 Fisiunea zigotului, prin diviziuni mitotice

succesive începe la 30 de ore după fertilizare

și se termină după 4 zile
 Numărul celulelor formate crește repede,
zigotul trece prin stadiile de blastomer apoi
morulă
 Primele mitoze vor rezulta din zigot, celule mici,
numite blastomere
 Fisiunea zigotului este totală și egală, rezultând
blastomere uniforme în raport cu planurile de fisiune
 Planurile de fisiune, în număr de trei sunt :
- planul meridional, longitudinal, trece prin polii
zigotului rezultând două blastomere(blastomer,
stadiul 2 celular)
- planul latitudinal(perpendicular pe primul) rezultă 4
blastomere(blastomer, stadiul 4 celular)
- planul ecuatorial, dispus orizontal pe primele două,
rezultând 8 blastomere(blastomer, stadiul 8 celular)
 Prin creșterea planurilor de fisiune și numărul de
blastomere, începând din stadiul de 12-16
celule, zigotul datorită aspectului său(de mură)
denumită morulă
 Corona radiata a morulei a fost distrusă, zona
pellucida persistând încă, dimensiunile morulei
vor rămâne aceleași cu ale zigotului, unele
blastomere devenind din ce în ce mai mici
 Blastomerele centrale, mai mari(macromere),
formează masa celulară internă din care va lua
naștere embriblastul, iar blastomerele
periferice, mai mici(micromere), vor forma
trofoblastul și vor contribui la formarea
 Transportul tubar al conceptului are durata de 3 zile, iar
faza de preimplantare a perioadei uterine de sarcină, în
care conceptul se află liber în cavitatea uterului
corespunde zilelor 4-5 de la fertilizație
 Implantația are loc în ziua a 6-a, după fecundație în faza
de implantare a perioadei uterine de sarcină, și durează 5-
6 zile(până în ziua 11-12 după fecundație)
 Conceptul în perioada de implantație se află în stadiul de
blastocit unilaminar, apoi bilaminar. Zona pellucida
împiedică implantația în mucoasa tubei, în cavitatea
uterină dispare, absența ei permițând atașarea
blastocistului de endometru(prin interacțiune de
recunoaștere reciprocă specifică)
 Endometrul este pregătit pentru nidație, aflându-se în faza
luteală sau progestațională, are grosimea crescută,
glandele proliferate și rețeaua vasculară abundentă
 Sincițiotrofoblastul blastocistului, acoperit pe
suprafață de microvilozități secretă enzime
proteolitice și la locul de contact cu mucoasa uterină
erodează și penetrează straturile acesteia
 Blastocistul invadează stratul funcțional și bazal al
endometrului, cu ruperea glandelor și a pereților
capilari, implantându-se profund în stromă. Această
implantație este invazivă și de tip interstițial(affixio
interstitialis)
 Sângele matern extravazat din capilarele rupte ale
endometrului scaldă direct suprafața
sincitiotrofoblastului și astfel se stabilește formarea
placentei de tip hemocorial
 Epiteliul endometrului distrus la locul implantatiei se
reface și va acoperi în întregime conceptul
 Nidația va declanșa reacția deciduală a
endometrului(care va deveni deciduă) și
formarea placentei
 Implantația, uzual are loc în partea
anterioară sau posterioară a corpului sau la
nivelul fundului uterin. Implantația anormală
în afara cavității uterine constituie diferitele
forme de sarcină ectopică.
 Blastocistogeneza are loc începând din ziua a 4-a
și în a 2-a săptămână de la fecundație, prin
apariția unei cavități, numită cavitatea
blastocistică în interiorul morulei. Blastomerele
periferice, mici(micromere) formează
trofoblastul, iar cele interne, mari(macromere)
embrioblastul
 În raport cu numărul lamelor care formează
peretele cavității blastocistului, acesta are trei
stadii evolutive de : blastocist unilaminar,
bilaminar, trilaminar
 Concomitent are loc formarea și evoluția discului
embrionar bilaminar
 Are aspect de veziculă, cu un singur strat de
celule periferice, care formează trofoblastul
și o masă celulară internă, care formează
embrioblastul, separarea blastomerelor
având loc la sfârșitul primei săptămâni de la
fecundație
 Întrucât zona pellucida dispare în ziua a 5-a,
blastocistul proliferează, numărul de celule
crește rapid, mai accentuat celulele
trofoblastice
 Trofoblastul alcătuiește cea mai timpurie
membrană extraembrionară, din care se va
dezvolta componenta fetală a placentei
 Formează o singură lamă de înveliș în jurul
blastocistului, celulele trofoblastice
diferențiindu-se în :
- citotrofoblast, stratul intern celular al
blastocistului, învecinat cu embrioblastul și
cavitatea blastocistică
- sincițiotrofoblastul este situat extern,
format din celule trofoblastice(cititrofoblastice,
fuzionate în sincițiu care și-au pierdut membrana
citoplasmatică). Are numeroase vilozități și
propietate invazivă proteolitică
 Gruparea compactă a celulelor masei interne
rămâne atașată trofoblastului, formează
embrioblastul și se dispune opus cavității
blastocistului, alcătuind polul embrionar
 Celulele embrioblastice au o capacitate
