Traumatisme parodontale

Contuzia, subluxația, luxația laterală

Traumatisme parodontale
• Contuzia

• Subluxația

• Luxații parțiale:
• În plan orizontal – luxații laterale: vestibular/oral/mezial/distal
• În plan vertical: intruzie/extruzie

• Luxație totală - avulsie

 Contuzia
• Traumatism la nivelul structurii de suport a dintelui

• Clinic:
• Lipsa de deplasare sau mobilitate anormală a dinţilor
• Reacţie marcată la percuţie axială și/sau transversală
• Dureros la masticație
• Fără sângerare a șanțului gingival

• Radiologic:
• Fără modificări radiologice
Contuzia
• Tratament:

• Nu este necesar tratament

• Monitorizarea stării pulpei dentare pentru cel puțin 1 an
• Dietă moale 7-10 zile
Contuzia

• Dispensarizare:

• Examinare clinică și radiologică în primele 4 săptămâni, apoi la 6-8 săptămâni

și la 1 an
• Apariția resorbției radiculare externe impune tratamentul endodontic
corespunzător stadiului de dezvoltare radiculară, cu folosirea hidroxidului de
calciu ca medicație intracanalară
Contuzia

• Evoluție favorabilă

• Dinte asimptomatic
• Test de vitalitate pozitiv (poate fi fals negativ în primele 3 luni)
• Continuarea dezvoltării radiculare
• Lamina dura intactă
Contuzia

• Evoluție nefavorabilă:

• Dinte simptomatic
• Test de vitalitate negativ (poate fi fals negativ în primele 3 luni)
• Oprirea dezvoltării radiculare
• Semne de parodontită apicală
• Tratament endodontic corespunzător stadiului dezvoltării radiculare și stării
pulpei dentare
Subluxația
• Traumatism al ligamentului dento-parodontal cu ruperea unor fibre

• Clinic:
• Dinte mobil fără modificarea poziției
• Sensibilitate la percuție transversală și/sau axială
• Dureros la masticație
• ± sângerare a șanțului gingival

• Test de vitalitate pozitiv

(poate fi fals negativ în primele 3 luni)

• Radiologic:
• Fără modificări radiologice
Subluxația
• Tratament:
• Dietă moale 7-10 zile
• În subluxațiile cu mobilitate mai mare – imobilizare elastică 1-2 săptămâni

• Dispensarizare
• control clinic și radiologic la îndepărtarea imobilizării
• control clinico-radiologic la 4/8 saptămâni, la 6 luni și la 1 an
Subluxația
• Evoluție favorabilă:

• Dinte asimptomatic
• Test de vitalitate pozitiv
• Continuare dezvoltării radiculare
• Lamina dura intactă
Subluxația

• Evoluție nefavorabilă:

• Dinte simptomatic
• Test de vitalitate negativ
• Resorbție inflamatorie externă
• Oprirea dezvoltării radiculare
• Semne de parodontită apicală
• Tratament endodontic corespunzător stadiului dezvoltării radiculare/stării
pulpei dentare
Luxația laterală la dinții temporari
• apar frecvent fiind favorizate de osul alveolar mai puțin dens

• afectează osul alveolar, ligamentele periodontale, gingia şi de cele mai

multe ori pulpa

• dintele este deplasat faţă de poziția sa inițială (coroana spre V/O/M/D)

• se asociază cu sângerări gingivale și leziuni ale părţilor moi →

antibioterapie pe cale generală
Luxația la dinții temporari
• Investigarea radiologică

