PROIECTUL DIDACTIC

AL CURSULUI (PRELEGERII)
LA DISCIPLINA DREPTUL AFACERILOR

Lector universitar, Doctor în drept,

Cristina Martin

Tema 3:
Reglementarea juridică a activităţii de
întreprinzător
4 ore teoretice
3 ore practice
 Unităţi de conţinut
Mecanismele de intervenție a
statului în activitatea de
întreprinzător
Obligația întreprinzătorilor
de obține autorizații.
Particularitățile licențierii
diferitor activități de
întreprinzător
Obligaţia întreprinzătorilor de a ţine
contabilitatea.
Obligaţia întreprinzătorilor de a exercita
activitatea în limita concurenţei licite.
Obligaţia întreprinzătorilor de a plăti
impozitele.
Obligaţia întreprinzătorilor de protecţie a
mediului.
Obligaţia întreprinzătorilor de a
respecta standardele
• Principiile de reglementare a activității. Interesele protejate prin actele de intervenție a statului
în activitatea de întreprinzător. Implementarea ghișeului unic în activitatea de întreprinzător.
Principiile de reglementare prin autorizare a activității de întreprinzător. Eliberarea
actului permisiv. Suspendarea și reluarea valabilității
Noțiune de licență, organele împuternicite de a elibera licența. Procedura de eliberare a licenței.
Acțiunea licenței în timp și spațiu. Taxa pentru licență. Controlul asupra respectării cerințelor
privind licențierea. Suspendarea și retragerea licenței.
• Noţiune de contabilitate. Actele normative ce reglementează ţinerea contabilităţii.
Sisteme contabile: Organizarea contabilităţii: ciclul contabil; documente primare,
conturi contabile; registrele contabile; inventarierea; rapoartele financiare.
• Noţiune de concurenţă. Condiţiile necesare concurenţei. Formele şi funcţiile
concurenţei. Acţiuni care dăunează concurenţei: practici monopoliste; acte de
concurenţă neloială;acte de concurenţă neloială care izvorăsc din comerţul
internaţional. Publicitatea neonestă şi publicitatea neautentică ca acţiuni care
dăunează concurenţei. Răspunderea persoanelor care suprimă concurenţa.
• Noţiune de impozite şi taxe.
• Legislaţia. Clasificarea impozitelor şi taxelor.
• Cerinţe pentru protecţia mediului în Republica Moldova.
• Răspunderea juridică pentru poluarea mediului.
• Obligaţia întreprinzătorilor de a respecta standardele de calitate a mărfurilor,
produselor şi serviciilor în scopul protecţiei consumatorilor.
 Obiectivele
• La nivel de cunoaştere şi înţelegere:
– să definească noţiunile: autorizaţie (licenţă) sistem contabil; evidenţa contabilă; concurenţă, ghişeu unic;
– să identifice activităţile licenţiate de întreprinzător, şi tipurile de acte permisive (autorizaţii);
– să descrie etapele ciclului contabil;
– să caracterizeze actele de concurenţă neloială, practicile monopoliste;
– să identifice tipurile de impozite achitate de întreprinzători;

• La nivel de aplicare:
– să compare procedura de licenţiere a activităţii de întreprinzător cu procedura de licenţiere a altor activităţi;
– să explice diferenţa efectelor anulării licenţei de efectele suspendării şi retragerii licenţei;
– să compare sistemul contabil în partidă simplă cu sistemul contabil în partidă dublă;
– să compare actele de concurenţă neloială de practicile monopoliste;
– să compare formele de acte de concurenţă;
– să compare actele care constituie abuz de situaţie dominantă pe piaţă de actele care constituie acorduri anticoncurenţiale;
•  La nivel de integrare:
– să formuleze explicaţii pentru solicitanţii de licenţe cu privire la procedura de eliberare a licenţei pentru a) activitatea farmaceutică; b)
transportul de mărfuri; c) transportul de pasageri; d) comerţul cu produsele petroliere; e) activitatea profesionistă pe piaţa valorilor
mobiliare; f) activitatea de asigurare etc.;
– să recomande procedeie de constestare a deciziei de respingere a cererii de eliberare a licenţei, a deciziei de suspendare şi/sau retragere
a licenţei;
– să consulte întreprinzătorii privind modul de eliberare a diferitor tipuri de autorizaţii pentru activitatea de întreprinzător;
– să consulte titularul patentei de întreprinzător, întreprinderea individuală şi societatea cu răspundere limitată privind obligativitatea sau
neobligativitatea ţinerii evidenţei contabile;
– să recomande soluţii pentru întreprinzătorul căruia i s-a încălcat drepturile prin: a) utilizarea ilegală a denumirii de firmă sau a mărcii
unui alt întreprinzător; b) săvârşirea unor acţiuni de către un întreprinzător care ocupă o situaţie dominantă pe piaţă şi/sau care aplică
măsuri descriminatorii faţă de alţi întreprinzători; c) săvârşirea unor acţiuni de divizare a pieţei după teritoriu.
 Bibliografie – acte normative
– Codul civil nr.1107/2002, republicat în MO, 2019, nr.66-75;
– Legea nr. 845/1992cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi;
– Legea nr. 235/2006privind principiile de bază a activităţii de întreprinzător;
– Lege nr. 161/2011 privind implimentarea ghișeului unic în activitatea de întreprinzător;
– HG 778/2013 privind unele măsuri de implementare a ghișeului unic;
– Ordinul CL 12-g/2016
– Legea nr.160/2011privind reglementarea prin autorizare a activităţii de întreprinzător;
– Legea nr.113/2007 contabilităţii, (în vigoare de la 01.01.2008);
– Legea nr. 287/2017 contabilității și raportării financiare (in vigoare din 1.01.2019)
– Legea nr.183/2012 concurenţei;
– Codul Fiscal al RM;
– Legea nr. 1515/1993 privind protecția mediului înconjurător;
– Legea nr. 105/2003 privind protecția consumatorului;
– Legea cu privire la standartizarea națională nr. 20/2016.
