Revolutia pasoptista

23 February 1848 – October 1849

 Revolutia din 1848
Revoluția a început în Franța în februarie. Au fost
afectate peste 50 de țări, dar fără o coordonare sau o
cooperare semnificativă între revoluționarii lor. Unii
dintre principalii factori care au contribuit au fost
nemulțumirea pe scară largă față de conducerea
politică, cererile pentru o mai mare participare la
guvernare și democrație, cererile pentru libertatea
presei, alte cereri formulate de clasa muncitoare
pentru drepturile economice, revigorarea
naționalismului, regruparea guvernului stabilit
forțelor, s.a.m.d.
Printre tarile implicate se afla si Romania,
Germiania, Spania, etc.
 Romania – izbucnirea revolutiei
Izbucnirea revoluţiei – Moldova
Începutul desfăşurării evenimentelor revoluţionare din ţările române l-a făcut mişcarea
revoluţionară din Moldova (martie) repede înăbuşită. Nevoiţi să se exileze, fruntaşii revoluţiei
au formulat în emigraţie programul revoluţiei în care, pe lângă problema împroprietăririi
ţăranilor se punea şi problema creării statului naţional român.
Revoluţia în Ţara Românească
În Ţara Românească a avut loc o revoluţie burghezo-democratică la care au participat:
ţărănimea, meşteşugarii şi lucrătorii de la oraşe, burghezimea şi boierimea liberală. Principalii
conducători ai revoluţiei au fost: Nicolae Bălcescu, Christian Tell, Alexandru G. Golescu, Ion
Heliade-Rădulescu, Constantin A. Rosetti.
Proclamaţia de la Izlaz
Programul revoluţiei, izbucnită in iunie 1848, sintetizat în „Proclamaţia de la Izlaz”, prevedea
independenţa administrativă şi legislativă a ţării, egalitate în faţă legii, eliberarea şi
împroprietărirea ţăranilor .Tot in iunie, domnul ţării, Gheorghe Bibescu, a abdicat,
conducerea ţării a revenit unui guvern provizoriu, iar apoi ca urmare a preponderenţei
moderne, unei locotenen’e formată din Ion Heliade-Rădulescu, Nicolae Golescu şi Christian
Tell. Îngrijorat de evenimentele revoluţionare din Principatele Române, guvernul ţarist a
exercitat presiuni asupra Turciei că să intervină cu forţă armata
 Revolutia in restul tarii, concluzie si urmari
Revoluţia în Transilvania
În Transilvania problemele eliberării naţionale s-au împletit strâns cu cele ale eliberării naţionale. Principalii conducători ai
revoluţiei din Transilvania au fost: Avram Iancu, Simion Bărnuţiu, George Bariţiu, Eftimie Murgu, Andrei Şaguna. Unirea
forţată a Transilvaniei cu Ungaria, refuzul conducătorilor maghiari de a recunoaşte drepturile naţionale ale românilor i-au
silit pe aceştia să meargă pe o cale revoluţionară proprie.
Adunarea de la Blaj
La „Adunarea de la Blaj” de pe Câmpia Libertăţii, care a constituit punctul culminant al revoluţiei din Transilvania cei peste
40000 participanţi au adoptat programul revoluţiei care prevedea: desfiinţarea iobăgiei, egalitate naţională şi reprezentare
proporţională în Dietă, administraţie, justiţie, Garda naţională, înfiinţarea de şcoli în limba română etc. Neţinând seama de
voinţa exprimată clar la Blaj, Dietă nemţească din Cluj a confirmat in mai 1848 încorporarea Transilvaniei la Ungaria, ceea
ce a dezbinat forţelor revoluţionare române şi maghiare, fapt de care a profitat Curtea de la Viena. Avram Iancu a organizat
cetele moţilor, transformându-le într-o oaste ţărănească revoluţionară, cu care a apărat zona din Munţii Apuseni împotriva
oştilor maghiare.
Sfârşitul revoluţiei
Abia in iulie 1849 în urmă stăruinţelor lui Nicolae Bălcescu, a fost semnat proiectul de pacificare prin care se punea capăt
ostilităţilor între cele două tabere. Era însă prea târziu, deoarece în august 1849 revoluţia maghiară a fost înfrântă de trupele
ţariste şi austriece.
Urmări
-a zdruncinat puternic orânduirea feudală, impulsionând dezvoltarea capitalismului;
-a contribuit în mod esenţial la dezvoltarea conştiinţei naţionale a poporului român;
-a pus la ordinea zilei problemele fundamentale ale dezvoltării societăţii româneşti: problema agrară, a eliberării sociale, a
egalităţii în drepturi, a unirii celor trei ţări române în cadrul formării unuia şi aceluiaşi stat, a libertăţii şi eliberării
naţionale.
 Germania
Revolutia in statete germane a urmarit realizarea unor
reforme liberale si infaptuirea unitatii statale. In marite1848
izbucneste revolutia in Berlin, capitala Prusiei. Revendicari:
 - libertati economice, sociale, politice;
- participarea la conducerea tarii
-unificarea Germaniei
Luptele au durat 3 zile dupa regele Wilhelm al IV-lea esle
nevoit sa cedeze. arboreaza tricolorul la Palatul Regal. s-a
inclinat in fata victimelor, a numit guvernul liberal si a creat
Adunarea Nationala Constituanta. In iunie 1848 o alta revolta
izbucneste la Berlin, muncitorii fiind infranti.
 Continuarea revolutiei in Germania
A fost adoptata o Constitutie pentru intrega Germanie.
Wilhelm al IV-lea refuza coroana.
Karl Marx si Friedrich Engels luptau pentru :
-unificarea Germanici intr-o republica democratica
 -desfiintarea tuturor indatoririlor feudale
-vot universal
-infiintarea partidului comunist
-trecerea averilor aristocratiei in proprietatca statului.
In primavara anului 1849 Marx, Engels si alti revolulionari
reaprind flacara revolutiei. Dupa lupte in mai multe orase, in
noiembrie 1949 au fost inabusite miscarile revolutionare iar
Parlamentul de la Frankfurt desfiintat.
 Statele Italiene
In statele Italiene se dorea eliberarea si unificarea
Italiei. Personalitati importante care au luat parte la
revolutie au fost Garibaldi, Mazzini, regele
Piemontului, Carol Albert, etc.
Revolutia izbucneste in 1848 la Palermo, apoi in martie
la Neapole, Milano si Venetia. Din cele doua orase
mentionate mai tarziu, revolutionarii reusesc sa
alunge habsburgii, cu care regele Piemontului
porneste razboiul, dar este infrant, incheiand pacea cu
Franz Joseph.
 Sfarsitul revolutiei franceze
Alaturi de armatele habsburgice intervin si cele
franceze, ducand la infrangerea definitiva a revolutiilor
 Sfarsitul revolutiilor
Revoluțiile care initial au început în Sicilia și
răspândindu-se în Franța, Germania, Italia și Imperiul
austriac. Toate s-au încheiat cu eșec și represiune și au
fost urmate de deziluzii pe scară largă printre liberali.