variată de diferențiere. Majoritatea lor vor
contribui la formarea discului
embrionar(celule embriogene), iar altele la
formarea amnionului(celule amniogene) și a
sacului vitelin primar(celule vitelogene)
 Reprezintă cel de-al doilea stadiu
blastocistogenetic, caracterizat prin
diferențieri ce au loc din ziua a 7-a după
fecundație
 Stadiul se caracterizează prin :
- formarea discului embrionar
bilaminar(blastodisc)
- formarea cavității amniotice
- formarea sacului vitelin primar(primitiv)
- dedublarea peretelui blastocistului
 Embrioblastul se transformă într-o masă
preembrionară discoidală, formată din două
straturi celulare și este denumit disc
embrionar bilaminar
 Straturile celulare suprapuse formează :
- ectoblastul sau epiblastul, stratul
supraiacent, formează lama dorsală a
discului și privește spre trofoblast
- endoblastul sau hipoblastul stratul
subiacent, lama ventrală a discului
embrionar, privește spre cavitatea
blastocistului
 Primordiul cavității amniotice apare pe fața
dorsală a discului embrionar, între trofoblast
și embrioblast ca o mică veziculă
trofoepiblastică
 Devine cavitate reală, delimitată de celule
turtite denumite amnioblaste, a căror origine
(epiblastică sau trofoblastică) este
controversată
 Sacul vitelin primitiv(cavitate exocelomică)
se formează spre cavitatea blastocistului, pe
fața ventrală a discului
 Celulele turtite care învelesc sacul, continua
endoblastul de pe fața ventrală a discului
embrionar și formează membrana
exocelomică(Heuser) sau endoblastul
extraembrionar
 Stratul ectern are origine trofoblastică, fiind format din :
- sincițiotrofoblast : are suprafața mărită pentru funcții de
transport transmembranare intense și o rețea
lacunară(lacune trofoblastice), primordiul spațiului
intervilos al placentei, în ea va circula sângele matern și
va forma viitoarea circulație utero-placentară
- citotrofoblast, format din celule bine
individualizate(celule Langhans), cu rol în producerea
sincițiotrofoblastului și de formare în ultima ultima etapă
a blastocistogenezei, a mezoblastului extraembrionar
Stratul intern are origine embrioblastică sau endoblastul
discului embrionar bilaminar, este format din endoblastul
estraembrionar sau membrana exocelomică(Heuser)
 Al treilea stadiu blastocistogenetic are loc la
sfârșitul săptămânii a 2-a după fecundație
 Se caracterizează prin :
- formarea mezoblastului și celomului
extraembrionar
- trilaminarea peretelui blastocistului
- discul embrionar rămâne bilaminar
 Prin proliferarea citotrofoblastului înspre
cavitatea blastocistică rezultă mezoblastul,
lax, lichidian, care înconjoară cavitatea
amniotică și sacul vitelin primitiv
 Mezoblastul este extraembrionar, deci nu
participă la formarea discului embrionar,
găsindu-se în spațiul dintre discul embrionar
și citotrofoblast sub formă de rețea
neorganizată(magma reticulare)
 Interiorul mezoblastului extraembrionar
devine cavitar, formând celomul
extraembrionar denumită și cavitate corială
 Celomul extraembrionar are peretele format din
mezoblast extraembrionar mai dens care se divide în :
- mezoblast extraembrionar somatic sau somatopleură, se
mulează și căptușește suprafața internă a
citotrofoblastului și va forma împreună cu acesta corionul
- mezoblastul extraembrionar splahnic sau splahnopleura
înconjoară și învelește sacul vitelin primar(cavitate
exocelomică) și peretele propiu al acestuia
- pediculul de conexiune sau de fixație se formează prin
reflexiunea somatopleurei și splahnopleurei, la
extremitatea caudală, la extremitatea caudală a discului
embrionar, fiind deci o formațiune mezoblastică din care
se va dezvolta cordonul ombilical
 În interiorul blastocistului trilaminar,
raportat la discul embrionar se află două
cavități suprapuse :
- cavitatea amniotică, supraiacentă, învelită
de somatopleură, va expansiona în jurul
embrionului
- cavitatea vitelină primară, subiacentă
învelită de splahnopleură, se va reduce, fiind
înlocuită de sacul vitelin definitiv
 Denumite împreună corion sunt formate din :
- sincițiotrofoblast, lacunele vasculare dobândesc
o orientare radiară, fiind despărțite între ele
prin trabecule sincițiotrofoblastice, și conțin
sânge matern
- citotrofoblast, invadează trabeculele
sincițiotrofoblastice, formând vilozitățile coriale
- mezoblast extraembrionar
somatic(somatopleural) căptușește blastocistul și
pătrunde în vilozitățile coriale
Cavitatea blastocistului trilaminar, devine sac
corionic și conține discul embrionar bilaminar
suspendat prin pedicul de fixație și cele două
cavități extraembrionare(amniotică și vitelină)
 Etapă morfogenetică complexă, marchează
începutul perioadei de embrion, are loc în a
3-a săptămână după fecundație
 Procesele fundamentale ale gastrulației
sunt :
- formarea mezodermului intraembrionar
- formarea discului embrionar trilaminar
