Sunteți pe pagina 1din 12

PROIECT DE INVESTIGARE

DEZVOLTAREA STRATEGIILOR
DE APROVIZIONARE PE TERMEN
MEDIU ȘI LUNG

A efectuat: Dima Cornel, Vomișescu Denis, Stratu


Alexandru Gr.MK1902
INTRODUCERE
 Practica economică a ţărilor dezvoltate dovedeşte că importanţa
acordată aprovizionării este din ce în ce mai mare, îndeosebi în cadrul
firmelor producătoare, deoarece asigură resursele materiale necesare
producţiei, a căror pondere în costurile totale este covârşitoare
(ajungând în anumite ramuri să se situeze între 50% şi 80%), iar
influența acestuia la reducerea costurilor de producție este de circa 5-
10%. În abordarea problematicii privind conturarea obiectilor si silirea
strategiilor posibil a fi utilizate in fundamentarea si structurarea
politicilor de aprovizionare cu marfuri din comerț, este necesar să se
aiba în vedere o anumita distincție între componentele structurale ale
respectivei politici. Este vorba, in principal, de politicile
macrocomerciale si cele microcomerciale. Fenomenul prezintă
importanța atît prin natura diferită a concepției ce urmează a sta la baza
celor doua domenii de abordare, cît și, în special, prin aria de utilizare,
in cadrul unei economii de piata, a celor doua componente strategice ale
politicilor de aprovizionare.
1.1.PIAŢA FURNIZORILOR
 Dezvoltarea unei intreprinderi, a unui sistem de producţie este strict determinată de mediul ambiant în
care-şi desfăşoară activitatea. Din punct de vedere economic, mediul unei intreprinderi se poate defini
şi prin „relaţiile de piaţă” pe care aceasta le are cu ceilalţi participanţi la realizarea activităţii economice
generale. Astfel, în funcţie de situarea în timp faţă de procesul de producţie, piaţa unei intreprinderi
poate fi segmentată în: piaţa în aval sau piaţa de desfacere; piaţa în amonte sau piaţa de asigurare cu
resurse.
 Piaţa în amonte, la rândul ei se poate fragmenta in:

  piaţa resurselor umane;


  piaţa resurselor financiare;
  piaţa resurselor informaţionale;
  piaţa resurselor de natură materială etc.
 Relaţiile ce apar pe piaţa de asigurare cu resurse materiale (piaţa furnizorilor) sunt, de regulă, relaţii
concurenţiale, deşi nu este exclus ca, uneori, acestea să devină relaţii de alianţă, complementaritate sau
parteneriat. Piaţa în amonte, de pe poziţia de cumpărător, prin oferta de resurse materiale, echipamente
tehnice, potenţial etc., se poate caracteriza prin:
 Inflaţia – care se manifestă prin creşteri ale costurilor şi deci ale preţurilor, fenomen ce ingreunează
decizia de optimizare a activităţii de aprovizionare; Penuria – este o ameninţare care se manifestă din
ce în ce mai mult. Acest fenomen poate să aibă mai multe cauze obiective sau subiective.
 Obiectiv poate fi o penurie fizică, în sensul că nu există surse fizice de aprovizionare, şi o penurie
economică, în sensul unui cost de obţinere prohibitiv, care inhibă producerea şi oferta pe piaţă a
anumitor produse. De foarte multe ori, penuria poate să aibă la bază cauze subiective sau chiar să fie
provocată în vederea obţinerii sau a menţinerii unor avantaje concurenţiale; Creşterea concurenţei – se
regăseşte sub triplu aspect: al concurenţei dintre consumatori
1.2. IDENTIFICAREA ŞI SPECIFICAREA NECESITĂŢILOR REALE DE RESURSE MATERIALE ŞI
FUNDAMENAREA TEHNICO-ECONOMICĂ A PLANURILOR PROGRAMELOR DE APROVIZIONARE.

