Mituri Și Realități Despre Erupția Dentară - Băluțel Tatiana

Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie„Nicolae Testemițanu”
Mituri și adevăruri despre erupția dentară la copii.

Dentiția dificilă.
Conduita clinică.
A efectuat: Băluțel Tatiana, medic –rezident, anul I

Coordonator: Holban Ala, conferențiar universitar
Noțiuni introductive(1)
Erupția dentară este mișcarea germenului dinților de la
poziția sa nefuncțională în procesele alveolare până la poziția
sa funcțională finală în cavitatea bucală.
Termenul de erupție este diferit de termenul de apariție,
deoarece acesta din urmă se referă la momentul apariției
oricărui aspect al cuspidului / coroanei prin gingie.
Termenul pentru perioada până la apariția dinților în
cavitatea bucală este timpul de erupție.
Prachi Jain; Manu Rathee. Anatomy, Head and Neck, Tooth Eruption. StatPearls. August 10, 2020.
Noțiuni introductive (2)
Dentiția este un proces fiziologic normal care constă în mișcarea intraosoasă a dinților în maxilar până când
apare în cavitatea bucală.
Erupția dinților are loc în timpul unei ferestre de 8 zile care include 4 zile înainte de erupția dinților, ziua
erupției și cele 3 zile următoare.
Timpul normal de erupție este atunci când rădăcina a format aproximativ două treimi din lungimea sa finală.
Mahtab Memarpour, Elham Soltanimehr, and Taherh Eskandarian, Signs and symptoms associated with primary tooth eruption: a clinical trial of nonpharmacological remedies.
BMC Oral Health 15(1):88. December 2015.
Noțiuni introductive (3)
Erupția este un proces continuu care se produce de-a lungul
vieții și nu se oprește la atingerea planului ocluzal.
Dintele erupe atunci când există resorbția osului alveolar
suprapus, astfel încât se formează o cale de erupție, ghidată de
structuri anatomice, mediatori biologici, chimici și moleculari
care duc la mișcarea dintelui prin calea de erupție.
Semnificația clinică(1)
Erupția dinților este un proces foarte complex și fin

reglementat, care influențează dezvoltarea sănătoasă a regiunii
craniofaciale.
Toți factorii, cum ar fi sincronizarea erupției, ordinea, direcția,
rata, poziția și morfologia dinților sunt cruciale pentru estetică
și fonetică feței.
Erupția dinților deciduali nu este semnificativă doar pentru
menținerea conturului feței, a masticării, a foneticii și a esteticii,
ci și ghidează dinții în poziția lor corectă.
Gorski JP, Marks SC. Current concepts of the biology of tooth eruption. Crit Rev Oral Biol Med. 1992;3(3):185-206. 15.
Soliman NL, El-Zainy MA, Hassan RM, Aly RM. Timing of deciduous teeth emergence in Egyptian children. East Mediterr Health J. 2011 Nov;17(11):875-81.
Este, de asemenea, un indicator cheie în timpul
diagnosticării anumitor tulburări de creștere și pentru a
estima vârsta cronologică a copilului cu înregistrări
necunoscute de naștere. Mai mult, poate fi și ca un ajutor în
ghidarea interceptivă a ocluziei, mai ales atunci când se
determină momentul eventualei extracții a dinților
deciduali și momentul tratamentului ortodontic.
Gorski JP, Marks SC. Current concepts of the biology of tooth eruption. Crit Rev Oral Biol Med. 1992;3(3):185-206. 15.
Soliman NL, El-Zainy MA, Hassan RM, Aly RM. Timing of deciduous teeth emergence in Egyptian children. East Mediterr Health J. 2011 Nov;17(11):875-
81.
În general, funcția de bază a dentiției este apucarea și zdrobirea
alimentelor, care este susținută de duritatea extremă a țesuturilor dentare și
de o formă adecvată a coroanei în diferite clase de dinți la mamifere. La om,
dinții sunt implicați și în articularea vorbirii și influențează aspectul feței.
Dentiția umană este heterodontă și difiodontă.
Heterodonția este reflectată de patru clase de dinți: incisivi, canini,
premolari și molari.
Difiodonția este reprezentată de două generații de dinți funcționali în
timpul vieții umane: 20 dinți temporari (lapte, lacteal) și 32 de dinți
permanenți (adulți).
Maria Hovorakova, 1 Herve Lesot, 2 Miroslav Peterka, 1 , 3 and Renata Peterkova, Early development of the human dentition revisited. Journal of Anat
omy. 2018 Aug; 233(2): 135–145.
Maxilarele unui sugar nu pot găzdui decât câțiva dinți
mici. Din moment ce dinții, odată formați, nu pot crește în
dimensiune, oasele mai mari ale unui adult necesită nu
numai dinți mai mari, ci și mai mulți. Această acomodare
se realizează la om având două dentiții. Primul este
cunoscut sub numele de dinți deciduali (dinți primari), iar
al doilea este dinții permanenți (dinți secundari).
Berkovitz, Bary K: Master Dentistry: Oral Biology . Elsevier Ltd.2011 p 113-121

