PIAŢA FINANCIARĂ

PIAŢA FINANCIARĂ – MEDIU DE GESTIUNE A RISCULUI ŞI

COSTURILOR DE TRANZACŢIE

 Piaţa financiară (piaţa capitalului) - ansamblul tranzacţiilor care au

drept obiectiv mobilizarea şi plasarea fondurilor financiare disponibile şi
necesare, inclusiv reglementările şi instituţiile legate de derularea
acestora.

 Funcţiile pieţei financiare:

 colectarea de fonduri şi distribuirea lor diverselor entităţi publice şi
private cu nevoi de capital suplimentar, necesar
extinderii/desfăşurării activităţii întreprinse;
 gestionarea riscurilor şi a incertitudinii;

 diminuarea costurilor de tranzacţie cu ajutorul intermediarilor

financiari.
 ACTIVELE TRANZACŢIONATE ÎN CADRUL PIEŢELOR
FINANCIARE

 Piaţa financiară - complex de pieţe pe care se mobilizează fonduri de până la

un an (pieţele monetare) şi pe care sunt mobilizate fonduri cu durată mai
mare de un an (pieţele de capital).

PIAŢA FINANCIARĂ

Pieţele monetare (< 1 an): Pieţele de capital (> 1 an):

moneda; credite
certificate de depozit, obligaţiuni
titluri de stat; acţiuni
credite pe termen scurt;
Active financiare, în terminologia economică , - bunuri care au
capacitatea de a genera venituri în viitor.

 Activele financiare îmbracă două forme:

a) formă fizică - bunurile de capital fix.

a) formă financiară - depozitele monetare şi semimonetare,

respectiv hârtiile de valoare pe termen scurt şi lung.
 INSTRUMENTELE PIEŢEI FINANCIARE
 În funcţie de venitul pe care-l generează, instrumentele financiare pot fi
clasificate în instrumente de împrumut şi instrumente de schimb.

Instrumente de împrumut: Instrumente de schimb:

- depozitele / credite; - acţiunile;

- certificatele de trezorerie; - titluri emise de fonduri de

investiţii;

- obligaţiunile guvernamentale; - poliţe de asigurare;

- obligaţiunile companiilor - participaţii la fondurile de pensii.

private.
- hâ rtiile comerciale - instrumente derivate.
CEREREA ŞI OFERTA DE TITLURI FINANCIARE PE

TERMEN LUNG

Cei care cumpără titluri:

indivizii;
diverse instituţii financiare: case
de asigurări, case de pensii, etc.

Cei care emit titlurile:

societăţile comerciale;
autoritatea guvernamentală
 OFERTA DE TITLURI FINANCIARE PE TERMEN LUNG

 Se asigură prin emisiunea de acţiuni şi obligaţiuni.

 Beneficii – obţinerea surselor de finanţare pe termen lung.

 Costuri:
 Riscul asociat finanţării (mai mare la obligaţiuni, faţă de acţiuni);
 Diminuarea profitului pe titlu emis, ca urmare a creşterii numărului
de acţionari.

 Sporirea titlurilor financiare emise pe termen lung prezintă un cost de

oportunitate.

 Atragerea de fonduri suplimentare presupune uneori sacrificarea profitului

per acţiune.
 CEREREA DE TITLURI FINANCIARE PE TERMEN LUNG
 Motivaţia – obţinerea de câştiguri băneşti în viitor.

 Cumpărarea titlurilor financiare emise pe termen lung prezintă un cost de

oportunitate.
 Investind bani în aceste titluri individul sacrifică şansa obţinerii unui venit viitor
garantat de dobânda pe care ar obţine-o dacă ar depune banii la bancă.

Avem 10.000 lei şi dispunem de două opţiuni:

Cumpărăm o obligaţiune cu
Depunem banii la bancă, la o rată a valoarea nominală de 12.000 lei, ce
dobâ nzii de 7%, pe o perioadă de 2 oferă un cupon de 2000 lei la preţul
ani. de 10.000 lei, cu scadenţa tot peste 2
ani.
A B
 Randament al titlului financiar - rata de actualizare pentru care preţul
titlului este egal cu valoarea prezentă a fluxului asociat de venituri viitoare.

