ATREZIILE ŞI STENOZELE

DUODENALE

Prof. Dr. Ioan Părăian

Release by MedTorrents.com
Definiţie, incidenţă
 Malformaţii congenitale care realizează un
obstacol complet sau incomplet la nivelul
duodenului, constituindu-se într-o cauză de
ocluzie intestinală neonatală
 Malformaţii rare: 1/10 000naşteri
 Stenozele sunt mai frecvente decât atreziile
 Foarte rar sunt localizate supravaterian
 Nu există diferenţe rasiale. Frecvenţa este
egală pe sexe.
Anomalii asociate
 30% dintre nou-născuţii cu obstrucţie
duodenală prezintă sindrom Down
 Incidenţa naşterilor premature: 60%
 Pot exista concomitent atrezii şi pe
alte segmente ale tubului digestiv
(esofag, regiunea ano-rectală)
 Asocierea de malformaţii cardiace,
urinare, vertebrale, etc
Embriologie
 Frecventa asociere a malformaţiilor duodenale
cu alte anomalii congenitale sugerează o
eroare de dezvoltare care survine relativ
devreme în viaţa intrauterină (spre deosebire
de atreziile de jejun-ileon care de obicei sunt
izolate şi la care accidentul de dezvoltare
survine în stadii mai tardive sub forma de
necroze ischemice de segmente intestinale).
Mecanismul de producere admis este cel al
defectului de revacuolizare (recanalizare) după
proliferarea epitelială mucoasă care “umple”
lumenul duodenal în săptămânile 5-6 de viaţă
intrauterină.
 Anatomie patologică

 Obstrucţie intrinsecă completă:

o Tip 1: sept complet, dar straturile
muscular şi seros îşi păstrează
continuitatea
o Tip 2:segmentele se termină “orb”, dar
sunt conectate de un sept fibros
o Tip 3: cele două capete sunt complet
separate
 Obstrucţie intrinsecă incompletă;
diafragm/plică a mucoasei
Anatomie patologică
 Stenoze duodenale extrinseci:
 Vicii de rotaţie şi bride (Ladd)
 Pancreas inelar
 Duplicaţie duodenală
 Cudură exagerată şi acolarea prin bride a
unghiului Treitz
Pancreasul inelar este cea mai frecventă formă
de obstrucţie extrinsecă. Ţesutul de tip
pancreatic înconjoară complet sau parţial
porţiunea D2 (producând ocluzie incompletă
sau totală). Pancreasul inelar poate fi
asociat cu atrezia completă a duodenului.
Simptome
Atrezia duodenalăclinice
produce o ocluzie intestinală înaltă care
poate fi detectată din viaţa intrauterină: polihidramnios
 Diagnosticul se pune la naştere: (în funcţie de tipul şi severitatea
obstrucţiei).
         Vărsătura bilioasă  este primul semn clinic şi apare în
primele ore de viaţă
 -          este extrem de abundentă şi frecventă; sunt extrem de
rare obstrucţiile supravateriene care dau vărsătură albă.
         Din cauză că obstrucţia este înaltă nu este prezentă
distensia abdominală, ci abdomenul este mai degrabă scafoid.
• Absenţa eliminării meconiului sau eliminare întârziată
 Stenozele produc o simptomatologie mai atenuată: constipaţie,
dezvoltare anevoioasă, vărsături, scădere ponderală;
diagnosticul se stabileşte mai târziu
 Prenatal: lichid
amniotic în exces
Diagnostic
 Ecografie: duodenul pozitiv
dilatat
 Radiografie
abdominală pe gol:
imagine
caracteristică de bulă
dublă
 Examenul radiologic
cu substanţă de
contrast: oprirea
acesteia la nivelul
duodenului, restul
abdomenului este
mat
Tratament- este chirurgical,
în primele zile de viaţă
 Preoperator: corectarea dezechilibrelor
metabolice, hidroelectrolitce
 Laparotomie: evaluarea leziunilor anatomice
care produc obstrucţia duodenală
 Bridă Ladd: secţionarea bridei+colopexie
 Bride aderenţiale: secţionarea acestora
 Pancreas inelar: duodeno-jejunostomie
transmezocolică
 Diafragm complet/incomplet:rezecţia acestuia
 Postoperator: alimentaţie parenterală şi
aspiraţie gastrică
Rezultate, prognostic

 Dacă nu sunt asociate malformaţii majore

sau o prematuritate extremă rezultatele
postoperatorii sunt satisfăcătoare
 Pot persista un “megaduoden” cu stază sau
un reflux biliar.
DUPLICAŢIILE
INTESTINALE
 Duplicaţiile tractului intestinal sunt
anomalii rare, care pot apare la orice nivel
al intestinului subţire sau gros.
 Această anomalie este caracterizată prin
prezenţa la nivelul tractului intestinal a
unei formaţiuni chistice sau tubulare cu
pereţii subţiri, formaţi din fibre musculare
şi cu structură asemănătoare pereţilor
intestinali.
ANATOMIE PATOLOGICĂ
 Duplicaţia intestinală se găseşte în vecinătatea
imediată a unui segment intestinal, cu care de
multe ori are un perete şi o vascularizaţie
comună.
 Localizările duplicaţiilor descrise până în
prezent sunt la nivelul: faringelui, esofagului,
stomacului, duodenului, jejunului, ileonului,
colonului, apendicelui ,rectului, canalului anal,
cele mai frecvente localizări fiind ileale,
esofagiale şi colonice. Duplicaţiile de la nivel
faringian şi anal sunt extrem de rare.
SIMPTOME CLINICE

 Aspectele clinice ale duplicaţiilor

gastrointestinale sunt variate şi
depind de tipul şi localizarea leziunii.
 Pacienţii pot fi complet
asimptomatici sau pot prezenta
simptomatologia unei obstrucţii
intestinale.
 - durerea se datorează de obicei complicaţiilor cum ar fi:
volvulusul, invaginaţia, ulcerul peptic sau perforaţia.
 - vărsătura apărută la pacienţii cu duplicaţie
gastrointestinală este rezultatul compresiunii lumenului
intestinal de către formaţiunea adiacentă
 - rectoragia asociată cu dureri abdominale severe este
caracteristică invaginaţiei sau volvulusului.
 - anemia poate fi rezultatul unei hemoragii continue cronice
la nivel intestinal.
 - duplicaţiile intratoracice pot cauza detresa respiratorie prin
compresie asupra arborelui traheo - bronşic sau plămânilor.
 - disfagia poate apare în cazul obstrucţiei esofagiene.
 - chistul enteric presacrat poate induce constipaţie sau
prolaps anal.
 - semnele neurologice a unei compresii medulare pot fi
date de un chist paravertebral .
EXAMINĂRI PARACLINICE
 Examinările paraclinice utile în diagnosticul
duplicaţiilor tractului alimentar sunt:
 -         radiografia cu substanţă de contrast,
ecografia,
 -         tomografia computerizată
 -         rezonanţa magnetică
 -         examinările radio-izotopice sunt utile
pentru determinarea prezenţei mucoasei
gastrice ectopice.
TRATAMENT

Datorită varietăţii mari anatomice a

duplicaţiilor şi a localizărilor multiple
sunt utilizate tehnici chirurgicale
diferite.
Scopul intervenţiei chirurgicale
este de a îndepărta formaţiunea fără
a produce leziuni structurilor
anatomice normale.