Curs nr.

1
PNEUMOLOGIE SI
NURSING SPECIFIC 

Prof. Marinica ENACHE

Şcoala Postliceală Sanitară Gr. Ghica vodă Iaşi
 Structura aparatului respirator.
Totalitatea organelor care contribuie la realizarea schimburilor
gazoase,dintre aerul atmosferic si organism,constituie aparatul respirator.
Aparatul respirator este format din :
1.Caile respiratorii extrapulmonare
-cavitatea nazala
-faringele
-laringele
-trahee
-bronhii
2.Plamanii:rol principal in respiratie
continuti in cutia toracica
* Cavitatea nazală- poarta de intrare a aerului, căptuşită de o
muocasă ce secretă mucus pentru a reţine impurităţile
* Faringele separa cale respiratorie de cea digestivă.
* Laringele conduce aerul la plamâni, cuprinde mărul lui Adam.
La deschiderea laringelui găsim glota, iar închiderea lui se
realizează cu un căpăcel- epiglota.
* Traheea se bifurcă → 2 bronhii stângă şi dreaptă

Căi respiratorii
extrapulmonare
*Bronhia principală:
- La dreapta :- 3 bronhii lobare (superioară, mijlocie, inferioară)
- La stânga :- 2 bronhii lobare(superioară și inferioară)
*Bronhiile lobare se divid în: bronhii segmentare (10 segmente
dreptul,9 segmente stângul)  Bronhii interlobulare din care se
formează :bronhiolele terminale cu :
 bronhiolele respiratorii continuate cu :
 canalele alveolare ,cu peretii dilatati sub forma de saci
alveolari deschise în alveole pulmonare
Arborele
bronşic
B.Plamanul acoperit de pleură, este constituit din urmatoarele unitati
anatomice si functionale :- lobi,segmente,lobuli si acini pulmonari.
a.Lobii - sunt unitati morfologice mari,delimitate prin scizuri
;-independenti structural,functional,patologic ;
b.Segmente delimitate imperfect de septuri conjunctive ;
c.Lobulul - ramificatii ale bronhioleleor ; forma piramidala cu baza catre
suprafata externa a plamanului, constituit din ramificatii ale bronhiolelor si
vase de sange,inconjurate de tesut conjunctiv.
d.Acinii pulmonari formati din :bronhiola respiratorie,canale
alveolare,alveole pulmonare ;
Acinul pulmonar constituie unitatea structurala si functionala a
lobulului pulmonar
*Capacitatea plămânului: volumul de aer pe care îl conţine este
de  4500-5000 cm3.
 Alveolele pulmonare - suprafata de schimb a plămânului.
-peretele alveolar format dintr-un epiteliu alveolar, unistratificat
asezat pe o membrana bazala si tesut conjunctiv bogat in fibre
elastice. Epiteliul alveolar si membrana bazala a alveolei,
impreuna cu membrana bazala a capilarului si endoteliul capilar,
constituie membrana alveolo-capilara, prin care se face schimbul de
gaze.
Suprafata epiteliului alveolar este acoperita cu o lama fina de
lichid – surfactant. Distrugerea peretilor alveolari determina
emfizemul.

Vascularizatia dubla
1.functionala- mica circulatie-asigura schimburile gazoase
2.nutritiva- marea circulatie,asigurata de arterele si venele bronsice
- Foiţă seroasă ce înveleşte plămânii
- Uşurează mişcările plamânilor prin alunecare
Pleura:
1.viscerala, acopera plamanii patrunzand si in scizuri,
2.parietela, captuseste peretii cutiei toracice.
Între foiţele pleurale exista o cavitate închisă - cavitatea pleurală,
în mod normal este virtuală ce contine o cantitate infima de lichid,
care favorizeaza alunecarea.
În conditiile patologice, cavitatea pleurala poate deveni reala,
putând fi umpluta cu:
- puroi (pleurezie);
- sange (hemotorax);
- aer (pneumotorax).
Cand cantitatea de lichid sau aer este mare, plamanul respectiv apare
turtit spre hil (colabat) şi funcţia respiratorie este nula.
Pleura
 Respiratia reprezinta un proces vital in care are loc aportul de O 2 la tesuturi si
eliminarea CO2 ca rezultat al metabolismului.
Schimburile gazoase la nivelul plamanului se realizeaza datorita succesiunii ritmice a doua
procese: inspiratia si expiratia.
1. Inspiratia - proces activ, realizat prin efort muscular, când aerul patrunde în plămâni
încărcat cu O2.
Principalii muschi inspiratori sunt:
- muschii intercostali;
- muschii supracostali;
- diafragma.
 actiunea muschilor  cusca toracica  mareste volumul scaderea presiunii
aerului in plamani, fata de cea atmosferica.
2. Expiratia reprezinta un proces pasiv, prin care se elimina aerul din plamani, incarcat
cu CO2. In timpul expiratiei, cutia toracica revine pasiv la dimensiunile avute anterior.
Tipuri de respiratie:
 Tip costal superior – intalnit la femeie, cand cutia toracica se dilata antero-posterior;
 Tip costal inferior – intalnit la barbat, cand cutia toracica se dilata transversal;
 Tip abdominal – intalnit la copii si batrani, cand dilatarea este mai mult verticala .