 Bibliografie – literatura
– Roşca Nicolae; Baieş Sergiu. Dreptul afacerilor, Chişinău, 2011, p.249-281;
– ROŞCA, NICOLAE. BAIEŞ, SERGIU. Dreptul afacerilor (scheme). Chişinău, 2001;
– КАЛЕНИК A.Б. Коммерческое право,. Chişinău, 2007, 266 с.
– Mărgineanu Gabriel, MĂRGINEANU LILIA, Dreptul afacerilor, Chişinău, 2004, 722 p.
– Rusu V., Focșa Ch., Curs de drept comercial, Chișinău, 2006;
– Comentariu la Codul civil al Republicii Moldova, volumul I, Chişinău, 2006.
– ВОЛЧИНСКИЙ, ВИКТОР. Развитие гражданского законодательство в Республике Молдова // Сборник Пути к
новому праву, материалы международных конференций в Санкт-Петербурге и Бремене, Берлин, Верлаг, 1998,
с. 72-74.
– CĂRPENARU, STANCIU. Tratat de drept comercial român, Universul Juridic, Bucureşti, 2016.
– Angheni Smaranda Drept Comercial, Tratat, Editura CH Beck, Bucureşti, 2019.
– Adrian M. Truichici, Luiza Neagu, Drept comercial, Jurisprudenta Curtii de Justișie a Uniunii Europene, Universul
Juridic, București, 2017
– GEORGESCU, I. L. Drept comercial român. Vol.I şi II. Ed. “Soces &Co SAP”, Bucureşti, 1947.
– ШИШКА Р.Б., и др., Предпринимательское право, Украины Харьков, 2001, с. 622.
– ГУЩИН В. В., ДМИТРИЕВ, Ю.А. Россиское предпринимательское право, Москва, 2005, с.735.
– Гражданское и торговое право капиталистических государств, Moscova – 1993.
– АНОХИН, В.С. Предпринимательское право. Москва, Владос, 1999, 390 с.
– Guyon Y. Droit des affaires, Tome 2, 7- ieme edition, Paris, Economica, 1999
– Richard Whish, Competition Law, Lexis Nexis UK, 2003
– Giorgiu Coman, Evolutia dreptului concurenței, E Hamangiu, 2015
 Mecanismele de intervenție a statului în
activitatea economică
• Intervenția statului se manifestă prin prevederile legislative /normative
ce reglementează activitatea de întreprinzător, unde anumite norme
imperative vin să stabilească reguli de comportament pe piață
–Respectarea regulilor de comportament pe piață în condiții de concurență
liberă
–Obținerea licențelor pentru genul de activitate practicat
–Ținerea evidenței contabile
–Efectuarea la timp a plăților obligatorii la bugetul de stat
–Onorarea obligațiilor contractuale
–Respectarea legislației muncii
–Asigurarea protecției mediului înconjurător
–Etc.
 Scop și necesități
• Respectarea ordinii de drept în activitatea economică
• Protecția investitorilor
• Protecția consumatorilor
• Asigurarea populației cu locuri de muncă
• Asigurarea statului cu resurse materiale
• Formarea bugetului de stat
• Apărarea și securitatea statului
• Protecția mediului
• Etc.
 Incursiune istorică
privind reglementarea activității de întreprinzător
• Declanşarea reformei economice în R.Moldova a început o dată cu declararea
suveranităţii şi independenţei ţării.
• Hotărârea Parlamentului din 25 iulie 1990 “Cu privire la concepţia trecerii la
economia de piaţă în Republica Moldova”.
• Formarea unui nou cadru juridic în toate domeniile. 
• Ieşirea din zona rublei prin introducerea monedei naţionale:
– 1992 – moneda de tranziție, așa-numitele ”cupoane”
– 1993 – leul moldovenesc, a fost introdus la un curs iniţial de 3,85 lei/dolar. 
• Primul program de privatizare în masă a fost adoptat în luna martie a anului
1993. 
– În procesul de privatizare Republica Moldova s-a inspirat din modelul ceh şi a preluat de
la acesta ideea bonurilor patrimoniale şi a licitaţiei publice cu subscriere de acţiuni.
– Bonurile patrimoniale erau nominale şi nu puteau fi vândute altor cetăţeni.
– Valoarea nominală a bonului era stabilită de vechimea în muncă a titularului plus
echivalentul a cinci ani, şi îi oferea acestuia o anumită cotă-parte din proprietatea
publică.
 Principiile actuale de reglementare
a activității de întreprinzător
• Ghiliotina 1 (2004) și Ghiliotina 2 (2006)
• Legea nr. 235/2006 cu privire la principiile de bază de reglementare a
activității de întreprinzător
– Previzibilitatea reglementării activității de întreprinzător (legislație, cheltuieli,
normative tehnice)
– Transparența decizională (informarea societății civile)
– Transparența reglementării activității de întreprinzător (MO al RM, Registru de Stat al
actelor juridice / internet)
– Transparența actelor necesare inițierii/lichidării afacerii
– Aprobarea tacită a inițierii / lichidării afacerii
– Analiza impactului de reglementare (argumentarea necesității)
– Reglementarea materială și procedurală a inițierii, desfășurării și lichidării afacerii prin
acte legislative
– Echitabilitatea (proporționalitatea) în raporturile dintre stat / societate și
întreprinzător
 Implimentarea ghișeului unic
în activitatea de întreprinzător
• Ghișeu unic – mecanism care permite părților implicate în
activitatea de afaceri să acorde informație și documente
standardizate printr-un punct de recepționare, astfel fiind
îndeplinite toate cerințele legislației privind reglementarea
activității de întreprinzător.