- formarea notocordului(coarda dorsală)
 În ziua a 15-a după fecundație, în partea caudală a
suprafeței dorsale a blastocistului
bilaminar(blastoderm) apar :
- linia primitivă, îngroșare epiblastică mediosagitală,
proeminentă spre cavitatea amniotică
- nodulul primitiv Hensen, masă celulară la
extremitatea cranială a liniei primitive, prevăzută cu
o mică depresiune centrală(fovea primitiva)
Epiblastele liniei primitive pluripotente, intens active
învaginează în profunzime(formând șanțul primitiv),
apoi se desprind și migrează în profunzime între
epiblast și hipoblast, formând masa celulară cordo-
mezodermală din care se dezvoltă mezodermul
intraembrionar și notocordul
 Mezodermul intraembrionar se extinde spre
marginile discului embrionar(lateral și
cranio-caudal) venind în contact cu
mezoblastul extraembrionar care acoperă
sacul vitelin și amnionul
 Linia primitivă a epiblastului devine sursa
celor trei foițe embrionare ale discului
embrionar trilaminarși stabilește polaritatea
cranio-caudală și axul simetriei bilaterale a
discului embrionar
 Discul embrionar devine trilaminar fiind format
din trei foițe embrionare germinative, toate cele
trei foițe au origine epiblastică.
- celule epiblastice rămase pe loc formează
ectodermul
- celulele epiblastice învaginate între epiblast și
hipoblast, apoi desprinse, vor forma mezodermul
intraembrionar
- celulele epiblastice, migrate în profunzime
deplasează hipoblastul de pe suprafața ventrală
a discului și vor forma endodermul, ce
declanșează prin inducție neurulația(inductorul
embrionar primar)
 Foițele primare germinative ale discului
embrionar trilaminar, formează trei straturi
dispuse de la suprafață înspre profunzime :
- ectodermul formează lama dorsală a discului,
podeaua cavității amniotice și peretele acesteia
- mezoderm intraembrionar, foița intermediară,
este organizată în coloane longitudinale și are
celule răspândite(mezenchim). Se continuă cu
mezodermul extraembrionar
- endoderm, lama internă a discului, alcătuiește
tavanul sacului vitelin și se continuă cu
endoblastul extraembrionar(membrana Heuser)
 Ariile și membranele distincte ale discului embrionar
trilaminar sunt :
- aria cardiogenică, este formată din celule mezodermice
care au părăsit linia primitivă și s-au deplasat înaintea lamei
precordale, formând primordiul cardiac
- lama sau placa precordală, grupare ovoidală de celule
endoblastice la extremitatea cranială a discului, situată
înaintea viitorului notocord. Structură tranzitorie,
organizează formarea extremității cefalice și a axului
cranio-caudal embrionar, participă la formarea membranei
oro-faringiene
- membrana oro-faringiană sau buco-faringiană derivă din
placa precordală, obturează temporar cavitatea orală spre
faringe , apoi se dezintegrează
 Membrana cloacală la extremitatea caudală a
discului, obturează temporar intestinul
terminal
 Membrana oro-faringiană și cloacală sunt
lame ecto-endodermale aderente, fără
interpunere de mezoderm
 Începând de la ziua a 15-a de la fecundație, celulele
epiblastice ale nodului primitiv învaginate formează o
prelungire cranială tubuliformă pe linia mediană interpusă
între endoblast și epiblast, denumită proces notocordal
 Foseta primitivă a nodului învaginează în interiorul
procesului notocordal, formând un canal subțire în centrul
acestuia, denumit canal notocordal Lieberkuhn
 Procesul notocordal se dezintegrează și se înglobează în
endodermul subiacent, tavanul sacului vitelin, iar canalul
notocordal va realiza o comunicare directă între sacul
vitelin și cavitatea amniotică, denumit canal neuroenteric
 Canalul neuroenteric conectează temporar, zona
ectodermului din care se va forma placa neurală cu
endodermul din care se va forma intestinul primitiv
 Notocordul definitiv se va dezvolta din celulele
notocordale proliferate rămase din procesul
notocordal(lama notocordală), intercalată în
endoderm. Se va forma un cordon solid care se
detașează de endoderm, devine o structură
tubulară alungindu-se proporțional cu creșterea
cranio-caudală a discului
 Notocordul(coarda dorsală) situat în axul median
al discului embrionar între ectoderm și
endoderm, flancat de mezodermul paraaxial, ce
declanșează prin inducție neurulația(inductorul
embrionar primar) și are rol fundamental în
stabilirea planului structural al embrionului
 Începe din a 18-a zi după fecundație, și se
derulează până la sfârșitul săptămânii a 4-a.
Declanșarea și inducția procesului de
neurulație este determinat de notocord
 Neurulația reprezintă prima etapă a
perioadei embrionare și începutul
diferențierii foițelor embrionare într-o
strânsă corelație și interdependență în
țesuturi și organe
 Deasupra notocordului și înaintea nodului primitiv ectodermul
aflat pe linia mediană denumit neuroectoderm, se îngroașă
formând o bandă longitudinală, denumită placa sau lama neurală
