Mass-media în spaţiul

public

• Mass-media şi suportul tehnologic

• Presa şi industria tiparului
Mass-media = comunicare publică mediată
• Mass-media este un factor de comunicare – informare, dezbatere, divertisment –
în spaţiul public. Mass-media este o parte importantă, poate cea mai influentă, a
spaţiului public contemporan.
• Distincție: mass communication (comunicarea în masă sau comunicarea publică)
și mass-media (mijloacele de comunicare în masă). Mass-media este o parte a
comunicării publice, alături de publicitate și PR (relații publice)
• Mass-media este o formă de comunicare publică mediată, şi anume de instituţiile
de media, care sunt structuri complexe, prin intermediul cărora se transmit mesaje
în spaţiul public.
• Actul de mediere constă în fixarea informaţilor pe un suport tehnologic, care este
din ce în ce mai sofisticat. Instituţiile de presă sunt constituite în funcţie de aceste
suporturi tehnologice: media scrisă, audio, audiovizuală, online.
Mass-media – dimensiune a spațiului
public
Mass-media a apărut ca o dimensiune a spațiului public și a ajuns să se
identifice cu acesta.
• Spaţiul public (sfera publică) este un concept lansat şi teoretizat de
filosoful şi sociologul german Jurgen Habermas. Este spaţiul
informării şi al dezbaterii unor probleme de interes public, cu scopul
soluţionării lor în favoarea interesului general.
• Spaţiul public se situează între spaţiul privat (familie, activităţi
referitoare la interese personale) şi spaţiul etatizat ( în care se
exercită cele trei puteri în stat).
 Spațiul public – scurt istoric
• Primele forme de spaţiu public erau chiar spaţii la propriu, locuri publice
unde câteva persoane dezbăteau probleme de interes pentru comunitatea
respectivă. Agora (piaţa publică) în democraţiile Greciei antice.
• Mai târziu, după secolul al XVII-lea, în Europa: saloane, cafenele literare,
cluburi de discuţii, academii (forumuri ştiinţifice, literare, artistice).
• Încet dar sigur, presa a intervenit în spaţiul public începând cu secolul al XVII
şi s-a impus definitiv în secolul al XIX-lea, ca un nou mod de comunicare
publică, instituţionalizată şi cu mare adresabilitate.
• În secolul XX, acest tip de comunicare publică s-a impus tot mai mult, o dată
cu diversficarea suportului tehnologic prin care se realiza. Practic, mass-
media a ajuns să se identifice cu spaţiul public.
 Mass-media şi suportul tehnologic
Se consideră că suportul tehnologic are o influenţă tot mai mare asupra
consumatorului de mesaje media. Aşadar, nu doar conţinutul mesajelor
are un rol formativ asupra receptorului/publicului, ci şi mijlocul prin care
acestea sunt transmise.
Din punct de vedere al suportului tehnologic de transmitere a mesajului,
mass-media se asociază unor momente cruciale în evoluţia umanităţii:
• „Galaxia Gutenberg” (cultura tiparului),
• „Galaxia Marconi” (cultura electronică, comunicarea prin mijloace
audio și audio-video)
• Și, în plină afirmare, ceea ce s-ar putea numi „Galaxia cyber-spaţiului”.
Marshall McLuhan: a teoretizat rolul şi funcţia
mijloacelor de comunicare în masă în structurarea
civilizaţiei umane.
• „The medium is the massage”. Joc de cuvinte: mijlocul reprezintă
mesajul (The medium is the message”).
• Mijlocul prin care se transmite influenţează profund modul de
receptare a mesajului.
• Mijlocul are valoare de mesaj formativ. El nu este un canal neutru de
transmitere a unui anumit mesaj, ci are efecte psihologice, culturale şi
sociale.
• De aceea, este important nu numai ce anume transmitem, ci şi cu
ce/prin ce anume transmitem.
 Marshall Mc Luhan: „Galaxia
Gutenberg”