• Scop – instituirea unui mecanism de eficientizare a activității
întreprinzătorului: facilitatea obținerii, constatării, înregistrării
și/sau anulării anumitor drepturi.
• Procedura - persoana efectuează o singură vizită la autoritate
(cu excepția vizitei finale de recepționare a actului) și informația
necesară eliberării actului permisiv se depune într-un singur loc.
 Obligația întreprinzătorului
de a obține autorizații
• Semnificația
• Aspecte istorice/reforma actelor permisive (152 din 416)
• Lege privind reglementarea prin autorizare a activității de
întreprinzător
• Excepție: domeniul financiar - bancar
• Act permisiv – autorizație, permis, certificat, aviz, aprobare, etc. sau
orice alt act constatator prin care autoritatea emitentă constată unele
fapte juridice și/sau investește cu dreptul de a desfășura o anumită
activitate de întreprinzător
• Nomenclator al actelor permisive:
–Denumirea oficială
–Autoritatea emitentă,
–Taxa ce urmează a fi încasată și Termen de valabilitate
 Clasificare
• Licența – act permisiv, care investește titularul cu dreptul de a
desfășura un anumit gen de activitate, integral sau parțial,
asupra căruia se răsfrâng criteriile de licențiere stabilite de lege;
• Autorizație – act permisiv care se referă la acordarea anumitor
drepturi de activitate și la atestarea anumitor condiții de către
agentul economic;
• Certificat – act permisiv care se referă la conformitatea
anumitor bunuri sau servicii, fie la atestarea
cunoștințelor/capacităților angajaților unui agent economic,
care este impus de lege pentru a confirma respectarea unor
cerințe tehnice și a cărui neobținere nu periclitează activitatea
agentului economic in domeniul respectiv.
 Proceduri legate de autorizare
• Eliberarea actului permisiv
• Prelungirea actului permisiv
• Reperfectarea actului permisiv
• Eliberarea duplicatului actului permisiv
• Suspendarea și reluarea valabilității
• Retragerea actului permisiv
• Licențierea – capitol separat
 Eliberarea
• Subiecții – activitate de întreprinzător
• Depunerea cererii + acte/Certificat constatator
• Ghișeu unic
• 10 zile
• Suspendarea termenului – informații
incomplete, notificare, maxim 30 zile
• Acceptare tăcită / excepție certificate/
Inspectoratul General al Poliției/data confirmării
recepționării scrisorii
 Reperfectarea
• Modificări a datelor din act permisiv
• Depunerea cererii – 10 zile din data modificării
• Reperfectarea – 5 zile / certificat constatator
• Termenul de valabilitate - același
 Eliberarea duplicatului
• Pierdere sau deteriorare
• Eliberarea – 3 zile
• Termenul de valabilitate – același
• Anularea actului precedent
 Suspendarea și reluarea valabilității actului
permisiv
• RG- Legea cu privire la principiile de reglementare a
activității de întreprinzător (instanța de judecata/5 zile)
• Excepții/din oficiu: cererea titularului și neachitarea
taxei, alte cazuri expres prevăzute de lege
• Termen pentru notificarea titularului – 3 zile
• Termen maxim de suspendare – 2 luni
• Înlăturarea încălcărilor – în scris
• Reluarea valabilității – 3 zile pentru aprobarea deciziei (în
baza hotărîrii judecătorești)
• Termenul de valabilitate nu se prelungește
 Retragerea actului permisiv
• RG – instanța de judecată
• Excepții:
– Cererea titularului
– Radierea din Registrul PJ
– Depistarea unor date neautentice prezentate
– Transmiterea actului permisiv TP
– Neînlăturarea circumstanțelor /suspendare
 Licențierea activității de întreprinzător
• Document de strictă evidență
• Conținutul (denumirea autorității, seria,
numărul, data eliberării, denumirea, forma
juridică de organizare, sediul titularului, genul
de activitate, termenul, etc.)
• Anexa la licență (condițiile de licențiere, lista
subdviziunilor, lista specialiștilor angajați, lista
utilajului de joc, lista unităților de transport,
etc.)
