Sunteți pe pagina 1din 16

George Bacovia

“Arta lui constă… în expurgarea oricărei găteli, a oricărui


confort sau cursivităţi stilistice…Iar inventivitatea lui…
a constat în ambiţia recreării limbajului nud,
depersonalizat, aproape mineral…El este poetul
negaţiilor de felurite nuanţe, autorul în literatura
noastră al întâiului NU ideistic şi structural, opera sa
comportându-se ca un reproş inextingibil, adresat
lumii”(Ion Caraion, “Bacovia. Sfârşitul continuu”)
Note biografice-G. Bacovia
• Nascut-17 septembrie 1881
• Decedat-22 mai 1957
• Cel mai mare poet simbolist roman
• Influente:-C. Baudlaire
• -E. Alan
• -P. Verlaine
Simbolismul> curent literar apărut în Franţa
Estetica simbolismului> caracteristici:
 - utilizarea simbolurilor cu o bogată funcţie sugestivă
 - cultivarea sugestiei
- stări sufleteşti vagi, fluide, confuze (melancolie, plictiseală, spaimă, disperare)
 - relevarea corespondenţelor tainice dintre obiecte, oameni, natură, sentimente
 - cultivarea elementului muzical, a sonorităţilor verbale, a repetiţiei
- existenţa sinesteziei (perceperea simultană a unui ansamblu de senzaţii)
Poezia simbolistă> accent pe stările indefinite, neclare
> valorifică conceptele de reverie şi nostalgie
> preferinţe pentru culori, pietre preţioase
> conceptul de corespondenţă (transfer de sens)
> sugestia şi simbolul
Farmecul poeziei simboliste constă în a sugera> o idee
> un sentiment
Teme şi motive predilecte> iubirea
> golul, singurătatea
> tristeţea, plictisul, viaţa târgurilor
> sentimentul morţii

Muzicalitate aparte> repetarea unor cuvinte, a unor vocale


Preferinţă> versul alb.

Picturi realizate
de Gustave Moreau
NEGRU> culoare contrară
> determină pasivitate totală
>reprezintă nepătrunsul şi răul
ă d e jdii >culoare a eului primordial
a de zn >virginitate primordială
l e
oar tumnal
c u i lă
BE N> c ti s au d ia b >semn al morţii
GAL > pli eţe ireme u .
t li
> tris are de do tului
o e roză
> cul are a secr de n
e v
o
> cul > st are
ST RU
p ăsare AL BA
> t r ist e ţe , a
ţei e fe me r e
GRI
u ş i u l e xisten
> cen
ROŞ
U>
sâng
VIOLET> violenţă e , vi
aţă
> fast
>
artificialitate
>monotonie
Motive simboliste> plumbul (sugerând cenuşiul
existenţial, apăsarea, căderea în moarte)
> oraşul de provincie (spaţiu
dezolant, cu ploi putrede de toamnă şi copii bolnavi)
> ploaia depresivă, solitudinea,
golul
>agonia, somnul
„Plumb“> ars poetica
> sinteză a întregii lirici bacoviene

Catrenele> reunesc motive şi stări sufleteşti specifice:


* moartea, prăbuşirea, frigul, somnul,
pustiul
* singurătatea, apăsarea

„Plumb“> deschidere spre modern ( în sensul relevării


unor nelinişti, frământări şi angoase care premerg
existenţialismului)
.
Sursa de inspiraţie> o vizită făcută la cavoul Sturzeştilor
(din cimitirul băcăoan).
Plumb
Plumb
de George Bacovia
Dormeau adânc sicriele de plumb,
Şi flori de plumb şi funerar vestmânt
Stam singur în cavou... şi era vânt...
Şi scârţâiau coroanele de plumb.