Embriologie (1)
Dinții se dezvoltă din muguri dentari având două
compartimente de bază: țesuturi epiteliale (derivate din
ectoderm) și mezenchimale (derivate din
ectomesenchim), cu o membrană bazală interpusă.
Joncțiunea epitelial-mezenchimală este modelată
progresiv în timpul morfogenezei. În cele din urmă,
prezice forma prospectivă a dintelui, care se va
schimba încă ușor ca urmare a apoziției diferențiale
specifice țesutului dur.
Maria Hovorakova, 1 Herve Lesot, 2 Miroslav Peterka, 1 , 3 and Renata Peterkova, Early development of the human dentition revisited. Journal of Anat
omy. 2018 Aug; 233(2): 135–145 .
Embriologie (2)
Așa cum s-a menționat mai sus, atât în maxilarele superioare cât și
în cele inferioare, dezvoltarea dinților trece prin etapele clasice :
• îngroșare
• lamă
• mugur
• cupă
• clopot.
Maria Hovorakova, 1 Herve Lesot, 2 Miroslav Peterka, 1 , 3 and Renata Peterkova, Early development of the human dentition revisited. Journal of Anatomy.
2018 Aug; 233(2): 135–145 .
Stadiile erupției dentare
Erupția dentară este un proces complex care se împarte
în cinci etape:
1.Mișcări preeruptive 1. Stadiul preeruptiv
2. Etapa intraosoasă 2. Stadiul eruptiv
3.Penetrarea mucoasei 3. Stadiul
posteruptiv
4.Preocluzal
5.Etape postocluzale
Stadiul pre-eruptiv(1)
Prima etapă (mișcarea pre-eruptivă a dinților) începe la
sfârșitul etapei timpurii a clopotului și durează până la
începutul formării rădăcinei dintelui
În această etapă, celulele epiteliale dentare situate în
regiunea apicală a organului smalțului din dintele în curs
de dezvoltare proliferează și invadează în continuare
apical, trimițând semnale pentru recrutarea mezenchimului
papilei dentare în interiorul mugurelui dentar pentru a
deveni odontoblaste care produc dentina.
M. Nagata1, N. Ono1, and W. Ono1, Mesenchymal Progenitor Regulation of Tooth Eruption: A View from PTHrP, Critical Reviews in Oral
Biology & Medicine. October 2019 Journal of Dental Research 99(8):002203451988269
Stadiul pre-eruptiv (2)
Creșterea mugurelui dinților datorită formării
smalțului și dentinei în această etapă continuă
până când coroana dintelui este completă,
pregătind dintele să iasă în cavitatea bucală.
M. Nagata1, N. Ono1, and W. Ono1, Mesenchymal Progenitor Regulation of Tooth Eruption: A View from PTHrP, Critical Reviews in Oral
Biology & Medicine. October 2019 Journal of Dental Research 99(8):002203451988269
Stadiul eruptiv (1)
A doua etapă (mișcarea eruptivă a dinților) începe
cu debutul formării rădăcinii dintelui și durează
până când coroana apare în cavitatea bucală și
ajunge la planul ocluzal.
Mișcarea eruptivă a dinților este subdivizată în 2
faze: intra și extraosoasă.
M. Nagata1, N. Ono1, and W. Ono1, Mesenchymal Progenitor Regulation of Tooth Eruption: A View from PTHrP, Critical Reviews in Oral Biology &
Medicine. October 2019 Journal of Dental Research 99(8):002203451988269
Stadiul eruptiv (2)
Când dintele în erupție apare în cavitatea bucală, acesta
este supus unor factori de mediu care determină poziția
acestuia în arcada dentară.
Forțele musculare ale limbii, obrajilor și buzelor acționează
asupra dintelui, la fel ca și forțele de contact ale dintelui în
erupție cu alți dinți erupți.
O forță musculară susținută de doar 4 până la 5 grame este
suficientă pentru a mișca un dinte. Obiceiul copilăriei de a
suge degetul mare este un exemplu evident de distrugere a
mediului a poziției dinților.
Ten Cate A. R: Oral Histology –Development , Structure, and Function , 6th Edition , Mosby.2008
Stadiul posteruptiv
A treia etapă (mișcarea post eruptivă a dinților) începe
când dintele ajunge la ocluzia sa și își menține poziția
în osul alveolar pentru a obține ocluzia corectă.
Această etapă necesită maturarea continuă a aparatului
de fixare periodontal și întreținerea structurilor sale
conexe.
M. Nagata1, N. Ono1, and W. Ono1, Mesenchymal Progenitor Regulation of Tooth Eruption: A View from PTHrP, Critical Reviews in Oral Biology
& Medicine. October 2019 Journal of Dental Research 99(8):002203451988269
Teoriile erupției dentare(1)
Teoria creșterii rădăcinii presupune că rădăcina
proliferantă are efectul unui punct fix, transformând
astfel o forță direcționată apical a dintelui în mișcare
ocluzală.

Teoria hamacului amortizat: Potrivit lui Sicher, o
bandă de țesut fibros există sub vârful rădăcinii care se
întinde de la o parte a peretelui alveolar la alta.
Rădăcina în curs de dezvoltare se forțează împotriva
acestei benzi de țesut, care la rândul său aplică o forță
direcționată ocluzal pe dinte.

Remodelarea osoasă: presupune că formarea
selectivă și resorbția osoasă determină erupția
Teoria tracțiunii ligamentului presupune că celulele
și fibrele ligamentului împing dintele în ocluzie.
Ligamentul periodontal este bogat în fibroblaste care
conțin țesut contractil. Contracția acestor fibre, în
principal grupul oblic de fibre are ca rezultat mișcarea
axială a dinților.
Teoria presiunii vasculare presupune că o
creștere locală a presiunii fluidului tisular în
regiunea periapicală este suficientă pentru a mișca
dintele. Se știe că dinții se mișcă în sincronie cu
pulsul arterial, astfel încât modificările de volum
locale pot produce o mișcare limitată a dinților.

Teorii recente ale erupției dentare:
Teoria forțelor mușcăturii: Conform acestei teorii, țesuturile
moi ale foliculului dentar detectează forțele mușcăturii, care
la rândul lor dirijează remodelarea oaselor și erupția dinților.
Teoria presiunii provocată de inervație: Această teorie
postulează că inervația din membrana rădăcinii provoacă
presiune în aspectul apical al dintelui, rezultând erupția
dinților.
Sarrafpour B, Swain M, Li Q, Zoellner H. Tooth eruption results from bone remodelling driven by bite forces sensed by soft tissue dental follicles: a
finite element analysis. 2013;8(3):e58803.
Kjær I. Mechanism of human tooth eruption: review article including a new theory for future studies on the eruption process. Scientifica
(Cairo). 2014;2014:341905.
Teoria echilibrului: Conform acestei teorii, odată ce dintele
ajunge la planul său funcțional, are loc o erupție suplimentară
ca răspuns la creșterea verticală a maxilarului inferior, departe
de maxilar. Pe măsură ce dinții capătă mai mult spațiu, acesta
erupe ocluzal pentru a menține contactul ocluzal cu dintele din
arcul opus.
Rolul cordonului gubernacular: este o structură compusă
din țesut conjunctiv care leagă foliculul dentar de gingia
deasupra, ghidând astfel cursul erupției dentare.
Carollo DA, Hoffman RL, Brodie AG. Histology and function of the dental gubernacular cord. Angle Orthod. 1971 Oct;41(4):300-
7
Teoria neuromusculară sau teoria unificării: Această teorie afirmă că
forțele simultane și echilibrate ale mușchilor orofaciali care se află sub
controlul sistemului nervos central sunt responsabile de erupția activă a
unui dinte. Forțele neuromusculare coordonate se transformă în energii
electrice, electrochimice și biomecanice pentru a stimula acțiunile
celulare și moleculare în interiorul și în jurul foliculului dentar și al
organului smalțului.
Carollo DA, Hoffman RL, Brodie AG. Histology and function of the dental gubernacular cord. Angle Orthod. 1971
Oct;41(4):300-7
Secvența și cronologia erupției dinților(1)
Vârsta la care erup dinții temporari și permanenți