 Autoritățile de licențiere
1. ASP - Agenția Servicii Publice
2. BNM - Banca Națională a Moldovei
3. CNPF - Comisia Națională a Pieței Financiare
4. ANRE - Agenția Națională pentru Reglementare în
Energetică
5. ANRCETI - Agenția Națională pentru Reglementare în
Comunicații Electronice și Tehnologia Informației
6. AMDM - Agenția Medicamentului și Dispozitivelor
medicale
7. CCA - Consiliul Coordonator al Audiovizualului
 Genurile de activitate supuse reglementării
prin licențiere
• Criterii de determinare, cel puțin unu din:
– Implicarea utilizării resurselor limitate ale statului
– Serviciul prestat/ bunul produs sau comercializat
prezintă pericol sporit necesită a fi supravegheat
– ȘI licențierea nu DUBLEAZĂ alte proceduri de
reglementare
 Procedura licențierii
• Depunerea declarației + documentele suplimentare (Ordinul Camerei
de Licențiere nr. 12-g/2006)
• Personal, prin scrisoare recomandată, prin serviciul e-licențiere sau prin
poșta electronică (semnătura digitală)
• Datele se verifică prin procedura ghișeului unic
• Înregistrarea declarației și eliberarea borderoului
(înștiințare privind refuzul înregistrării – 3 zile cu indicarea motivelor
refuzului)
• Decizia privind eliberarea licenței – 3 zile, cu informarea solicitantului
cel tîrziu ziua următoare
• Acceptare tacită – depășirea termenului (excepție: activitatea bancară,
regimul armelor de foc, munițiilor, explozibililor)
• Perfectarea licenței – 3 zile din data achitării taxei (neachitare 30 zile –
anularea deciziei de eliberare a licenței)
Sfera de acțiune și termenul de valabilitate a
licenței
• Întreg teritoriu al Republicii Moldova (excepție:
activitatea licențiată prevede limite teritoriale)
• Aplicarea acordurilor internaționale
• Termen general – 5 ani
• 1 an: pp 2 si 4 din Anexa - importul alcoolului etilic/
comercializarea angro a producției alcoolice,
importul/comercializare angro articolelor de tutun
• 3 ani: fabricarea alcoolului etilic, a berii, exc.vinuri
• Termene specifice genurilor de activitate: licențele
eliberate de BNM, CNPF, ANRE, ANRCTI, CNA.
 Taxa pentru licență
• Taxă fixă: 3250 lei
• Taxa anuală – anexa 2
• Scutiri:
– 50% - solicitanții înregistrați în același an
Excepție: jocuri de noroc, producție alcoolică, produse petroliere

• Taxa stabilită de reglementări speciale: BNM,

CNPF, ANRCETI, CCA
 Obligația întreprinzătorului
de a ține contabilitatea
• Legea contabilității nr. 113/2007
începând cu 01.01.2019 se aplică doar instituțiilor/organizațiilor
bugetare
• Legea nr. 287/15.12.2017 contabilității și raportării financiare, în
vigoare din 01.01.2019
• Entitatea este obligată să ţină contabilitatea şi să întocmească
situațiile financiare (art. 7 al. 2)
• Contabilitatea se ţine în limba de stat şi în monedă naţională.
• Deţinerea de către entitate a activelor cu orice titlu, înregistrarea
surselor de provenienţă a acestora şi a faptelor economice fără
documentarea şi reflectarea acestora în contabilitate se interzic.
 Răspunderea şi drepturile entităţilor privind
ţinerea contabilităţii
Răspunderea pentru ţinerea contabilităţii şi raportarea
financiară revine:
a) conducerii (organului executiv) – în entitatea cu
răspundere limitată;
b) partenerilor – în entitatea ai cărei proprietari au
răspundere nelimitată;
c) proprietarului – pentru întreprinzătorii individuali;
d) conducătorului entităţii – în entităţile neprevăzute
la lit.a)–c).
 Noțiuni contabile
• Contabilitate – sistem complex de colectare, identificare, grupare, prelucrare, înregistrare,
generalizare a elementelor contabile şi de raportare financiară;
• Element contabil – active, capitalul propriu, datorii, consumuri, cheltuieli, venituri, rezultate
financiare şi fapte economice ale entităţii;
• Fapt economic – tranzacție, operațiune, eveniment care au modificat sau pot modifica
activele, drepturile și datoriile, consumurile, cheltuielile, veniturile, rezultatele financiare ale
societății;
• Document primar – confirmare documentară (pe suport de hîrtie sau în formă electronică)
care justifică efectuarea operaţiunii economice, acordă dreptul de a o efectua sau certifică
producerea unui eveniment;
• Raport anual – situațiile financiare anuale, raportul conducerii și raportul auditorului (daca
auditul este obligatoriu)
• Situații financiare (raport financiar – pentru instituții publice) – totalitate sistematizată de
indicatori ce caracterizează situaţia patrimonială şi financiară, existenţa şi fluxul capitalului
propriu şi al mijloacelor băneşti ale entităţii pe o perioadă de gestiune;
• Carte mare – registru generalizator al conturilor sintetice întocmit în scopul controlului
corectitudinii înregistrării în conturile contabile şi întocmirii rapoartelor financiare ;
 Tipuri de contabilitate
• Contabilitate financiară
– Reprezintă un sistem de colectare, grupare, prelucrare și
sistematizare a informației privind existența și mișcarea activelor,
capitalului propriu, datoriilor, veniturilor și cheltuielilor în expresie
valorică pentru întocmirea rapoartelor financiare
– Se prezintă periodic, sub formă de raport financiar.
• Contabilitatea de gestiune
– Reprezintă un sistem de colectare, prelucrare, pregătire și
transmitere a informației contabile pentru planificarea, calcularea
costurilor, verificarea și analiza executării bugetelor, în scopul
pregătirii rapoartelor interne pentru luarea deciziilor manageriale
– Se prezintă administratorului, asociaților, etc.
 Sisteme contabile
• Sistem contabil în partidă simplă - sistem
contabil care prevede reflectarea unilaterală a
faptelor economice, utilizînd înregistrarea în
partidă simplă conform metodei “intrare-ieşire”;
• Sistem contabil în partidă dublă - sistem
contabil care prevede reflectarea faptelor
economice în baza dublei înregistrări, cu
aplicarea planului de conturi contabile,
registrelor contabile şi situațiilor financiare;
 Contabilitate în partidă simplă
• Situațiile financiare nu se prezintă
• Este ținută de GȚ, ÎI, pînă la înregistrarea
acestora ca contribuabili al TVA și persoanele
fizice care prestează servicii profesionale
• Entitatea care are dreptul să utilizeze sistemul
contabil în partidă simplă poate aplica
sistemul contabil în partidă dublă.
