiroidei, melatonina
diminuând fixarea intratiroidiană a iodului 131,
inhibând și TSH;
 acțiune negativă asupra corticosuprarenalei
diminuând secreția de aldosteron și corticosteron;
 asupra gonadelor: acțiune modulatoare
fotoperiodică; acțiune negativă, melatonina fiind
antigonadotrofică (întârzie apariția pubertății);
 acțiune modulatoare asupra sistemului
monoaminergic, de veghe și somn.
Tiroida

 Glanda tiroidă, situată pe faţa anterioară a

gâtului, în faţa traheei, este stimulată de
tireostimulină hipofizară. Ea produce
hormoni tiroidieni: tiroxina (T4) şi
triiodotironina (T3), precum şi calcitonina.

 Hormonii tiroidieni (tiroxina, ori T4, şi

trioidotironina ori T3), secretaţi de către
glanda tiroidă, stimulează consumul de
oxigen şi muşchiul cardiac, participă la
metabolismul glucidic şi lipidic şi sunt
indispensabili creşterii şi dezvoltării
organismului. Ei au influenţă asupra
catecolaminelor. Nivelul lor din sânge este
anormal de ridicat în caz de hipertiroidie,
anormal de scăzut în hipotiroidie.
Paratiroidele
 Glandele paratiroide joacă un rol central în
metabolismul calciului şi sunt esenţiale pentru
viaţă. Volumul lor este mic în comparaţie cu rolul
crucial pe care-l au în menţinerea echilibrului ionic
al organismului şi, este cu siguranţă responsabil şi
de întârzierea cu care au fost descoperite, glandele
paratiroide fiind cele mai recent descoperite glande
endocrine la om.
 Activitatea paratiroidiană excesivă,
hiperparatiroidismul, descris doar în urmă cu 70 de
ani, este cauzat de disfuncţia uneia sau mai multor
glande (hiperparatiroidism primar) sau de cauze
extraparatiroidiene cum sunt insuficienţa renală
cronică sau malabsorbţia intestinală cu tendinţa de
scădere a calciului seric (hiperparatiroidism
secundar).
 Tratamentul chirurgical al acestei afecţiuni, destul
de rară de altfel, impune cunoaşterea unor noţiuni
de embriologie, anatomie şi microscopie normală şi
patologică a acestor glande.
Suprarenalele
 - Glandele corticosuprarenale, portiunea
superficiala a suprarenalelor, situate la polii
superiori ai celor doi rinichi, sunt stimulate de
corticotrofina hipofizara. Ele asigura sinteza
hormonilor glucocorticosteroizi (intre care
principalul este cortizolul) si mineralcorticosteroizi
(in principal, aldosteronul). Glandele
medulosuprarenale, portiunea centrala a
suprarenalelor, secreta catecolamine (adrenalina,
noradreinalina), plecand de la precursorul lor
dopamina.
Catecalaminele (adrenalina, noradrenalina,
dopamina), secretate de glandele
medulosuprarenale, provoaca constrictia peretilor
vaselor (efect vasoconstrictor) si au un efect
stimulant asupra muschiului cardiac. Ele actioneaza
in mai mica masura asupra multor alti muschi:
bronsic, intestinal, vezical, uterin etc. Unele dintre
actiunile lor sunt favorizate de corticosteroizi si de
hormonii tiroidieni.
TIMUSUL


Timusul-  este o glandă cu secreţie internă
aşezată în partea superioară a toracelui care
influienţează creşterea organismului în primii ani
ai copilăriei  şi se atrofiază mai târziu.
Timusul constă din 2 lobi inegali, drept și stâng,

de culoare cenușie, uniți între ei. Este acoperit cu

o capsulă conjunctivă de la care pornesc spre
interior prelungiri (septuri) ce împart lobii în
lobuli.
Funcții