A. Luxație palatinală: deplasarea apexului

spre vestibular (la distanță de dintele
permanent) + coroana spre palatinal –
imagine scurtată
B. Luxație vestibulară: deplasarea apexului
spre oral (spre dintele permanent) +
coroana spre vestibular – imagine
elongată
Luxația laterală la dinții temporari
Tratament:
• repoziţionarea precoce a dintelui cu indexul şi policele medicului
• de cele mai multe ori nu este necesară contenţia (imobilizarea) la DT
• dacă luxaţia este palatinală dinţii antagonişti vor menţine poziţia dintelui
• dacă luxaţia este spre vestibular buza va realiza contenţia
• imobilizarea (dacă este necesară) - perioadă scurtă de 2 săptămâni
• în luxațiile vestibulare, cu rădăcina dintelui deplasată spre oral,
putând interfera cu DP de înlocuire → extracția
 Luxația laterală la dinții temporari
Complicații:
• ritmul resorbţiei radiculare este de obicei accelerat
• mortificarea pulpară → tratament endodontic cu obturaţie de canal cu
materiale resorbabile sau extracţie (în funcţie de vârsta, grad de cooperare)
• în cazul modificării de culoare spre galben maroniu (degenerescenţă calcară a
pulpei) nu este obligatoriu tratamentul endodontic ci numai expectativă
 Luxația laterală la dinții permanenți
• Traumatism al ligamentului dento-parodontal cu ruperea fibrelor
ligamentului ± fractura procesului alveolar

• Clinic:
• Dinte deplasat (de obicei vestibular sau oral, dar poate fi și mezial/distal)
• Dinte imobil, fixat în os
• Modificări de ocluzie
• Sângerare
• Percuția: sunet metalic, de dinte anchilozat
Luxația laterală
• Test de vitalitate:
• poate fi negativ în primele 3 luni

• Radiologic:
• Lărgirea spațiului periodontal, mai ales în
expuneri excentrice/ocluzale
• Pe retroalveolară în incidența normală –
dintele pare mai scurt
 Luxația laterală
• Tratament:
• Luxație laterală – dezangrenare din peretele alveolar + repoziționare +
imobilizare elastică 3-4 săptamâni
• Luxație laterală + fractură proces alveolar – dezangrenare din peretele
alveolar + repoziționare + imobilizare semielastică 4-8 săptămâni

• Monitorizare pulpară
• Tratament endodontic dacă pulpa devine necrotică
Luxația laterală
• Evoluție favorabilă:
• Dinte asimptomatic
• Aspect radiologic normal al spațiului periodontal
• Păstrarea înălțimii crestei osoase marginale la înălțimea de după repozitionare
• Test de vitalitate pozitiv (poate fi negativ în primele 3 luni)
• Continuarea dezvoltării radiculare la dinții imaturi
 Luxația laterală

• Evoluție nefavorabilă:
• Evoluție clinică și radiologică de parodontită apicală
• Test de vitalitate negativ
• Resorbția crestei osoase marginale impune prelungirea imobilizării cu 3-4
săptămâni
• Resorbție radiculară inflamatorie externă
• Tratament endodontic corespunzător stadiului dezvoltării radiculare/stării pulpei
dentare
Sisteme de imobilizare

• Definiție: dispozitiv care sprijină și imobilizează dinții mobili,

favorizând vindecarea ligamentului dento-parodontal prin
regenerarea fibrelor parodontale sau prin formarea unui calus osos

• Poate fi: rigid/flexibil/intermediar → în funcție de numărul dinților

folosiți și diametrul atelei folosite
 Cerințele unui sistem de imobilizare
• să fie ușor de confecționat/îndepărtat în cabinet
• să fie confortabil pt copil
• să nu traumatizeze dinții și părțile moi
• să favorizeze readucerea dintelui în poziția inițială și să îl fixeze pe toată perioada de
imobilizare
• să nu favorizeze apariția cariilor
• să fie ușor de igienizat
• să fie estetic
• să nu modifice ocluzia
• să permită efectuarea testelor de vitalitate și a tratamentelor endodontice
• în cazul dinților replantați, să permită o ușoară mobilitate pt a favoriza reorientarea
funcțională a fibrelor ligamentului periodontal.
 Tipuri de imobilizări
Sârmă Wipla/titan/nylon de
pescuit + butoni de compozit

Kahler B, Hu J-Y, Marriot-Smith CS, Heithersay

GS. Splinting of teeth following trauma: a review
and a new splinting recommendation. Australian
Dental Journal 2016; 61:(1 Suppl) 59–73.
Bracketi + sârmă ortodontică
Tipuri de imobilizări

Atelă metalică + ligaturi de sârmă

Tipuri de imobilizare

Șină compozit

Panglică de fibră de sticlă