 Placa neurală învaginează pe toată lungimea sa, rezultând șanțul
neural
 Joncțiunea neuroectodermală, benzile de continuitate între placa
neurală și ectoderm, de o parte și alta a șanțului neural vor forma
plicile neurale
 Corespunzător plicilor neurale, din neuroectoderm se detașează
un cordon celular, care formează crestele neurale situate dorso-
lateral deplasate în mezodermul subiacent. Celulele crestei
(ectomezoderm) vor da naștere unui larg număr de țesuturi
heterogene : ganglionii senzitivi și autonomi, celulele Schwann,
melanocite, medulosuprarenala
 Plicile neurale se apropie între ele și fuzionează
pe linia mediană, transformând șanțul în tub
neural
 Închiderea tubului neural în regiunea cervicală,
progresează cranial și caudal
 La extremități, tubul neural rămâne deschis prin
două orificii, neuroporul cranial(rostral) și
neuroporul caudal, ambele comunicând cu
cavitatea amniotică. Neuroporii se închid în
săptămâna a 4-a
 Din partea de mijloc și caudală a tubului neural
se formează măduva spinării, din partea
anterioară rezultă veziculele encefalului
 În perioada embrionară, în săptpmânile 3-8 de dezvoltare,
începând din faza de neurulație, discul embrionar
trilaminar suferă o serie de transformări, foițele
embrionare primordiale diferențiindu-se în țesuturi
specializate și primordii de organe, conturându-se forma
exterioară a embrionului și cavitățile corpului acestuia
 Evenimentele petrecute în perioada embrionară sunt :
- subdiviziunea mezodermului intraembrionar și
segmentația
- diferențierea foițelor embrionare primare
- dezvoltarea circulației embrionare primare
- compartimentarea celomului intraembrionar
- flectarea discului embrionar
 În perioada săptămânii a 3-a de dezvoltare,
paralel cu formarea șanțului neural,
mezodermul intraembrionar se subîmparte în
3 părți simetrice :
- mezodermul paraaxial, epimerus
- mezodermul intermediar, mesomerus
- mezodermul lateral, hypomerus
Mezodermul paraaxial se formează de o parte
și alta a notocordului sub forma a două
îngroșări longitudinale simetrice, care se vor
segmenta, formând somitele
 Mezodermul intermediar, segmentat corespunzător
somitelor, va forma pediculii acestora, care este
interpus între mezodermul paraaxial(somite) și cel
lateral
 Mezodermul lateral, nesegmentat se află lateral de
precedentul. Se divide în două lame datorită
confluării micilor vezicule, formate în interiorul lui,
formând :
- somatopleura, care la marginea embrionului
continuă cu mezoblastul extraembrionar somatic,
înveliș al amnionului
- splchnopleura, se continuă cu mezoblastul
extraembrionar splhnic aflat în jurul sacului vitelin
- celomul intraembrionar este cavitatea situată între
lamele mezodermului lateral, la marginile
embrionului comunicând cu celomul extraembrionar
 Incepând din ziua a 20 –a a dezvoltării ,paralel cu perioada de
neurulație ,mezodermul paraaxial se segmentează succesiv
(metamerie)formând grămezi metamerice,numite
somite(somiti)sau somatomere,dispuse simetric pe laturile
notocordului și a tubului neural.
 Somitele apar succesiv în sens cranio-caudal și proemină sub
ectodermul feței dorsale a embrionului,numărul lor crescând la
finele săptămânii a 5-a de dezvoltare la 42-44 perechi.
 Numărul de somite este utilizat pentru aprecierea embrionului
 1-4 somite 20 zile(după fertilizație)
 17-20 somite 25 zile
 34-35 somite 30 zile
 42-44 somite 5 săptămâni
 În perioada embrionară de 3-5 săptămîni,se formează câte trei
perechi de somite pe zi.
 Gruparea somitelor după regiuni este următoarea :
 -4 perechi occipitale
 -8 perechi cervicale
 -12 perechi toracale
 -5 perechi lombare
 -5 perechi sacale
 -8-10 perechi coccigiene
 În a șaptea săptămână de dezvoltare primele somite
occipitale și 5-7 coccigiene dispar,cele occipitale fiind
înglobate în osul occipital iar cele coccigiene se atrofiază
împreună cu coada embrionului.
 Somitele conțin o cavitate (miocel) care se obliterează
repede, iar materialul celular se va diferenți în
dermatoame (dermatomi) ,miotoame(myotomi) și
scerotoame (sclerotomi)din care se va forma pielea,
musculatura și scheletul axial al trunchiului.
 Histogeneza ectodermului rezultă:
 Din ectodermul de acoperire:
- Epiteliile simple și stratificate
- Epiteliile senzoriale
- Epiteliile glandulare
- Epiteliile contractile
- Epiteliul stomodeal (al stomodeumului)
- Epiteliile proctodeal (al canalului anal)
 Din neuroectodermul tubului neural:
- Neuroblaștii
- Glioblaștii (cu excepția microgliei)
- Ependimoblaști
 Din ectomezoblastul crestei neurale
- Ganglionii craniospinali și autonomi
- Neuroblaști și glioblaști ganglionari
- Neurolemmoblaști (celulele Schwann)
- Medulosuprarenala
- Cromafinoblaști (cu secreție hormonală)
- Melanoblaști (producătoare de melanină)
- Cartilajul arcurilor branchiale și mezenchimul capului