Maturizarea celulelor-T (timocitelor) (anticorpi);
Eliminarea replicelor autoagresive ale celulelor-T,

care provoacă omului așa-numitele boli

autoimune;
Producerea hormonului de creștere la copii

(timopoetină;
Functii limfatice.
Pancreasul
 Glucagonul şi insulina, secretaţi
respectiv de către celulele alfa şi beta
ale pancreasului endocrin, acţionează
împreună cu cortizolul suprarenalian,
hormonul de creştere hipofizar şi
cateeolaminele - secretate de către
glandele medulosuprarenale - pentru
asigurarea într-o manieră foarte
precisă a reglării glicemiei (nivelul
sangvin de glucoză). Insulina este un
hormon hipoglicemiant (ea scade
nivelul sangvin de glucoză), în timp
ce glucagonul are o acţiune
hiperglicemiantă (el creşte acest
nivel).
Gonadele (ovare, testicule) sunt stimulate de catre gonadotrofinele hipofizare. Ele asigură secreţia hormonilor sexuali feminini (estrogeni) şi masculini (testosteron) şi deci ovulaţia şi ciclul menstrual la femeie şi
spermatogeneza la bşrbat.
 Ovarul este o glandă pereche .(Are forma şi
mărimea unei migdale; situată în bazin. In ovar se
formează, pe lângă hormonii sexuali şi ovulele;
este o glandă cu secreţie mixtă, Ovulul este o
celula sferica, la exterior are o membrană
transparentă, înconjurată de celule foliculare.
Ovulele se formează în foliculii ovarieni.
Ovarele sunt glande genitale. Ele vor deveni
funcţionale la pubertate. Ovarele produc hormonii
sexuali: estrogen şi progesteron. Aceşti hormoni
sunt responsabili de apariţia caracterelor sexuale
secundare ale femeilor: aparitia sânilor, pilozitate,
distribuţia grăsimii predominant la nivelul
şoldurilor,etc.
Secreţia de hormoni sexuali feminini este ciclică
timp de 28 zile (sau alt număr) prima fază este de
maturare a ovulelor prin secreţia de estrogen ,
apoi ovulaţia în a 14-a zi a fiecarui ciclu menstrual
şi apoi faza de pregătire a endometrului pentru
implantarea unui potenţial ovul fecundat de un
spermatozoid sub influenţa progesteronului.
 Hormonii sexuali
 Androgenii -dezvoltă tractul genital masculin (medicaţie de
substituire); favorizează coborârea testiculelor, în criptorhidie;
combat anumite sângerări uterine şi tulburări de menopauză,
întârzie dezvoltarea cancerului de sân la femeie; acţiune
anabolizantă şi de retenţie hidrosalină.
 Estrogenii -provoacă proliferarea miometrului şi a
endometrului; dezvoltă glande mamare, împiedică dezvoltarea
cancerului de prostată şi a cancerului de sân inoperabil, la
femeile în vârstă; determină retenţie hidrosalină.
 Progestativele -determină modificări de secreţie la nivelul
endometrului; inhibă secreţia de gonadotropine hipofizare.
 Patologii ale sistemului endocrin
 Acoperă disfuncţiile hormonale şi/sau anomaliile morfologice ale glandelor, aceste două
fenomene nefiind întotdeauna asociate.
- Disfuncţiile de secreţie hormonală sunt insuficienţele sau excesele de secreţie. Primele
afectează una sau mai multe glande, iar cauzele lor sunt diverse (necroza hemoragică,
deficit enzimatic congenital, anomalie genetică): hipopituitarism, nanism, de origine
hipofizară, diabet insipid, insuficienţă suprarenaliană, hipotiroidie, hipogonadism,
hipoparatiroidie, diabet insulinodependent. Excesele de secreţie hormonale sunt provocate
de cele mai multe ori de un adenom (tumora benigna) care este secretant ori, mai rar, de o
hiperplazie (dezvoltarea ţesutului glandei) difuză; este vorba de o hiperprolactinemie, de
