CURS 12

Metabolismul protidelor, aminoacizilor şi

acizilor nucleici
Metabolismul amoniacului
Metabolismul hemoglobinei
Metabolismul aminoacizilor
 Fondul comun de aminoacizi

• Metabolismul aminoacizilor (AA) cuprinde o serie de reacții de

sinteză și de degradare în care aminoacizii sunt utilizați ca
precursori în sinteza proteinelor sau a altor compuși cu importanță
biologică sau descompuși în scopul obținerii de energie
Implicarea atomului de azot
• La nivel celular, aminoacizii sunt încorporați în proteine care sunt
sintetizate și degradate continuu
• Pentru menținerea constantă a concentrației de proteine, sinteza și
degradarea proteinelor trebuie să se realizeze cu aceeași viteză
(dinamica stationara)
• În organism există un fond comun de aminoacizi în care
aminoacizii sunt continuu implicați în metabolism
• Nu există o formă de depozitare a AA
 Proteine
Proteine
endogene
endogene

Proteoliză Proteosinteză

Uree
Proteine Fondcomun
Fond comunde de
Proteine Absorbție Catabolismul
CO2
exogene
exogene intestinală aminoacizi
aminoacizi aminoacizilor
H2O

Biosinteza unor compuși

Porfirine Nucleotide
specializați

Hormoni și
neurotransmițători Creatină Poliamine Carnitină

Formarea și utilizarea fondului metabolic de AA

 Digestia proteinelor
• Proteinele alimentare sunt hidrolizate de enzimele din stomac, intestin și cele cuprinse în
secreția pancreatică
• Peptidaze
– Endopeptidaze
– Exopeptidaze – aminopeptidaze (capătul N-terminal) și
- carboxipeptidaze (capătul C-terminal)
• Dipeptidaze
– Acționează asupra dipeptidelor
• Majoritatea peptidazelor digestive sunt elaborate inițial sub formă inactivă în scopul
– Intrării rapide în acțiune la nevoie
– Pentru protejarea celulelor și canalelor secretoare de acțiunea lor
• Proenzime sau zimogeni
 Digestia proteinelor în stomac

• Hidroliza proteinelor începe în stomac (în mediu acid) și

continuă în intestinul subțire (mediu neutru)
• Sub acțiunea acidului clorhidric proteinele devin mult mai
susceptibile la hidroliză
• Pepsinogenul se activează în mediu puternic acid formând
pepsina care, apoi autocatalitic activează zimogenul
• Pepsina acționează la pH 1-2
• Pepsina C sau gastricsina acționează la pH 3; se întâlnește
predominant la copii
• Digestia proteinelor continuă în intestin.
 Digestia proteinelor în intestin
• Trecerea în intestin a conținutului gastric stimulează celulele
intestinului să elaboreze doi hormoni peptidici:
– Secretina – stimulează secreția de către pancreas a bicarbonatului de sodiu
pentru neutralizarea acidității sucului gastric
– Colecistochinina – împreună cu secretina stimulează secreția de către pancreas
a proenzimelor proteolitice
•  Enteropeptidaza/enterochinaza este o enzimă secretată de celulele
intestinului care activează tripsinogenul cu formarea tripsinei
• Tripsina formată catalizează apoi alte molecule de tripsinogen,
precum si transformarea 
- chimotripsinogenului în chimotripsină,
- procarboxipeptidazei A și B în carboxipeptidaza A și
carboxipeptidaza B,
- a proelastazei în elastază.
• Definitivarea hidrolizei proteinelor are loc prin acțiunea enzimelor
aminopeptidaza și dipeptidaza
 Absorbția aminoacizilor