 Contabilitate în partidă dublă
Prezintă situații financiare
SIMPLIFICATE
- Numărul mediu scriptic al
salariaților nu depășește 9
persoane
- Veniturile din vînzări nu
depășesc 3 mln lei, și
- Valoarea contabilă totală (de
bilanț) a activelor la data
raportării nu depășește 3 mln lei
Prezintă situații financiare COMPLETE
- Altele decât cele care corespund
criteriilor pentru a prezenta situații
financiare simplificate
- Entitățile în al căror capital social cota
proprietarului persoană juridică, care nu
este subiect al sectorului ÎMM,
depășește 35%
- Companiile fiduciare;
- Entitățile importatoare de mărfuri
supuse accizelor;
- Organizațiile de microfinanțare, asociații
de economii și împrumut, alți participanți
la piața financiară nebancară;
- Casele de schimb valutar și lombardurile;
- Entitățile din domeniul jocurilor de noroc
 Organizarea contabilității
• Ciclul contabil al entităţii cuprinde:
a) întocmirea documentelor primare şi
centralizatoare;
b) evaluarea şi recunoaşterea elementelor contabile;
c) reflectarea informaţiilor în conturile contabile;
d) întocmirea registrelor contabile;
e) inventarierea elementelor contabile;
f) întocmirea balanţei de verificare, a Cărţii mari şi a
rapoartelor financiare.
 Documente primare/justicative
• Acestea stau la baza contabilizării faptelor economice.
• Se întocmesc în timpul efectuării operaţiunii sau, dacă aceasta este
imposibil, nemijlocit după efectuarea operaţiunii.
• Formularele tipizate sunt aprobate de Ministerul Finanţelor
(excepții: formulare elaborate de entitate, aprobate de
conducerea ei, cu respectarea cerinţelor legale).
• Întocmite pe suport de hîrtie sau în formă electronică
• Limba Romana
• Corectări nu se admit
• Documente primare cu regim special (transferul dreptului de
proprietate, prestarea serviciilor financiare, leasing, asigurări, etc. )
 Evaluarea şi recunoaşterea elementelor
contabile
• Standarde Internaţionale de Raportare
Financiară (I.F.R.S.)
• Standarde Naţionale de Contabilitate (S.N.C.)
şi
• Standarde Naţionale de Contabilitate pentru
Sectorul Public (S.N.C.S.P.)
 Conturi contabile
• Entitatea care aplică sistemul contabil în partidă dublă este obligată să
ţină evidenţa activelor, capitalului propriu, datoriilor, consumurilor,
cheltuielilor şi veniturilor în baza conturilor contabile.
• Nomenclatorul conturilor contabile şi metodologia privind utilizarea
acestora sînt stabilite în Planul general de conturi contabile, care se
elaborează şi se aprobă de Ministerul Finanţelor.
• Entităţile elaborează planul de conturi de lucru, în baza Planului general
de conturi contabile.
• Entitatea care aplică I.F.R.S. elaborează planul de conturi propriu, ce
corespunde cerinţelor I.F.R.S.
• Planul de conturi utilizat de instituţiile publice se elaborează şi se aprobă
de Ministerul Finanţelor.
• Planul de conturi utilizat de instituţiile financiare se elaborează şi se
aprobă de Banca Naţională.
 Registre contabile
• Datele din documentele justificative se înregistrează, se
acumulează şi se prelucrează în registrele contabile
• Nomenclatorul şi structura registrelor contabile se stabilesc de
fiecare entitate de sine stătător
• Ministerul Finanţelor stabileşte registre contabile obligatorii
pentru unele categorii de entităţi, cu excepţia entităţilor care
aplică S.I.R.F.
• Registrele contabile se întocmesc pe suport de hîrtie sau în
formă electronică (la solicitare – obligatoriu pe suport de hîrtie)
• Registrele contabile obligatorii sînt Cartea mare sau balanţa de
verificare şi alte registre centralizatoare, care servesc drept bază
pentru întocmirea situațiilor financiare
 Inventarierea patrimoniului
• Inventarierea generală a elementelor de activ
şi pasiv:
– cel puţin o dată pe an pe parcursul desfăşurării
activităţii sale,
– în cazul reorganizării sau încetării activităţii,
– alte cazuri stabilite de lege (Ministerul Finanţelor)
• Modul şi regulile de efectuare a inventarierii se
elaborează şi se aprobă de Ministerul
Finanţelor.