 Actualizare - estimarea valorii prezente a unui venit viitor.

C C C O , C
P    ....  e
1  e (1  e) 2
(1  e) n sau P

În cazul nostru, valoarea calculată a randamentului obligaţiunii este, dupa primul an, de
28,74% > 7% (rata dobâ nzii asociată depozitului), prin urmare, achiziţia obligaţiunii
este mai rentabilă .
 Factori care influenţează cererea de titluri:

Unde: Cv –câ ştigul potenţial, P1 - preţul actual al titlului financiar; P0 - preţul iniţial al
titlului financiar, C reprezintă cuponul, iar D – dividendul.
 DIFERENŢA DINTRE ACŢIUNI ŞI OBLIGAŢIUNI
 Acţiunea – titlu de valoare care atestă dreptul de proprietate al celui ce o
deţine asupra unei părţi din capitalul firmei emitente.
 Dividend– partea din profitul unei societăţi pe acţiuni ce revine acţionarului,
proporţional cu cu aportul adus la capitalul social al firmei (venit variabil).
Au înscris numele deţinătorului şi
pot fi transmise unei alte persoane
doar prin transcrierea în registrul
societăţii emitente.

Dispun de un dividend fix.

Posesorul este cel care dispune de

Dividendul depinde de dimensiunea
avantajele pe care acţiunea le conferă.
profitului societăţii.
Nu au înscris numele posesorului.
 Obligaţiunea – titlu de valoare care atestă angajarea unui împrumut pe
termen lung, emitentul (debitorul/angajându-se să‑l ramburseze într‑un timp
determinat şi să asigure pe toată perioada o dobăndă anuală certă - cuponul -
indiferent de situaţia sa economico-financiară. .

 Cupon– venit anual ferm garantat de obligaţiuni (venit fix).

Nominale La purtător

Ordinare Dobânda anuală e stabilită la

emisiune.
Posesorul primeşte un venit variabil
DUPĂ MĂRIMEA Cu dobândă determinat de o dobândă fixă şi o
DOBÂNZII variabilă marjă stabilită.

Convertibile O combinaţie între obligaţiune şi

acţiune.
 Cursul obligaţiunii – depinde de rata dobânzii.

C
C0  unde: C0 - cursul obligaţiunii; C - venitul fix adus de obligaţiune (cuponul);
d' d' - rata dobâ nzii.

Exemplu:
BRD cumpă ră obligaţiuni emise de stat, iar o singură obligaţiune îi
aduce bă ncii un venit garantat de 150 lei. În condiţiile în care rata dobâ nzii
este de 10%, cursul obligaţiunii va fi egal cu:

150
C0   1500 Lei.
0,1

 Cu cât valoarea cuponului va fi mai mare şi cursul obligaţiunii va creşte.

 Deosebirile principale
intre actiuni si obligatiuni
  ACŢIUNE (comună) OBLIGAŢIUNE
Definire Parte din capitalul unei societăţi Fracţiune dintr-un împrumut făcut de o firmă,
pe acţiuni. Ansamblul acţiunilor de o colectivitate publică sau de stat.
constituie capitalul social.

Rolul deintorului în Drept de vot în adunarea În principiu, nici un rol.

gestiunea generală.
organismului
emitent

Veniturile pentru Dividende (legate de rezultatele Dobânzi a căror sumă este în mod obligatoriu
titularul titlului firmei). vărsată de emitent.
Riscurile asumate Riscuri mai mari: Riscuri mai mici:
de proprietarul - risc de evoluţie nefavorabilă a - riscul de nerambursare (dispare în cazul unei
titlului afacerilor firmei (nu primeşte garanţii de stat);
dividende); - în cazul lichidării firmei, creditorii au
- riscul de a pierde fondurile prioritate în faţa acţionarilor.
investite, în cazul lichidării
firmei.