 Formațiuni de origine ectodermică:

- sistemul nervos central
- Costituenții organelor de simț, rezultate din placodele senzoriale (optic, otic,
olfactiv
- Epidermul și structurile asociate (glande, păr, unghie)
- Mucoasa cavității bucale, gl. Salivare, smalțul
- Mucoasa canalului anal
 Endoteliul (epiteliul simplu de căptușire al vaselor și cordului).
 Mezoteliul, epiteliul simplu de origine mezodermală, formează
seroasele derivate din somatopleură.
 Mezenchimul, mezodermul dispersat, are celule pluripotente, din care
se diferențiează:
 Țesutul mieloid (hemocistoblaști)
 Țesutul limfoid (limfoblaști)
 Angioblaști
 Chondroblaști
 Osteoblaști
 Mioblaști (mușchi netezi, cardiac, skeletali)
 Fibroblaști
 Mezodermul paraaxial segmentat, somitele se diferențieazâ în:
- Dermatoame (dermatome), formează dermul pielii
- Miotoame (myotomi): mușchii scheletici
- Sclerotoame (sclerotomi): skeletul axial
 Mezodermul intermediar, rezultă cordonul nefrogen
din care se dezvoltă pro-, mezo- și metanefrosul
apoi: 
- Rinichiul, nefronii, ureterul, trigonul vezical
- Gonadele
 
 Somatopleura formează: 

- Seroasele (pericard, pleură, peritoneu)

- Căile genitale feminine (tuba uterină, uter, vagin)
 
 Splanchnopleura va da:

- Peretele musculoconjunctiv al viscerelor

- Musculatura branchială
 Mezodermul cardiogenic derivă din mezodermul splanchnic; situat
înaintea lamei precordale în aria cardiogenă va forma miocardul.
 Derivatele mezenchimale vor forma:

- Formațiunile conjunctive musculoarticulare

- Oasele
- Măduva osoasă
- Vasele de sânge și limfatice
- Splina
- Nodiulii limfatici,
- Parte din timus
- Sângele
- Limfa
- Microglia
- Musculatura netedă a viscerelor, în parte mușchii striați
 
 Histogeneza endodermului rezultă:
- Epiteliile de acoperire ale tubului digestiv, ale căilor
repiratorii, ale vezicii urinare, uretră, vagin
- Epitelii glandulare (ficat, splină)
- Celulele germinale primordiale
 Din endoderm derivă:
- Epiteliile de căptușire ale viscerelor tubulare
- Glande exocrine (salivare, pancreas, ficat, prostată)
- Glande endocrine (timus în parte, paratiroide, tiroida)
 