 Întocmirea situațiilor financiare
• Situații financiare semianuale și anuale –
entitățile de interes public
• Situații financiare anuale – altele decît
entitățile de interes public și instituțiile publice
• Suplimentar la situațiile financiare, entitatea
va prezenta ANUAL raportul conducerii și
raportul auditorului (în cazul în care acesta
este obligatoriu)
 Conținutul situațiilor financiare
• SIMPLIFICATE • COMPLETE
- Bilanțul - Bilanțul
- Situația de profit și - Situația de profit și
pierderi pierderi
- Nota explicativă - Situația modificărilor
capitalului propriu
- Situația fluxurilor de
numerar
- Notele la situațiile
financiare
 Obligația de a exercita activitatea în limita
concurenței licite
• Constituția RM – art. 26
• Legea 145/1992
– art. 7 (obligațiile întreprinzătorilor de protecție a
concurenței ) și
– art. 8 (obligația statului de promovare a concurenței)
• Legea  concurenței nr. 183 din  11.07.2012
• Abrogate:
– Lege 906/1992 privind limitarea activității monopoliste și
dezvoltarea concurenței
– Lege 1103/2000 cu privire la protecția concurentei
 Actele Consiliului Concurenței
/30.08.2013/
• Hotărîrea nr.13 cu privire la aprobarea Regulamentului privind
evaluarea acordurilor verticale anticoncurenţiale
• Hotărîrea nr.14 cu privire la aprobarea Regulamentului privind
evaluarea acordurilor orizontale anticoncurenţiale
• Hotărîrea nr.15 cu privire la aprobarea Regulamentului privind
evaluarea acordurilor anticoncurenţiale de transfer de tehnologie
• Hotărîrea nr.16 cu privire la aprobarea Regulamentului privind
stabilirea poziţiei dominante pe piaţă şi evaluarea abuzului de
poziţie dominantă
• Hotărîrea nr.1 cu privire la aprobarea Regulamentului privind
forma de notificare, procedura de examinare şi adoptare a
deciziilor cu privire la ajutorul de stat
 Autoritatea de stat competentă în domeniul Concurenței

• Consiliul Concurenței (anterior ANPC)

• Activitate:
– proceduri de supraveghere în domeniul
concurenței,
– susținerea și promovarea concurenței, și
– promovarea culturii concurenței.
 Noțiune de concurență
(art. 4 Legea 183/2012)
• Concurenţă:
– rivalitate economică,
– existentă sau potenţială,
– între două sau mai multe întreprinderi independente
– pe o piaţă relevantă,
– cînd acţiunile lor limitează efectiv posibilităţile fiecăreia
dintre ele de a influenţa unilateral condiţiile generale
de circulaţie a produselor de pe piaţa respectivă,
– stimulează progresul tehnico-ştiinţific şi creşterea
bunăstării consumatorilor.
 Noțiunea de concurență
doctrina
• Concurenţa – o confruntare între agenţii economici
pentru cîştigarea şi conservarea clientelei, în scopul
rentabilizării propriei activităţi.
(St. Cărpenaru)

• Concurenţa – este o liberă competiţie între agenţii

economici care oferă pe o piaţă determinată produse şi
servicii ce tind să satisfacă nevoi asemănătoare sau
identice ale consumatorilor, desfăşurată în scopul de a
asigura existenţa sau expansiunea comerţului.
(N. Roşca/C. Bîrsan)
 Caracteristicile concurenței
• Intervine între agenţi economici care oferă pe
aceiaşi piaţă servicii asemănătoare.
• Este o competiţie liberă
• Este o stare continuă
• Are loc pe o piață determinată.
 Condiții pentru existența concurenței
• Liberalizarea activităţii de întreprinzător;
– Alegerea liberă a domeniului de activitate
• Existenţa unui număr suficient de agenţi economici privaţi;
– Monopol – unicitatea vînzătorului
– Monopson – unicitatea cumpărătorului
• Liberalizarea preţurilor şi tarifelor;
– Stabilirea în mod individual a preţurilor şi tarifelor
– Interdicţia pentru organele de stat de a stabili preţurile cu
anumite excepţii
• Asigurarea cadrului legal.
 Funcţiile concurenţei
• Reglator al cererii şi ofertei;
• Factor determinant la stabilirea preţului
mărfurilor şi serviciilor;
• Mecanism de repartizare a profitului între
agenţii economici implicaţi în producţia şi
distribuţia mărfurilor.
 Ce este interzis?
Practici anticoncurențiale

• Acordurile anticoncurențiale;
• Comportamentul abuziv al dominanților;
• Restrângerea publică a concurenței;
• Concurența neloială.
 Acorduri, decizii și practici concertate
• Acordurile anticoncurențiale între entități independente pot lua diferite forme și nu necesită
acordul formal al societăților implicate.
• Nule de drept
• Au drept obiect împiedicarea , restrângerea și limitarea concurenței:
– stabilirea directă sau indirectă a preţurilor de cumpărare sau de vânzare sau a oricăror alte condiţii de
tranzacţionare;
– limitarea sau controlul producerii, comercializării, dezvoltării tehnice sau a investiţiilor;
– împărţirea pieţelor sau surselor de aprovizionare;
– participarea cu oferte  trucate la licitaţii sau la orice alte forme de concurs de oferte; 
– limitarea sau împiedicarea accesului pe piaţă şi a libertăţii exercitării concurenţei de către alte
întreprinderi, precum şi acordurile de a nu cumpăra sau de a nu vinde către anumite întreprinderi fără o
justificare rezonabilă;
– aplicarea, în raporturile cu partenerii comerciali, a condiţiilor inegale la prestaţii echivalente, cauzându-le
astfel acestora un dezavantaj concurenţial;
– condiţionarea încheierii contractelor de acceptare de către parteneri a unor prestaţii suplimentare care,
prin natura lor sau în conformitate cu uzanţele comerciale, nu au legătură cu obiectul acestor contracte.
• Cu toate acestea, lista de mai sus are numai un caracter ilustrativ, deoarece nu este posibilă o
enumerare exhaustivă a formelor de acorduri anticoncurențiale.
 Cartelurile
• Acordurile anticoncurențiale, practici concertate
anticoncurențiale, sau înțelegeri anticoncurențiale între
concurenți de a stabili prețurile, cota de piață sau trucarea
licitațiilor sunt frecvent menționate ca și carteluri. În termeni
simpli, un cartel reprezintă o înțelegere între concurenți prin
care aceștia se obligă să nu concureze unii cu alții. Principalul
pericol prezentat de carteluri pentru procesul competitiv
este că membrii cartelului se bazează pe cursivitatea
acțiunilor convenită reciproc, în loc de a concura unul cu
celălalt. În consecință, consumatorii pot ajunge să plătească
mai mult pentru produse sau servicii de o calitate mai joasă.