poate varia foarte mult. Secvența erupției este mai
semnificativă decât momentul, care poate fi diferit atât la
dinții temporari, cât și la cei permanenți.
În general, o variație de 6 luni ale perioadei obișnuite
a erupției este considerată normală. Primii dinți care erup
în cavitatea bucală sunt incisivii centrali mandibulari, la
vârsta de aproximativ 5 până la 8 luni, urmați de incisivii
centrali maxilari o lună sau două mai târziu.
Prachi Jain; Manu Rathee. Anatomy, Head and Neck, Tooth Eruption. StatPearls. August 10, 2020
6-12 LUNI
Secvența și cronologia erupției dinților(2)
În general, până la vârsta de 19 luni, copilul are

în total 12 dinți.
Până la 23 de luni, copiii ar trebui să aibă 16 dinți
deciduali, iar până la 27 de luni, toți dinții
temporari ar trebui să erupă.
Cînd ne adresăm la medic?!
Dacă pînă la vîrsta de 15 luni nu a apă rut niciun
dinte atunci este cazul de a efectua o consultație la
medic.
https://parenting.firstcry.com/articles/late-teething-in-babies-causes-and-complications/
Rolul obiceiurilor anormale asupra erupției :
Suptul de deget: Acest obicei afectează calea erupției incisivilor maxilari,

rezultând proeminența lor din cauza perturbării echilibrului existent între forța
exterioară a musculaturii limbii pe palat și forța interioară a musculaturii
obrazului.
Împingerea limbii: la copiii cu obiceiuri de împingere a limbii, se aplică o
forță mai mare către musculatura limbii, rezultând o schimbare a căii de
erupție a incisivilor maxilari.
Obiceiul buzelor: suptul sau mușcătura buzelor, în special a buzei inferioare,
are ca rezultat o presiune mai mare spre interior a musculaturii buzelor, care la
rândul său duce la schimbarea căii de erupție a incisivilor mandibulari.
Kumar V, Shivanna V, Kopuri RC. Knowledge and attitude of pediatricians toward digit sucking habit in children. J Indian Soc Pedod Prev Dent. 2019 Jan-
Mar;37(1):18-24. 9.
Kurihara K, Fukui T, Sakaue K, Hori K, Ono T, Saito I. The effect of tongue thrusting on tongue pressure production during swallowing in adult anterior open bite
cases. J Oral Rehabil. 2019 Oct;46(10):895-902.
Dentiția dificilă (1)
Pot apărea variații sub formă de erupții ectopice, erupții
premature și erupții întârziate. Acestea sunt practic abateri de
la secvența tipică de erupție și / sau poziția dinților în arcadă.
Erupție ectopică: Când dintele erupe într-o poziție
anormală, afecțiunea este cunoscută sub numele de erupție
ectopică. Variația în poziție sa dovedit a fi influențată de
diverși factori, cum ar fi rasa, sexul și factorii individuali.
Transpunerea este deplasarea locației dintelui în arcada
dentară.
Leziunile traumatice locale pot deplasa unul sau mai
mulți muguri dentari, rezultând o erupție ectopică a
dinților afectați. Alți factori locali includ prezența
țesutului fibros, dinții supranumerari, deficiența lungimii
arcului, dinții reținuți sau pierduți prematur. Există, de
asemenea, rapoarte despre dinții nazali care sunt dinți care
apar în cavitatea nazală sau pe palat ca dinți suplimentari.
Erupție întârziată: momentul de erupție întârzie
față de cel obișnuit, starea este cunoscută sub
numele de erupție întârziată. Poate apărea datorită
efectului factorilor locali (barieră mucoasă,
fibromatoză gingivală, tumori odontogene și
neodontogene, pierderea prematură a unui dinte
primar, afectarea radiației), afecțiuni sistemice,
tulburări endocrine (hipotiroidism, hipopituitarism
și hipoparatiroidism) la mamă și medicamente.
Prachi Jain; Manu Rathee. Anatomy, Head and Neck, Tooth Eruption. StatPearls. August 10,
2020
Dentița dificilă (4)
„Baby bottle syndrome” :cunoscut ca cariile copilariei timpurii (early
childhood caries ECC)-este definit ca prezența a 1 sau mai mulți dinți
cariați sau a dinților lipsă (rezultați din cariile dentare) sau
suprafețele dintelui umplut în orice dinte primar între naștere și
vâ rsta de 71 de luni.
Este o boală infecțioasă care poate începe încă de la erupția dinților,
de obicei în jur de 6 luni, și poate progresa rapid provocâ nd o durere
imensă și disconfort copilului.
Sujata Tungare; Arati G. Paranjpe, Baby Bottle Syndrome, StatPearl, 2020

„Baby bottle syndrome” etiologie: Streptococcus mutans și Streptococcus sobrinus sunt
principalele bacterii cariogene implicate care pot pă trunde pe urmă toarele că i:
 verticală , de la mamă prin salivă infectată , împă rtă șirea alimentelor și ustensilelor cu
copilul sau prin igienă orală precară sau leziuni carioase deschise.
 De asemenea, s-a observat că bebelușii nă scuți prin cezariană au o predispoziție mai
mare de a dezvolta cariile decâ t cei nă scuți vaginal, deoarece mediul aseptic și mediul
microbian atipic cresc șansele de colonizare oportunistă a Streptococcus mutans.
 Transmiterea orizontală între frați și îngrijitori este un factor cauzal.
 infectivitatea timpurie cu Streptococcus mutans, crește riscul mai mare de achiziție a
ECC chiar înainte de erupția primului dinte. Această perioadă este denumită fereastra
infecțiozită ții în care infecția cauzată de Streptococcus mutans poate fi ușor dobâ ndită
provocâ nd cariie.
Acidul lactic produs în urma fermentă rii carbohidraților, de lactobacili care aderă de
smalțul dentar, duce la scă derea ph-ului și determină demineralizarea smalțului dinților.