Noţiuni de fiziologie
 Volumele respiratorii. In timpul celor doua miscari in plamani sunt
vehiculate o serie de volume respiratorii:
- la o inspiratie normala este introdus un volum de 500 cm3 de aer
(volum inspirator curent) – V.I.C.;
- la o inspiratie fortata sunt introdusi inca 1500 cm3 de aer (volum
inspirator de rezerva) – V.I.R.;
- la o expiratie fortata este expulzat 1500 cm3 de aer (volum
expirator de rezerva) – V.E.R.;
- capacitatea vitala - C.V/CP reprezintă volumul maxim de aer care
poate fi eliminat din plamâni printr-o expiratie maximă după o
inspiraţie maximă şi reprezintă suma a trei volume - 3500 cm3 de aer,
masurata cu un aparat numit spirometru.
C.P. este o cifra aproximativa si difera de la un individ la altul, fiind
influentata de efortul fizic.

Noţiuni de fiziologie
 -bronsite,
-pneumonii,
Principalele - BPOC,
afectiuni -astm bronsic,
respiratorii -TBC,
-pneumotorax,
-cancer pulmonar
NURSING ÎN AFECŢIUNI
RESPIRATORII
 MANIFESTĂRI DE DEPENDENŢĂ
Semiologie în pneumologie
• Studiul semnelor clinice
• Trei categorii de semne clinice(manifestări de
urgenţă)
- semne generale: febră, astenie, oboseală
- semne funcţionale: relevate de pacient la
interogatoriu- dispnee
- semne fizice: descoperite la inspecţia pacientului
– deformarea toracelui
Asistentul trebuie să fie capabil să observe aceste
semne şi să aprecieze caracterul lor de urgenţă
MANIFESTĂRI DE DEPENDENŢĂ
ÎN AFECŢIUNI ALE SISTEMULUI
RESPIRATOR
• Tusea
• Expectoraţia
• Hemoptizia
• Dispneea
• Cianoza
• Durerea toracică(junghiul)
 - alterarea vocii,
- alterarea schimburilor
respiratorii  dispnee,
- obstructia cailor aeriene,
- comunicare ineficace,
Probleme - durere,
de - alterarea echilibrului
dependenta termic hipertermie,
- alterarea apetitului
- alterarea somnului
- vulnerabilitate,
- risc de accidente,
- risc de complicatii
- risc de infectii
 TUSEA
Este un act reflex sau voluntar determinat de
factori iritanţi, excitanţi fizici, chimici, inflamatori
ce ajung pe mucoasa tractului respirator, având
ca rezultat eliminarea violentă şi sonoră a
secreţiilor patologice sau a corpilor străini din
căile respiratorii şi permeabilizarea acestora, are
rolul de curăţare a mucoasei
• este controlată de centrul
respirator;.
După caracter tusea poate fi:
• neproductivă (uscată) în infecţii ale căilor
respiratorii superioare, în pleurită şi în primele
faze ale tuberculozei pulmonare;
• productivă (umedă) cu expectoraţie în
infecţii ale căilor respiratorii inferioare (bronşite
acute şi cronice, în pneumonii, supuraţii
pulmonare);apare la schimbarea poziţiei corpului
• tuse surda
• lătrătoare – consecinta unor compresiuni
traheobronsice determinate de adenopatii
• tuse bitonală – in cazul paraliziei corzilor
vocale
• tuse convulsivă
• tuse iritativă – la fumători sau în
complicatiile cardiovasculare
Tusea
• tuse cavernoasă – în cavernele
tuberculoase
• diferă ca frecvenţă şi mod de apariţie
(matinală, vesperală, în anumite poziţii);
• poate duce la epuizarea bolnavului şi la
perturbarea somnului;
• în accese violente poate fi însoţită de
vărsături (tuse emetizantă);
• în unele situaţii e necesară provocarea
tusei pentru facilitarea eliminării
secreţiilor.