 Exceptarea acordurilor anticoncurenţiale
• Sunt legale acordurile anticoncurenţiale care îndeplinesc
cumulativ următoarele condiţii:
a) contribuie la îmbunătăţirea producerii sau distribuţiei de
produse ori la promovarea progresului tehnic sau economic;
b) asigură consumatorilor o parte echitabilă din beneficiul obţinut;
c) nu impun întreprinderilor în cauză restricţii care nu sînt
indispensabile pentru atingerea obiectivelor menţionate la lit.a)
şi b);
d) nu oferă întreprinderilor posibilitatea de a elimina concurenţa
în ceea ce priveşte o parte semnificativă a produselor în cauză.
 Acordurile de importanță minoră
• Legea Concurenței conține o listă a acordurilor dintre întreprinderile mici
(concurenți sau neconcurenți), ale căror efecte sunt considerate a nu limita în mod
semnificativ concurența.
• Astfel de acorduri au fost denumite ca fiind acordurile anticoncurențiale de
importanță minoră, iar cele mai multe dintre ele sunt exceptate de la aplicabilitatea
Legii Concurenței.
• Poziția pe piață a părților implicate în aceste acorduri restrictive trebuie să fie
determinantă atunci când se analizează importanța lor "minoră". De exemplu, un
acord anticoncurențial restrictiv este executoriu și nu are consecințe legale negative
pentru părțile acestuia în cazul în care:
– cota de piaţă cumulată deţinută de concurenții participanți la acord şi de întreprinderile
dependente de aceștia nu depăşeşte 10% pe niciuna dintre pieţele relevante afectate de
acord;
– cota de piaţă deţinută de fiecare dintre părţile la acord, care nu sânt concurenți, şi de
întreprinderile dependente de aceștia nu depăşeşte 15% pe niciuna dintre pieţele relevante
afectate de acord.
Acordurile de importanță minoră interzisă
• Legea concurenței prevede că anumite restricții în calea concurenței, care pot fi
incluse în acordurile dintre întreprinderile mici ar putea avea un impact negativ
semnificativ asupra procesului concurențial. Astfel, companiile mici nu trebuie :
•   Să se angajeze în acorduri cu concurenții lor pentru a stabili prețurile, cota de piață
sau falsificarea licitațiilor;
•   Să se angajeze în acorduri cu clienții sau distribuitorii acestora (non-concurenți), în
scopul de a:
–  restrânge capacitatea cumpărătorului de a stabili prețul de vânzare;
– limita teritoriului în care cumpărătorul poate vinde produse;
– restricționa vânzarea de produse contractate la un anumit grup de consumatori;
– restricționa vânzarea activă sau pasivă pentru utilizatorii finali de către membrii unei rețele de
distribuție selectivă care funcționează la nivelul comerțului cu amănuntul;
– restrânge furnizarea reciprocă a produselor între distribuitori în interiorul unui sistem de
distribuție selectivă, inclusiv între distribuitori care acționează la diferite niveluri ale comerțului;
– restricţia convenită între un furnizor de componente şi un cumpărător care incorporează aceste
componente, care limitează posibilitatea furnizorului de a vinde aceste componente ca piese
separate utilizatorilor finali, unor reparatori sau altor prestatori de servicii care nu au fost
desemnaţi de cumpărător pentru repararea sau întreţinerea produselor lui.
 Poziția dominantă
• Poziţie dominantă pe piaţă – poziţie de putere economică de care
beneficiază o întreprindere ce îi permite să împiedice menţinerea unei
concurenţe efective pe o piaţă relevantă, acordîndu-i posibilitatea de a se
comporta în mod independent faţă de concurenţi, de clienţii săi şi, în
ultimă instanţă, faţă de consumatori;
• Poziţia dominantă rezultă dintr-o combinaţie de mai mulţi factori care,
luaţi separat, nu sînt neapărat hotărîtori.
• Evaluarea unei poziţii dominante va ţine seama de structura concurenţială
a pieţei şi în special de următorii factori:
– Poziţia/cota pe piaţă a întreprinderii dominante şi a concurenţilor ei (50%)
– Cradul de expansiune şi nivelul de intrare pe piaţă a concurentilor actuali /
potentiali (profitabila si suficientă)
– puterea compensatorie a cumpărătorilor (dimensiunea si imporanta lor
comercială)
 Practici interzise întreprinderilor cu poziție
dominantă
• Poziția dominantă nu este ilegală și nici interzisă de Legea concurenței. Totuși,
companiile care au o poziție dominantă, trebuie să acorde o atenție deosebită
unor restricții suplimentare impuse pentru activitățile lor, pentru a evita acuzația
de abuz de poziție dominantă.
