Analizatorii senzitivi

• Sistemul nervos isi indeplineste rolul de integrare a organismului in mediul inconjurator si de

coordonare a functiilor organelor interne pe baza informatiilor receptionate din mediul extern si din
mediul intern. Structurile anatomice care realizeazaaceste functii se numesc analizatori. Analizatorii
sunt sisteme complexe care receptioneaza, conduc si transforma excitatiile in senzatii adecvate.
• Analizatorii sunt constituiti din trei segmente: periferic, intermediar si central.
• a) Segmentul periferic, receptorul, este o celula sau un grup de celule specializate pentru
receptionarea variatiei unei anumite forme de energie care reprezinta excitantul specific.
• Dupa teritoriul de receptie a excitantilor, receptorii se clasifica in: exteroceptori, proprioceptori si
interoceptori. Dupa distanta de la care actioneaza excitantul, receptorii pot fi: de contact (tactili,
gustativi etc.) si de distanta (auditivi, olfactivi etc). Receptorii pot fi liberi (terminatii nervoase
libere si corpusculi), sau pot fi inclusi in organele de simt. Ei difera structural de la un analizator la
altul, dar intotdeauna transforma actiunea stimulului in potential de receptor specific, apoi in
potential de actiune, influx nervos nespecific.
• Valoarea potentialului de receptor variaza in functie de intensitatea excitantului. Spre deosebire de
acesta, la nivelul fibrei nervoase se manifesta numai modularea frecventei potentialului de actiune.
• b) Segmentul intermediar (calea aferenta) este constituit din neuronii pseudounipolari, din
ganglionii spinali si tracturile ascendente medulare sau din fibrele senzitive ale unor nervi cranieni.
Caile aferente trimit colaterale la nuclei ai trunchiului cerebral.
• c) Segmentul central este reprezentat de ariile corticale, unde informatiile sunt transformate,
dupa procese de analiza si sinteza, in senzatii specifice.
 ANALIZATORUL OLFACTIV
• a) Segmentul receptor este format din epiteliul olfactiv constituit din celule
receptoare (chemoreceptori de distanta) si din celule de sustinere
incluse in mucoasa olfactiva.
• Mucoasa olfactiva are o suprafata de 2—3 cm2 si este dispusa in regiunea
superioara a foselor nazale . Celulele receptoare sunt neuroni bipolari
senzitivi. Dendritele acestora prezinta butoni olfactivi de la care pleaca 6—8
cili olfactivi receptori, care depasesc celulele de sustinere si patrund in
mucusul secretat de celulele glandulare ale  mucoasei  olfactive

• b) Segmentul de conducere. Axonii  neuronilor olfactivi, care constituie

protoneuronul caii, strabat in manunchiuri lama ciuruita a etmoidului si
patrund in cutia craniana, formand nervii olfactivi cu traseu pana la
bulbii olfactivi. Aici fac sinapsa cu celulele mitrale, care
reprezinta deutoneuronii  caii  olfactive. Axonii acestora se despart: o parte
trec in bulbul contralat,  iar cealalta parte formeaza tracturile olfactive, care
se  proiecteaza in cortex.
• c) Segmentul central este reprezentat de paleocortexul olfactiv, aria de
proiectie primara a aferentelor olfactive.
 Structura mucoasei olfactive si caile olfactive

1. epiteliu olfactiv; 2. substanta odoranta; 3. mucus; 4. cili olfactivi;  buton olfactiv; 6.