 Ală ptarea nocturnă după vâ rsta de 12 luni este de descurajat în acest caz,
deoarece determină o reducere a fluxului salivar și niveluri mai ridicate de lactoză ,
predispunâ nd la demineralizare și carie. Bebelușii care sunt culcați cu o sticlă de
lapte sau formulă sau suc ar putea dezvolta carii mai repede din cauza coloniză rii
timpurii a Streptococcus mutans și a stabilirii numă rului ridicat de Streptococcus
mutans.
 Dietele bogate în zahă r: bacteriile producă toare de acid fermentează moleculele
de zahă r prin amilază salivară producâ nd acid lactic provocâ nd demineralizarea
dinților și dezvoltarea cariilor.
 întâ rzierea creșterii intrauterine, nașterile premature și fumatul matern sau
abuzul de droguri ar putea crește riscul de depuneri a plă cii și de carii.
 Boli sistemice / medicamente: Diabet zaharat, cancer
 Nivelul de trai, accesul limitat la serviciile medicale, de asemenea predispun la
hipoplazie a smalțului și o înclinație mai mare pentru dezvoltarea cariilor
Algoritm de diagnostic al dentiției întîrziate

Lokesh Suri,,a Eleni Gagari, and Heleni
Vastardis. Delayed tooth eruption:
Pathogenesis,diagnosis, and
treatment. A literature
review,American Journal of
Orthodontics and Dentofacial
Orthopedics Volume 126, Number
October 2004
Chimioterapia sau medicamentele pe termen lung (aspirină,
acetaminofen, ibuprofen, indometacină, bifosfonați) pot inhiba
calea prostaglandinelor, rezultând o activitate osteoclastică
scăzută în țesuturile parodontale, încetinind astfel rata erupției.
Malnutriția cronică și prelungită (deficiențe de vitamine) în timpul
copilăriei se corelează, de asemenea, cu erupția întârziată.
Diferite sindroame precum sindromul Down, sindromul Turner,
sindromul Gardner, disostoză Cleidocraniană, displazie
ectodermică anhidrotică, sindromul Hutchinson – Gilford, Bloch-
Sulzberger, sindromul Apert, sindromul Axenfeld-Rieger s-au
dovedit a provoca erupții întârziate.
Erupție prematură: erupția dintelui / dinților înainte de timpul stabilit. Dinții prezenți în
cavitatea bucală la momentul nașterii sunt denumiți dinți natali, în timp ce dinții erupți în
prima lună de viață sunt denumiți dinți neonatali.
Prevalența dinților natali este de trei ori mai mare decât a dinților neonatali. Acestea apar cel
mai frecvent în zona anterioară mandibulară, în special în incisivii centrali, urmate de
incisivi maxilari, canini sau molari mandibulari și canini sau molari maxilari.
Erupția prematură ar putea fi cauzată de mai mulți factori, cum ar fi tulburările genetice,
endocrine (hipofiză, tiroidă și gonade), sifilisul congenital, factorii locali (resorbția excesivă
a osului suprapus), factorii de mediu (poluanții din mediu, cum ar fi hidrocarburile
aromatice polihalogenate toxice, policlorurate) bifenili, dibenzodioxine policlorurate și
dibenzofurani), sănătate maternă slabă și episoade febrile în timpul sarcinii.
Mhaske S, Yuwanati MB, Mhaske A, Ragavendra R, Kamath K, Saawarn S. Natal and neonatal teeth: an overview of the literature. ISRN
Pediatr. 2013 Aug 18;2013:956269.
Dinți natali / neonatali: pot duce la ulcerații pe suprafața
ventrală a limbii datorită marginii incisive ascuțite a dintelui.
Această afecțiune este cunoscută sub numele de boala /
sindromul Riga-Fede. Deoarece dezvoltarea rădăcinii acestor
dinți este incompletă, acestea sunt mobile, ceea ce crește
posibilitatea înghițirii și aspirației dinților. Alte complicații
includ leziuni ale sânului mamei și dificultăți la alăptare.
Mobilitatea a dovedit, de asemenea, că provoacă degenerarea
învelișului epitelial al lui Hertwig, care este responsabil pentru
formarea rădăcinii. Degenerarea tecii are ca rezultat o
dezvoltare incompletă a rădăcinii.
Unele sindroame sunt, de asemenea, raportate a fi
asociate cu dinții natali și dinții neonatali, cum ar fi
displazia condroectodermică, Rubinstein-taybi, Pierre-
robin, progeria neonatală, buzele și palatul fisurat,
displazia ectodermică, disostoză craniofacială și
sindromul Down.
Mhaske S, Yuwanati MB, Mhaske A, Ragavendra R, Kamath K, Saawarn S. Natal and neonatal teeth: an overview of the literature. ISRN
Pediatr. 2013 Aug 18;2013:956269.
Migrația ectopică intraosoasă a dinților
neerupți: este o apariție rară raportată la mai
puțin de 1% din populație, cu o predilecție
crescută pentru femei și arcul mandibular. De
obicei implică al doilea premolar mandibular sau
caninul mandibular.
Sutton PR. Migrating nonerupted mandibular premolars: a case of migration into the coronoid process. Oral Surg Oral Med
Oral Pathol. 1968 Jan;25(1):87-98
Dinți afectați: acești dinți nu pot erupe din
cauza unei bariere fizice care împiedică
erupția lor. Al treilea molar mandibular
este cel mai frecvent afectat dinte.
Dinți încorporați: aceștia sunt dinți fără
obstrucție fizică în calea lor, dar rămân
neerupți din cauza lipsei forței eruptive.