Tusea
 Intervenţii nursing
Tusea uscată trebuie combătută prin educaţie
privind evitarea
- fumatului,
- a deschiderii gurii în inspir,
- a aerului uscat sau prea cald.
• În caz de tuse productivă asistenta încurajează
tusea şi colectarea sputei pentru a se putea
aprecia aspectul, cantitatea şi pentru a se
recolta probe de laborator.
 Hemoptizia
- dominantă în unele afectiuni respiratorii,
reprezentând eliminarea de sânge roşu, aerat,
proaspat, provenit din căile aeriene, în urma unui
efort de tuse prin expectoraţie .
- este o urgenţă ce impune un diagnostic etiologic
- Cauzele sunt reprezentate de:
* Cancer bronhopulmonar
* Pneumonii bacteriene( cu staphilococus aureus şi
pseudomonas aeruginosa sau virale)
* TBC pulmonară
* Bronşiectazii suprainfectate
* Micoze pulmonare(cu aspergillus spp)
* Hipertensiune venoasă pulmonară( stenoză mitrală,
TEP)
- sângele este roşu, aerat, puţin coagulabil(rămîne lichid), cu pH
alcalin
- se poate repeta, frecvenţă variabilă şi uneori de mai multe ori/zi
- spre sfârşit cantitatea şi frecvenţa diminuă, iar sângele devine
negricios, reprezentând reziduul bronşic
Volumul poate fi :
- Masiv > 250-500 ml/ zi  se descrie hemoptizia fudroaianta(fr.
Foudre= fulger) sau cataclismică de volum mare(>500 ml),
produsă rapid care prin inundaţie bronşică şi şoc hemoragic duce
la exitus
- non-masiv < 200ml/ zi : medie= 150-250 ml; mica= 50-150 ml;
minima=ml formă particulară este sputa hemoptoică
(sangvinolentă, hemoptizia minimă) caracterizată prin prezenţa
de striuri sangvine în materialul expectorat

Hemoptizia
*Este un semn clinic  apariţia anxietăţii la pacient, la
anturaj şi medic – supraevaluarea volumului
*Este necesar cuantificarea corectă a acesteia şi se
impune colectarea sputei într-un recipient gradat
Semne premonitorii:
- Senzaţie de căldură
- Cefalee
- Ameţeli
- Dispnee
- Senzaţie de tensiune toracică însoțită de teamă
- Senzaţie de iritaţie(gâdilitură) laringiană
- Gust usor metalic, sărat

Hemoptizia
*Paloare, transpiraţii reci, dispneea cu tahipnee, tahicardie, anxietatea,
lipotimie, hipotensiune, febra/subfebrilitatea sugerează etiologie
infecţioasă, cancer bronhopulmonar, TEP
*Durerea toracică unilaterală însoţeşte hemoptizia din TEP şi uneori
cancer bronhopulmonar
*Asocierea, la femei, cu menstra, reprezintă hemoptizia catamenială
(gr,katamenios=lunar) sau vicariantă(lat., cicarius= substitut, înlocuitor),
semn al endometriozei pulmonare.
*Trebuie diferenţiată de
- epistaxis posterior
- Stomato-gingivoragii
- Pseudo-hemoptizia – sângele provine de la nivelul căilor respiratorii
supra-glotice(nu este tuse)
- Hematemeză- eliminare fără tuse, prin vărsătură, sângele este neaerat,
negru(în zaţ de cafea), cu ph acid, amestecat cu mucus filat, alimente şi
coagulează rapid
- Hemoptizia factitia- simulată – leziuni ale limbii, mucoasei jugale
Semne şi simptome asociate
Hemoptizia - conduita terapeutica imediata

Gesturi utile imediate - URGENŢĂ !!!!!

