ELECTROTERAPIA

• ELECTROTERAPIA
• Electroterapia înseamnă aplicarea curentului electric asupra unei
regiuni a organismului în scopul obţinerii unor efecte terapeutice.
• Forme de curent folosite în electroterapie:
• - curentul galvanic - curent continuu (frecvenţa = 0);
• - curent de joasă frecvenţă - 1 - 100 Hz;
• - curent de medie frecvenţă - 800 - 10.000 Hz;
• - curent de înaltă frecvenţă - peste 100.000 Hz.
 • După sensul în care circulă curentul electric, aceştia se clasifică în unidirecţionali
şi bidirecţionali.

• A. Curentul unidirecţional (polarizat). Se caracterizează prin apariţia efectelor

polare. Formele cele mai folosite sunt:

• - curentul galvanic constant (continuu) a cărui intensitate nu variază în timp;

• - curent galvanic întrerupt; intensitatea trece de la o valoare nulă (0) la una

maximă, apoi revine la valoarea nulă într-un timp scurt (sub 2 secunde). Această
variaţie se numeşte impuls electric.

• B. Curenţii bidirecţionali (nepolarizaţi). Se caracterizează prin absenţa

efectelor polare şi prin prezenţa oscilaţiilor particulelor în raport cu poziţia iniţială
 •Prin electroterapie se pot obţine următoarele acţiuni:

1. ionizantă, care permite penetrarea substanţelor chimice prin piele;

2. analgezică, care se realizează prin blocajul transmiterii durerii;

3. excitomotorie - în urma proceselor de imobilizare sau de reducere a funcţiei

articulare (artrite, artroze) mușchii pot suferi de hipotonie şi/sau hipotrofie.
Curenţii cu pantă bruscă, alternativi pot antrena musculatura pentru creşterea
parametrilor morfofuncţionali.

4. vasodilatatoare, nutritivă şi rezorbtivă.

• Clasic efectul analgezic prin neurostimulare periferică se obţine cu frecvenţe
mici (uşoară contracţie) cu durata de 10 sec., cu curentul galvanic întrerupt
(cu impulsuri sau trenuri de impulsuri), cu curent alternativ de joasă
frecvenţă.

• Cele mai bune rezultate apar utilizând frecvenţele cuprinse între 30 -100 Hz,
cu intensitate mică, cu durata de 10 minute, mai multe şedinţe pe zi, electrodul
activ fiind polul negativ. Neurostimularea periferică se realizează cu electrod
aşezat pe traiectul nervului.
 •Modalităţi de aplicare a curentului continuu galvanic:

* cu electrozi aplicaţi pe tegument, in sens transversal sau longitudinal faţă de

axul membrului sau articulaţiei;

* băi parţiale pentru membrul superior şi inferior;

* băi generale - baia Stanger.

• Ionoforeza - reprezintă o formă particulară de aplicare a curentului galvanic, care are ca
scop transportul unor medicamente sau substanţe prin piele. Pentru realizarea în practică
este necesară respectarea legii polarităţii, astfel că medicamentul se aşează la electrodul cu
aceeaşi polaritate electrică. La anod se aplică acetilcolina, histamina, novocaina, corticoizii,
clorura de calciu, sulfatul de magneziu; la catod - salicilatul de sodiu, sărurile acide
organice.

•Indicaţii: nevralgii (sciatice, crurale, intercostale, cervicobrahiale), nevrite, neuropatii,

mialgii, artralgi şi artrite, contracturi musculare, paralizie flască şi. spastică, stări
posttraumatice, tulburări funcţionale vasculare (acrocianoza, sindrom Raynaud).

•Contraindicaţii: stări febrile, embolie (astuparea vasului cu un cheag de sânge), boli

inflamatorii şi infecţioase ale pielii.
 • Curenţii de joasă frecvenţă.

• Un curent polarizat, unidirecţional a cărei intensitate trece de la valoare nula (0) la

una maximă, într-un timp scurt (mai mic de 2 secunde) se numeşte impuls,

• În terapeutică nu folosim impulsuri izolate ci repetate, sub formă de tren de

impulsuri.

• În cursul aplicării unui tren de impulsuri putem ,,modula", provocând variaţii de

intensitate, amplitudine, frecvenţă şi durată, acţiune necesară îndepărtării fenomenului
de acomodare.