neuron bipolar olfactiv; 7. celula de sustinere; 8. celula bazala; 9. tesut conjunctiv; 10. glanda
mucoasa; 11. nerv olfactiv; 12. lama ciuruita a etmoidului; 13. celule mitrale; 14. bulb olfactiv.
 Fiziologia analizatorului olfactiv
•  Analizatorul olfactiv are rol in aprecierea calitatii aerului, prevenind
patrunderea in organism a unor substante nocive. Impreuna cu analizatorul
gustativ, analizatorul olfactiv intervine in aprecierea calitatii alimentelor si in
declansarea secretiei salivare.
• Stimulii specifici sunt reprezentati de substantele volatile, care ajung la
receptori odata cu aerul inspirat. Substantele volatile sunt receptionate
numai dupa dizolvarea lor in pelicula de mucus. Pentru a putea fi
receptionate, aceste substante trebuie sa aiba o concentratie egala sau
superioara pragului de excitabilitate.
• Pragul de excitabilitate reprezinta cantitatea minima de
substanta odoranta capabila sa provoace senzatia de miros. Acesta variaza in
functie de natura substantelor. Intensitatea senzatiei olfactive este
proportionala cu concentratia substantei odorante in aer si depinde de
urmatorii factori: gradul de solubilitate a particulelor in lichidul care
acopera mucoasa, umiditatea mucoasei, varsta si starea fiziologica a
organismului.
• Daca substantele odorante persista un timp mai indelungat, apare
fenomenul de adaptare.
 ANALIZATORUL GUSTATIV
• Analizatorul gustativ receptioneaza si prelucreaza excitatiile determinate de proprietatile chimice ale
substantelor sapide solubile care intra in contact cu mucoasa bucala.
• a) Segmentul receptor este reprezentat de mugurii gustativi, raspanditi in intreaga mucoasa buco-
faringiana si in mucoasa linguala.
• Mugurii gustativi au forma ovoida, cu polul bazal asezat pe membrana bazala a epiteliului lingual.
La polul apical prezinta un por gustativ. Intr-un mugure gustativ exista 5—20 celule senzoriale cu cili,
care reprezinta formatiunile receptoare.
• In mucoasa linguala, mugurii gustativi pot fi grupati in papile gustative . Papilele circumvalate
formeaza la baza limbii V-ul lingual, cele fungiforme sunt raspandite pe varful si marginile anterioare
ale limbii, iar cele foliate pe marginile posterioare ale limbii.
• b) Segmentul de conducere. De la polul bazal al celulelor receptoare pornesc fibrele senzitive ale
nervilor cranieni VII, IX si X. Nervul facial inerveaza primele 2/3 ale limbii, glosofaringianul treimea
posterioara, iar vagul, restul mugurilor gustativi pana la epiglota.
• Protoneuronii cailor sunt situati in ganglionii nervilor cranieni VII, IX si X. Dendritele acestora sunt
conectate cu celulele receptoare. Deutoneuronii se afla in nucleul solitar din bulb, unde converg
fibrele senzitive ale celor trei nervi cranieni. Axonii acestora, dupa incrucisare, fac sinapsa cu cel de-
al treilea neuron in talamus.
• c) Segmentul central este reprezentat de aria gus­tativa, situata la baza girusului parietal ascendent,
unde se integreazasensibilitatea gustativa cu cea tactila, termica si dureroasa a limbii, transmisa prin
fibrele
trigemenului (V).
 .  A. Mugure gustativ: 1. por gustativ; 2. cili gustativi; 3. celule senzoriale; 4.
celule de sustinere;  fibre nervoase. B. Papila gustativa: 6. suprafata limbii; 7.
muguri gustativi; 8. fibre nervoase; 9. glande secretoare.
 . 6. A. Distributia pe limba a tipurilor de papile: 1. papile circumvalate; 2. papile
filiforme; 3. papile fungi-forme; 4. radacina limbii;  epiglota; 6. amigdala palatina; 7.
amigdala linguala; 8. corpul limbii. B. Localizarea gusturilor: 9. amar; 10. acru; 11.
sarat; 12. dulce.
 Fiziologia analizatorului gustativ
• Gustul contribuie la aprecierea calitatii alimentelor,
prevenind patrunderea in organism a alimentelor
alterate, si la declansarea secretiilor digestive.
• Deosebim patru tipuri de senzatii gustative: acru, sarat,
dulce si amar. Ariile linguale ale diferitelor gusturi au
localizare specifica, deci mugurii gustativi dobandesc o
anumita specializare .
• Pragul de excitabilitate gustativa este diferit pentru fiecare
substanta. Cea mai mare sensibilitate se manifesta pentru
substantele amare. Intensitatea senzatiei depinde de
concentratia substantei dizolvate, de numarul receptorilor
excitati si de temperatura solutiei. Analizatorul gustativ, la
fel ca si cel olfactiv, se adapteaza la actiunea indelungata a
unui excitant.