Dinți scufundați: dinții care, după erupție,
și-au pierdut capacitatea de a menține
potențialul eruptiv continuu pe măsură ce
maxilarele cresc.
Hematom de erupție: Un hematom de erupție
asupra unui dinte în erupție care se prezintă ca o
umflare albăstruie datorită umplerii foliculului
din jurul dintelui cu un lichid sanguinolent
erupție este de obicei asimptomatic. De obicei,
acestea se rup spontan, fără niciun tratament.
Dar, uneori, dimensiunea hematomului poate
provoca durere și poate afecta alimentația.
Eșecul primar al erupției este o tulburare nesindromică, rară,
autosomală dominantă cu o prevalență de 0,06%. În această stare,
molarii sunt parțial erupți, dar scufundați, cu anomalii moderate ale
rădăcinilor dinților. Poate afecta dinții primari și permanenți și cel
mai frecvent afectează dinții posteriori. Este asociată cu
haploinsuficiența genei –PPR( parathormon protein receptor).
M. Nagata1, N. Ono1, and W. Ono1 Mesenchymal Progenitor Regulation of Tooth Eruption: A View
from PTHrP October 2019 Journal of Dental Research 99(8):002203451988269
Dinții lipsă sau hipodonția se întâmplă atunci
când există eșec în dezvoltarea dinților.
Absența dinților poate varia de la lipsa unui singur
dinte la lipsa tuturor dinților. Hipodonția poate
apărea la pacienții sănătoși sau poate fi asociată la
pacienții cu afecțiuni precum fisura labială și
palatină.
Wake M, Hesketh K , Lucas J. Teething and Tooth Eruption in Infants: A Cohort Study. Pediatrics, 106: 1374–1379, 2000.
Carpenter JV.The relationship between teething and systemic disturbances. J Dent Child, 45: 381–384, 1978
Dinți suplimentari: Unele persoane pot avea un
număr suplimentar de dinți, cum ar fi dintele
supranumerar. Acestea pot apărea la persoane normale
sau pot fi asociate cu pacienții care au afecțiuni
medicale. O posibilă consecință a unui dinte suplimentar
este că poate duce la aglomerare și întârziere a erupției.
Structura anormală a dinților
Dinții malformați pot influența erupția. Un exemplu este un dinte
dilatat în care rădăcinile sunt formate la un unghi diferit de axa
dintelui. În cazul dilatațiilor severe, este posibil ca dintele să nu
poată erupe. Factorii care pot provoca dinți malformați includ
traume sau afecțiuni precum efectele chimioterapiei.
Pericoronita sau inflamația țesuturilor moi care
înconjoară un dinte în erupție pot fi asociate cu o gamă
largă de simptome, inclusiv dureri severe, trismus,
umflături și febră.
Unele chisturi sunt legate de dinți, cum ar fi chistul
radicular și chistul dentiger. Mai multe tumori sau chisturi
la nivelul maxilarelor, așa cum se observă în unele afecțiuni
medicale, pot duce la erupție generalizată întârziată.
Semnele erupției dentare (1)
• Gingii inflamate sau sensibile la atingere,
• Salivaţie abundentă,
• Dureri gingivale (exprimate prin plâns și
iritabilitate),
• Tendința de a-și freca ochii, obrajii sau urechile din
cauza durerii,
• Nevoia de a mesteca diferite obiecte tari sau jucării,
• Introducerea constantă a mâinilor în gură,
• Lipsa poftei de mâncare (sau refuzul de a mânca
alimente solide) manifestată pe o perioadă scurtă de
timp de maxim 3-4 zile,
• Insomnie sau somn agitat,
• Ușoară stare febrilă (niciodată mai mare de 38,5
grade Celsius),
• Iritații ale pielii feței sau bărbiei (cauzate de obicei
chiar de salivarea excesivă).
https://providentamedical.ro/despre-eruptia-dentara
Semnele erupției dentare (2)
În studiul „Signs and symptoms associated with primary tooth
eruption: a clinical trial of nonpharmacological remedies”, publicat
în revista BMC Oral Health, 2015, s-a determinat cele mai
frecvente simptome ale erupției dentare:
• salivarea (92%),
• tulburările de somn (82,3%)
• iritabilitatea (75,6%)
Aceste semne sunt mult mai pronunțate la copii cu greutate mică la
naștere.
Erupția canină a dus la mai multe pierderi ale poftei de mâncare
decât incisivul (p = 0,033) sau erupția molarilor (p = 0,014).
Mahtab Memarpour, Elham Soltanimehr, and Taherh Eskandarian, Signs and symptoms associated with primary tooth eruption: a clinical
trial of nonpharmacological remedies. BMC Oral Health 15(1):88December 2015
Mituri și realită ți (1)
 febra înaltă
 voma
 diareea
 apariția precoce a dinților are o legătură cu
rezistența ori calitatea lor,
 lipsa somnului
 agitația
Nu există dovezi știintifice care să indice vreo
legătură între aceste simptome și erupția dinților!
Mai mult, un editorial al British Medical Journal din 1975,
afirma că febra, diareea, erupțiile cutanate, convulsiile și bronșita
nu trebuie atribuite dinților. Medicii pediatri care diagnostichează
aceste simptome și semne ca legate de dinți au întârziat diagnosticul
și tratamentul meningitei piogene, bronhopneumoniei,
gastroenteritei, infecțiilor tractului urinar și a altor tulburări grave.
G. T. McIntyre1 and G. M. McIntyre2, Teething troubles? British Dental Journal. 192, pages251–255(2002)