 La sfârsitul săptămânii a 3-a in mezodermul
splanchnopleural intra- si extraembrionar apar
grupuri celulare,germenii vasculo-
sanguini,formând insulele Wolff.
 Insulele Wolff se extind pe toată aria
extraembrionară, situată între slanchnopleura
embrionară și endodermul sacului vitelin,
celulele mezenchimatoase diferențiindu-se în
angioblaști :
- Angioblaștii din centrul insulelor devin celule
primitive ale sângelui(hemocitoblaști)
- Angioblaștii de la periferia insulelor denumite
endotelioblaști vor forma endoteliul vaselor de
sânge
 Hemocitoblaștii vor sintetiza hemoglobină și
se diferențiază în eritroblaști primitivi
 Eritroblaștii sunt celule nucleate, fiind
precursorii eritrocitelor definitive anucleate
 Formarea eritrocitelor începe în jurul sacului
vitelin, mai târziu va avea loc în ficat și în
final în măduva osoasă
 Celule mezenchimale din jurul insulelor devin
endotelioblaști și se aranjează sub formă de
săculețe în care se află hemocitoblaști
 Veziculele endoteliale fuzionează între ele,
formând canale endoteliale, acestea prin
înmugurire vor da naștere la noi vase
 Din anastomozarea canalelor endoteliale se
formează rețeaua capilară primitivă a sacului
vitelin și alantoidei, a corionului, a pediculului
de conexiune, și în mezodermul intraembrionar
 În aria cardiogenică, în apropierea părții craniale
a celomului intraembrionar din mezodermul
splanhnic se va dezvolta primordiul cordului și
vaselor mari și se va forma circulația embrionară
vitelină extra- și intraembrioanară
 La sfârșitul săptămânii a 3-a de dezvoltare
,circulația embrionară primitivă (vitelină)
are funcții de schimb gazos și de transport al
nutrimentelor( sacul vitelin) .Deoarece nu
poate satisface cerințele crescute ale
embrionului, sacul vitelin având o rezervă
mică de substanțe nutritive,ea este înlocută
cu circulația placentară (descrisă la
placentă).
 -La sfârșitul săptămânii a3-a de dezvoltare ,somatopleura și
splanchnopleura delimutează celomul intraembriomar, care se extinde
simetric la marginile laterale ale embrionului și comunică cu celomul
extraembrionar.
 -În cursul dezvoltării ,celomul intraembrionar se separă de cel
extraembrionar ,acesta din urmă se reduce apoi se obliterează.
 -Celomul intraembrionar se compartimentează în patru
cavități(pericardică,două pleurale,toracică)
 -Celomul pericardial(coeloma pericardiale)este partea cranială a cavității
celomice ,corespunde cavității toracice.
 -Membranele pleuropericardiale(membrana pleuropericardialis)sunt două
plici care cresc dinspre peretele lateralal toracelui spre linia mediană unde
fuzionează izolând cavitatea pericadică și cele două cavității pleurale.
 -Celomul peritoneal(coeloma peritoneale),partea caudală a cavității
celomice va deveni cavitate peritoneală.
 -Celomul pericardial și celomul peritoneal comunică larg între ele prin
canalul pericardioperitoneal(canalis pericardioperitonealis ,ductus
coelomicus).
 -Diafragmul se dezvoltă din septul transvers (septum transversum) și
membrana pleuroperitoneală.
 -Septul transvers, cel mai important component,apare la 4 săpămâni
,cranial de menbrana orofaringiană a embrionului prin fuziunea
miotoamelor cervicale 3,4,5.
 -Se deplasează caudal sub cordul în dezvoltare și deasupra sacului
vitelin, obturând aici partea ventrală a canalului
pericardoperitoneal.
 -Formează partea principală a diafragmului(pericadul fibros în
parte,capula ficatului)și vasele de sânge ale ficatului.
 -Membrana pleuroperitoneală(membrana pleuropritonealis) se
formează in partea caudală a canlului pericardio-peritoneal,la
peretele dorsal, extinzându-se medial și ventral.
 -La a7-a săptămână de dezvoltare membrana pleuroperitoneală
fuzionează cu septul transvers, delimitând pareta toracală și
abdominală a cavității celomice
 -Discul embrionar trilaminar,de formă plată se curbează în axul
longitudinal și cel transversal,sub forma literei C deschis ventral,corpul
embrionar dobândind formă de jgeab,apoi tubulară.
 A.CURBURILE EMBRIONULUI
 -Curbarea cranio-caudală de datorește creșterii rapide a sistemului nervos
central,schițându-se extremitatea cefalică și cea caudală aembrionului.
 -Flexiunea cefalică,consecința creșterii prozencefalului se situează în
dreptul mezencefalului(flexură mezencefalică).
 -Flexiunea cervicală,între encefal și măduvă corespunde gâtului.
 -Curbarea transversală dorso-latero-ventrală este consecința formării și
creșterii somitelor.Marginile laterale ale embrionului se apropie central și
median ,fuzionând la 30 zile de dezvoltare,formând peretele ventral al
corpului.
 -Joncțiunea dintre marginile și extremitățile embrionului cu amnionul duce
la formarea plicilor amniotice, cefalică,laterale și caudală,la acest nivel
cavitatea amniotică fiind expansionată,formând fundurile de sac
corespunzătoare.
 -Încep delimitarea și formarea tubului intestinal
primitiv.
 -Comunicarea dintre tubul intestinal primitiv și sacul
vitelin se restrânge progresiv,ea rămâ,e pe mai
departe ca duct vitelin .
 -Înversiunea și încorporarea unei părți a endodermului
sacului vitelin în peretele tubului intestinal și al
abdomenului.
 -Amnionul expansionează în jurul
embrionului,fuzionează cu corionul,obliterează
celomul extraembrionar și învelește pediculul de
conexiune(apoi cordonul umbilical).
 -Perioada embrionară se caracterizează prin
creșterea și dobândirea confogurației
umanoide a embrionului.Este perioada de
organogeneză ,formându-se primordiile, apoi
organele și sistemele de organe majore,într-
o strânsă interdependență.
 -În perioada embrionară apar formațiuni
tranzitorii,repetări ale unor etape
filogenetice prin care embrionul trece în
dezvoltarea sa.Aceasta fie involuează,fie
devin derivatele unor formațiuni.
 -Lungimea embrionului crește rapid în raport cu
vârsta,după 4 săptămâni având o rată de creștere zilnică
de aproape 1mm.
 -Între săptămânile 4-8 de la fertilizație lungimea
embrionului crește de peste 7 ori.Din lungimea
embrionului de poate deduce vârsta acestuia.
 -Lungimea embrionului se măsoară între vertex și
coccyx,această distanță în raport cu vârsta este
4 mm 4 săptămâni

8 mm 5 săptămâni
14 mm 6 săptămâni
20 mm 7 săptămâni
30 mm 8 săptămâni
 Extremitatea cefalică crește deosebit, datorită
dezvoltării veziculelor cerebrale, atingând jumătate
din lungimea embrionului. Are o poziție puternic
flectată, aplecată pe trunchi.
 Proeminențele capului sunt determinate de cele
trei vezicule encefalice(proeminența prosencefalică,
mesencefalică, rombencefalică).
 Fața este formată din mugurii faciali, dispuși în
jurul gurii primitive(stomodeum), care vor urma un
proces de coalescență.
 Proeminența frontonazală se formează din
extremitatea cefalică, proeminența maxilară și
mandibulară din primul arc branhial.
 Primordiile senzolriale apar dispuse mai lateral sub
formă de placode, apoi fosete(optică, otică, olfactivă
 Între extremitatea cefalică și trunchiul
embrionului(gâtul nu există încă) se formează 6
arcuri branhiale care proemină la suprafață în
săptămânile 4-6 de dezvoltare, apoi dispar.
 Arcurile branhiale(sau faringeale) sunt separate
între ele prin șanțuri, care corespund pe fața
externă a embrionului cu învaginări ale
ectodermului, iar în interior cu evaginările
endodermului viitorului faringe(șanțuri branhiale
sau faringeale).
 Arcuriel și șanțurile branhiale participă la
formarea și modelarea feței și a gâtului și la
evoluția diferitelor organe cefalo-cervicale
  