Durata de viaţă Nelimitată Limitată, până la scadenţă.

 Alte titluri primare de valoare:

Bonurile de tezaur
•Bonurile de tezaur sunt titluri emise de stat, de administraţia
publică de stat. Sunt purtătoare de dobânzi iar prin acest
plasament se mobilizează importante sume, necesare acoperirii
cheltuielilor bugetare curente ale statului. Ele asigură un nivel al
dobânzii competitiv, diferenţiat în funcţie de durata
împrumutului, fapt ce îl atrage pe deţinătorul de disponibilităţi
(investitorul), şi-l recomandă ca un plasament preferabil ţinând
cont şi de persoana împrumutatului, statul.
Titlurile „hibrid”
 
•Titlurile hibrid sunt produse financiare ce îmbină din
caracteristicile acţiunilor şi din cele ale obligaţiunilor. Ele măresc
interesul investitorilor pentru obligaţiuni şi micşorează
incovenienţele acţiunilor.
o - titlurile participative, care dau dreptul la un cupon regulat asigurând o parte de venit fix
şi una variabilă. În principiu, titlurile participative nu sunt rambursabile de către emitent,
dar marea lor majoritate conţin clauze care permit emitenţilor să le răscumpere prin titluri
negociabile, la bursă sau chiar în bani.
o - titlurile subordonate. Spre deosebire de titlurile participative, gradul în care se asigură
securitatea investitorilor este mai scăzut deoarece, fiind subordonate, în caz de lichidare
judiciară a firmei deţinătorii vor fi plătiţi după alţi deţinători de creanţe;
Bonurile de subsriere
•Bonurile de subscriere dau dreptul deţinătorului să cumpere
una sau mai multe acţiuni ale unei societăţi cotate la bursă, la
un preţ determinat şi într-un interval de timp stabilit. Sunt
considerate ca fiind primele forme de opţiuni. Bonurile de
subscriere provin în mod tradiţional fie dintr-o emisiune de
obligaţiuni cu bonuri de subscriere în acţiuni, fie dintr-o
emisiune de acţiuni cu bonuri de subscriere în obligaţiuni. În
ambele cazuri societatea emitentă oferă o primă investitorilor
(în contrapartidă cu rata dobânzii mai puţin avantajoasă faţă de
obligaţiunile clasice sau cursul unei emisiuni noi pentru acţiuni).
După emisiune, bonurile de subscriere se separă în mod
complet de titlurile de bază cu ajutorul cărora au fost puse in
circulaţie, fiind evidenţiate şi negociate în mod distinct la bursă.
Warantele
•Warantele (engl. warrants), ca şi drepturile de subscriere în
acţiuni, dau dreptul deţinătorului să cumpere una sau mai multe
acţiuni ale unei societăţi cotate la bursă, la un preţ determinat şi
într-un interval de timp stabilit. Diferenţa esenţială dintre un bon
de subsriere şi un warrant este că acesta din urmă poate fi emis
de o bancă fără acordul societăţii emitente a acţiunilor, iar
exercitarea drepturilor pe care le au posesorii acestora nu implică
emiterea de acţiuni noi; odată cu emiterea unor warrants se
produce însă un transfer de proprietate pentru titlurile care
aparţineau acestui emitent şi care poate specula cursul acţiunilor.
• (ii) Titlurile derivate sunt produse bursiere rezultate din
contracte încheiate între emitent (vânzător) şi beneficiar
(cumpărător) şi care dau acestuia din urmă drepturi asupra
unor active ale emitentului la o anumită scadenţă viitoare, în
condiţiile stabilite prin contract.  Suportul lor il reprezinta,
deci, un alt activ bursier, precum: actiuni, obligatiuni, rate ale
dobanzii, valute.Totodată, deoarece existenţa şi valoarea de
piaţă a acestor titluri depind de activele la care se referă, ele se
numesc titluri derivate.
• Există două mari categorii de titluri derivate: contractele
"viitoare" (engl. futures) şi opţiunile (engl. options).
Contractul "futures" este o înţelegere între două părţi de a