• Transportul aminoacizilor cu configurația L prin membrana

intestinală este mediat de proteinele transportoare specifice
– translocaze de grup
• În epiteliul intestinal și rinichi există 5 sisteme de transport
• După absorbție, AA ajung la ficat prin sistemul port
– Ficatul utilizează AA pentru sinteza proteinelor proprii
• Restul AA este distribuit, prin circulația sistemică, la celelalte
țesuturi
– AA din plasmă sunt captați rapid de celule, astfel încât concentrația AA
în celule este de 10 ori mai mare decât în plasmă cu scopul asigurării
celulelor cu cantități suficiente și varietatea necesară de AA pentru
sinteza proteinelor
 Bilantul azotat

• Raportul dintre
cantitatea de azot ingerat (proteine sau compusi cu azot) /
cantitatea de azot excretat prin urina sub forma de amoniac
sau uree (azotul eliminat prin piele sau fecale este
nesemnificativ cantitativ)

Bilantul azotat poate fi:

- Echilibrat (aportul compenseaza pierderile)
- Pozitiv (N ingerat > N excretat)
- Negativ (N ingerat < N excretat) – crestere, convalescenta,
malnutritie, boli infectioase, traumatisme, hemoragii
 Catabolismul aminoacizilor

• 10-14% din energia organismului uman este obținută prin

degradarea completă a AA
• AA în exces nu pot fi depozitați în organism dar pot fi
transformați în glucoză (și glicogen) sau diverse lipide
• Diversitatea structurală a AA determină o diversitate de căi
metabolice
• Există totuși unele etape comune ale degradării AA:
– Indepartarea gruparii corboxil
– Îndepărtarea grupării amino din poziția α (dezaminarea oxidativă,
transaminarea)
– Transportul ionului de amoniu
– Încorporarea amoniacului în uree în vederea excreției din organism
– Conversia scheletului de atomi de carbon al AA la intermediari
metabolici comuni
• Ficatul este principalul sediu al interconversiei aminoacizilor
printr-o varietate de procese anabolice si catabolice.
Aminoacizii folositi pentru sinteza hepatica provin din
proteinele alimentare, turover-ul metabolic al proteinelor
endogene, in principal de origine musculara si sinteza directa
din ficat. Majoritatea aminoacizilor care ajung la ficat prin vena
porta sunt carbonizati la uree, cu exceptia aminoacizilor
ramificati leucina, izoleucina si valina. O parte din acesti
aminoacizi sunt eliberati in circulatia generala ca aminoacizi
liberi si pot juca un rol important in ciclul glucozalanina
• Majoritatea grupelor amine ale aminoacizilor in exces se
elimina sub forma de uree, iar scheletele lor carbonice sunt
transformate in acetil-CoA, acetilacetil-CoA, acid piruvic sau
metabolizati ai ciclului Krebs. Prin urmare, aminoacizii pot fi
convertiti in acizi grasi, copri cetonici sau glucide.
 Degradarea AA – implica mai multe procese cu implicatii multiple

• Decarboxilarea - formarea aminelor biogene cu importanta fiziologica si

farmacologica
 Degradarea AA – implica mai multe procese cu implicatii multiple

• Dezaminarea – indepartarea gruparii amino sub forma de amoniac

- Dezaminare reductiva acid carboxilic

- Dezaminare oxidativa α – cetoacid

- Dezaminare hidrolitica α – hidroxiacid

 Degradarea AA – implica mai multe procese cu implicatii multiple

• Dezaminarea desaturata – este procesul prin care aminoacizii elibereaza

azotul aminic sub forma de amoniac cu formarea acizilor nesaturati
corespunzatori si amoniac
 Exemplu:

Dihydroxyphenylalanine

Deficiente in Tyr hidroxilaza, DOPA decarboxilaza – afectata sinteza catecolaminelor – maladia

lui Parkinson (rigiditate, tremur, dificultati vorbire, miscare )
 Degradarea AA – implica mai multe procese cu implicatii multiple

• Transaminarea - schimb de grupari amino cu grupari carbonil intre AA si

cetoacizi cu formarea unui nou AA si cetoacid
 Degradarea AA – implica mai multe procese cu implicatii multiple

Acidul α- cetoglutaric – intermediar in ciclul lui Krebs – este un adevarat

colector de grupari amino cu formare de acid glutamic
 Degradarea AA – implica mai multe procese cu implicatii multiple