Dormea întors amorul meu de plumb,


Pe flori de plumb, şi-am început să-l
strig-
Stam singur lângă mort... şi era frig...
Şi-i atârnau aripele de plumb.
“Stam singur lângă mort...
Continuitate:
Şi era frig...
Şi-i atârnau aripele de plumb”

Cuvânt cheie folosit “ sicriele de plumb”,” flori de


Plumb> obsesiv: plumb”, “coroane de plumb”,
element “amor de plumb”
chimic “Şi-i atârnau aripele de plumb...”
metalic, Neputinţă:
moale şi Pustietate: “Stam singur în cavou…”
greu, de Izolare: “Stam singur lângă mort…”
culoare
cenuşie
Lacustră
De-atîtea nopţi aud plouând,
Aud materia plângând...
Sunt singur, şi mă duce un
gând
Spre locuinţele lacustre.

Şi parcă dorm pe scânduri


ude,
În spate mă izbeşte-un val
Tresar prin somn, şi mi se
pare
Că n-am tras podul de la
mal.

Un gol istoric se întinde,


Pe-acelaşi vremuri mă
găsesc...
Şi simt cum de atâta ploaie
Piloţii grei se prăbuşesc.

De-atâtea nopţi aud


plouând,
Tot tresărind, tot
aşteptând...
Sunt singur, şi mă duce-un
gând
Spre locuinţele lacustre.
“Şi parcă dorm pe scânduri ude,
În spate mă izbeşte-un val
Tresar prin somn, şi mi se pare
Că n-am tras podul de la mal.”
„Lacustră“ concentrează> motive specifice poetului:
ploaia, noaptea, singurătatea, somnul, coşmarul, golul,
prăbuşirea
> stări sufleteşti ale eului liric:
nevroză, plictis, angoasă, spaimă

Sentimentul predominant> teroarea de umed

„lacustră“= locuinţa construită pe apă, de către omul preistoric


“Lacustră" antrenează şi sugestia a două goluri:
* unul acvatic
* altul temporal > ambele generatoare de spaimă

Motivul acestei stări> ploaia nocturnă angoasantă, interminabilă

> >
sugerează: *putrezirea materiei
*descompunerea treptată
• plânsul cosmic>„Aud materia plângând"

• ploaia -devenită grea ca şi plumbul- trage în jos Universul

•patru strofe (perfect simetrice) structurate pe două planuri:


>planul exterior(cadrul material)
>planul interior (sufletul terorizat)
realitatea şi visul
 timpul actual şi timpul istoric
>personificarea „Aud materia plângând“
capătă rolul de marş funebru.
> teroarea de umed se concretizează în
frecvenţa termenilor din câmpul semantic
al apei: „lacustră", „plouând", „plângând",
„ude", „val", „podul", „mal", „ploaie"
Charles-Pierre Baudelaire - Un hoit
• Un hoit 
O, suflete-aminteste- i privelistea murdara 
Ce-atât de mult cândva ne-a umilit 
În diminea a-aceea cu molcom cer de vara
Un hoit scârbos pe un prundis zvârlit, 
• Îsi desfacea asemeni unei femei obscene 
Picioarele si, puhav de venin, 
Nepasator si cinic, îsi deschidea alene 
Rânjitul pântec de miasme plin. 

Putreziciunea asta se rasfata la soare 
Care-o cocea adânc si linistit 
Vrând parca sa întoarc Naturii creatoare 
Tot ce-adunase ea, dar însutit 
• Si cerul privea hoitul superb cum se desfata 
Îmbobocind asemeni unei flori ... 
Simtind ca te înabusi, ai sovait deoadata 
Din pricina puternicei duhori.
•  
Si cerul privea hoitul superb cum se desfata 
Îmbobocind asemeni unei flori ... 
Simtind ca te înabusi, ai sovait deoadata 
Din pricina puternicei duhori. 

Cu leganari de valuri si sfârâit de foale, 
Zvâcnind si opintindu-se din greu 
Parea ca trupul iar si, umflat de-un suflu moale, 
Traieste înmultindu-se mereu. 
Si-aceasta lume-ntr-una vuia cântând ciudat 
Ca vântul sau ca apa curg toare 
Sau un graunte care, necontenit miscat, 
Se-nvârte ritmic în vânturatoare. 
Aproape stearsa, forma acum nu mai era 
Decât un vis, o schi ce tânjeste 
Pe pânza si pe care artistul o reia 
Si doar din amintire o sfârseste.