 Peretele ventral al corpului este deschis, tubul intestinal
are formă de jgheab comunicând larg cu sacul vitelin.
 Deschiderea ventrală este delimitată de marginile
embrionului flectat și plicile ecto-mezodermice ale
amnionului, care se formează la nivelul joncțiunii amnio-
ectodermice
 Plicile cresc ventral și medial și circumscriu deschiderea
ventrală a peretelui ventral în jurul cordonului ombilical,
rezultând :
- Tubularizarea intestinului primitiv
- Întreruperea comunicării între celomul intra- și
extraembrionar și delimitarea celomului pericardial și
peritoneal
- Formarea inelului ombilical la locul de fuziune dintre plici
 Organele dezvoltate în cavitățile embrionului vor
proemina pe suprafața externă :
- Proeminența cardiacă anterior și dedesubtul capului
- Proeminența hepatică, dedesubtul precedentei
- Proeminența mezonefrotică, lateral
- Tubul intestinal primitiv neavând spațiu suficient(în
perioada embrionară) în celomul peritoneal,
pătrunde în cordonul ombilical. Embrionul are o
hernie ombilicală fiziologică temporară.

 Pe suprafața dorsală a corpului proemină somitele,

iar anterolateral apar :
- Creasta mamară, longitudinală, din care se dezvoltă
germenii primari ai glandei mamare.
- Mugurii membrului superior și inferior .
 Extremitatea caudală a embrionului are un mugure
mezodermic(somitele coccigiene)care se transformă în
coadă,înaintea acesteia aflându-se o înfundătură,foseta
cloacală și o ridicatură,tubercului genital.
 -Coada embrionului dezvoltat în săptămânile 5-6 va
descrește și se va resorbi complet în săptămâna a 9-a .
 Anterior cozii la foseta cloacală, unde se formează
depresiunea anală (proctodeul)se găsește membrana
cloacală(ecto-endodermică)de obturație.
 Tuberculul genital,este primordiul organelor genitale
externe,în perioada embrionară aflându-se în stadiu
indiferent, având configurație identică la ambele sexe.
 Apare șanțul urogenital pe fața inferioara a tuberculului
genital(cu rol în formarea unor părți ale organelor
urogenitale(ex.uretra spongioasă).
 -Mugurii membrelor proeminente ecto-mezodermice ale
trunchiului,inițial are formă de paletă(văslă)
 -Membrul superior și inferior inițial au un segment cilindric
proximal și un al doilea segemnt terminal paletiform ,primitive
ale mâinii și piciorului.
 -Paletele au șanțuri radiare care delimitează razele degetelor.
 -La sfârșitul perioadei embrionare membrele devin tripartite,
formate din braț,antebraț și mână primitivă,respectiv
coapsă,gambă primitivă și picior primitiv.
 -Degetele mâinii și piciorului sunt conjugate între ele prin
membrane interdigitale, care persistă la sfârșitul periodei
embrionare.
 -Membrele la început sunt rigide și îndreptate ventral,la sfârșitul
perioadei embrionare devin flectate(formează cotul,genunchiul
etc,)și ocupă prin rotație poziția lor obișnuită față de corp.
 SĂPTĂMÂNA A 3-A(PERIOADA TUBULUI NEURAL)
 Se formează discul trilaminar, ecto-, mezo-, endodermul
 Se formează tubul neural
 Se formează perechile de somite
 Apare sistemul circulator primitiv(vitelin) și primordiul cardiac
 Apare stomodeumul și membrana orofaringiană

 SĂPTĂMÂNA A 4-A (PERIOADA FARINGIANĂ INIȚIALĂ)