Prin cuplarea transaminarii cu dezaminarea oxidativa a acidului glutamic

rezulta un proces ciclic ce produce amoniac si regenereaza acidul α –
cetoglutaric
Degradarea si utilizarea scheletului hidrocarbonat al AA
- AA asigura doar 10-14% sin energia necesara organismului
- AA sunt utilizati pentru sinteza de glucide sau lipide
- AA strategia utilizarii – transformarea in intermediari ai clclului lui Krebs sau intemediari in
relatie cu acestia
- AA ce se trensforma in acetil – CoA – cetogeni (metionina, treonina, valina leucina si lisina)
- AA ce se transforma in piruvat, succinil CoA, oxaloacetat – se folosec pentru sinteza de
glucoza - glucogeni (toti AA necetogeni si o parte din cei cetogeni)
BIOSINTEZA AMINOACIZILOR SI PROTEINELOR

Biosinteza aminoacizilor
Acizi nucleici
Codul genetic
Etapele biosintezei proteinelor
 Biosinteza aminoacizilor

• AA reprezintă
- elementele structurale pentru sinteza proteinelor,
- sursă de energie pentru organismele vii și
- precursori pentru sinteza unor biomolecule
• Căile de metabolizare diferă de la un organism la altul
• Plantele și microorganismele sintetizează toți cei 20 AA esențiali din
punct de vedere biologic, organismul uman poate sintetiza doar 11
aminoacizi. Din punct de vedere nutrițional acești AA sunt
„neesențiali”. Aceștia sunt: Ala, Arg, Asp, Cys si Cis, Glu, Gln, Gly, Pro si
OH-Pro, Ser, Tyr și Orn.
• Organismul uman nu poate sintetiza 9 AA și aceștia se numesc
„esențiali” sau „nutrițional indispensabili”. Aceștia sunt: Hys, Ileu, Leu,
Lys, Met, Phe, Thr, Trp, Val.
• În perioada de creștere, organismul are nevoie de mai multă Arg decât
poate sintetiza și de aceea se numește „semiesențial”
 Biosinteza aminoacizilor

• Sinteza acidului glutamic si a glutaminei:

 Căile particulare de biosinteză ale unor aminoacizi

• Glutamina
Are loc în toate țesuturile, mai ales în creier și mușchi
Glutamatul și glutamina se obțin prin reacția catalizată de
glutamatdehidrogenază și respectiv, glutaminsintetază
Glutamatul este precursorul Pro, Arg
GLUTAMATUL este cel mai abundent neurotransmitator la nivelul
SNC – aproximativ ½ din neuronii cerebrali – si este foarte
important pentru memorie. In exces, glutamatul este toxic
pentru neu­roni, excesul contribuind la moartea acestora.
 Biosinteza aminoacizilor

• Sinteza aspartatului si asparaginei

 Biosinteza aminoacizilor

• Sinteza alaninei - mediata de enzima Alanin aminotransferaza

(AAT)
 Biosinteza aminoacizilor

• Sinteza serinei
 Biosinteza aminoacizilor

• Sinteza tyrosinei

In lipsa Phe hidroxilazei, Phe

sufera transaminare la acid
fenil piruvic (Fenil cetonurie)
Acidul fenil piruvic este toxic
pentru SNC (inapoiere mentala)
Sinteza creatinei/creatininei
 Căile particulare de biosinteză ale unor aminoacizi

• Creatinina și creatina
Creatinina este produs final al metabolismului AA precum Gly,
Met, Arg care sunt sursă de azot pentru sinteza creatinei.
Prin deshidratarea creatinei se obține creatinina.
Prima etapă a formării creatinei are loc în rinichi unde se
formează acidul guanidinacetic care, apoi la nivelul ficatului
se transformă în creatină.
Creatina

