ARHITECTURA UNIVERSALĂ ȘI

ROMÂNEASCĂ ÎN PERIOADA
MODERNĂ
◦ Modernismul în arhitectură apare ca o necesitate de a adecva spațiul construit la noile necesități impuse
de aceste mutații :
- Eliberează arhitectura de canoanele clasice și istoricism , prin redefinirea conceptelor estetice și
renunțarea la ornament
- Introduce funcționalismul , adecvarea formei la funcțiune
- Restabilește relația dintre structură și arhitectură
- Impune eficiența economică , prin standardizare
Arhitectura modernă sau arhitectura modernistă a fost un stil arhitectural bazat pe tehnologii noi și inovatoare de construcție , în
special utilizarea sticlei , oțelului și betonului armat ; ideea că forma ar trebui să urmeze funcției ( funcționalism ); o îmbrățișare a
minimalismului ; și o respingere a ornamentului . A apărut în prima jumătate a secolului al XX-lea și a devenit dominantă după al
doilea război mondial până în anii 1980 , când a fost înlocuit treptat ca principalul stil pentru clădirile instituționale și corporative de
arhitectura postmodernă.
◦ La sfârșitul secolului al XIX-lea, primele zgârie-nori au început să apară în Statele Unite. Acestea au fost un răspuns la lipsa de
terenuri și costul ridicat al imobilelor din centrul orașelor americane în creștere rapidă și la disponibilitatea noilor tehnologii,
inclusiv cadre din oțel ignifug și îmbunătățiri ale ascensorului de siguranță inventat de Elisha Otis în 1852. Primul „zgârie-nori” cu
cadru de oțel, Clădirea Asigurărilor de Casă din Chicago, avea zece etaje. A fost proiectat de William Le Baron Jenney în 1883 și a
fost pe scurt cea mai înaltă clădire din lume. Louis Sullivan a construit o altă structură monumentală nouă, clădirea Carson, Pirie,
Scott și Company , în inima orașului Chicago în 1904–06. În timp ce aceste clădiri au fost revoluționare în ceea ce privește cadrele
și înălțimea lor de oțel, decorul lor a fost împrumutat din arhitectura neo-renascentistă , neogotică și frumoasă . Clădirea
Woolworth , proiectată de Cass Gilbert , a fost finalizată în 1912 și a fost cea mai înaltă clădire din lume până la finalizarea clădirii
Chrysler în 1929. Structura a fost pur modernă, dar exteriorul său a fost decorat cu ornament neogotic, complet cu contraforturi
decorative, arcade și turle, ceea ce a făcut ca aceasta să fie poreclită „Catedrala Comerțului
◦Un zgârie-nori sau zgârie nori (adeseori chiar zgârienori)
este o clădire foarte înaltă, continuu folosibilă până la cele mai
înalte niveluri ale sale.
◦Deși nu există o definiție propriu-zisă pentru un zgârie-nori, se
consideră (mai ales în Statele Unite și Canada) că orice clădire
mai înaltă de 150 metri sau 500 de picioare, respectiv una care
are cel puțin 30 de etaje, este un zgârie-nori sau chiar cei ce
depasesc 80 de metri.
◦Conform unei alte interpretări, orice clădire pentru care, în
faza proiectării sale, importanța studiului rezistenței opuse de
mișcările aerului are o pondere similară sau mai mare decât
studiul greutății propriu-zise a clădirii, este în această
categorie.
◦Definirea structurală a unui zgârie nori, a fost făcută mai
târziu de către istoricii arhitecturii, considerând dezvoltarea
ingineriei structurilor construcțiilor de la sfâșitul anilor 1880.
Astfel, scheletele metalice, care au apărut tot atunci, folosite în
locul zidăriei "clasice", care trebuia să fie progresiv mai groasă
pe măsură ce clădirea era mai înaltă, au determinat o adevărată
revoluție a construcțiilor, care au putut fi ridicate dintr-o dată,
cel puțin aparent, "la infinit".
 Eclectismul
Numeroşi arhitecţi francezi, formaţi în spiritul eclectismului au realizat în Bucureşti un număr mare de construcţii, ce aveau un aer parizian, de aici
provenind şi supranumele lui de „micul Paris”. Exemple de arhitectură eclectică pot fi: Palatul Băncii Naţionale, 1885 (arhitect C. Bernard şi A. Galleron),
Atheneul Român, 1888 (arhitect A. Galleron), Casa de Economii şi Consemnaţiuni, 1900, (arhitect Paul Gottereau), toate din Bucureşti.
Linia naţională
La sfârşitul secolului XIX, în paralel cu arhitectura eclectică, se afirmă şi arhitectura veche românească, valorificându-se tradiţiile arhitecturale româneşti.
În arhitectura veche românească, se pune accent pe orientarea romantică care presupune preluarea stilistică din arhitectura gotică. Exemple elocvente sunt:
Casa Filipescu din Bucureşti, reprezentînd cel mai tipic monument de inspiraţie romantică de la noi, Castelul Peleş, din Sinaia, 1880, (arhitecţi Doderer şi
Schultz), Palatul Administrativ din Iaşi, 1925 (arhitecţi I. D. Berindei).

Castelul Peleş (1873-1914) Casa Filipescu din Bucureşti

◦ Ion Mincu
◦ Linia naţională a fost iniţiată de Ion Mincu, aceasta fiind numită şi stil neo-românesc. Ion Mincu, îmbină în mod armonios, elemente din arhitectura
noastră medievală, punând accent pe pridvorul cu arcade sau arcaturile în acoladă, elemente ce pot fi observate la Casa Lahovary (1886), Bufetul de la
Şosea (1892) sau Şcoala Centrală de fete (1890), toate fiind construite în Bucureşti
◦ Un alt arhitect român, Petre Antonescu va continua stilul lui Ion Mincu. Acesta a creat clădirea primăriei din Bucureşti sau Palatul Administrativ din
Craiova. Stilul lui I. Mincu este preluat de o serie de arhitecţi care pun în valoare elementele ornamentale din stilul brâncovenesc, aceştia fiind: Grigore şi
Cristofi Cerchez, Nicolae Ghica–Budeşti sau I. Socolescu. Arhitectura românească din 1900 (sau Arta 1900), are influenţe provenite din mai multe curente
de la începutul secolului XX, dar şi din stilul neoromânesc. Construcţii ce aparţin acestui stil specific aniilor 1900 se pot găsi în Transilvania, având
influenţe ale secesionismului vienez, exemple putând fii: Palatul Culturii din Târgu Mureş terminat în 1913 (de arhitecţii Jacab Dezso şi Marcel Komor).
Curentul Art Nouveau francez, va fi mai prezent în fostul regat, unde putem întâlni ce exemple Hotelul Athenée Palace şi Casinoul din Constanţa

Palatul Culturii din Târgu Mureş

◦ Bernardazzi a lucrat la amenajarea Chişinăului, ocupându-se de trasarea şi pavarea străzilor, în anii 1850-60 a proiectat şi a
construit coducta orăşenească de apă. A participat la amenajarea parcului orăşenesc (azi, Parcul ,,Stefan cel Mare”).
Bernardazzi a avut circa 30 de proiecte în Chişinău:
◦ Clădirea Primăriei
◦ Primăria Chişinău pe o marcă poştală din Republica Moldova
◦ Clădirea gimnaziului de fete ,,Principesa N. Dadiani”
◦ Clădirea şcolii luterane
◦ Clădirea capelei gimnaziului de fete
◦ Clădirea clubului nobiliar
◦ Turnul de pompieri
◦ Clădirea judecătoriei
◦ Biserica Sf. Pantelimon