Febra
Febra reală se poate datora:
• Proceselor legate de dezvoltare la copil
• scăderea imunității materne și susceptibilitatea
crescută la infecție
• eliberarea IL-1beta și a factorului de necroză
tumorală (TNF) alfa
Mahtab Memarpour, Elham Soltanimehr, and Taherh Eskandarian, Signs and symptoms associated with primary tooth eruption:
a clinical trial of nonpharmacological remedies. BMC Oral Health 15(1):88December 2015
Foliculii dentari induc eliberarea de citokine proinflamatorii și de reglare, imună
• interleukine (IL),
• factori de necroză tumorală (TNF),
• interferoni (IFN),
• factorii de creștere a polipeptidelor (GF)
• factori de stimulare a seriei leucocitare (LCR).
IL-1β este un „pirogen endogen” major în stări inflamatorii, care pot contribui la
deteriorarea țesuturilor prin stimularea eliberării metaloproteazelor neutre din fibroblaste și
alte celule mezenchimale; poate induce, de asemenea, producerea multor alte citokine,
inclusiv antagonistul IL-1β, IL-1RA.
Michal Eisenstadt1*, Sarah Malkiel1 and Uri Pollak2,3. „It’s Alright, Ma (I’m only Teething...)” Dispelling the Myth from the Teeth.
Academic Journal of Pediatrics & Neonatology. Volume 3 Issue 4 - March 2017

Scaunele diareice
Majoritatea copiilor preferă obiecte
mușcătoare pentru a reduce iritația
gingivală. Presiunea dinților din erupție
este ameliorată de contrapresiunea din
mușcături. Cu toate acestea, contaminarea
obiectelor sau a degetelor copilului este un
factor care poate provoca diaree. În acest
sens, s-a sugerat că înghițirea excesului de
salivă sau eliberarea citokinelor IL-1beta
și IL-8 contribuie la scaunele diareice în
timpul erupției dinților.
Mahtab Memarpour, Elham Soltanimehr, and Taherh Eskandarian, Signs and
symptoms associated with primary tooth eruption: a clinical trial of
nonpharmacological remedies. BMC Oral Health 15(1):88December 2015

Tragerea urechilor
Ținerea, prinderea sau chiar
tragerea urechilor, deși uneori
indicativ al infecțiilor urechii, poate fi
și un semn de erupție dentară; în
această situație, durerea care apare în
maxilar ar putea fi o durere transferată
la urechi.
Karimi, Sepideh Dental Clinic, Department of Pediatric Dentistry, Iran. Signs of Tooth
Eruption in Infants. Lupin Publishers. October, 2018.
Erupții pe față
Salivarea crescută poate rezulta din iritarea gingiilor. Excesul de
salivă poate duce la tuse, care nu ar trebui să provoace alarmă decât
la copiii cu alte semne de răceală. De asemenea, salivarea poate
provoca erupții pe bărbie atunci când saliva intră în contact cu
pielea din jurul gurii. Curățarea gurii și bărbie copilului este
recomandată pentru a preveni erupția
Mahtab Memarpour, Elham Soltanimehr, and Taherh Eskandarian, Signs and symptoms associated with primary
tooth eruption: a clinical trial of nonpharmacological remedies. BMC Oral Health 15(1):88December 2015
Iritabilitate și schimbarea comportamentului
Mai exact, inflamația și durerea gingiilor pot duce la iritabilitate.
Această reacție în asociere cu niveluri crescute de interleukină (IL-
1beta) poate provoca pierderea poftei de mâncare și pierderea în
greutate.
Durerea este, de asemenea, legată de creșterea nivelului de mediatori
inflamatori, cum ar fi citokinele din lichidul cervicular gingival și
stimularea receptorilor nociceptivi.
Mahtab Memarpour, Elham Soltanimehr, and Taherh Eskandarian, Signs and symptoms associated with primary tooth
eruption: a clinical trial of nonpharmacological remedies. BMC Oral Health 15(1):88December 2015
Rezultatele studiilor au arătat că tipul de dinte erupt nu a
influențat apariția tulburărilor legate de erupția dinților. Doar
erupția canină a dus la pierderea apetitului semnificativ mai mare
în comparație cu incisivii și molarii. Această diferență poate fi
legată de disconfortul și durerea copilului.
Mahtab Memarpour, Elham Soltanimehr, and Taherh Eskandarian, Signs and symptoms associated with primary
tooth eruption: a clinical trial of nonpharmacological remedies. BMC Oral Health 15(1):88December 2015
Schimbarea obiceiurilor alimentare: iritațiile și
umflarea gingiei pot face ca suptul să fie dureros
pentru copil. Dacă bebelușului îi este foame, dar
refuză sânul sau biberonul, poate fi implicată
erupția dentară. În acest caz, bebelușii care
mănâncă alimente solide refuză lingura deoarece le
irită gingiile inflamate.
Karimi, Sepideh Dental Clinic, Department of Pediatric Dentistry, Iran. Signs of Tooth Eruption in Infants. Lupin Publishers.
October, 2018.
Alți bebeluși, din contra mănâncă mai mult, deoarece
presiunea bilaterală le oferă o senzație bună.
Pe de altă parte, bebelușii care încă se hrănesc cu sânul sau
biberonul pot începe cu nerăbdare să se hrănească la început, dar
se abțin rapid să mănânce, deoarece acțiunea de supt pune o
presură foarte incomodă pe gingii și pe canalele urechii.
Karimi, Sepideh Dental Clinic, Department of Pediatric Dentistry, Iran. Signs of Tooth Eruption in Infants. Lupin Publishers. October,
2018.
Vit. D și erupția dinților
Rahitismul a fost asociat cu defecte ale smalțului ceea ce este în concordanță cu
observațiile anterioare că unul dintre semnele de rahitism la copii este hipoplazia
smalțului dentar, care crește susceptibilitatea la cariile dentare.
Formarea smalțului începe în uter și este completă înainte de erupția dinților.
Deficitul de vit.D a fost asociat cu un risc mai mare de boală parodontală și este
probabil cauza unui risc crescut de boală parodontală și carii la copiii cu rahitism .
Melissa Zerofsky, 1 , 2 , Mark Ryder, 3 Suruchi Bhatia, Effects of early vitamin D deficiency rickets on bone and dental health, growth and
immunity. Matern Child Nutr. 2016 Oct; 12(4): 898–907
Procesul de mineralizare a dinților are loc paralel cu mineralizarea
scheletului, totuși, dacă metabolismul mineral este perturbat, atunci
eșecurile vor apărea în mod similar cu cele care apar în țesutul osos.
Vitamina D joacă un rol cheie în mineralizarea oaselor și a dinților
și, atunci când nivelurile sunt nereglementate, aceasta poate duce la
„dinte rahitic”, care este un organ defect și hipomineralizat, extrem de
susceptibil la fracturi și carie.
João Botelho,1,2,*† Vanessa Machado, Luís Proença, Vitamin D Deficiency and Oral Health: A Comprehensive Review.
Nutrients. 2020 May; 12(5): 1471.
Manifestarea dentară a rahitismului include:
• hipoplazia smalțului
• erupția dentară întâ rziată
• lipsa dinților
Virat Galhotra1 , Pooja Ahluwalia1 , Sunaina Jodhk, Effect of nutritional rickets on dental development in North Indian children: A prospective study.
Journal of Pediatric Dentistry / Sep-Dec 2015 / Vol 3 | Issue 3
Conduita clinică(1)
De-a lungul anilor, mai multe metode bazate pe credințe