• Creatina este captată de mușchi și fosforilată atunci când concentrația

ATP din mușchi este mare (în repaus)
• Reacția este catalizată de creatinfosfokinază și presupune formarea
fosfocreatinei
• Fosfocreatina reprezintă un mic rezervor de energie musculară, energia
eliberată prin hidroliza fosfocreatinei este de 10,3 kcal/mol față de
energia eliberată de ATP de 7,3 kcal/mol
• O parte din creatină este transformată neenzimatic în creatinină prin
reacție de deshidratare
• Creatinina se elimină prin urină
• Fiind produsă în totalitate în mușchi creatinina este direct proporțională
cu masa musculară
• Clearence-ul de creatinină este o metodă simplă, extrem de eficientă în
investigarea funcției renale
 Acizi nucleici (AN)

• Sunt produși de policondensare a nucleotidelor

(pentoza+baza azotata+acid fosforic)
• Au rolul de a păstra și a realiza transferul informației genetice
în lumea vie
• Implicarea acizilor nucleici în sinteza proteinelor este
sintetizată astfel:
ADN → ARN → PROTEINE
• Relația dintre cele trei tipuri de molecule este cunoscută sub
numele de ”Dogma centrală a biologiei moleculare”
 Tipuri de acizi nucleici

• Se cunosc două clase de acizi nucleici:

– Acidul dezoxiribonucleic (ADN sau DNA)
– Acidul ribonucleic (ARN sau RNA)
• ROLUL ADN
– Are capacitatea de a stoca o cantitate mare de informație genetică
– De ex, o celulă umană conține în nucleu, depozitată într-un pachet de 10-5
m, informația pentru sinteza a 50.000-100.000 proteine
– Capacitatea de stocare și transmitere a informatiei este determinată de
structura AN
• ROLUL ARN
– ARN mesager, ARN de transport și ARN ribozomal
– ARNm este transportor al informației genetice din nucleu la ribozom
– ARNt face legătura între ARNm și AA ce urmează a fi legați pentru sinteza
proteinelor
– ARNr este component esențial al ribozomilor
 Componenții structurali ai AN

• Hidroliza AN, în mediu acid, formează pentoze, baze azotate

și acid fosforic

• PENTOZA este D-riboza (ARN) și D-dezoxiriboza (ADN)

• BAZELE AZOTATE derivă de la două structuri heterociclice:
purina și pirimidina
– Purine: adenina (A) și guanina (G)
– Pirimidine: citozina ((C), ADN, ARN), timina ((T), ADN),
uracilul ((U), ARN)
 Etapele biosintezei proteinelor

• Biosinteza proteinelor presupune traducerea mesajului

genetic înscris în ADN și transcris în ARNm. Această etapă
decurge la nivelul ribozomilor și constă în adăugarea succesivă
a câte unui rest aminoacidic la capătul C-terminal în creștere
al polipeptidului
1. Activarea aminoacizilor
2. Inițierea lanțului polipeptidic
3. Elongarea lanțului polipeptidic
4. Terminarea sintezei proteinei și eliberarea sa
5. Prelucrări posttraducere ale proteinei
 1. Activarea aminoacizilor
• ARNt leagă covalent aminoacizii activați și îi așează în pozițiile
corespunzătoare, la nivelul ribozomului, prin recunoaștere codon-
anticodon
• Procesul de legare a AA, în forma activată la ARNt specific presupune 3
etape:
– Formarea complexului aminoacil-AMP
– Transferul restului aminoacil activat la gruparea –OH din poziția 2’ sau 3’ a ribozei din
ARNt cu formarea unei legături macroergice
– Hidroliza pirofosfatului
Reacția globală
aminoacil-ARN sintetaze
Aminoacid + ATP + ARNt Aminoacil-ARNt +
AMP + PP
Aminoacil sintetazele
- sunt specifice fiecărui AA (1-2 enzime) și pentru ARNt
- au un locus pentru legarea ARNt, ATP, și două locusuri pentru legarea AA
(unul hidrolitic în cazul în care AA nu este adecvat)
https://www.youtube.com/watch?v=uYQ5ZPgs
sBc