- Pacientul cu hemoptizie confirmată se internează obligatoriu
în spital!
- aprecierea corecta a cantitatii de sânge
- semne clinice de detresa respiratorie - care sugereaza
gravitatea-insuficienta respiratorie acuta.
- cercetarea semnelor clinice de anemie acuta (paloare, hTA,
puls slab, filiform)
- semne de soc hemodinamic - in Hemoptizii masive.
- inventarierea cauzelor- ORL, hematologice,digestive
cardiovasculare, respiratorii
- endoscopia bronsică.
Conduita imediata
 repaus absolut la pat, in pozitie semi-sezanda, daca este posibil pe
partea leziunii;
 repaus vocal absolut.
 in primele ore sau zile, alimentatie formata exclusiv din lichide reci
(compot, sirop, limonada, lapte);
 punga cu gheata pe hemitoracele presupus bolnav sau pe stern.
calmarea bolnavului si pe cei din anturajul acestuia,
 manevrarea bolnavului cu blandete;
 sa-i asigure izolarea, semiobscuritatea, aerisirea, temperatura
moderata (16°);
 sa recomande bolnavului sa nu tuseasca, sa inspire lent si profund; sa-
i curete gura de cheaguri.
– cantitate, aspect- reprezinta ceea ce se elimina din teritoriul
alveolo-bronho-traheal prin actul tusei.
Rezultatul expectoratiei este „sputa”.
Sputa contine secretia diferitelor glande seroase si mucoase
exudat inflamator, transudat din capilarele pulmonare si
alveolare sange, eventual corpi straini
- prezinta caracteristici diferite,
- ofera informatii referitoare la diagnostic si etiologie.
- reprezinta un produs patologic periculos pentru propagarea
infectiei

Expectoraţia
Sputa poate fi:
• galben verzuie în infecţii ale căilor
respiratorii inferioare;
• ruginie în pneumonie;
• mucoasă, vâscoasă şi aderentă în astm
bronşic;
• roşie gelatinoasă în cancer bronhopulmonar;
• hemoptoică în dilataţii bronşice şi în
tuberculoza pulmonară;
• sputa cremoasă apare în colecţii purulente:
abces pulmonar, chist hidatic suprainfectat,
tuberculoză pulmonară cavitară.
 Intervenţii nursing
• Asistenta trebuie să asigure condiţii de
colectare a sputei şi de igienă (spălare,
dezinfecţie), să noteze caracteristicile
sputei, să anunţe modificările
semnificative ale cantităţii sau aspectului.
- definita ca respiratie dificila ( cu efort); respiratie constientizata
ca anormala, determinând o situatie de disconfort. In caz de
dispnee apar modificari de frecventa, amplitudine si regularitate
ce se coreleaza cu travaliu ventilator crescut.
- este consecinta scăderii aportului de oxigen si cresterii CO 2,
comprimarii organelor mediastinale si obstructiei cailor
respiratorii.
- Frecvent sugereaza o afectiune respiratorie.
- Poate fi insotita de tiraj, cornaj, wheezing,batai ale aripilor
nazale, turgescenta jugularelor.
- Determina anxietatea pacientului, intoleranta la efort,
ortopnee.

Dispneea
 Clasificare

În funcţie de timpul respirator afectat dispneea poate fi:

• inspiratorie în edem al glotei sau corp străin laringian;
• expiratone în astm bronşic sau emfizem şi
• mixtă în pneumonii sau pleurezii masive.
În funcţie de ritmul respirator dispneea poate fi:
• tahipneică;
• bradipneică.
În funcţie de circumstanţele de apariţie deosebim:
• dispneea permanentă (în pneumotorax, insuficienţa
cardiacă);
• dispneea de efort (pneumonii, insuficienţă cardiacă);
• ortopnee (nu poate sta în decubit);
• dispneea paroxistică (astm bronşic în criză, edem
pulmonar).
Caracteristici ale dispneei :
- se realizeaza un efort inspirator mare, ceea ce duce la cresterea
duratei inspirului, avand 2 consecinte :
- zgomot prelungit al inspirului, care se numeste cornaj
sau stridor daca este la nivelul laringelui
- deprimare a structurilor suprasternale, intercostale, si zonei
substernale, care se explica prin discrepanta dintre forta
aplicata pentru intrarea aerului, si posibilitatile de dilatare
a plamanului in conditiile afluxului de aer (tiraj)
Legat de bronhiile principale, in inspir apare un "wheezing"
(suierat) datorita obstructiei lor.
Aceasta dispnee are frecventa joasa (10-12 / minut) si se numeste
bradipnee inspiratorie cu cornaj si tiraj
 Intervenţii nursing
• aprecierea caracteristicilor dispneei şi
a semnelor ce o însoţesc - tiraj, cornaj,
turgescenţa jugularelor, wheezing,
bătăi ale aripioarelor nazale (în special
la copii), anxietate, intoleranţă la
efort, ortopnee;
• asigurarea poziţiei care să faciliteze
ventilaţia pulmonară (semişezând,
şezând);
• combaterea anxietăţii prin liniştirea
pacientului;
• administrarea medicaţiei recomandată
de medic.
- difera ca localizare, intensitate si mod de aparitie, in functie
de: regiunea afectata (schelet toracic, pleura, parenchim
pulmonar); intinderea leziunilor
- nu exprima intotdeauna o afectiune la nivelul aparatului
respirator
- creaza disconfort, perturba somnul pacientului, limiteaza
miscarile
- poate apare sub formă de junghi în pneumonie şi pleurezie,
durere atroce în pneumotoraxul spontan şi embolia
pulmonară, dureri amplificate de mişcările respiratorii în
fractura costală (şi alte leziuni traumatice).