În 1962, profesorul canadian publica o carte care a declanşat

comentarii şi controverse, devenind o carte de referinţă: „Galaxia
Gutenberg”.
El analiza rolul civilizator al tiparului (1445), „care a făcut posibile texte
uniforme şi repetabile” şi a produs o lume caracterizată de o anumită
tipologie umană şi anumite valori sociale.
„Cuvântul tipărit a avut un rol hotărâtor în frânarea întoarcerii noastre
în Africa din noi.”
 „Sat global” și „tribalism”.
McLuhan a atras atenţia asupra influenţei covârşitoare pe care, „în
absenţa unui control raţional”, ar putea să o aibă comunicarea în
masă prin mijloace electronice, în special televiziunea.
„Noua interdependenţă electronică recreează lumea după chipul
unui sat global.”
„Dacă acceptăm să fim modelaţi pasiv de mijloacele noastre de
comunicare, riscăm să ne găsim dintr-o dată prinşi într-un nou
tribalism (Tribalismul presupune o cultură a oralităţii, care a fost
înlocuită de cultura, superioară, a tiparului, bazată pe vizual. n.n.).”
 Marshall Mc Luhan
„Este necesar de aceea un control raţional al mijloacelor (de
comunicare în masă, n.n.) şi o alegere conştientă a modelului de lume
în care dorim să trăim, alegere care, cu siguranţă, va conserva
numeroase din valorile înrădăcinate în cultura tiparului.”
„Deocamdată însă, sub impactul brutal cu era electronică, a cărei
instaurare este infinit mai rapidă decât a fost cea a tiparului, totul se
schimbă: individul, familia, mediul, educaţia, ocupaţiile, relaţiile dintre
oameni. Iar aceste mutaţii nu se produc fără serioase perturbaţii în
sistemul nostru de înţelegere şi adaptare la lume.”
 Presa şi industria tiparului,
de-a lungul secolelor

Presa scrisă este strâns legată de ceea ce numim astăzi logistică: generalizarea folosirii
hârtiei, tiparul şi organizarea primelor tipografii, dezvoltarea sistemelor poştale.
• Umanismul, Renaşterea, Reforma au făcut posibile tiparul (sec. XV, 1445) şi
publicaţiile tipărite (sec. XVI, XVII). Începând cu sec. XVII, ele au avut o anumită
ritmicitate a apariției.
• Iluminismul şi dezvoltarea ştiinţei şi tehnologiei, plus reformele politice din sec.
XVIII, au contribuit fundamental la apariţia presei cotidiene, care va evolua
spectaculos în sec. XIX.
• Secolul al XIX-lea este secolul avântului revoluției industriale, al inovațiilor
tehnologice fără precedent. Informația circula mult mai repede, presa câștiga teren,
tirajele creșteau, publicațiile se diversificau și dobândeau credibilitate. Jurnalismul
devenea o activitate respectabilă și se configura ca o mare afacere.
 Secolele XV – XVI – XVII, în lume
Sec.XV
• Forme incipiente de presă: „efemeride”, foi volante.
Sec. XVI
• Cea dintâi publicaţie purtând numele de ziar (zeitung) apare în Germania,
începând cu 1502. Este o gazetă oficială, tipărită de statul bavarez.
Sec. XVII
• În Europa Occidentală (Germania, Anglia, Franța) apar publicaţii periodice.
Informaţia este tipărită cu o anumită ritmicitate/periodicitate. Procesul este
legat de revoluţia industrială şi de cristalizarea istorică a burgheziei. Este
perioada constituirii spaţiului public, conform lui Habermas.
 Secolul XVII – primele publicații
periodice
• Începând din 1600, s-au răspândit în oraşele europene buletine şi foi periodice de ştiri, care
apăreau cu o anumită regularitate. Ele au constituit o formă incipientă de industrie jurnalistică,
bazată pe înţelegerea necesităţii de a se asigura o anumită ritmicitate a apariţiei.
• În continuare, se punea accentul pe actual şi pe efemer, pe informaţii comerciale. Elementul
politic era privilegiat, dar ofereau şi divertisment (epigrame, poezii).
• În Marea Britanie: English Mercury (1588). În 1622, a fost publicat primul buletin de ştiri datat
şi redactat în ordinea zilelor săptămânii.
• În Franţa, 1631, apare La Gazette, fondată de medicul Theophrast Renaudot.
• La 1660, în Germania, la Leipzig: prima publicaţie cu apariţie cotidiană, Leipziger Zeitung
(Gazeta din Leipzig)
• În a doua parte a sec. al XVII, termenul de ziar a fost utilizat cu sensul actual, de formă specifică
de cultură tipărită, cu apariţie cotidiană, bazată pe informaţii de actualitate, opinii politice,
comentarii sociale.
 Cenzura – un efect advers
• Implicații: apariția cenzurii. Periodicele includeau şi elemente de
satiră la adresa unor politicieni sau a altor persoane publice. Reacţiile
politicienilor nu au întârziat să apară.
• În Anglia, de exemplu, s-a dat o „lege a licenţelor”, prin care era
introdusă cenzura: orice publicaţie trebuia aprobată înainte de fi
tipărită.
• Spre sfârşitul secolului (1694), legea a fost abrogată. Controlul direct a
dispărut, dar au apărut diferite forme de „sponsorizare” a anumitor
publicaţii, în schimbul accesului preferenţial al sponsorului în buletine
de ştiri.
 Publicitatea în presă – mijlocul sec. XVII
• La mijlocul secolului al XVII-lea au apărut primele încercări sistematice
de a de a introduce reclame (publicitate) în periodice.
• La început, tipografii foloseau spaţiul rămas neocupat pentru a insera
anunţuri privind tipărituri (cărţi) pe care le realizau tot ei.
• În scurt timp, această tehnică s-a transformat într-o practică eficientă,
editorii căutând publicitate externă pentru a-şi rotunji veniturile.
• Îmbinarea dintre jurnalism şi publicitate va deveni, începând cu
secolul XVIII, o caracteristică a presei tipărite.
 Secolul al XVIII-lea