populare și tradiționale au fost folosite pentru ameliorarea
simptomelor dinților. În unele culturi au fost utilizate metode
agresive, potențial dăunătoare, cum ar fi cauterizare sau incizia
gingiei pentru erupția dinților sau utilizarea de opiacee, substanțe
toxice precum acetat de plumb, mercur și bromură sau băi de
răcire pentru tratarea febrei
Mahtab Memarpour, Elham Soltanimehr, and Taherh Eskandarian, Signs and symptoms associated with primary tooth eruption: a
clinical trial of nonpharmacological remedies. BMC Oral Health 15(1):88December 2015
• Remedii nefarmacologice pentru calmarea durerilor gingivale
• Jucării gingivale - sub forma unor inele din silicon solid, care se
pot pune mai întâi la congelator, ca să se răcească. Temperatura
scăzută și presiunea aplicată pe gingii sunt cel mai bun remediu
împotriva durerii.
• Masajul gingival - o altă metodă prin care se poate calma temporar
durerea este masarea ușoară cu degetul gingiile copilului.
• Terapia comportamentală manifestarea unei atitudini grijulii față
de copil, acordarea atenției, calmarea copilului.
https://providentamedical.ro/despre-eruptia-dentara
Presiunea cauzată de mușcătura inelelor sau
suzetelor și masajului gingival poate reduce
durerea prin „copleșirea” receptorilor
senzoriali.
Mușcarea sau suptul de obiecte reci sau
înghețate, inclusiv fructe, legume sau alte
alimente provoacă vasoconstricție localizată și
scad inflamația; în plus, presiunea asupra
gingiilor reduce durerea.
Dar toate aceste remedii trebuie utilizate
numai pentru copiii care sunt capabili să
mănânce alimente solide.
De asemenea, alimentele care sunt foarte dure nu ar trebui utilizate,
pentru a evita traumatizarea și durerea gingiei . Mai mult, supravegherea
părinților este necesară pentru a preveni sufocarea bucăților mici de
alimente.
Terapia comportamentală și managementul cognitiv sunt metode sigure
pentru a gestiona tulburările de somn și iritarea la copii.
O atenție deosebită trebuie acordată
colierelor din chihlimbar, despre care se
sugerează că ar reduce durerea dentară.
Aceste coliere nu sunt recomandate așa cum
nu există nici o dovadă că chihlimbarul ar fi
un analgesic eficient și prezintă un risc
serios de sufocare sau strangulare. Dacă
părinții aleg să folosească acest dispozitiv
copilul trebuie să fie supravegheat
PERMANENT (inclusiv dormit).
www.bpac.org.nz keyword: oralhealth

• Plânsul și neliniștea copiilor pot
fi legate de anxietatea de
separare sau de căutarea
atenției. Prin urmare, atenția și
îngrijirea părinților pot fi
eficiente în calmarea unor
simptome.
• Aceste metode se concentrează
pe reducerea senzației de durere
în timpul activităților precum
jocul cu copilul, care poate
distrage copilul de la durere.
Remedii medicamentoase
• Gel gingival - aceste geluri speciale sunt folosite pentru a masa
gingiile copilului; conțin analgezic, au efect antiinflamator și
antipiretic (combate febra), dar reduc și inflamația gingiilor.
• Medicație sistemică - în cazul în care aplicarea unui gel local sau
folosirea unei jucării gingivale nu funcționează, în dozajul potrivit și
după aprobarea medicului pediatru, se pot administra paracetamol sau
ibuprofen.
• Gelurile de dinți pot conține benzocaină sau salicilat de colină pentru

a reduce durerea. Aceste produse chimice trebuie utilizate cu atenție
din cauza riscului de methemoglobinemie, interferență cu reflexul gag
(și sufocare ulterioară) și intoxicație.
• Gelurile de dinți cu salicilat de colină nu trebuie utilizate la copii cu
vârsta mai mică de patru luni.
Dar Administrația SUA pentru Alimente și Medicamente (FDA)
avertizează împotriva utilizării oricărui tip de medicament topic pentru
tratarea durerii de dinți la copii, inclusiv creme și geluri eliberate pe
bază de rețetă sau fără sau tablete de dinți homeopatice. Acestea oferă
puține sau deloc beneficii și sunt asociate cu riscuri grave.
Benzocaina - un anestezic local - este ingredientul activ al mai multor
produse de îngrijire a sănătății bucale OTC, cum ar fi Anbesol, Baby
Orajel, Cepacol, Cloraseptic, Hurricaine, Orabase, Orajel și Topex.
Aceste produse nu trebuie utilizate pentru dinți, deoarece pot fi
periculoase și nu sunt utile, deoarece se spală din gura copilului în
câteva minute.
https://www.fda.gov/consumers/consumer-updates/safely-soothing-teething-pain-and-sensory-needs-babies-and-older-children
Utilizarea gelurilor de benzocaină, spray-urilor,
unguentelor, soluțiilor și pastilelor pentru durerea gurii și
a gingiilor poate duce la o afecțiune gravă - și uneori
fatală - numită methemoglobinemie, în care capacitatea
de transportare a oxigenului a globulelor roșii din sânge
este mult redusă.
https://www.fda.gov/consumers/consumer-updates/safely-soothing-teething-pain-and-sensory-needs-babies-and-older-children
• Pentru sugari, paracetamolul este utilizat în mod obișnuit la o doză de 10-15 mg /
kg / doză la fiecare 6-8 ore.
• La limita inferioară al acestei doze recomandate, paracetamolul scade febra, dar are
un efect redus asupra durerii.
• Efectele analgezice necesită o doză de cel puțin 15 mg / kg.
• Paracetamolul poate fi administrat singur sau în combinație cu alți agenți .
• Ibuprofenul este un medicament antiinflamator nesteroidian (AINS) utilizat
frecvent la copii.
• Exercită efecte analgezice, antipiretice și antiinflamatorii, prin inhibarea periferică a
cicloxigenazelor și a prostaglandin sintetazei.
• Comparativ cu paracetamolul, ibuprofenul poate fi mai eficient pentru tratamentul
durerii și febrei, deși provoacă reacții adverse mai frecvente la copii
Annetta K.L. Tsang, Teething, teething pain and teething remedies.