• O societate cu poziție dominantă ar putea fi considerată de a fi abuzat în cazul în
care are loc:
– impunerea, în mod direct sau indirect, a unor preţuri inechitabile de vânzare ori de
cumpărare sau a altor condiţii inechitabile de tranzacţionare;
– limitarea producţiei, comercializării sau dezvoltării tehnologice în dezavantajul
consumatorilor;
– aplicarea în raporturile cu partenerii comerciali a unor condiţii inegale la prestaţii
echivalente, creând în acest fel unora din ei un dezavantaj concurenţial;
– condiţionarea încheierii contractelor de acceptare de către partenerii comerciali a
unor prestaţii suplimentare care, prin natura lor sau conform uzanţelor comerciale, nu
au legătură cu obiectul acestor contracte;
 Restrângerea publică a concurenței

• Acțiunile sau omisiunile autorităților de stat și locale care restrâng,

împiedică sau denaturează concurenţa sunt interzise. Legea
concurenței, oferă o listă ilustrativă de exemple de acte
anticoncurențiale sau inacțiuni ale autorităților publice, care sunt
interzise, exprimate în special prin:
– limitarea drepturilor întreprinderilor de procurare ori comercializare;
– stabilirea de condiţii discriminatorii sau acordarea de privilegii pentru
activitatea întreprinderilor, în cazul în care acestea nu sânt prevăzute de
lege;
– stabilirea de interdicţii sau restricţii, neprevăzute de lege, pentru
activitatea întreprinderilor;
– impunerea, directă ori indirectă, a întreprinderilor de a se asocia ori de a
se concentra sub orice formă.
 Concurența neloială
• Scopul principal al protecției împotriva concurenței neloiale este de a
asigura ca afacerile dintre concurenți se vor desfășura în conformitate
cu bunele moravuri și practici comerciale oneste. Legea Concurenței
creează un mecanism de control și înlăturare a actelor de concurență
neloială. În special, legea prevede o listă neexhaustivă de exemple de
concurență neloială. Astfel, este neloial ca o societate comercială să:
– răspândească informații false de natură a discredita concurentul;
– instige la rezilierea sau la încălcarea unui contract cu un concurent;
– obținerea în mod ilegal și dezvăluirea secretului comercial al unui concurent;
– deturnarea clientelei concurentului;
– crearea confuziei cu întreprinderea, produsele sau activitatea economică a
unui concurent.
 Concentrările economice
• Legea concurenței Republicii Moldova a creat un sistem de control asupra
concentrărilor economice exercitat de către Consiliul Concurentei.
• Conform Legii Concurenței, o concentrare economica apare în cazul în care
modificarea de durată a controlului rezultă în urma: 
– fuzionării a două sau mai multor întreprinderi independente anterior ori a mai multor
părţi ale unor întreprinderi independente anterior; sau
– preluării, de către una sau mai multe persoane care controlează deja cel puţin o
întreprindere ori de către una sau mai multe întreprinderi, fie prin achiziţionarea de valori
mobiliare (părţi sociale) sau de active, fie prin contract ori prin alte mijloace, a controlului
direct sau indirect asupra uneia ori mai multor întreprinderi sau părţi ale acestora, sau
– prin crearea unei societăţi în comun care îndeplineşte în mod durabil toate funcţiile unei
entităţi economice autonome.
• O tranzacție care intră în domeniul de aplicare a sistemului de notificare a
concentrării economice nu poate fi pusă în aplicare înainte de notificarea și
aprobarea Consiliului Concurenței.
 Praguri de notificare
• O concentrare este supusă notificării prealabil punerii
în aplicare în cazul în care sunt întrunite următoarele
praguri de notificare:
– cifra totală de afaceri realizată cumulativ de întreprinderile
implicate, înregistrată în anul anterior operaţiunii,
depăşeşte 25 000 000 lei
• ȘI
– există cel puţin două întreprinderi implicate în operaţiune
care au realizat pe teritoriul Republicii Moldova, fiecare în
parte, o cifră totală de afaceri mai mare de 10 000 000 lei în
anul anterior operaţiunii.
 Excepțiile sistemului de notificare:
• controlul este dobândit şi exercitat pentru îndeplinirea unei proceduri
de lichidare, de insolvabilitate sau altei proceduri similare;
• băncile şi participanţii profesionişti la piaţa financiară nebancară ale
căror activităţi includ operaţiuni cu valori mobiliare deţin temporar
valori mobiliare ale unei întreprinderi pe care le-au dobândit în
vederea revânzării, cît timp ele nu exercită drepturile la vot conferite
de valorile mobiliare pentru a determina comportamentul
concurenţial al întreprinderii în cauză ori le exercită numai în vederea
pregătirii înstrăinării integrale sau parţiale a întreprinderii în cauză
sau a activelor acesteia ori revânzării valorilor mobiliare în cauză, cu
condiţia ca înstrăinarea sau revânzarea să aibă loc în termen de până
la 12 luni de la data dobândirii;
• întreprinderile, inclusiv grupurile de întreprinderi, realizează
operaţiuni de restructurare sau de reorganizare a propriilor activităţi.
 Termenul și procedura de notificare
• Consultări pre-notificare: cu cel puțin 3 zile înainte de notificare,
întreprinderile implicate au dreptul de a solicita consultări prealabile
Consiliului Concurentei, în scopul de a discuta anumite aspecte juridice sau
practice legate de concentrarea economica care face obiectul notificării;
• Notificarea tranzacției: Notificările trebuie să fie făcute sub forma elaborată și
aprobată de către Consiliul Concurenței înainte de încheierea tranzacției.
• Etapa I de Investigare: Consiliul Concurenței dispune de 30 de zile lucrătoare,
cu drept de prelungire pentru încă o perioada de 30 de zile, pentru a face o
evaluare inițială privind compatibilitatea operațiunii notificate cu dreptul
concurenței.
• Etapa a II de Investigare: În cazul prezenței criteriilor de deschidere a etapei a
II-a de investigații, Consiliul Concurenței are la dispoziție 90 de zile lucrătoare
pentru a adopta o decizie finală, cu drept de prelungire pentru încă o
perioadă de 30 de zile lucrătoare.