• Aceşti curenţi se folosesc în practică pentru următoarele acţiuni: excitomotorii

(excitația mușchilor) , analgezice (calmează durerea)
 •Vibraţiile mecanice (vibroterapia, sonoterapia)

•Vibraţia mecanică se defineşte ca o succesiune de presiuni și depresiuni ce se

aplică unui corp.

•Vibraţiile mecanice se clasifică după frecvenţă în:

-vibraţii de joasă frecvenţă 1-400 Hz (infrasunetele);

-vibraţii de înaltă frecvenţă 500 Khz - 3 Mhz (ultrasunetele).

• Această modalitate terapeutică se realizează cu aparate de vibromasaj local sau

general având în funcţie de frecvenţa utilizată şi regiune, efecte sedative,
decontracturante, vasomotorii, rezorbtive.

• Efecte negative: la copil ultrasunetele pot influenţa cartilajul de creştere

 Metodologie de aplicare şi elemente de optimizare a acţiunii terapeutice:

- pentru a asigura penetrabilitatea se interpune între piele şi capul emiţător un gel, ulei de
parafină sau diverse unguente terapeutice;

- permanent se asigură o deplasare lentă a capului emiţător pesuprafaţa pielii;

- aplicarea se poate face şi în apă;

- durata şedinţei este de până la 8 minute; bolnavul resimte o căldură plăcută (în emisia
continuă) după 1 minut de tratament;

- cuplajul cu joasă frecvenţă oferă efecte decontracturante şi antiinflamatorii mai

prompte;

- efectele terapeutice sunt amplificate de utilizarea unor unguente medicamentoase;

•Indicaţii: procese inflamatorii articulare şi abarticulare de etiologie reumatismală,

sechele posttraumatice, contracturi musculare, procese vasculare.
 • Radiaţiile luminoase. Fototerapia
• Radiaţiile infraroşii

• Undele cu puterea cea mai mare de penetraţie in organism sunt cele cu lungimea
de undă de 1 micron. Penetrarea acestora este urmată de o încălzire a ţesutului ce
antrenează rapid o reacţie de termoreglare, care va activa circulaţia locală şi generală.

• Efectele radiațiilor infraroșii sunt deci cele ale termoterapiei: antalgice,

spasmolitice, decontracturante, antiinflamatorii. Iradierea va determina apariţia unui
eritem caloric care dispare la 30-40 minute.

• Terapia se realizează utilizând surse naturale sau artificiale.

• Sursele artificiale sunt reprezentate de baia de lumină parţială şi generală (un

sistem de becuri legate in serie şi montate in spaţiu închis), lămpile Solux (bec de
1.000-2.000 W prevăzute cu reflector şi localizator), radiatoare cu radiații infraroșii.
 Radiaţii ultraviolete (actinoterapia - u.v.)

•Sunt radiaţii cu lungimea de undă de 400-1000 milimicroni. Se clasifică în 3 categorii: A (4.000- 3.150 A°), B (3.150-
2.800 A"), C (2.800-1.850 A').

•Penetrabilitatea acestora în organism este foarte redusă (0,3 mm), ele absorbindu-se total în epiderm.

•Efecte fizice şi biologice:

1. determină apariţia unui eritem actinie, a cărui intensitate variază cu sursa, durata expunerii, regiunea iradiată, vârsta.

2. Eritemul ultravioletelor B şi C presupune un efect fotochimic ce antrenează histamina, peroxidul de oxigen, prostaglandinele;

3. sinteza de vitamină D, (u.v." B'), deci acţiune antirahiticâ;

4. provoacă reacţii fotoalergice;

5. efect analgezic, în doze eritem;

6. efecte imunologice; expunerea la u.v. determină depunerea de anticorpi s-au demonstrat şi efecte favorabile, de exemplu
creşterea rezistenţei la infecţii, reducerea factorului citotoxic;

7. efect stimulator pe metabolismul bazal;

9. provoacă pigmentarea pielii prin efect fotocatabolic (u.v." A').
 •Lasserterapia

•Lasserul heliu - neon emite pe lungimea de undă de 6,328 A , deci în spectru roşu de manieră
continuă.

• Lasserul arseniu de galium emite în infraroşu de 9,040 A de manieră pulsatilă. Absorbţia este
mai ales cutanată pentru câteva minute. Energia acestor radiaţii este de 50.000 de ori mai mare ca
lumina naturală.

•Terapia cu lasser este organizată în prezent în 4 compartimente:

•a. - lasser terapia tisulară;

•b. - lasser terapia sistemica;

•c. - lasser terapia bioenergetică;

•d. - lasser terapia reflexă.