vinde, respectiv cumpăra un anumit activ - marfă, titlu financiar
sau instrument monetar - la un preţ stabilit, cu executarea
contractului la o dată viitoare. Natura de titlu financiar al acestui
contract este dat de următoarele:
• - obligaţiile părţilor sînt concretizate într-un document care are un
caracter standardizat; contractul este negociabil pe piaţa secundară, respectiv
la bursele unde se fac tranzacţii futures;
• - creditorul obligaţiei contractuale are de ales între două alternative:
să accepte executarea în natură, la scadenţă, prin preluarea efectivă a
activului care face obiectul acelui contract sau să vândă contractul, până la
scadenţă, unui terţ; simetric, debitorul obligaţiei contractuale poate să îşi
onoreze obligaţia în natură sau să îşi acopere poziţia de debitor prin
cumpărarea aceluiaşi tip de contract în bursă;
• - contractele sunt zilnic "marcate la piaţă", adică valoarea de piaţă a
acestora se modifică în funcţie de raportul dintre cererea şi oferta pentru
acel tip de contract.
• Pana in 1972, in SUA, se tranzactionau doar contracte futures
care implicau bunuri agricole (grau, cafea, cacao, zahar, vite),
sau bunuri industriale. Aceste contracte futures erau cunoscute
ca commodity futures (futures pe marfuri). Contractele
futures bazate pe un instrument financiar sau un indice
financiar sunt cunoscute ca financial futures (futures
financiar). Acestea pot fi clasificate in:
o futures cu indici ai actiunilor (stock index futures)
o futures cu rate al dobanzii (interest rate futures)
o futures cu valute (currency futures).
• Caracteristicile contractelor futures
o Pozitie 'long‘ (speculatie a la hausse)
o Daca s-a cumparat un contract futures, cumparatorul are o pozitie long. O persoana care a
cumparat 10 contracte futures pe dolarul american are o pozitie long la 10 contracte pe
dolar. Operatorii care au o pozitie long pe piata, se asteapta ca preturile sa creasca. Daca
acest lucru se intampla ei vor obtine profit prin vanzarea contractelor mai tarziu, primind
un pret mai mare decat cel platit initial.
o Pozitie „short‘ (speculatie a la baisse)
o Cineva care vinde contracte futures este 'short' - de exemplu, a avea o pozitie short la 10
contracte pe dolar, inseamna ca o persoana a vandut cele 10 contracte. Operatorul care
are o pozitie short vinde contracte futures pe care nu le detine.
Opţiunile sunt contracte între un vînzător (engl. writer) şi un
cumpărător (engl. holder), care dau acestuia din urmă dreptul, dar
nu şi obligaţia, de a vinde sau cumpăra un anumit activ - marfă,
titlu financiar sau instrument monetar - (până) la o anumită dată
viitoare, drept obţinut în schimbul plăţii către vânzător a unei
prime. După natura dreptului pe care îl conferă, opţiunile pot fi:
de vânzare (engl. put option), atunci când cumpărătorul
dobândeşte, în condiţiile contractului, dreptul de a vinde activul;
de cumpărare (engl. call option), atunci cînd dau dreptul de a
cumpăra activul.
•Opţiunile sunt titluri financiare derivate deoarece ele pot fi
negociate la bursă, având zilnic o valoare de piaţă, dată de
cererea şi oferta de opţiuni de acel tip şi dependentă de valoarea
activului la care opţiunea se referă.
• Dupa modul de exercitare, optiunile se clasifica in doua
categorii:
o Optiuni de tip american, care dau cumparatorului dreptul de a exercita optiunea oricand
de-a lungul scadentei.
o Optiuni de tip european, care dau cumparatorului dreptul de a exercita optiunea numai
la scadenta.
• Exista doua tipuri principale de optiuni:
o optiuni de cumparare, numite CALL, si sunt contracte de cumparare a activului alaturat;
o optiuni de vanzare, numite PUT, care sunt contracte de vanzare a activului.

