Observaţii clinice şi diagnostic

în afecţiuni parazitare comune

la peştii de acvariu
Nr. Ordin Familie Nr.
Crt. Specia exemplare
1 Cyprinodontiformes Poecilidae Poecilia 45
reticulata-
Guppy
2 Cypriniformes Cyprinidae Carasus 15
auratus-
Carasul auriu
3 Cyprinodontiformes Poeciliidaet Poecillia 15
sphenops-
Molly
4 Characiformes Characidae Paracheirodon 30
innes-Neon

5 Cyprinodontiformes Poeciliidae Xiphophorus 30

heller-Xypho
6 Perciformes Cichlidae Pterophyllum 10
scalare-Scalar

7 Perciformes Osphronemidae Colisa lalia- 5

Gurami
8 Cyprinodontiformes Poeciliidae Platy- 20
Xiphophorus
maculatus
ELEMENTE DE EXAMEN CLINIC

 Examenul clinic presupune urmărirea modificărilor generale ale corpului sau locale
(cap, trunchi, înotătoare), precum și prezența mucusului sau a paraziților macroscopici
pe piele și branhii.
 deformarea osaturii ( cap/șira spinării)
 lipsa apetitului
 apariția de puncte hemoragice, lipsa solzilor, schimbare culorii tegumentului
 apariția de chiti, noduli
 desprinderea epidermei sub formă de lambouri, zdrentuirea și deșirarea înotătoarelor
 apariția tulburărilor locomotorii
 Denumirea bolii Agentul cauzal Localizare

Oodiniaza Oodinum - piele

- inotătoare
Tricodiniaza Trichodina demerquei - branhii
- piele
Ichtioftiriaza Icthyophtirius - branhii
multifilis - piele
Girodactiloza Gyrodactylus sp - piele
- inotătoare
Boala perlată Neodiplostonum perlatum - inotătoare
- cap
- branhii
- musculatură
- ficat
- rinichi
- vezica
Boala vârtejului Myxosoma cerebralis - tub digestiv
- sange
- cartilagii craniene
- coloană vertebrală

Chilondonelaza Chilodonella cyprini - branhii

- piele
Oodiniaza

 Este o algoză, provocată de speciile dinoflagelatelor din genul Oodinum. Agentul patogen este protozorul Oodinium
ocellatum , un parazit unicelular de 50 – 70 microni. Acest parazit atacă atât pielea, cât și lamelele branhiale ale
peștilor
La o examinare atentă a peștelui se pot observa mici pete, dar acestea sunt foarte vagi și arată ca niște granulații maronii.
Peștii încep să se frece de substrat și de obiecte decorative din acvariu în încercarea de a scăpa de parazit sau plutesc
aproape de suprafață, au înotătoarele strânse și își pierd apetitul. Numai într-un stadiu mai avansat putem vedea
simptomul principal cu care mulți sunt familiarizați, peștele arată că și cum ar fi fost “suflat” cu un praf auriu, iar într-
un stadiu și mai avansat peștii încep să prezinte răni sângerânde și țesut mort al pielii și branhiilor. Peștii
reacționează printr-o secreție mai abundentă de mucozități (și de la nivelul branhiilor).
Chistul este fixat pe lamelele branhiale printr-un peduncul protoplasmatic digitiform, care pătrunde în țesut.
Tricodiniaza

 Trichodina sp. face parte din familia Trichodinidae, care include genurile Paratrichodina, Trichodinella,
Tripartiella și Vauchomnia. Trichodina este un protozoar ciliat peritrihial, discoidal, cu formă asemănătoare
unui clopot turtit, cu diametrul cuprins între 25- 75 µm, care înoată liber. În citoplasmă se poate obseva un
macronucleu în formă de semilună, un micronucleu și mai multe vacuole digestive. Pe față ventrală posedă un inel
de cîrlige (croșete) cu care se fizeaza pe pielea peștilor. Ventral pe marginea clopotului se găsește o coroană de cili
cu ajutorul căreia parazitul se deplasează. Față ventrală a parazitului este concavă, la distanță de marginea
clopotului prezintă un inel de fixare format dintr-un număr variabil de denticule chitinoide. Diferitele genuri și specii
se deosebesc prin dimensiunile celulei, ale inelului de fixare, aspectul denticulelor și poziția micronucleului față de
macronucleu.
Tricodiniaza

 Prezența parazitului nu este vizibilă cu ochiul liber, fiind nevoie de o examinare microscopică a
unui raclat de piele. O prima leziune care se observă este o necroză a țesutului epitelial. În stadii mai avansate
apare un "voal" fin atât pe piele cât și pe branhii. Trichodina parazitează cu precădere peștii slăbiți. O infecție
severă este în general asociată cu apa de proastă calitate.
 La examinare se observă leziunile de la nivelul lamelelor branhiale constau în descuamarea epiteliului
respirator, hemoragii punctiforme, mucus abundent,necroze branhiale. La gazdele slăbite, se constată un
număr mare, ele aglomerându-se pe branhii și împiedicând respirația, provocând totodată hipertrofia
lamelelor branhiale.
Ihtioftiriaza (grișul)