agromegalie sau de gigantism, de hipercorticism, de hiperaldosteronism, de hipertiroidie,
de hiperparatiroidie. Tratamentul insuficienţelor endocriniene se numeste substitutiv,
aducand zilnic hormonul care lipseşte sau o substanţă analoagă care are aceleaşi efecte. De
cele mai multe ori, el trebuie sa fie urmat toata viaţa. Hipersecreţiile hormonale pot fi
corectate prin luarea de medicamente care inhibă sinteza hormonală (de exemplu,
antitiroidienele de sinteză), prin ablaţia chirurgicală în totalitate sau parţială a unei glande
sau încă prin distrugerea sa cu izotopi radioactivi (radioterapie externî în caz de boală
hipofizară, absorbtia de iod 131 în caz de atingere tiroidiană).
- Anomaliile de morfologie ale glandelor cuprind hiperplazia (creşterea în volum a glandei,
din care face parte guşa) si tumorile, benigne sau maligne (chist, nodul, adenom,
feocromocitom). Tratamentul lor este fie chirurgical, fie medicamentos.
 Măsuri de profilaxie a disfuncţiilor endocrine
 Între sistemele de coordonare nervoasă şi umorală a organismului, există o strînsă interdependenţă funcţională.
Cele 2 sisteme se completează reciproc şi ca rezultat funcţiile organizmului sînt dirijate (stimulate sau inhibate)
mult mai eficient.(Încă o dovadă a existenţei si funcţiei organizmului ca un tot unitar şi nu ca o sumă de organe)
Funcţionarea normală a glandelor endocrine
 Este o condiţie de esenţă a pentru asigurarea normală a proceselor de creştere, nutriţie şi reproducere. În afară
de aceasta, glandele endocrine au un rol deosebit în reglarea mecanizmelor de adaptare ale organizmului la
condiţiile în continuă modificare ale mediului de trai.
 În caz de deviere de la activitatea normală a glandelor endocrine în direcţia micşorării producţiei de hormoni,
(hipofuncţie- hipo= mai puţin) sau sporirii producţiei, (hiperfuncţie- hiper= mai mult) la organizmele respective
se exprimă o serie de devieri de la normă în creştere, dezvoltare, rezistenţă la condiţiile mediului, capacităţi
intelectuale, etc,. care se încadrează în maladii de origine endocrină; unele din ele avînd o răspîndire destul de
largă.
 Un foarte mare pericol pentru orcanizm îl prezintă administrarea diferitor preparate medicamentoase, în acelaşi
rînd şi a hormonilor glandelor endocrine de către spottivi, pentru a obţine rezultate de performanţă, sau aşi
menţine condiţia sportivă la un anumit nivel. Întroducerea lor în organism duce la uzarea rapidă a lui, dereglarea
catastrofală a proceselor metabolice; organismul nu mai produce în cantitatea necesară pentru funcţionare
hormonul care i-a fost administrat în cantităţi mai mari ca necesare pentru funcţionare normală.
 Respectarea unui regim alimentar corespunzător vârstei, apatenenţei la sex, modului de activitate, sunt absolut
obligatorii pentru dezvoltarea armonioasă a organismului.
 Evitarea stresurilor nervoase, evitarea excesului de alcool, fumatului şi drogurilor.
 Trecerea obligatorie a consultaţiilor medicale planificate şi adresarea la medic în caz de stări nedeterminate ale
stării sănătăţii.
Identificaţi structurile sistemului endocrin, numiţi hormonii şi fincţiile
 Bibliografie
 kryoninternational.com;
 deta.100dollarov.com;
 romedic.ro;
 home-dok.ru;
 biology.clc.uc.edu;
 tiroida.ro;
 Enciclopedie de biologie, Editura ALL;
 almeea.com;
 anapat.ro;
 sfatulmedicului.ro;
 corpul-uman.com