Modalităţi de acţiune în
Obiective
realizarea obiectivelor:
 Cele pe termen scurt urmăresc acoperirea
integrală a necesarului de consum, cu alte cuvinte-  1. întocmirea unor planuri şi programe de
asigurarea completă şi complexă a cererilor de aprovizionare prin accesul la documentaţiile
consum ale unităţilor economice cu resurse de cea tehnice şi economice de fabricare a produselor, de
mai bună calitate şi nu în ultimul rând la preţuri execuţie a lucrărilor sau de prestare a serviciilor;
avantajoase.  2. analizarea pieţei din amonte în vederea
 Cele pe termen mediu urmăresc desfăşurarea identificării şi selectării a acelor furnizori care
unor activităţi de creştere a profitabilităţii, crearea prezintă un grad crescut de seriozitate şi cele mai
unor avantaje în asigurarea materială prin avantajoase condiţii de livrare;
stimularea concurenţei intre furnizori, derularea  3. urmărirea dinamicii stocurilor prin metodele
unor negocieri previzionate. cele mai eficiente;
 Cele pe termen lung urmăresc luarea unor decizii
 4. derularea unor acţiuni de dimensionare a
privind fabricarea de noi produse, renunţarea la stocurilor cu ajutorul unor metode economico-
unele produse existente, retehnologizare, matematice;
extinderea pieţelor de desfacere etc.  5. implementarea unui sistem informaţional
 Obiectivul de bază: acoperirea completă şi la
utilizat pentru eficientizarea procesului de
timp a cererilor de consum ale unităţilor aprovizionare-desfacere ( sistem de urmărire,
economice cu resurse materiale ce vor fi evidenţiere şi gestionare a procesului de
achiziţionate de la furnizori care oferă facilităţi în aprovizionae, stocare şi consum de resurse
vânzarea acestora, care prezintă un grad crescut materiale);
de siguranţă si, nu în ultimul rând cu costuri
minime de achiziţie şi depozitare.
1.3. STUDIUL PIEŢEI DE APROVIZIONARE PENTRU
ELABORAREA STRATEGIILOR ŞI POLITICILOR DE
APROVIZIONARE.

 
Aprovizionarea materială necesită elaborarea unor politici strategice
prin care se concretizează obiectivele de urmărit şi căile de acţiune.
Totalitatea acestor politici vor constitui strategia în aprovizionarea
materială.
Elaborarea strategiei presupune:
 analiza necesităţilor de consum prin indentificarea grupelor de resurse
pe categorii de importanţă şi posibilităţi de obţinere;
 analiza sistematică a pieţei pentru cunoaşterea condiţiilor de livrare, de
calitate, puterea de negociere a furnizorilor etc.
 identificarea oportunităţilor de acţiune strategică pe grupe de furnizori;
 identificarea căilor de acţiune.
1.4. IMPORTANŢA OPTIMIZĂRII ACTIVITĂŢII DE
APROVIZIONARE MATERIALĂ ÎN CONTEXTUL TRANZIŢIEI LA
ECONOMIA DE PIAŢĂ.

 Managmentul aprovizionarii reprezinta activitatea prin care se asigura elementele


materiale şi tehnice necesare productiei, in volumul şi structura care să permită
realizarea obiectivelor generale ale întreprinderii, condiţiile unor costuri minime şi
ale unui profit cat mai mare.

APROVIZIONARE PRODUCŢIE DESFACERE


ofertă ofertă

cerere cerere

ofertă
ofertă

PIAŢA DE
BUNURI ŞI
SERVICII
 Strategia aprovizionării
este un concept unitar
complex, cu o structură
propie extinsă de activităţi
componente, ce au în  În ceea ce priveşte
managmentul aprovizionării
vedere ca elemente de
acesta asigură echilibrul între
ansamblu, problemele de necesităţile şi disponibilul de
conducere-coordonare, resurse materiale care poate fi
previziune-programare- asigurat de o unitate economica.
contractare, de organizare,  Principalul obiectiv al
antrenare, derulare efectivă, activitătii de aprovizionare se
de urmărire-control, analiză concretizează în asigurarea
şi evaluare. completă şi complexă a unităţii
economice cu resurse materiale
şi tehnice corespunzătoare
calitativ, la locul şi termenele
solicitate, cu cost minim
ÎNCADRAREA SOCIETĂŢII „CASA EUROPEANA S. A.” ÎN
DOMENIUL INSTALAŢIILOR SI SERVICIILOR