Durerea toracică
 Intervenţii nursing:

• observarea caracteristicilor durerii

(localizare, intensitate, iradiere, mod de
apariţie, factori agravanţi, factori
declanşatori);
• poziţie antalgică a pacientului;
• administrarea medicamentelor prescrise
de medic;
• evaluarea eficienţei tratamentului.
- coloraţie albăstrui-violacee a tegumentelor şi mucoaselor
ce traduce o desaturare în oxigen a sângelui capilar, mai
accentuată la extremităţi şi perioral.
• Se datorează unui nivel crescut de hemoglobina
nesaturată. Este semn de hipoxie (oxigenare insuficientă).
• Hipoxia apare în boli pulmonare în care există o reducere
importantă a ventilaţiei sau a schimbului de gaze la nivel
alveolo-capilar şi în boli cardiace (amestec de sânge
arterio-venos în malformaţii ale cordului, insuficienţa
cardiacă).
• Cianoza se evaluează prin observarea culorii buzelor,
lobilor urechii, mucoasa bucală şi patul unghial.
- Este însoţită de tahicardie, confuzie, transpiraţii abundente,
cefalee, agitaţie,acidoză

Cianoza
 Intervenţii nursing

• identificarea cauzei cianozei şi stabilirea

priorităţii intervenţiilor în funcţie de
cauză;
• oxigenoterapia;
• permeabilizarea căilor respiratorii;
• supravegherea funcţiilor vitale.
 1. INVESTIGAREA IMAGISTICĂ A APARATULUI
RESPIRATOR:
- Radiografia toracică / Radioscopiile toracice
- Explorări radiologice cu substanţe de contrast: bronhografii
(contrast radioopac iodat: lipiodol), fistulografii;
- Explorarea CT toracică
- RMN
- Explorare (cu izotopi radioactivi) scintigrafică: scintigrafie
pulmonară de perfuzie; scintigrafie pulmonară de ventilaţie

Investigaţii specifice
aparatului respirator
1. EXPLORAREA FUNCŢIONALĂ RESPIRATORIE
- Spirometrie
- Spirografie
- Analiza gazelor
- Teste farmacodinamice: test bronhoconstrictor, test bronhodilatator
Tehnicile spirografice:
Scop: Determinarea funcţiei ventilatorii pulmonare.
Utile în diagnosticul tipului de tulburare ventilatorie:
- Obstructiva;
- Restrictivă;
- Mixtă;
* Utile în diagnosticul caracterului reversibil/ireversibil
terapeutic al tulburării ventilatorii;
*Utile în evaluarea progresivitătii bolilor cronice respiratorii
Investigaţii specifice
aparatului respirator
3. EXAMINARI DE LABORATOR
 Examenul sputei si al aspiraţiei bronsice:
- Examen citologic: celularitate suspectă; eozinofile
- Examen bacteriologic : direct (coloraţie Gram şi Ziehl-Nilsen) ; culturi
( floră banală, bacil Koch)
 Examenul lichidului pleural- exudat sau transudat
 Examene de sânge(VSH, HLG, proteina C reactiva,Fibrinogrn etc.)
 Examen de urină
4.TESTE CUTANATE
- Intradermoreactia la tuberculina
5. EXAMINARI ENDOSCOPICE
- Fibrobronhoscopia  
Investigaţii specifice
aparatului respirator
1.Culegere de date prin:
- interviu,
- observatie clinica,
- cercetare documente medicale,
- discutii cu echipa de ingrijire si apartinatorii.
2. Analiza si sinteza informatiilor:
- Manifestari de independenta/dependenta
- Surse de dificultate
3. Probleme de dependenta  formularea diagnosticului de ingrijire
4. Elaborarea planului de ingrijire
- Stabilirea obiectivelor si prioritatilor de ingrijire
- Interventii: delegate si autonome
5. Evaluarea
Vă mulțumesc!