•
(iii) Produsele sintetice rezultă din combinarea de către
societăţile financiare a unor active financiare diferite şi crearea
pe această bază a unui instrument de plasament nou.
•În ultimul deceniu şi jumătate numărul şi complexitatea acestor produse
bursiere au crescut foarte mult, ele constituind un sector deosebit de atractiv şi
dinamic al pieţei financiare. Produsele sintetice pot fi realizate prin
combinarea de contracte futures de vânzare şi cumpărare, de opţiuni put şi
call, precum şi prin combinaţii între diferite tipuri de futures şi opţiuni.
•O categorie aparte de active artificiale o reprezintă titlurile financiare de tip
"coş" (engl. basket securities), care au la bază o selecţie de titluri financiare
primare, combinate astfel încît să rezulte un produs bursier standardizat. Cele
mai cunoscute titluri de acest fel sunt contractele pe indici de bursă.
 COMPONENTELE PIEŢEI FINANCIARE
 Dacă se are în vedere perioada de timp pentru care se solicită şi se oferă
capitalul, piaţa financiară este formată din două componente

Piaţă interbancară Piaţă primară

Unde se
Loc de tranzacţionează
tranzacţionare a titlurile noi emise prin
activelor intermediul băncilor.
financiare pe
termen scurt
(cambii, bilete la
ordin, bonuri de
tezaur, certificate Piaţă secundară
de depozit) +
scontare şi re- Unde se tranzacţionează
scontare a titlurile emise anterior prin
titlurilor de credit intermediul burselor de
valori
 TEORIA PIEŢ EI EFICIENTE DE CAPITAL
 Piaţă de capital eficientă - piaţă care procesează eficient infomaţii.

 Piaţă de capital eficientă – în care preţurile titlurilor financiare oglindesc pe

deplin informaţia disponibilă.
 Informaţiile – accesibile tuturor actanţilor pieţei.

Eficienţa pieţei de capital vizează două aspecte nodale:

 INSTITUŢ IILE PIEŢ EI DE CAPITAL. BURSA DE
VALORI

Instituţiile principale ale pieţei capitalului sunt:

 comisia hârtiilor de valoare;

 casele de brokeraj;

 piaţa OTC sau piaţa extrabursieră (piata interdealeri);

 bursa de valori.
Deosebirile dintre bursa de valori si OTC
Burse Pieţe OTC

1. Localizarea tranzacţiilor, adică 1. Lipsa unei localizări, a unei clădiri;

existenţa unui spaţiu delimitat, a unei tranzacţiile sunt executate în oficiile
clădiri cu sală de negocieri, unde se societăţilor financiare, care acţionează ca
desfăşoară (în exclusivitate) dealeri ("la ghişeul" acestora, deci" over-
tranzacţiile cu titluri financiare the-counter")

2. Accesul direct la piaţă este, în 2. Accesul este mai larg, atât pentru
principiu, limitat la membrii bursei şi creatoricât
clienţi,
de
şi pentru titluri; există numeroşi
piaţă ("market makers")
la titlurile acceptate în bursă

3. Negocierea şi executarea 3. Tranzacţiile se realizează prin negocieri

contractelor se realizează de un directe între vânzător şi cumpărător, rolul
personal specializat - prin diferite de contraparte în tranzacţie fiind jucat de
sisteme de tranzacţie bazate pe dealer
licitaţie publică

4. Realizarea tranzacţiilor este 4. Reglementarea tranzacţiilor este mai

supusă unor reguli ferme instituite puţin fermă şi cuprinzătoare; de regulă ea
prin lege şi regulamentul bursei; este făcută de asociaţiile dealerilor
agenţii de bursă sunt ţinuţi să
respecte anumite obligaţii

5. Datorită concentrării ordinelor şi a 5. Deoarece preţurile sunt stabilite prin

mecanismului tranzacţional se negocieri izolate, acestea pot să varieze
formează un curs unic pentru titlurile de la o firmă (dealer) la alta
negociate
 BURSA DE VALORI

 Bursele de valori - pieţe specializate unde se negociază valute şi orice

valori mobiliare sub formă de efecte comerciale, efecte publice sau alte hârtii
de valoare (de exemplu, acţiunile) şi metalele preţioase.