 2.1. Istorioară scurtă


  

 „CASA EUROPEANA S. A. ” are ca profil de activitate executarea instalaţiilor în


clădiri civile şi industriale.
 În decursul anilor, întreprinderea a realizat lucrări pentru câteva mii de beneficiari interni,
precum şi pentru mulţi beneficiari externi, în următoarele domenii:
 industria chimică şi petrochimică

 industria energetică

 industria cimentului

 metalurgie, siderurgie

 construcţii de maşini

 construcţii administrative, culturale şi sociale

 transport urban de suprafaţă şi subteran

 telecomunicaţii , alte domenii

 Succesele înregistrate de întreprindere depind în mare măsura de modul de planificare şi


aplicare a programelor de dezvoltare în domeniul tehnic şi tehnologic, dar şi de competenţa,
pregătirea şi calificarea salariaţilor săi.
2. 2. OBIECTUL DE ACTIVITATE
 Experienţa de activitate permite societăţii să ofere servicii
complexe şi de calitate pentru clienţii firmei, din toate sectoarele
economice, atât din domeniul produselor şi serviciilor, cât şi din
cel al montării şi punerii în funcţiune al utilajelor şi instalaţiilor
fabricate, activităţi ce se clasifică astfel în următoarele:
FURNIZORII
Ponderea principalilor
concurenţi
 Succesele înregistrate de întreprindere depind în
mare măsura de modul de planificare şi aplicare a
programelor de dezvoltare în domeniul tehnic şi
Ponderea categoriilor de clienţi tehnologic, dar şi de competenţa, pregătirea şi
calificarea salariaţilor săi.

 Analiza clienţilor prezintă o importanţă deosebită


pentru societate. Buna cunoaştere a pieţei de
desfacere, a posibilităţilor de dezvoltare şi
extindere în viitor, poate conduce la crearea unei
imagini cât mai realiste asupra nivelului cererii
pentru produsele fabricate la "CASA
EUROPEANA S. A. ”, pe baza căruia se poate
estima şi nivelul producţiei fabricate, precum şi la
eliminarea oricăror probleme cu clienţii (neplata
la timp sau insolvabilitatea unor clienţi).
CONCLUZII
 În urma parcurgeri etapelor proiectului au reieșit următoarele concluzii:
 În ceea ce priveşte aprovizionarea acesta asigură echilibrul între necesităţile şi
disponibilul de resurse materiale care poate fi asigurat de o unitate economica.
Principalul obiectiv al activitătii de aprovizionare se concretizează în asigurarea
completă şi complexă a unităţii economice cu resurse materiale şi tehnice
corespunzătoare calitativ, la locul şi termenele solicitate, cu cost minim.
 În literatura şi practica de specialitate se apreciază tot mai mult că activitatea de
aprovizionare materială reprezintă un centru de profit şi nu un centru de
cheltuieli, prin prisma obiectivului oricărui agent economic - de a obţine profit
maxim din activitatea pe care o realizează.
 Având în vedere aceste aspecte, este evidentă necesitatea şi oportunitatea
realizării unei analize atente a activităţii de aprovizionare la nivelul oricărei firme,
în vederea depistării unor soluţii concrete care să permită creşterea eficienţei
desfăşurării acestei activităţi şi, pe această bază, a activităţii de ansamblu a firmei.
 Succesele înregistrate de întreprindere depind în mare măsura de modul de
planificare şi aplicare a programelor de dezvoltare în domeniul tehnic şi
tehnologic, dar şi de competenţa, pregătirea şi calificarea salariaţilor săi.

S-ar putea să vă placă și