International Dentistry South Africa VOL. 12, NO. 5, 2010
•
A n dr ew Tag g. Teeth in g tro ub le, D o n't Fo rg et the Bub bles, 20 1 7 .

Bibliografie:
• Berkovitz, Bary K: Master Dentistry: Oral Biology . Elsevier Ltd.2011 p 113-121
• Gorski JP, Marks SC. Current concepts of the biology of tooth eruption. Crit Rev Oral Biol Med. 1992;3(3):185-206. 15.
• G. T. McIntyre1 and G. M. McIntyre2, Teething troubles? British Dental Journal. 192, pages251–255(2002)
• Karimi, Sepideh Dental Clinic, Department of Pediatric Dentistry, Iran. Signs of Tooth Eruption in Infants. Lupin Publishers. October, 2018.
• Mahtab Memarpour, Elham Soltanimehr, and Taherh Eskandarian, Signs and symptoms associated with primary tooth eruption: a clinical trial of
• Maria Hovorakova, 1 Herve Lesot, 2 Miroslav Peterka, 1 , 3 and Renata Peterkova, Early development of the human dentition revisited. Journal of Anat
omy. 2018 Aug; 233(2): 135–145.
• M. Nagata1, N. Ono1, and W. Ono1 Mesenchymal Progenitor Regulation of Tooth Eruption: A View from PTHrP October 2019 Journal of Dental
Research 99(8):002203451988269
• Melfi, Rudy C: Permar’s Oral Embroyology and Microscopic Anatomy. Lippincott Williams &Wilkins .2000 p 265-279
• Melissa Zerofsky, 1 , 2 , Mark Ryder, 3 Suruchi Bhatia, Effects of early vitamin D deficiency rickets on bone and dental health, growth and immunity.
Matern Child Nutr. 2016 Oct; 12(4): 898–907
• Michal Eisenstadt1*, Sarah Malkiel1 and Uri Pollak2,3. „It’s Alright, Ma (I’m only Teething...)” Dispelling the Myth from the Teeth. Academic Journal
of Pediatrics & Neonatology. Volume 3 Issue 4 - March 2017
• Prachi Jain; Manu Rathee. Anatomy, Head and Neck, Tooth Eruption. StatPearls. August 10, 2020.
• Sujata Tungare; Arati G. Paranjpe, Baby Bottle Syndrome, StatPearl, 2020
• Soliman NL, El-Zainy MA, Hassan RM, Aly RM. Timing of deciduous teeth emergence in Egyptian children. East Mediterr Health J. 2011
Nov;17(11):875-81.
• Ten Cate A. R: Oral Histology –Development , Structure, and Function , 6th Edition , Mosby.20
• Virat Galhotra1 , Pooja Ahluwalia1 , Sunaina Jodhk, Effect of nutritional rickets on dental development in North Indian children: A prospective
study. Journal of Pediatric Dentistry / Sep-Dec 2015 / Vol 3 | Issue 308

Mulțumesc pentru atenție!

Mituri Și Realități Despre Erupția Dentară - Băluțel Tatiana

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Mituri Și Realități Despre Erupția Dentară - Băluțel Tatiana

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie„Nicolae Testemițanu”

Mituri și adevăruri despre erupția dentară la copii.

A efectuat: Băluțel Tatiana, medic –rezident, anul I

Erupția dinților este un proces foarte complex și fin

Berkovitz, Bary K: Master Dentistry: Oral Biology . Elsevier Ltd.2011 p 113-121

Berkovitz, Bary K: Master Dentistry: Oral Biology . Elsevier Ltd.2011 p 113-121

Berkovitz, Bary K: Master Dentistry: Oral Biology . Elsevier Ltd.2011 p 113-121

Berkovitz, Bary K: Master Dentistry: Oral Biology . Elsevier Ltd.2011 p 113-121

Vârsta la care erup dinții temporari și permanenți

În general, până la vârsta de 19 luni, copilul are

Suptul de deget: Acest obicei afectează calea erupției incisivilor maxilari,

Sujata Tungare; Arati G. Paranjpe, Baby Bottle Syndrome, StatPearl, 2020

Sujata Tungare; Arati G. Paranjpe, Baby Bottle Syndrome, StatPearl, 2020

Algoritm de diagnostic al dentiției întîrziate

G. T. McIntyre1 and G. M. McIntyre2, Teething troubles? British Dental Journal. 192, pages251–255(2002)

De-a lungul anilor, mai multe metode bazate pe credințe

www.bpac.org.nz keyword: oralhealth

• Gelurile de dinți pot conține benzocaină sau salicilat de colină pentru

Annetta K.L. Tsang, Teething, teething pain and teething remedies.

A n dr ew Tag g. Teeth in g tro ub le, D o n't Fo rg et the Bub bles, 20 1 7 .

S-ar putea să vă placă și