Condiții de apariție a unei burse de valori:

 FUNCŢ IILE BURSEI DE VALORI

 Reprezintă o piaţă permanentă a hârtiilor de valoare;

 Se apropie cel mai mult de unele dintre cerinţele pieţei
cu concurenţă perfectă;
 Contribuie la formarea capitalului marilor firme;
 Activitatea bursieră duce la dezvoltarea concurenţei
dintre firme şi prin aceasta la asanarea economiei de
unităţi falimentare sau cu rentabilitate redusă;
 Bursa de valori este un barometru extrem de sensibil al
stării economiei.
• Rolul central în mecanismul tranzacţional revine "creatorului
de piaţă" (engl. market maker).

El "ia poziţie" pe titlurile cu care lucrează, adică devine "cealaltă

parte" în tranzacţia cu clienţii pieţei bursiere; vânzător, pentru
cei care cumpără şi cumpă­rător, pentru cei care vând. Orice
market maker prezintă ‑ la solicitarea clienţilor, a unor brokeri
sau dealeri ‑ două categorii de preţuri: bid (de cumpărare), cel
mai mare preţ pe care firma respectivă îl oferă pentru
cumpărarea titlului; cotaţia ask sau asked, offered (de vînzare),
cel mai mic preţ pe care firma îl cere pentru vînzarea titlului.
Desigur, întotdeauna preţul asked este mai mare decît cel bid,
iar diferenţa dintre ele ‑ numită spread (engl.) ‑ este sursa de
venituri pentru market maker.
 Cererea și oferta de titluri – transmise prin ordine de bursă realizate de
persoane autorizate (brokeri sau jobberi).

 Confruntarea ordinelor de bursă – determină fixarea cursului (prețului de

tranzacție).

În cazul burselor de valori operaţiunile care au loc pot fi la vedere şi la

termen.
Operatiunile la vedere - cumpă rarea sau vâ nzarea de efecte financiare cu
livrarea şi achitarea la încheierea tranzacţiei, sau în cel mult două zile lucră toare
de la aceasta, la cursul existent pe piaţă . În acest caz, momentul tranzacţiei
coincide cu cel al formă rii cursului şi execuţiei sale.

Operaţiunile la termen - cumpă rarea sau vâ nzarea de efecte financiare cu

livrarea şi achitarea lor la un termen stabilit şi la preţul convenit în momentul
încheierii tranzacţiei.
 OPERAŢIUNILE LA TERMEN

 Operaţiuni cu primă simplă "a la hausse" ; (long)

 Operaţiuni cu primă compusă "a la baisse"; (short)

 Operaţiuni cu prima dublă sau dublă opţiune;

 Operaţiuni facultative multiple.

• Indicii Bursei de Valori Bucureşti
o Indicele BET (Buchares - t Exchange Trading) Indicele BET este un indice ponderat
cu capitalizarea bursieră şi a fost lansat pentru a reflecta tendinţa de ansamblu a
preţurilor celor mai lichide 10 acţiuni tranzacţionate la Bursa de Valori Bucureşti.
o Indicele BET – C Indicele compozit BET-C, lansat în mai 1998, s-a născut ca un răspuns
dat necesităţii unei reprezentări complete a evoluţiei preţurilor acţiunilor tranzacţionate
la Bursa de Valori Bucureşti. Portofoliul indicelui conţine toate titlurile listate, noile
titluri cotate fiind automat incluse a doua zi după formarea preţului de piaţă.
o Indicele BET-FI Indicele BET-FI este un indice sectorial pentru fondurile de investiţii şi
exprimă evoluţia celor 5 SIF-uri listate la bursa de valori. Lansat pe 1 noiembrie 2000 a
avut ca valoare de pornire 1.000 de puncte şi este actualizat ori de câte ori este nevoie.
Este primul indice sectorial lansat de BVB.