 Se flectează și se închide corpul embrionar
 Apar arcurile și șanțurile branhiale I-VI
 Apar mugurii feței și veziculele senzoriale(otică, optică)
 Se formează tubul intestinal rpimitiv
 Se delimitează precursorul cavității corpului (celomul pericardial
și peritoneal)
 Proeminențele veziculelor encefalice și al cordului sunt evidente
 SĂPTĂMÂNA A 5-A(PERIOADA FARINGIANĂ ULTIMĂ)
 Apar mugurii membrelor, cel al membrului superior în dreptul
somitelor toracale superioare, cel inferior la nivelul somitelor lombare
și sacrale, având forme de padelă(proximal cilindrice, terminal plate)
 Apare placoda nazală și cea a cristalinului
 Proeminența hepatică și mezonefrotică este evidentă
 Inelul ombilical este format
 Se dezvoltă coada
 SĂPTĂMÂNA A 6-A(PERIOADA INIȚIALĂ A MUGURILOR MEMBRELOR)
 Fața este formată din muguri în parte coalescenți, fovea nazală și cea
optică aflându-se lateral
 Regiunea branhială dispare, apar derivatele branchiogene
 Primordiile membrelor se alungesc, paletele terminale aplatizate au
șanțuri digitale radiare
 Coada este dezvoltată
 SĂPTĂMÂNA A 7-A(PERIOADA TERMINALĂ A MUGURILOR MEMBRELOR)
 Capul puternic dezvoltat prezintă proeminențele veziculelor cerebrale primare
 Fața are înfățișare humanoidă
 Apare creasta mamară și rudimentele mamelonare
 Se formează tuberculul genital
 Membrana cloacală este înfundată(foseta cloacală)
 În cordonul umbilical ansele intestinale primitive herniează(din cauza ficatului larg,
care ocupă întregul celom peritoneal)
 SĂPTĂMÂNA A8-A(PERIOADA BUZEI SEGMENTARE)
 Buzele sunt modelate, între ele apare fisura labială
 Fața are trăsături umane, ochii sunt deplasați în planul frontal(la locul definitiv)
 Membrele sunt tripartite și flectate, degetele încep să se diferențieze prin
dispariția treptată a membranei interdigitale, degetele primordiale neseparate
devin degete definitiv separate
 Tuberculul genital se află în stadiu indiferent
 Apare fovea anală a ectodermului(proctodeum) în dreptul fosetei cloacale și șanțul
urogenital
 Hernierea anselor intestinale în cordonul ombilical persistă încă
 Corespunde săptămânilor 9-38 de la fertilizație sau
săptămânilor 11-40 al timpului de gestație
 Periaoda fetală ia sfârșit odată cu nașterea
 La termen, fătul este matur, având lungimea de 50-51 cm
vertex-călcâi(35 cm vertex-coccyx) și greutatea de 3000-
3500g
 Perioada fetală se caracterizează prin :
 Definitivarea formei exterioare a capului și feței
 Creșterea extensivă în lungime și greutate
 Creșterea și maturizarea structurală și funcțională a
organelor și sistemelor de organe, procesele histo- și
organogenetice începute în perioada embrionară se
definitivează
 Fătul devine capabil să supraviețuiască în viața
extrauterină
 Ritmul de creștere a fătului este accentuat, lungimea lui
crescând de 7 ori, iar greutatea de 100 ori de la începutul
la sfârșitul perioadei fetale
 Procesul de creștere în lungime este accentuat în lunile 3-
4, apoi devine mai încetinit. Creșterea în greutate este
mai mare în ultimele două luni
 Feții umani nu au o creștere uniformă, datorită
variabilității ontogenetice, lungimea și greutatea lor diferă
 Ritmul de creștere al părților corpului diferă (capul, la
începutul perioadei fetale reprezintă jumătate din
lungimea totală a corpului, în luna a 5-a o treime, iar în
luna a 10-a o pătrime, membrul superior este
proporțional, membrele infeiroare sunt mai scurte la făt.
 Lingimea fătului este măsurat între vertex-coccis sau între
vertex-călcâi
 Corespunde săptămânilor 9-12 de la fertilizație, având
următoarele caracteristici evolutive :
- Capul și fața modelată se umanizează, fuzionarea mugurilor feței
terminându-se
- Ochii și urechile ocupă pozițiile lor definitive, se formează plicile
palpebrale, ochii rămân închiși până în luna a 7-a și pavilionul
urechii
- Cavitatea peritoneală crește, ansele intestinale din cordonul
ombilical se retrag, hernia ombilicală fiziologică dispare
- membrele iau forma și poziția definitivă față de trunchi,
degetele sunt separate
- coada dispare complet
- Se diferențiază organele genitale externe
- Membrana cloacală, foseta cloacală și fovea anală dispare și se
formează canalul anal și anusul
 În a 5-a lună de dezvoltare fetusul are sistemele
de origine formate și funcționale, cu excepția
sistemului nervos central și a sistemului
respirator. Feții născuți în lunile 6-7(făt imatur)
supraviețuiesc dificil. Supraviețuirea este
posibilă după săptămâna a 28-a(7 luni), deoarece
plămânul se maturizează, alveolele pulmonare
secretând surfactant(mixtură de polizaharide,
proteine, fosfolipide), care scade tensiunea
superficială în acestea și previne atelectazia lor
 Pielea la început încrețită, devine netedă prin
depunerea grăsimii subcutanate, având anexele
formate(foliculi piloși, lama unghială)
 Lanugo (firele de păr de pe întregul corp fetal),
va cădea numai după naștere
 Vernix caseosa, este stratul de pe suprafața
pielii, cu rol protector(lichidul amniotic ar
macera tegumentul)
 Grăsimea brună, este țesutul adipos bine
vascularizat al gâtului și umerilor, cu rol în
menținerea temperaturii corpului
 Testicolul coboară(descensus testis) în scrot din
cavitatea abdominală, procesul de coborîre
externă având loc în lunile fetale 6-9, în a 6-a
lună fetală testicolul se află la orificiul intern al
canalului inghinal, în luna a 7-a în canalul anal,
în luna a 8-a la orificiul extern, în luna a 9-a
ajunge scrot