• Este „Secolul Luminilor” și ziarul începe să devină indispensabil, face

parte din tabieturile elitelor europene.
• Nu întâmplător, la 1787, liberalul Edmund Burke proclama presa a
patra putere în stat (după cele trei descrise de Montesquieu:
legislativă, executivă şi juridică).
• Caracteristici mediatice esenţiale:
periodicitate
actualitate şi diversitate a conţinutului
accesibilitate publică.
 Secolul XVIII – Anglia
Spaţiul englez a fost unul dintre cele mai importante pentru presa mondială.
• Se apreciază că primul cotidian veritabil a fost „Daily Courant” (1702),
apărut la Londra. Publica informaţii serioase şi era distribuit cu
promptitudine de serviciile poştale.
• La Londra, în 1785, apare precursorul cunoscutului „The Times”, intitulat
astfel din 1788. A fost fondat de publicistul John Walter. Rămâne cel mai
vechi dintre ziarele care se tipăresc şi astăzi. A jucat un rol determinant în
istoria jurnalismului universal, promovând noi tehnici de imprimare, precum
şi profesionalismul jurnalistic în privinţa conţinutului.
• La sfârşitul sec. al XVIII-lea, la Londra apăreau 3 cotidiene, între care
prestigiosul The Times.
 Sec. XVIII: Franța, Italia, America
• În 1777, în Franţa, este editat primul cotidian autentic: Le journal de Paris.
După revoluţia franceză (1789): 350 de publicaţii numai la Paris!
• La începutul sec. al XVIII-lea apar revistele de cultură. La început erau editate
trimestrial, apoi lunar şi săptămânal. Ele se adresau unui public tot mai larg.
• La sf. sec. XVIII, în Italia, se dezvoltă presa pentru femei: 1791, prima revistă
destinată femeilor.
• În America de Nord, „Declaraţia de Independenţă”, 1776, va da impuls presei
americane, care însă se va dezvolta în sec. XIX, după 1830.
• După revoluţia franceză (1789) şi războiul de independenţă din Statele Unite
(1776), ziarele câştigă teren și dobândesc o anumită respectabilitate. În acelaşi
timp, publicul se radicalizează şi devine tot mai politizat.
 Secolul XIX - revoluţia industrială

• Tehnica tipografică: maşini acţionate cu forţa aburului. „The Times”, la 1814:

se tipărea în 1.300 de exemplare pe oră.
• Se inventează rotativa, 1870, SUA („New York Times”), Anglia, Franţa. 1.800
de exemplare pe oră.
• Îmbunătăţirea cernelii tipografice a dus la tipărirea rapidă a ziarelor.
• Obţinerea hârtiei din fibre lemnoase, mult mai ieftină.
• Generalizarea litografiei în reproducerea ilustraţiilor.
• Difuzarea: transportul pe calea ferată, progresele poştei.
• Inventarea telegrafului electric în SUA (Morse). Inventarea telefonului. Au
favorizat circulația mai rapidă a informației.
 TEMĂ Seminar 1
Impactul mass-media. Marshall McLuhan: de la
„Galaxia Gutenberg” la mediul invizibil.
 
Selectați trei idei din lucrările lui Marshall McLuhan și
arătați în ce măsură acestea sunt confirmate de
evoluțiile actuale ale mass-media.