 Agentul etiologic care provoacă îmbolnăvirea peștilor dulcicoli este protozoarul ciliat Ichthyophthirius
multifilis. Acest protozoar are o mărime de 0.1-1mm, este sferic și acoperit cu cili răspîndiți.
 În mediul acvatic parazitul se închistează și se lipește de anumite substraturi ( pietre, plante, cochilii de moluște,
elemente de decor, etc), unde în timp de 48 de ore și la o temperatură a apei de 14-15°C, conținutul chistului se divide
de 12 ori rezultând 1.500-2000 de ciliați ( teronti ) piriformi. Prin ruperea chistului ciliați devin liberi în apă, unde
înoată cu repeziciune căutându-și gazde, fixându-se de acestea, afectând epiteliul şi începând viață vegetativă .
 Cilii parazitului formează un chist cu un înveliș gros, care începe să se dividă, producînd sute, chiar mii de noi celule.
 S-a constatat că la temperaturi mai mari de 27°C multiplicarea nu se mai produce (în cazul Ichthyophthirius
multifiliis). Descendenții părăsesc chistul, devin liberi în apa și încep căutarea unei noi gazde. Aceștia au formă unei
lacrimi în al cărei vîrf ascuțit se găsește aparatul de fixare. Fără gazdă, pot supraviețui maxim 90 de ore.
Ihtioftiriaza (grișul)
 Peștii bolnavi se recunosc ușor deoarce pe suprafața pielii, aripioare, ochi și branhii
apar vezicule punctiforme de culoarea albă , își pierd mobilitatea, refuză să se
hrănească, se strâng la suprafața acvariului. Paraziții spoliază puternic gazda și au efect
toxic. Peștii sunt puternic iritați și se freacă de substrat, se aglomerează la colțurile
acvariului, devin hipodinamici, anorexici și slăbesc. Moartea survine prin asfixie în urma
distrugerii epiteliului branhial, prin afectarea osmoreglarii că urmare a distrugerii
tegumentului sau prin epuizare.
Chilondonelaza
 Chilodonelaza este o boală dată de Chilodonella cyprini de 40-70 microni care se
fixează pe branhii și uneori pe pielea peștilor, unde provoacă iritații. Parazitul se
înmulțește prin diviziune pe corpul peștelui parazitat, la o temperatură optimă de 5-
10°C, motiv pentru care periculozitatea mare o prezintă in anotimpul rece (iarna și la
începutul primăverii).
 Boala se manifestă sub forma unor inflorescențe albăstrui-alb, care la început formează
niște pete izolate (branhii, înotătoare), apoi se extind acoperind întreg corpul.
 Peștii infestați înoată la suprafața apei, dând semne de anoxie (sufocare) deoarece
ciliatul parazit infestează branhiile. Moartea survine în urma distrugerii branhiilor sau
acoperirea lor cu mucus secretat de epiteliu.
Girodactiloza

 Gyrodactylus sunt trematode monogene de dimensiuni foarte mici (0,5-1,2 / 0,1-0,3 mm) , translucizi,
vivipari și hermafrodiți, în prezent cunoscându-se peste 40 de specii ale acestui parazit. Agentul
etiologic este Gyrodactylus sp. (familia Gyrodactyliade).
 Au corpul alungit, extremitatea anterioară nu prezintă ventuze, este despicată în doi lobi ascuțiți, între
care se găsește cavitatea bucală.
 Tot la extremitatea anterioară, se găsesc, cu rol de fixare două organe cefalice adezive în care se
deschid glandele cefalice adezive.
 La extremitatea posterioară se prezintă un disc de fixare, lipsit de ventuze, însă este prevăzut cu 2
croșete (cârlige), curbate, mari și puternice unite printr-o placă chitinoasă dispuse pe linia mediană cu
16 cârlige simple dispuse în cerc pe margine, deasemea cu rol în fixare. Ansele intestinale sunt unite și
nu prezintă pete oculare.
Girodactilaza
(https://www.nobanis.org/globalassets/speciesinfo/g/gyrodactylus-salaris/gyrodactylus_salaris.pdf)

 Girodactiloza a fost favorizată de creșterea temperaturii în acvariu , peștii afectați au

prezentat mișcări anormale, adinamice, tahipnee.
 Diagnosticul a fost stabilit pe bază semnelor clinice ( tulburările respiratorii și leziunile
tegumentare, prezența excesiva de mucus și hemoragii punctiforme) și prin examinarea
microscopică a raclatelor de pe pielea peștilor.
 La examinarea atentă a pielii s-au remarcat zone cu hipocromie, paliditate și prezența
unei cantități de mucus în regiunile de fixare a paraziților. La locul de fixare al
paraziților s-au observat ulcerații.